Biroului Permanent

al Parlamentului

În temeiul art.73 al Constituţiei Republicii Moldova şi art.47 din

Regulamentul Parlamentului se înaintează cu titlu de iniţiativă
legislativă proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor
acte legislative.

Anexă: 1. Proiectul legii

2. Nota informativă

Deputaţii în Parlament:
 PROIECT

Lege pentru modificarea şi completarea unor acte

legislative

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Art.I – Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie

2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2002, nr. 128 - 129), cu
modificările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La articolul 77 alin. (1), lit. e) după cuvintele „săvârşirea infracţiunii

asupra” se completează cu cuvintele „sau în prezenţa unui copil”,
iar cuvintele „unei persoane care nu a atins vârsta de 14 ani” se
exclud;

2. La articolul 152 aliniatul (2) se introduce o nouă literă c¹), cu

următorul cuprins: ” asupra unui copil”.

3. După articolul 152 se introduce un nou articol 153 cu următorul

conţinut:

„ Art. 153. Lovirea şi cauzarea leziunilor corporale uşoare copiilor

„(1) Cauzarea premeditată a leziunilor corporale uşoare, maltratarea,

aplicarea loviturilor si a altor acţiuni de violenţă săvârşite asupra unui
copil care nu a atins vârsta de 14 ani care au provocat dureri fizice,
sau o dereglare de scurta durata a sănătăţii copilului,
se pedepseşte cu o amenda de la 200 la 300 unităţi
convenţionale sau cu muncă ne- remunerată în folosul comunităţii de
la 140 la 240 de ore, sau cu arestul de pana la 6 luni.
(2) Aceleaşi fapte săvârşite de către părinţi, de tutore sau curatore,
medic curant, profesor, educator, persoană aflată în relaţii de muncă
cu instituţiile de îngrijire a copiilor, ori de către orice altă persoană
căreia copilul i-a fost încredinţat,
se pedepseşte cu o amendă de la 300 la 500 unităţii
convenţionale sau cu închisoarea de pana la 1 an.”.

4. La articolul 172 alin. (3) după litera a) se adaugă o noua litera a)1
cu următorul conţinut:
„ (a1) săvârşite asupra unui copil, de către părinţi, de tutore sau
curatore, medic curant, profesor, educator, persoană aflată în relaţii
de muncă cu instituţiile de îngrijire a copiilor, ori de către orice altă
persoană căreia copilul i-a fost încredinţat”;

5. Articolul 173 va avea următorul cuprins:

„Articolul 173. Hărţuirea sexuală

Hărţuirea unei persoane în scopul determinării ei la raporturi sexuale,
ori alte acţiuni cu caracter sexual săvârşite prin ameninţare,
constrângere, şantaj sau profitând de dependenţa materială, de
serviciu sau de altă natură a victimei
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi
convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.”;

6. Articolul 174 se completează după cum urmează:

- In titlul articolului, după cuvântul “raportul sexual” se introduc

cuvintele “şi alte acţiuni perverse cu caracter sexual” iar cuvintele
„vârsta de 16 ani” se modifică cu „ vârsta de 18 ani”;

- In textul articolului după cuvântul „ lesbianismul” se adaugă

cuvintele ”si alte acţiuni perverse cu caracter sexual” , iar cuvintele
„vârsta de 16 ani” se modifică cu „ vârsta de 18 ani”;

- articolul se completează cu alte două aliniate. Textul actual al

articolului va deveni aliniatul (1) iar aliniatele (2) şi (3) cu următorul
cuprins:

„ (2) Aceleaşi acţiuni săvârşite de către tutore sau curatore, medic

curant, profesor, educator, persoană aflată în relaţiile de muncă cu
instituţiile de îngrijire a copiilor, ori de către orice alta persoană căreia
copilul i-a fost încredinţat folosind calitatea sa,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani cu sau fără
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 ani pana la 5 ani.
(3) Acţiunile descrise la alin.(1) şi (2) însoţite de înregistrarea video-
audio, fotografierea lor în scopuri pornografice sau care au avut
urmări grave pentru starea psihica sau fizica a copilului,
 se pedepseşte cu închisoarea de la 7 pana la 10 ani cu sau fără
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de pana la 5 ani”

7. Articolul 175 va avea următorul conţinut :

„Art. 175. Expunerea copilului la acte cu caracter obscen

(1) Actele cu caracter obscen săvârşite intenţionat în prezenta unui

copil,
se pedepsesc cu închisoarea de până la un an .
(2) Actele prevăzute la alin. (1) săvârşite în cadrul familiei, de către
părinţi sau de către alte persoane cărora li s-au încredinţat spre
îngrijire copii,
se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 3 ani.
(3) Actele prevăzute la aliniatul (1) care au adus traume grave stării
de sănătate psihica a copilului,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 5 ani ”

8. După articolul 175 se introduc articolele 1751 şi 1752 cu următorul

conţinut:
1
„Art. 175 Molestarea sexuală a copilului

„Acţiunile cu tentă sexuală săvârşite asupra unui copil, manifestate

prin atingeri indecente, mângâieri, dezgolirea corpului sau obligarea
la etalarea organelor sexuale,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani .”

„Articolul 1752 Solicitarea copiilor pentru scopuri sexuale

(1) Fapta intenţionată comisă de un adult prin utilizarea tehnologiilor

informaţionale şi de comunicaţii, prin care propune unui copil de a se
întâlni în scopul comiterii oricărei fapte de natură sexuală din cele
prevăzute în prezentul cod,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care cu bună ştiinţă a folosit, în scopul satisfacerii
poftelor sale sexuale, serviciile ce sunt obiectul exploatării, fiind în
cunoştinţă de faptul că persoana este o victimă a traficului de fiinţe
umane,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.”
9. După articolul 202 de introdus articolele 203, 2031 şi 2032 cu
următorul conţinut:

„Art. 203 Relele tratamente aplicate copilului

Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente crude şi

violente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a
copilului, de către părinte sau de orice altă persoană căreia copilul i-a
fost încredinţat spre creştere şi educare,
se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.”

„Art. 2031 Neîndeplinirea obligaţiilor de educare şi îngrijire a

copilului

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de

educare, protecţie şi îngrijire a unui copil de către părinţi sau altă
persoană căreia copilul ia fost încredinţat spre îngrijire, precum şi de
către pedagog sau angajatul instituţiei educative, curative şi de
protecţie, dacă aceste acţiuni au fost urmate şi de relele tratamente
aplicate copilului sau care au avut urmări grave pentru starea psihică
sau fizică a copilului,
se pedepseşte cu amendă de la 300 la 500 unităţi
convenţionale, sau cu muncă ne remunerată în folosul comunităţii de
la 180 la 240 de ore, sau cu închisoarea de pana la 2 ani cu, sau fără
privarea de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pana la 3 ani.”

„Art. 2032 Omisiunea de înştiinţarea despre pericolul existent

pentru copil

(1) Neînştiinţarea autorităţii competente de către cel ce găseşte un

copil abandonat sau pierdut, sau un copil care are nevoie de ajutor,
fiindu-i pusă în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală, şi
care este lipsit de putinţa de a se salva,
se pedepseşte cu amendă de la 200 pana la 300 unităţi
convenţionale sau cu arest de pînă la 6 luni.
(2) Nedenunţarea organelor de drept a infracţiunii grave, deosebit de
grave, excepţional de grave comise împotriva unui copil,
se pedepseşte cu închisoare de pana la un an. ”

10 .Articolul 2081 va avea următorul cuprins:

 „Art. 2081 Pornografia infantilă

(1)Producerea, confecţionarea, posesia şi răspândirea prin orice

mijloace : import, export, punere la dispoziţie gratuită, transmitere,
vindere, închiriere, deţinere sau procurarea pentru sine sau pentru
altul a orice material care descrie în mod vizual un copil, o persoană
majoră care este prezentată ca un copil, sau orice imagine care, deşi
nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un copil
având un comportament sexual explicit - real sau simulat, sau orice
expunere şi reprezentare ale organelor sexuale a unui copil într-o
manieră obscenă sau lascivă, precum şi implicarea unui copil în
spectacolele sau alte programe distractive cu elemente de
pornografie,
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu amendă aplicată,
persoanei juridice, de la 2.000 la 4.000 de unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate, sau cu
lichidarea persoanei juridice.
(2) Comiterea aceloraşi fapte prin utilizarea tehnologiilor
informaţionale ( Reţeaua Internet, Telefonia mobila ), precum şi
stocarea acestor materiale într-un sistem informatic sau orice alte
mijloace de stocare a datelor informatice,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă,
aplicată persoanei juridice de la 5.000 la 7.000 de unităţi
convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acţiunile prevăzute la alinatul (1) şi (2) care, au fost comise de
către părinţi, tutori sau curatori, angajaţi a sistemului educativ,
curativ, de protecţie sau orice alt angajat căruia copilul i-a fost
încredinţat pentru îngrijire şi educaţie,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani cu sau fără privarea
de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
(4) Deţinerea unor asemenea imagini de către un funcţionar aflat în
exerciţiul funcţiei sale oficiale nu atrage răspunderea penală în
cazurile în care funcţionarul este în procesul de investigare sau
examinare judiciară a unui asemenea caz, sau a fost împuternicit sa
se expună şi să aprecieze materialul sau imaginile”.

Art. II – Codul familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26

octombrie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001 nr. 47-
48 art. 210, cu modificările ulterioare, se completează după cum
urmează:
1. La articolul 51 alin. (4) cuvintele incluse în paranteze se înlocuiesc
cu următoarele cuvinte:

„(datorită abandonului, decăderii din drepturile părinteşti, sau iniţierii

procedurii de decădere, luării copilului prin hotărâre judecătorească
fără decăderea din drepturi părinteşti, declarării părinţilor incapabili
sau dispăruţi, precum şi în alte cazuri)”;

2. Articolul 58 se completează cu un nou aliniat care va deveni

aliniatul (2), iar alinatul (2) va deveni aliniatul (3).

Textul aliniatului (2) va avea următorul conţinut:

„(2) Părinţii sânt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi
dezvoltarea fizică, de educarea, instruirea şi pregătirea profesională a
acestuia, potrivit capacităţilor şi însuşirilor lui, ţinând cont în primul
rând de interesele copilului şi de interesele societăţii”

3. La articolul 60 alin.(4) textul ce urmează după cuvintele „de către

autoritatea tutelară” se substituie cu următorul text :

„Autoritatea tutelară, la solicitarea minorului de 14 ani, poate

încuviinţa schimbarea formei de instruire ori pregătire profesională a
copilului stabilită de părinţi fără a ţine cont de opinia copilului.
Deciziile autorităţii tutelare pot fi atacate pe cale judecătorească”;

4. Se introduce un nou articol 661 cu următorul conţinut:

„Art. 661 Verificarea îndepliniri obligaţiilor părinteşti

„(1) Autoritatea tutelarã are dreptul şi obligaţia de a verifica felul în

care părinţii îşi îndeplinesc îndatoririle privitoare la copii lor.
(2) Atunci când există motive temeinice de a suspecta că drepturile şi
interesele copiilor sunt încălcate, reprezentanţii autorităţii tutelare au
dreptul, sã viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze pe orice
cale despre felul cum aceştia sunt îngrijiţi în ceea ce priveşte
sănătatea si dezvoltarea lor fizicã, educarea, instruirea si pregătirea
lor profesionalã.
(3) Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliţie au
obligaţia să sprijine reprezentanţii autorităţii tutelare.
(4) Daca în urma vizitelor efectuate se constată că dezvoltarea fizica,
spirituala, morala sau sociala a copilului este pusă in pericol,
autoritatea tutelară va reacţiona de îndată în vederea luării masurilor
prevăzute de prezentul cod şi de alte legi”;

5. Articolul 67 se modifică după cum urmează:

- la litera b) înaintea cuvintelor ”refuză să ia copilul” se adaugă

cuvintele :”au abandonat copilul, ” ;

- la litera c) textul „fac abuz de drepturile părinteşti” se substituie cu

textul „în caz de neglijare gravă faţă de îndeplinirea îndatoririlor
părinteşti ce ţine de sănătatea, dezvoltarea fizică, educare şi
instruirea „;
- articolul 67 se completează cu un nou aliniat, textul actual al
articolul va deveni alinatul (1), iar aliniatul nou va deveni aliniatul (2)
cu următorul cuprins:
„Decăderea din drepturile părinteşti nu scuteşte părintele de obligaţia
de întreţinere a copilului său aflat sub altă formă de protecţie
prevăzută de prezentul cod, cu excepţia adopţiei.”

6. Articolul 71 alin.3 după cuvintele: ”în cazurile prevăzute la aliniatul

2, autoritatea tutelară,” se completează cu următorul text :
”dispune de îndată plasamentul de urgenţa al copilului spre îngrijirea
temporară a unei persoane sau a unei instituţii specializate, „

7. Se introduce un nou articol 721 cu următorul conţinut:

„Art.721 Asistenţa acordată părinţilor decăzuţi din drepturile

părinteşti

Autoritatea tutelară este obligată să ea toate măsurile pentru ca

părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti şi cei a căror copii au fost
luaţi fără lipsirea din drepturi să beneficieze de toate serviciile şi de
asistenţa specializată în scopul facilitării integrării lor sociale şi pentru
a spori capacităţile părinţilor de a depăşi situaţia lor.”;

8. Se introduce un nou articol 1111 care se include în Titlul V Capitolul

17 „Depistarea, evidenţa şi protecţia copiilor rămaşi fără ocrotirea
părintească” cu următorul conţinut:
1
„Articolul 111 Protecţia copilului rămas fără ocrotirea
părintească
Protecţia copiilor rămaşi fără ocrotire părintească reprezintă
ansamblul măsurilor şi serviciilor destinate îngrijirii, educaţiei, instruirii
şi pregătirii profesionale a copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părintească, sau care a fost luat de la părinţi în vederea
protejării intereselor sale superioare.”;

9. Se introduce un nou articol 1131 cu următorul conţinut:

1
„Articolul 113 Competenţa autorităţii tutelare

Autoritatea tutelarã competentă este:

a) cea de la domiciliul sau reşedinţa copilului - în cazul copilului lipsit

de grija părintească;
b) cea de la domiciliul îngrijitorilor sau sediul instituţiei de îngrijire a
copilului - în cazul copilului plasat în îngrijirea altor persoane (tutela,
curatelă, asistenţi parentali profesionişti, educatori din case de copii
de tip familie) sau instituţii pentru îngrijirea şi protecţia copilului (case
de copii, instituţii educative, de instruire, curative, de asistenţă
socială);
c) cea din raza teritorială unde a fost găsit copilul - în cazul copilului
abandonat sau găsit;
d) cea de la ultimul domiciliu din ţară al copilului - în cazul copilului
abandonat, găsit sau dispărut pe teritoriul altui stat;
e) cea de la domiciliul copilului şi cea de la domiciliul părinţilor - în
cazul litigiilor dintre părinţi;
f) cea de la domiciliul copilului care poate fi adoptat şi cea de la
domiciliul persoanelor ce doresc să adopte - în cazul adopţiei”;

10. Se introduce un nou articol 1141 cu următorul conţinut :

„Articolul 1141 Protecţia copilului de orice formă de violenţă

şi exploatare

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de

violenţă, exploatare, rele tratamente sau neglijenţă. Autoritatea
tutelară este responsabilă să identifice din timp şi să prevină situaţiile
de risc al producerii acestora.
(2) Toţi angajaţii instituţiilor publice şi cele private, persoane liber
profesioniste care în virtutea activităţii sau profesiei lor, intră în
contact cu copilul şi posedă informaţii sau au suspiciuni asupra unei
situaţii de abuz (fizic, psihic sau sexual), rele tratamente, neglijenţă
sau exploatare a copilului ce are loc în familia lui, în alt mediu similar
familiei, in şcoală, instituţie, în comunitate sau în orice alt loc, au
obligaţia de a sesiza de urgenţă autorităţile tutelare sau organele de
drept. Netransmiterea informaţiei despre situaţia copilului atrage după
sine aplicarea faţă de persoanele menţionate a sancţiunilor prevăzute
de lege ;
(3) Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a
copilului, reprezentanţii autorităţii tutelare cu sprijinul organelor de
poliţie, au dreptul de acces, în condiţiile legii, la locuinţa persoanelor
care au în îngrijire sau protecţie copilul, la sediile instituţiilor publice
sau private unde se educă, se instruieşte sau este plasat copilul.
Persoanele care au în îngrijire şi protecţie copilul, reprezentanţii
instituţiilor menţionate sunt obligaţi să colaboreze şi să ofere toate
informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.
(4) Daca în urma vizitelor efectuate se constată ca dezvoltarea fizică,
spirituală, morală sau socială a copilului este pusă in pericol,
autoritatea tutelară va reacţiona de îndată în vederea luării masurilor
prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.
(5) În caz de pericol eminent pentru viaţa şi securitatea copilului
autoritatea tutelară similar situaţiei prevăzute la art. 71 decide luarea
copilului de îndată din mediul abuziv asigurând plasamentul de
urgenţă al acestuia în altă formă de îngrijire .
(6) Autoritatea tutelară este obligată să sesizeze de îndată organele
de drept în situaţia în care constată că asupra copilului au fost comise
fapte de natură penală sau contravenţională.
(7) Autoritatea tutelară este obligată să ia toate masurile
corespunzătoare pentru a facilita acordarea asistenţei copilului
victimă a abuzului în vederea reabilitării fizice şi psihologice şi
reintegrării sociale a acestuia”.
Art. III Legea ocrotirii sănătăţii Nr. 411 din 28.03.1995, publicată
la 22.06.1995 în Monitorul Oficial Nr. 34, art. Nr.373 cu modificările si
completările ulterioare se completează după cum urmează:

1. Articolul 14 alinatul (1) după cuvintele „cu excepţia cazurilor” se

completează cu următoarele cuvinte „de abuz, violenţă de orice fel şi
neglijare a copilului,”.

2. Articolul 50 se completează cu un nou aliniat 31 cu următorul

conţinut:

„(31) În cazul în care lucrătorul medical a unei instituţii medico-

sanitare şi farmaceutice sau medicul de liberă practică în urma
consultării copilului constată sau are suspiciuni asupra situaţiei de
abuz fizic, psihic, sexual, sau neglijare a copilului este obligat să
informeze de îndată la telefon reprezentantul autorităţii tutelare şi
reprezentantul organului de drept din raza teritorială a instituţiei sau
a locului consultaţiei medicale, urmând ca ulterior să întocmească şi
forma scrisă a acestei sesizări. Necomunicarea informaţiei atrage
aplicarea sancţiunii prevăzute de legislaţia în vigoare”.

Art. IV Legea asistenţei sociale Nr. 547 din 25 decembrie 2003,

publicată la 12.03.2004 în Monitorul Oficial Nr. 42-44, art. 249, cu
modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:

Articolul 19 se completează cu un aliniat nou, care va deveni

alineatul (2) cu următorul conţinut :

„(2) În cazul în care asistentul sau lucrătorul social în exerciţiul funcţiei

sale constată sau are suspiciuni asupra situaţii de abuz fizic, psihic,
sexual, neglijare de orice fel sau abandon a unui copil ce are loc în
familia lui, în alt mediu similar familiei, in şcoală, instituţie sau în orice
alt loc, este obligat să informeze de îndată autoritatea tutelară din
raza teritorială a locului de aflare a copilului. Necomunicarea
informaţiei atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de legislaţia în
vigoare”.

Alinatul (2) devine aliniatul (3).

Art. V Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-

XV din 14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2003, nr. 104 -110, art. 447, cu modificările ulterioare, se
completează după cum urmează:

1. Articolul. 481 „Audierea martorului minor” se completează după

cum urmează:

- după aliniatul 1 se introduce un nou aliniat 11 cu următorul conţinut:

„ (11 ) Locul audierii copilului la organele de drept sau la judecată va fi

un birou, o sală sau alte locuri în afara acestor instituţii special
amenajate, adaptate potrivit vârstei, nivelului de educaţie a minorului
audiat, care permit audierea lui fără a crea acestuia careva
incomodităţi sau traume.”
- după aliniatul 2 se introduc două aliniate 21 şi 22 cu următorul
conţinut :

„(21 ) Se va exclude prezenţa copilului în sala de judecată atunci când

există motive temeinice de a considera că prezenţa lui şi audierea în
sala de judecată îi pot aduce acestuia noi traume sau suferinţe
sufleteşti în legătură cu actele de violenţă comise asupra sau în
prezenţa lui. În asemenea situaţii audierea martorului minor se va
face o singură dată în condiţiile speciale prevăzute de art. 110 şi 115
CPP
(22) Se va exclude audierea repetată asupra aceloraşi evenimente a
minorului victimă a violenţei fizice şi sexuale.”

- după aliniatul 4 se introduce un nou aliniat 4 1 cu următorul

conţinut:

„(41) La audierea martorului minor participă în mod obligatoriu un

pedagog sau psiholog care după specificul activităţii sale, prestează o
muncă de educare sau instruire a minorilor de aceeaşi vârstă ca şi cel
audiat. Nu se admit la audierea copilului în calitate de pedagog sau
psiholog persoanele care au studii în pedagogie sau psihologie dar nu
activează în acest domeniu, sau care lucrează în sistemul organelor de
urmărire penală sau cel judecătoresc în altă calitate. Se va asigura ca
la audierea repetată a copilului, cât şi la alte acţiuni de anchetă cu
participarea lui, să participe acelaşi pedagog sau psiholog care a
participat la audierile iniţiale şi care a stabilit deja contactul necesar
cu copilul şi a câştigat încrederea acestuia”.

Art. VI. Legea învăţământului, Nr. 547 din 21.07.95 publicată

la 09.11.95, Monitorul Oficial nr. 062 din 09.11.95, art. nr. 692 cu
modificările şi completările ulterioare se modifică şi completează după
cum urmează:

1. Se introduce articolul 561 cu următorul conţinut:

„Articolul 561 Interzicerea pedepselor corporale şi aplicării
violenţei în instituţiile de învăţământ

(1) In instituţiile de învăţământ de toate nivelele si treptele sunt

interzise pedepsele corporale, precum şi aplicarea sub orice formă a
metodelor de violenţă fizica, psihica sau sexuală, aplicate de
personalul didactic, de personalul auxiliar sau orice altă persoană
aflată în relaţii de muncă permanente sau temporare cu instituţiile de
învăţământ.
(2) Încălcarea prevederilor alinatului 1 atrage după sine sancţiuni
disciplinare, administrative sau penale, în funcţie de gravitatea
abaterii.
(3) Se interzice angajarea în procesul de educaţie, instruire şi îngrijire
a copiilor a persoanelor ce au antecedente penale, în legătură cu
faptele lor anterioare are au implicat utilizarea violenţei;
(4) Pedagogul, educatorul sau instructorul care în virtutea activităţii
sale profesionale, intră în contact cu copilul sau posedă pe orice altă
cale informaţii asupra unei situaţii de abuz (fizic, psihic sau sexual),
neglijenţă sau abandon a copilului ce are loc în familia lui, în alt mediu
similar familiei, in şcoală, instituţie sau în orice alt loc, au obligaţia de
a informa de urgenţă autoritatea tutelară”

2. La articolul 57 textul aliniatului 1) se modifică după cum urmează :

„(1) In instituţiile de învăţământ de toate nivelele şi treptele se

respecta drepturile si libertăţile elevilor si studenţilor. Elevii şi
studenţii se bucură de protecţie împotriva pedepselor corporale
aplicate faţă de ei de către personalul didactic, sau orice persoană
aflată în relaţiile de muncă cu instituţia, precum şi împotriva aplicării
oricărei forme de violenţă fizică, psihică, sexuală de natură să le
afecteze securitatea lor. În cazul aplicării acestor metode interzise,
elevul şi studentul sau reprezentantul lor legal este în drept să
sesizeze de îndată administraţia instituţiei sau direct organele de
drept.”

3. Articolul 58 se completează cu un nou aliniat care va deveni

aliniatul (2) cu următorul conţinut:

„(2) Elevilor şi studenţilor li se interzice: utilizarea acţiunilor de

violenţă de orice formă faţă de alţi elevi şi studenţi, precum şi
aducerea în perimetrul instituţiilor de învăţământ şi teritoriul adiacent
a substanţelor stupefiante, psihotrope, a armelor sau alte obiecte
menite să producă prejudiciu sănătăţii şi vieţii copiilor şi tinerilor.”

- aliniatele (2)-(5) devin alinatele (3)- (6):

Art.VII Codul cu privire la contravenţiile administrative din

29.03.1985, publicat la 29.04.1985 în Veştile R.S.S.M. Nr. 3, art. 47 cu
completările si modificările ulterioare se modifică după cum urmează :
1. Articolul 471 se completează cu un nou aliniat (3) cu următorul
conţinut:

„(3) Acţiunile prevăzute la aliniatele (1) şi (2) săvârşite asupra unui

copil atrag aplicarea unei amenzi de la 30 până 50 de unităţi
convenţionale sau arest administrativ pe un termen de până la
treizeci de 30 de zile”

2. Articolul 170 alin.(1) după cuvintele „persoanele care îi înlocuiesc”

de completat cu cuvintele „ precum şi de către pedagog sau angajatul
instituţiei educative, curative şi de protecţie” iar după cuvintele
„întreţinere” de adăugat cuvântul „protecţie”

NOTĂ INFORMATIVĂ
la proiectul de lege privind modificarea şi completarea
unor acte legislative

Odată cu ratificarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului,

din 20 decembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25
februarie 1993, ţara noastră s-a angajat să ia toate masurile
legislative, administrative, sociale şi educative pentru protejarea
copilului.

Prezentul proiect de lege constituie o iniţiativă ce se înscrie perfect în

şirul acţiunilor necesare de a fi realizate pentru îndeplinirea
angajamentelor asumate. Elaborarea lui s-a realizat cu suportul
Grupului de lucru pentru promovarea reformelor în domeniul justiţiei
juvenile, instituit prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Protecţia
Drepturilor Copilului din 16 septembrie 2003, în cadrul iniţiativelor
comune ale Guvernului Republicii Moldova şi UNICEF privind protecţia
copilului împotriva abuzului şi violenţei.

Prin acest proiect de lege se urmăreşte interzicerea expresă în actele

legislative a tuturor formelor de abuz si violenţă la care pot fi supuşi
copiii (abuzul fizic, inclusiv pedepsele corporale, abuzul sexual şi
exploatarea sexuală, neglijarea şi abandonul copilului) in diverse
medii - familie, şcoală, instituţie, comunitate. De asemenea, un alt
scop al proiectului constă în obligarea profesioniştilor de a identifica
preventiv asemenea cazuri, de a le raporta şi referi către serviciile
competente.

Spre regret, violenţa în familie mai este încă tradiţional acceptată şi

de cele mai multe ori are loc în „intimitatea” casei, nefiind percepută
ca o încălcare a drepturilor omului, ci mai degrabă ca o problemă
personală. De exemplu, pedeapsa corporală aplicată copiilor ca
metodă de disciplinare este, adesea, incorect considerată ca un drept
al părinţilor, o expresie naturală a autorităţii lor.

Violenţa faţă de copii şi femei este o problemă actuală pentru

majoritatea ţărilor, inclusiv pentru Republica Moldova. La ora actuală,
în ţara noastră există puţine date oficiale care să indice proporţiile
reale ale acestui fenomen, fapt datorat ratelor nesemnificative de
raportare a cazurilor. Un ultim studiu efectuat la această temă de
Institutul de Marketing şi Sondaje arată că 25% din copii chestionaţi
susţin că sunt bătuţi de propriii părinţi, iar 13% din copii chestionaţi au
menţionat că profesorii de la şcoală le-au aplicat pedepse corporale.

O situaţie nesatisfăcătoare se atestă şi în ceea ce priveşte

identificarea, înregistrarea şi raportarea cazurilor de violenţă faţă de
copii, şi a modului de referire a copiilor victime la serviciile de
protecţie şi asistenţă din Republica Moldova. Mecanismele juridice de
identificare, înregistrare, raportare, de referire a cazurilor şi de
coordonare a activităţilor între instituţii nu sunt prea eficiente. Există
indicii că anumite tipuri de violenţă faţă de copii sunt insuficient
identificate sau, dacă sunt identificate, nu sunt raportate şi
înregistrate corect în vederea activităţilor ulterioare de protecţie şi
asistenţă a victimelor. Totodată, persistă şi o lipsă de claritate referitor
la rolul şi responsabilitatea fiecărui agent şi instituţie guvernamentală,
la mecanismele de colaborare între actorii şi instituţiile responsabile,
precum şi la distribuirea competenţelor între aceştia.

Organizaţia Naţiunilor Unite recomandă ca până la finele anului 2009

să fie interzise prin lege toate formele de violenţă faţă de copii,
inclusiv pedeapsa corporală. Iar, articolul 34 al Convenţiei ONU cu
privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală ONU la
20 decembrie 1989 „ Cu privire la drepturile copilului” cere Statelor
Membre să protejeze copiii împotriva «tuturor formelor de exploatare
sexuală şi abuz», inclusiv împotriva implicării copilului în orice
activitate sexuală, utilizarea exploatării copiilor în prostituţie sau alte
practici sexuale ilegale, şi utilizarea exploatării copiilor în performanţe
sau materiale pornografice.

Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului

referitor la vânzarea de copii, prostituţia şi pornografia infantilă,
adoptat de Adunarea Generală ONU în 2000 şi ratificat de Republica
Moldova prin Legea 29-XVI din 22.02.2007, cere de la Statele Membre
incriminarea acţiunilor legate de vânzarea copiilor, prostituţia şi
pornografia cu participarea copiilor, inclusiv tentativele, complicitatea
şi participaţia.

În rapoartele şi studiile de monitorizare si de conformitate a

legislaţiilor naţionale din ţările Europei cu prevederile Convenţiei şi
Protocolul facultativ enunţat, realizate de către Comitetul ONU pentru
Drepturile Copilului, se subliniază lipsa unei legislaţii naţionale
penale exhaustive în acest domeniu în Statele Membre ale
Consiliului Europei, mai ales, în ceea ce priveşte traficul de copii,
“sex turismul” şi pornografie infantilă, lipsa unui minim definit pentru
consimţirea la raporturile sexuale şi lipsa protecţiei copiilor de abuz
prin Internet. Ca rezultat, in luna iulie 2007 a fost adoptată Convenţia
Europeană privind protecţia copiilor împotriva exploatării şi abuzului
sexual, semnata de Republica Moldova la 25.10.2007.

Comitetul European pentru Drepturi Sociale a interpretat prevederile

Cartei sociale revizuite ca drept al copiilor la protecţie de toate
formele de exploatare sexuală, în particular, de atragerea lor în
«industria sexului» şi a elaborat definiţii pentru prostituţie şi
pornografie infantilă şi traficul de copii pentru scopuri sexuale,
recomandînd ca toate aceste forme de exploatare să fie incriminate,
dacă copilul are vârsta mai mică de 18 ani.

Este evident că, în lumina standardelor internaţionale şi europene

menţionate, modificarea cadrului legislativ al Republicii Moldova este
crucială pentru a asigura o protecţie reală a copiilor împotriva
tuturor formelor de abuz şi violenţă, iar pedepsele pentru
asemenea fapte comise faţă de copii sau in prezenţa copiilor trebuie
sa fie semnificativ mai mari faţă de aceleaşi fapte care se comit faţă
de persoanele adulte.

În această ordine de idei, se propune modificarea si completarea

unui şir de acte normative în vigoare, printre care Codul penal,
Codul familiei, Codul cu privire la contravenţiile administrative, Legea
ocrotirii sănătăţii, Legea asistenţei sociale ş.a., în ceea ce priveşte
definirea si interzicerea tuturor formelor de abuz şi violenţă,
un accent deosebit fiind pus pe prevederile Codului penal ce
interzic expres relele tratamente aplicate copilului, actele de
violenţă fizica care au urmări nu numai în ce priveşte
vătămarea fizica dar si psihica asupra dezvoltării copilului,
abuzul şi exploatarea sexuală de orice fel.

Un număr de modificări privesc competenţa profesioniştilor din

domeniul protecţiei copilului (reprezentanţii autorităţilor
tutelare, asistenţii sociali, medicii, psihologii) în ceea ce
priveşte raportarea obligatorie a cazurilor de abuz şi violenţă
faţă de copii, şi intervenţia de urgenţă în asemenea situaţii.

Necesitatea elaborării mecanismului de prevenire şi raportare a

situaţiilor de abuz şi neglijare a copilului constituie o problemă cu atât
mai mare, cu cât tot mai mulţi copiii rămân fără supravegherea
părinţilor datorită migraţiei acestora în afara ţării şi, respectiv,
reprezintă una din direcţiile prioritare de activitate ale autorităţilor
care au în competenţa lor protecţia copilului şi a familiei.

Pentru stoparea violenţei faţă de copii este foarte important ca să fie

dezvoltat un sistem capabil să răspundă cazurilor de violenţă şi să
acorde copiilor victime sau supuşi riscului de violenţă sprijinul şi
protecţia corespunzătoare. Profesioniştii care lucrează cu/şi pentru
copii şi familie trebuie să fie bine pregătiţi.

Credem că modificările şi completările propuse sunt în măsură

să contribuie substanţial la acoperirea necesităţilor privind
respectarea drepturilor copilului şi tratamentul special de
care trebuie să beneficieze copiii victime în cazurile de abuz şi
violenţă, aşa cum se recomandă în instrumentele juridice
internaţionale şi regionale menţionate mai sus, la care Republica
Moldova este parte, precum şi în documentele strategice
naţionale cum ar fi Strategia Naţională de Dezvoltare şi Planul
naţional de acţiuni în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei faţă
de copii.

Prin modificările şi completările propuse se promovează ideea

potrivit căreia societatea trebuie să consimtă că relele
tratamente, neglijarea sau abandonul copilului au consecinţe
grave asupra dezvoltării lui intelectuale, fizice şi psihice. Prin
urmare, fiecare persoana care cunoaşte asemenea situaţii are
responsabilitatea să intervină imediat, fie in virtutea obligaţiilor sale
profesionale, fie in virtutea responsabilităţii sale civice.
Proiectul de lege a fost coordonat cu ministerele şi instituţiile
interesate şi definitivat potrivit propunerilor acestora. Implementarea
modificărilor şi completărilor propuse nu va necesita cheltuieli
financiare suplimentare.