Cand critica doare

Cum reactionezi cand primesti feedback negativ si critica din partea celor din jur? Poate ca este vorba despre sefi, despre colegi, membri ai familiei sau despre prietenii tai. Cum te simti cand ceilalti te critica? Cei mai multi dintre noi simtim disconfort cand primim critica din partea persoanelor pe care le apreciem. Motivul este simplu: parerea lor conteaza. Alte persoane chiar mai mult, se demotiveaza rapid si chiar pot sa se blocheze cand primesc feedback negativ, nu critica puternica. Ele sunt mai sensibile la critica decat primele. Ba chiar mai mult, in cazurile extreme de hiper-sensibilitate la critica, persoana isi imagineaza ca oamenii nu o plac si/sau nu reuseste sa se ridice la asteptarile lor. Extrema patologica a hiper-sensibilitatii la critica este paranoia. In experienta mea am intalnit cazuri de persoane extrem de sensibile la critica, insa nu pot spune ca am intalnit paranoia. La capatul celalalt sunt oamenii care nu au sensibilitate la critica. Pur si simplu feedbackul negativ si critica nu ii deranjeaza. Ei considera critica si feedbackul negativ ca pe simple informatii pe care le primesc din mediu. In Language and Behavior Profile (LAB Profile) exista un tipar de limbaj numit "sursa motivatiei" care se leaga de felul in care oamenii proceseaza critica. Ca sa testezi acest pattern, ia acum o foaie de hartie (sau deschide un document nou) si scrie raspunsul la intrebarea de mai jos. Raspunde repede, cu primele cuvinte care iti vin in minte si scrie exact raspunsul, fara alte modificari. Intrebarea este: "Cum stii ca ai facut o treaba buna?"
________________________________________________________________ ________________________________________________________________

Unii oameni raspund cu aceste cuvinte si expresii: "ii vad pe ceilalti multumiti", "din feedbackul primit", "seful/colegii/ceilalti imi spun", "cei din jurul meu ma lauda", "vad rezultatele muncii". Acesta este tipul EXTERN. Altii raspund cam asa: "ma simt eu bine", "sunt satisfacut(a)", "am un sentiment de implinire", "sunt multumit(a) de munca mea" si, preferatul meu, "pai, pur si simplu stiu". Acesta este tipul INTERN. Persoanele de tip extern sunt predispuse la sensibilitatea la critica. Ei pun foarte mult pret pe ceea ce spun ceilalti din jurul lor. Au nevoie de "dovezi" externe lor ca sa stie ca au performat. Pe de alta parte, internii nu au o problema cu feedbackul de la ceilalti. Ei nu acorda importanta (in cazuri extreme deloc) prea mare spuselor celorlalti, mai ales daca nu ii apreciaza. Cei mai multi dintre noi avem o combinatie dintre cele doua patternuri (tipare) si suntem undeva la mijloc. Acum ca stii care este sursa motivatiei la tine, sunt curios care este concordanta cu sensibilitatea la critica asa cum se vede in scris. De obicei, cu cat o persoana este mai interna, cu atat este mai sensibila la critica. Cu cat este mai aproape de motivatia externa, cu atat este mai putin sensibila la critica.

Identifica in scris sensibilitatea la critica

In scris sensibilitatea la critica se vede in litera d. Persoanele care au trasatura au o bucla in bara verticala a literei d, ca in figura de mai jos. Cu cat bucla este mai mare, mai "umflata" (ca un balon) cu atat persoana respectiva este mai sensibila la critica.

Figura 8. Sensibilitatea la critica: bucla in litera d

Figura 9. Hipersensibilitatea la critica si paranoia

Figura 10. Lipsa de sensibilitate la critica: nu exista bucla in d

Cazurile de hipersensibilitate la critica sunt rare. Chiar si asa, trasatura poate fi accentuata de alte trasaturi de personalitate. De exemplu imaginea de sine are un rol important in felul in care oamenii primesc feedbackul si critica. Dupa cum probabil iti dai seama, o buna imagine de sine te ajuta sa-ti controlezi mai bine emotiile, starile interne si sensibilitatea.

Ca sarea si piperul

Sensibilitatea la critica este, in mod surprinzator, o calitate atat timp cat este ca sarea si piperul in personalitate. O persoana sensibila la critica are o tendinta naturala de a fi empatica, de a relationa foarte bine si usor cu ceilalti oameni din jur. Empatia este o trasatura esentiala in unele profesii. Spre exemplu, in munca mea am avut ocazia sa analizez scrisul a catorva zeci de medici din diverse specializari (inclusiv psihiatrie) si am observat, printre altele, un pattern interesant. Aproximativ 80-85% dintre medici au sensibilitate la critica. Unii in proportii mari, cei mai multi ca sarea si piperul. Si pe buna dreptate, intr-o astfel de meserie este nevoie de empatie. Cum poti ajuta un om ca psihiatru daca nu poti sa te pui in papucii lui? Problema este ca aceasta empatie trebuie controlata. Medicii psihiatri (si alti profesionisti precum psihoterapeutii) pot prelua foarte usor starile puternic negative ale pacientilor (ceea ce se numeste "transfer"). Ei au nevoie sa nu se "piarda" emotional in problemele pacientilor. Este un antrenament bine facut in scoala si in formarile profesionale de psihiatrie si psihoterapie. O alta profesie unde este nevoie de empatie este cea de vanzator profesionist (professional salesman). Cum poti relationa cu clientii tai daca nu esti sensibil la cerintele, nevoile si problemele lor? Gandeste-te si la altii: traineri, vorbitori in public, manageri (middle si top management) si toti cei care isi castiga painea din comunicarea cu ceilalti si influentarea oamenilor. La urma urmei, toti avem nevoie de empatie uneori, fie ca este vorba sa ne convingem seful, copiii, clientii sau prietenii.

3 sugestii pentru a comunica trasatura

Cum comunici cu o persoana foarte sensibila? De multe ori ai nevoie de o cantitate serioasa de diplomatie. Tine minte aceste trei idei cand vorbesti cu o persoana sensibila la critica. 1. In spatele sensibilitatii la critica exista mecanisme de aparare pe care persoana le va folosi daca se simte atacata. Mereu comunica intr-un mod diplomat si respecta interlocutorul tau. Cand vezi ca persoana incepe sa devina sarcastica sau inflexibila, iti dai seama ca ai atins o coarda sensibila. Sugestia mea in acest caz este sa te opresti si pur si simplu sa treci la lucruri mai putin sensibile. 2. Aminteste-i persoanei analizate ca sensibilitatea la critica, in anumite limite, este de fapt un catalizator in comunicare. Ea aduce empatie si intelegere profunda a starilor si nevoilor celorlalti. De aceea poate fi o calitate si explica acest lucru intr-un mod clar, cu exemple (vezi mai sus). 3. In cele mai multe cazuri sensibilitatea la critica nu trebuie sub nici o forma schimbata (decat daca este vorba de

hipersensibilitate). Ea confera o nota aparte personalitatii, ne face oameni. In fond, nimeni nu vrea sa aiba de-a face cu o persoana total insensibila, rece, "perfect interna" (comunica si actioneaza exclusiv in functie de propriile standarde si dorinte). Sensibilitatea este un element cheie al personalitatii umane atat timp cat este ca sarea si piperul: da gust.