Straniul consens al paradoxurilor Despre Bucuresti s-a scris mult si diferit: relatari entuziaste ale jurnalistilor occidental privind

Revolutia in direct,eseuri premarind rolul presei in mentinerea democratiei,polemici,pamflete,cateva reflectii critice etc.Una dintre cele mai mari erori posibile ar fi sa te duci la Bucuresti cu idei preconcepute.Vei fi nevoit sa renunti la ele de indata ce ajungi acolo.Paradoxurile din orasul dambovitean sunt atat de mari incat ai senzatia unei halucinatii. Societatea romaneasca se afla azi in transformare.Daca in domeniul economic s -au petrecut schimbari semnificative,in sistemul legislative,in cultura politica si in angrenajul educational situatia evolueaza mai lent.Bucurestenii continua sa pastreze atat mentalitati de sorginte comunista cat si de sorginte medieval.Zvonurile,trocul de orice fel,atat economic cat si informational,santajarea persoanelor influente aflate in colimatoriul Mafiei,expunerea in public a victimelor sau a delicventilor minori,tratarea suspectilor in faza de ancheta drept criminali,judecati si condamnati reprezinta in continuare practice curente. Deciziile in problemele politice se aseamana cu niste buletine meteo.Societatea de azi are presa pe care o merita.O presa de calitate dubioasa camufleaza tendintele fundamentale ale vremii prin dezvaluiri senzationale ale combinatiilor de culise,prin aventuri de periferie si picanterii,prin promovarea discursurilor diversioniste si a interviurilor aranjate etc. Insa nu presa a inventat coruptia,consumismul si indiscretia,amalgamate intr-o pasta lipicioasa in care se balaceste azi Capitala.Si nu presa produce violenta. Deseori presei i se aduc acuzatii pentru rolul ei de receptor-oglinda.Dar ea nu se poate afla la infinit in situatia de arbitru absolut intre opinia publica si un system politic in cautarea coerentei si a identitatii.Presa e datoare sa stabileasca un echilibru just intre interesul colectiv sic el individual.Insa,deoarece domina o fluiditate si o instabilitate cornice,configuratiile dintr-un anumit moment nu se regasesc intotdeauna in momentul imediat urmator. In astfel de conditii,o privire generala nu reprezinta altceva decat o propunere de cartografiere a unui teritoriu al nisipurilor miscatoareSi nu ne mai ramane decat sa-l parafrazam pe Kant,care afirma candva: Sunt convins ca nu voi putea spune tot ceea ce stiu,dar nimic din ceea ce nu cred Ana-Maria Stancan,de la Bucuresti Articol aparut in Genratia Noua Nr.5-anul III,1 august 1998