NEUTRALIZAREA APELOR INDUSTRIALE UZATE

Dezvoltarea vertiginoasa a industriei din ultimii ani, a condus nemijlocit si la cresterea rapida a numrului compusilor toxici, respectiv a volumului apelor uzate evacuate din procesele tehnologice industriale. Valoarea pH-ului apelor uzate reprezint, de asemenea, un factor important, care determin caracteristicile organoleptice ale apei, capacitatea de reactivitate a apei la diferite tratamente, agresivitatea apei, capacitatea apei de a construi un mediu de dezvoltare pentru diferite organisme biologice. Multe procese industriale de prelucrare a materialelor sunt surse de ape poluate. Situatia cea mai dramatic o reprezint seciile de prelucrri chimice si electrochimice cum sunt vopsitorii, galvanizri. Neutralizarea. Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate, avnd valori n afara intervalului favorabil dezvoltrii florei si faunei acvatice (6.5 8.5), este reglat prin adaos de acizi sau baze, dup caz. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea nsusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine n contact (conducte, constructii si instalatii de transport sau de epurare). Neutralizarea apelor acide. Industriile care evacueaz acizi sunt foarte variate: fabrici de acizi si de explozivi, industrie metalurgic, rafinrii de petrol, fabrici de ngrsminte, instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati etc. n cadrul procesului de neutralizare este important n primul rnd, s se epuizeze toate posibilittile de a micora cantitatea de acizi evacuat; prin aceasta, n afar de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. n al doilea rnd trebuie examinate posibilittile de neutralizare reciproc, total sau partial, a apelor uzate acide si alcaline rezultate din aceeasi ntreprindere sau din ntreprinderi nvecinate. n astfel de cazuri se prevd bazine de egalizare separate pentru apele acide si cele alcaline, bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportional cu debite medii ale celor dou categorii. Pentru neutralizarea apelor acide se pot folosi o serie de compusi cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi, carbonati). Alegerea neutralizantului se face n functie de natura acidului de neutralizat , de costul neutralizantului, de volumul si caracteristicile sedimentelor formate.

Neutralizantii care pot fi luati n consideratie n practic sunt: piatra de var (carbonatul de calciu) si dolomita (carbonatul de calciu si magneziu); varul (oxidul de calciu) sub form de hidroxid de calciu; dolomita calcinat; hidroxidul si carbonatul de sodiu. Pentru neutralizare se pot folosii si unele deseuri industriale cum ar fi nmolurile de la fabricile de sod, unele sterile de la preparatiile miniere, nmolurile de la obtinerea acetilenei din carbid etc. Neutralizarea apelor alcaline. Cantittile de alcalii care se evacueaz cu apele uzate industriale sunt mai mici dect cele acide. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosii acizi reziduali formati n diferite procese industriale, cu conditia ca acestia s nu contin n concentratii suprtoare alte impuritti. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline este bioxidul de carbon care rezult de exemplu de la centralele termice. Acesta poate fi produs direct din apele uzate , prin combustie cu ajutorul unui arztor scufundat. La instalatii de neutralizare cu functionare continu se recomand automatizarea dozrii reactivilor n functie de pH-ul urmrit. Cum n practic aciditatea si alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabil, nu este posibil reglarea manual a dozei de reactivi de neutralizare. n cazul debitelor mici de ape uzate se pot adapta instalatii de neutralizare, simple, usor de exploatat si sigure. In figura 2.1 este prezentat schema unei instalatii de neutralizare n regim continuu.

Instalatie de neutralizare Ionizarea apei. Disocierea apei pure se realizeaz cu formare de ioni de hidrogen (H+) si ioni hidroxid (OH-): H2O H+ + OH-

si este reversul reactiei dintre o baza tare si un acid tare. Expresia constantei de echilibru pentru aceasta reactie reversibila este:

[H+][OH-] = Kw

unde este valoarea constantei la o anumita temperatura. Constanta de echilibru se numeste constanta de ionizare a apei. O larga varietate de experimente de determinare a valorii lui Kw indica ca aceasta este de 1.0x10-14 la 25C. Concentratia ionilor de hidrogen (si a ionilor hidroxid) formati prin disocierea apei are valoarea de 1.0x10-7 M la 25C. pH-ul ca o msura a concentratiei ionilor de hidrogen. Concentratia ionilor de hidrogen variaz intre 1 M si 10-14 M (intre valoarea corespunztoare unui acid tare 1 F si, respectiv a unei baze tari (1 F), desi concentratia de H+ poate fi mai mare (20 M). S-a stabilit ca este mai convenabil, ca aciditatea unei solutii sa se exprime logaritmic pe o scala liniara. Scala a fost stabilit prin definirea termenului de pH astfel:

pH = log

1 = log H + + H

Astfel, pH-ul solutiilor in care concentratia ionilor de hidrogen este 1 , 10-5, 10-10 va fi 0, 5, 10. O solutie in care concentratia ionilor de hidroxid este 10-4 va avea un pH 10. Msurarea pH-ului unei solutii se realizeaz cu ajutorul unui pH-metru care este un dispozitiv electronic care utilizeaz doi electrozi: un electrod indicator si un electrod de referint. La imersarea celor doi electrozi in solutie se formeaz o celula electrochimica al crei potential este sensibil cu pH-ul solutiei. Sensibilitatea potentialului celulei cu pH-ul solutiei este determinata de prezenta a doua solutii de pH diferit situate de o parte si de cealalt a unei membrane foarte subtire de sticla, care determina o diferenta de potential intre solutii. Diferenta de potential depinde liniar de diferenta de pH dintre cele doua solutii. Fenomenul poate fi asociat cu abilitatea ionilor de H+ de a migra usor direct prin membrana de sticla, pe cnd ionii mai mari nu pot. Ionii de hidrogen tind sa se miste de la solutia cu pH mai mic (concentratie mai mare de H+) spre solutia cu pH mai mare, in ncercarea de a obtine echilibrul. Totusi, anionii nu pot urma ionii de hidrogen, are loc astfel o separare neta de sarcina de-a lungul membranei , si apare o diferenta de potential care se opune tendintei ionilor de H+ de a stabili echilibrul. Echilibrul electrochimic se stabileste

exact cnd efectul electric al separrii sarcinilor este compensat de efectul diferentei de potential. pH-metrul msoar diferenta de potential electric dintre cele doua suprafete ale electrodului de sticla. Electrodul contine o solutie al crei pH este cunoscut (de obicei 0.1 F HCl) si este introdus intr-o solutie al crei pH trebuie msurat. Electrodul de calomel (electrodul de referinta) completeaz circuitul electric. Constructia electrodului indicator de sticla si a electrodului de referint poate fi fcuta in diferite moduri. Caracteristicile unui electrod de sticla si ale unui electrod de calomel sunt artate mai jos:

Scopul lucrrii Lucrarea de laborator are drept scop msurarea pHlui a dou ape reziduale, industriale i determinarea raportului de amestecare astfel nct s se realizeze neutralizarea lor. Materiale i Mod de lucru

soluii: 2 soluii reziduale notate 1 i 2. soluie HCL 0.1M, Soluie NaOH 0.1M, soluie indicator. pH metru

Mod de lucru
1.

determinarea concentraiilor celor dou ape reziduale prin titrare pH metric

Se porneste pH-metrul de la butonul ON/OFF situat in spatele aparatului in partea stnga. Se regleaz temperatura (la temperatura camerei) cu ajutorul sgetilor stnga dreapta. Se scoate capacul electrodului. Se introduce electrodul in apa distilata si se clteste bine, avnd grija sa nu se ating electrodul de peretii vasului.

ATENTIE se sparge foarte uor!!!!!

In dou pahare Berzelius de 50 ml se introduc cte 25 ml de ap uzat (acid si bazic notate 1 respectiv 2). Se scoate electrodul din apa distilata si se introduce in unul din cele dou vase cu ap uzat Se noteaz valoarea constanta a pH-ului (atunci cnd pe display apare integral STAB).

Se repet operatia si pentru cellalt vas cu ap. n functie de valorile obtinute ale pH-ului se stabileste natura apei acid dac pH-ul este mai mic de 6.5 bazic dac pH-ul este mai mare de 7.5

Se scoate electrodul si se reintroduce in apa distilata. a. Determinarea alcalinittii apei

Se citete nivelul soluiei de acid clorhidric (HCl) 0,1M din biureta cilindrul In vasul cu ap bazic se adaug 0.5 ml sol. HCl 0.1 N din biureta. Se agita

vertical etalonat in uniti de volum de la masa de lucru marcat HCl.

bine paharul si se msoar valoarea pH-ului la fel ca la punctul precedent. Are loc reactia: ROH
+

HCl

RCl

H2O

[1]

R- reprezinta ionul metalic (Na+, Fe+2, Zn+2, Cr+3, Ni+2, etc), pentru ioni multivalenti formula hidroxidului va fi Me(OH)valenta

Se repeta operatia adugnd cte 0.5 ml HCl 0.1 N pn la pH=7 La sfrit se spal bine elecrodul de sticla. Se noteaz volumul de acid clorhidric utilizat V1. b. Determinarea acidittii apei Se citete nivelul soluiei de hidroxid de sodiu (NaOH) 0,1M din biureta

cilindrul vertical etalonat in uniti de volum de la masa de lucru marcat NaOH.

Peste solutia de ap acid se adaug 0.5 ml sol. NaOH 0.1 N din biureta. Se

agita bine paharul si se msoar valoarea pH-ului la fel ca la punctul precedent. Are loc reactia: NaOH + RH RNa
+

H2O

[2]

R-reprezint radicalul acid , poate fi Cl -, SO4-2, NO3-, prin titrare se determina numai cantitatea de ioni de hidrogen, nu natura acidului.

Se repet operaia adugnd cte 0.5 ml NaOH 0.1 N pn la pH=7 Se noteaza volumul soluiei de NaOH 0.1M utilizat la titrare cu V2.

Dup terminarea determinrilor se opreste aparatul de la butonul ON/OFF, se clteste electrodul cu apa distilata si se pune capacul protector al acestuia.

Prelucrarea rezultatelor 1.Determinarea concentraiei apei reziduale bazice

c.

Date iniiale

volum apa reziduala luat in lucru V1 ( mL) volum soluie acid clorhidric utilizt la titrare V1 (mL) concentraie soluie acid clorhidric utilizat la titrare c= 0.1M
a.

Se calculeaz numrul de moli existent n volumul V1

concentraia este egala

c=

numarmolia cidclorhid ric 1000mLsolutie

deci 1000mL solutie ..........................c numar moli V1 mL solutie .............................n1 numar moli acid clorhidric b. Conform reaciei stoechiometrice

ROH

HCl

RCl

H2O

se calculeaz numarul x de moli oxidril (OH) existent in volumul V1 luat n lucru 1 mol ROH x mol 1 mol HCl n1 moli

c. calculul concentraiei apei bazice

V1 mL apa reziduala.....................x moli ROH 1000mL .........................................c1 c1=? 2.Determinarea concentraiei apei reziduale acide
d.

Date iniiale

volum apa reziduala luat in lucru V2 ( mL) volum soluie acid clorhidric utilizt la titrare V2 (mL) concentraie soluie acid clorhidric utilizat la titrare c= 0.1M
a.

Se calculeaz numrul de moli existent n volumul V2

concentraia este egala

c=

numarmolia cidclorhid ric 1000mLsolutie

deci 1000mL solutie ..........................c numar moli V2 mL solutie .............................n2 numar moli acid clorhidric b. Conform reaciei stoechiometrice

ROH

HCl

RCl

H2O

se calculeaz numarul x de moli oxidril (OH) existent in volumul V1 luat n lucru 1 mol ROH y mol 1 mol HCl n2 moli

c. calculul concentraiei apei acide V2 mL apa reziduala.....................y moli ROH 1000mL .........................................c2 c2=?
2.

Determinarea raportului de neutralizare.

S se calculeze cantitatea de ap rezidual acid necesar pentru neutralizarea a 5m ap rezidual bazic. Se verific experimental rezultatul obinut astfel: ntr-un pahar erlenmeyer se introduc 5omL apa rezidual bazic peste care se toarn volumul de ap rezidual acid determinat prin calcul. Se agit bine i se msoar pH ul soluiei obinute. Prezentarea rezultatelor
1. 2. 3.
3

Rezultatele experimentale Rezultatele obinute prin calcul Observaii