Arta urbană

Arta urbană este o formă de artă contemporană care s-a dezvoltat în a doua parte a
secolului XX, în cadrul unor experimente care își propuneau integrarea spațiului orașului în arta
creată.
Termenul “artă urbana” nu se referă doar la celebrele graffitti-uri care împodobesc
blocurile, gardurile de beton sau clădirile abandonate. Există destui artişti care au dat o nouă
dimensiune acestui curent urban și au transformat banalele desene de cretă făcute pe asfalt în
adevărate capodopere ale artei contemporane. Pictura stradală, reprezintă redarea unor imagini
artistice pe pavaje precum străzi, trotuare, pieţe publice sau clădiri folosind materiale temporare
(în special creta).

În 1972 prima competiţie internaţională de Street Painting (arta străzii) a avut loc în
Grazie di Curtatone, Italia. Scopul acesteia era să înregistreze şi să publice munca ultimilor artişti
rămaşi în acest domeniu. Cel mai bătrân artist depăşea vârsta de 90 de ani.De-a lungul anilor,
competiţia a atras atât artişti mai tineri cât şi un public mai numeros, iar festivalul din 72 a dus la
recunoaşterea pe plan naţional al picturilor de stradă de către ministrul culturii.Această
recunoaştere a dus la extinderea unei noi generaţii de pictori de stradă.

“Societatea este complet urbanizată… Strada este un loc al jocului și al

cunoașterii. Strada este dezordine… Dezordinea este dată de viață. Ea transmite mesaj…
Surprinde… Spațiul urban al străzii este un loc al schimbului de mesaje și semne, la fel cum este
un loc al schimbului de obiecte. Un loc în care vorbirea se transformă în scriere. un loc în care
discursul devine sălbatic și, scăpand de cadrul instituțional, se întipărește pe ziduri…”
(LEFEBVRE, Henri, The Urban Revolution, University of Minnesota Press, 1970).
Caracteristicile și potențialul unui spațiu public sunt extrem de importante, deoarece acesta se
poate concretiza într-o platformă pentru exteriorizarea unor trăsături colective latente și
exprimarea acestora prin manifestări artistice, care, având libertatea conferită de societatea de
astăzi, pot produce rezultate nebănuite. În acest mediu se desfășosră arta urbana, în condițiile în
care 75% din lumea dezvoltată se regăsește în orașe, restul aflându-se pe același trend. Toate
curentele artistice s-au născut în cadrul urban, însă arta stradală se diferențiază prin faptul că
apare în directă relație cu orașul postmodern, în care artistul și arta sa se află într-un dialog
continuu cu spațiul ca mediu înconjurător.

Deși strâns legate de o localizare specifică și o durată ce definește o manifestare

interpretativă, practicile artei urbane și rezultatele acestora oscilează între materialitatea specifică
spațiului urban, context local sau spațiu expozițional și platforma de comunicare on-line,
internetul. Încă din anii 2000, artiștii străzii treceau din mediul orașului fizic ca spațiul real într-
un oraș digital, ca spațiu virtual și vice-versa, pentru a conferi forță mesajului și a-l propaga mai
rapid, având la îndemână multiple opțiuni de redare vizuală a acestui mesaj, lărgindu-i
orizonturile. Arta stradală este conectată în mod direct cu capacitatea mediului urban de a
propaga informație, este în legătură cu spațiul în care mesajul vizual poate apărea. Acest mesaj
poate fi atât opera de artă în sine, cât și procesul creativ, constituit de manifestări în forme
interpretative ale artei mișcării sau a artei grafice. Produsul final al artei stradale este caracterizat
de efemeritate, însă, totodată, de o mare capacitate de a transmite mesaj.

Prin urmare, “artistul străzii”, artistul urban, se află într-o permanentă competiție pentru
vizibilitate, iar spațiul urban, prin calitatea de a fi vizibil, conferă forță mesajului creat. Înțelegem
că aceste opere de artă nu pot fi păstrate în sensul clasic al ideii de arhivare, ele sunt create
pentru mesaj, pentru parcursul creativ, sau din huliganism manifest, doar pentru a fi privite.
Există și excepții în care produsul artistic ajunge să fie păstrat și chiar protejat, cum ar fi cazul
operelor lui Banksy sau Antoni Tapies, însă acestea sunt cazuri izolate (încă), care oricum nu se
pot aplica artei exclusiv interpretative (teatru, dans etc.)

Prin capacitatea sa de a aborda și îngloba o multitudine de subculturi sau stiluri și de a

comunica la scară globală, arta urbană apare ca o structură caracterizată de o hibriditate
postmodernă, care pare să își mențină capacitatea creatoare printr-o multitudine de opere și
genuri. Spațiul de lucru al artiștilor este astăzi continuu, conectănd ateliere de creație, galerii de
artă, spațiul urban și spațiul virtual.
 In concluzie, arta urbana dezvăluie noi moduri de a privi și de a trăi orașul și spațiile sale.
Arta de calitate și bine amplasată imbogațește semnificațiile spațiului în care apare, facând
trecătorii să fie mai conștienți de acesta prin tehnici ale mesajului vizual și estetica spațiului
urban. Arta și cultura reprezintă inspirație pentru viața urbană. Cultura și manifestările sale
intervin în modelarea spațiului urban și a planificării acestuia, reprezentând o resursă nesfârșită
care alimentează procesul de dezvoltare a orașului.

Mai jos voi afișa si prezenta câteva lucrari care mi-au captat atenţia :

Primul artist, unul dintre cei mai faimoşi pictori ai străzii, britanicul Julian Beever şi-a
început activitatea la mijlocul anilor '90. Julian Beever e un nume foarte cunoscut printre
iubitorii de artă urbană şi bloguri. adevărate iluzii cu ajutorul cretei colorate şi al unei tehnici
care se cheamă anamorfoză prin care desenează pe pavajele marilor oraşe ale mapamondului
imagini tridimensionale, sfidând legile perspectivei. Creaţiile sale înzestrează locuri din întreaga
lume, din Europa până în SUA, Australia, Mexic, Brazilia şi Argentina.

O imagine macabră (scheletul ce

încearcă să urce pe peretele din spate
a contribuit cel mai mult la crearea
acestei impresii).
 În 1982 Kurt Wenner, un artist american, a început să picteze pe străzile Romei şi până în
anul 1983 a reuşit să creeze o nouă formă de artă, cunoscută sub numele de pictură de stradă
tridimensională .În 1984 invenţia sa unică a fost transpusă într-un film documentar numit
“Masterpieces In Chalk” (Capodopere în cretă) de către postul National Geographic.

“Use your eyes” ( Foloseşte-ţi ochii)

Aparent s-ar zice că este o

stradă obişnuită dintr-un orăşel din
Germania. Dar dacă este privită dintr-
un anumit unghi se poate observa o
scenă apocaliptică. Locul unde odată
circulau maşini, pare să fii suferit o
explozie în urma căreia lava se scurge
într-o mare imensă.
 Wenner, recunoscut la nivel internaţional pentru desenele sale, este şi inventatorul unei noi
tehnici care lasă impresia că desenul se ridică de pe asfalt. Artistul a explicat că îi ia circa şapte
zile să termine câte o compoziţie, câteodată chiar mai mult, în funcţie de vreme.
 O lucrare
impresionanta , de 6.000 de metri pătraţi de pictură 3D realizata de catre François Abelanet,
care, privită dintr-un punct de referinţă stabilit de artist, dă o puternică iluzie de
tridimensionalism. Patru universuri suprarealiste şi realizate cu o mare atenţie faţă de detalii din
partea lui Abelanet, patru imagini 3D pe asfalt care atrag privirile curioase şi nedumerite ale
trecătorilor, în principal din cauza faptului că fiecare imagine ori bucată de imagine în sine pare
deformată şi lipsită de sens, doar observarea lor din punctul de referinţă sau de la înălţime
dezvăluind o operă de artă excepţională.
 La mijlocul lunii noiembrie, Joe Hill a intrat în cartea recordurilor cu cea mai mare
pictură 3D din lume. La Londra, unde în mijlocul străzii s-a instalat o cascadă superbă.
Vizionarea unui asemenea desen este de cele mai multe ori o experienţă
 Artistul 3D Street Art Manfred Stader a îmbogăţit patrimoniul artistic al Capitalei,
imaginând o groapă tridimensională, pe care a realizat-o la intersecţia dintre bulevardul Regina
Maria şi bulevardul Libertăţii, la rondul Coşbuc, lângă Palatul Parlamentului. Pictura lui Stader
este prima lucrare de acest gen instalată în aer liber în România. Pictura măsoară 3 x 5 metri şi
reprezintă o groapă traversată de o bârnă, presărată cu bunătăţi şi potrivit autorului acesta
constituie un simbol al optimismului. Este trist însă faptul că astfel a fost vazută România de
către un artist: plină de gropi.