Sunteți pe pagina 1din 22

iosul Arsenie Papacioc, nascut acum 96 de ani in lumina Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu, despre iubirea Preacuratei pentru noi:

O, FERICITA INCREDERE! O, SCAPARE SIGURA! MAICA LUI DUMNEZEU ESTE MAICA MEA. SA NE ARATAM FII!
Postat de admin pe 14 Aug 2010 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Nevoia de discernamant, Parintele Arsenie Papacioc Print

Nu a vrea s fiu nger ca s vorbesc despre Maica Domnului. Vreau s vorbesc ca om slab, s pot simi adevrat dragostea i mila Maicii Domnului. Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necjii, slabi i prigonii n orice fel, dect s-ar simi nconjurat de ngeri. Maica Domnului jertfete mereu, sufer mereu i cred c se lupt chiar i cu dreptatea divin aprnd pe neputincioii care o cer n ajutor. Iubete peste nchipuire de mult i fr de alegere i pe cei ce sunt ri i chiar i pe cei nepstori. Nici un pctos, orict de mare ar fi, s nu se piard, dac Maica Domnului l apr.

O, fericit ncredere! O, scpare sigur! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu ct siguran aadar trebuie s ndjduim, dac mntuirea noastr atrn de voina unui Frate att de bun i a unei Mame att de ndurtoare! O, ce fericire este a muri n mijlocul attor ngeri! (se zice despre clugri). Ah, nu este timp de odihn chiar acum cnd se apropie sfritul vieii mele! Maica Domnului ne iubete mult. Ea vede n noi preul morii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne dorete lucruri mai mari dect ne dorim noi nine. Ea se arat cu inima larg chiar i fa de aceia care, fie din nepsare sau din nerecunotina, alearg rar la dnsa. Dar cu ct mai generoas nu va fi ea cu aceia care nencetat i ceresc ajutorul? Acetia nu numai c sunt iubii mult, dar chiar sunt slujii de dnsa. Maica Domnului ne rpete inimile. A vrea s am toate inimile sfinilor i ale ngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. i orict ar iubi-o cu toat puterea lor ngerii cerului i pmntului, cu toat sfinenia lor, nu vor ajunge s o iubeasc ct i iubete ea. Un pctos a spus Maicii Domnului: Arat-te c-mi eti mam, iar ea i rspunse: Arat-te i tu c-mi eti fiu. Prin pcatele noastre suprm pe Maica Domnului care ne este mam. Haidei s-i artm i noi c-i suntem fii! Continuare 1 Comentariu

SA ALERGAM LA MAICA DOMNULUI!


Postat de admin pe 13 Aug 2010 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parinti si invatatori Print

Cine nu vrea nu se vindeca. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. In cele din urma intelegem cine este de vina, intelegem ce se intampla inlauntrul nostru si ne lasam convinsi sa ne vindecam. Sa alergam la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Credinta se manifesta prin vointa. Daca omul vrea sa se faca sanatos: Vrei sa te faci sanatos?, sa raspunda: Da, vreau sa ma fac sanatos!. Cand vrea cu adevarat, manifesta credinta adevarata. Cand are credinta adevarata, va manifesta si vointa adevarata. Ceilalti oameni care traiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-si gasesc odihna, nu-si gasesc vindecarea. Crestinii adevarati au aceasta sansa, Il au pe Hristos, o au pe Maica Domnului. Continuare 4 Comentarii

STARETUL IOSIF ISIHASTUL MOARTEA CA O CALATORIE LINA SPRE INVIERE sau ADORMIREA IMPREUNA CU DULCEA MAICUTA
Postat de admin pe 13 Aug 2010 | Categorii: Gheron Iosif Isihastul, Nevoia de discernamant, Parinti si invatatori, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri Print

Niciodat s nu-i pun cineva ncrederea n sine nsui. i aceasta pn ce va iei din trup. Iar dac ntr-o zi va urca la Cer, trebuie s atepte ca a doua zi s se pogoare la iad. Nu mai spun c se poate ca n aceeai clip s se fac pogorrea. De aceea nu trebuie s i se par ciudate schimbrile, ci s aib naintea ochilor c amndou sunt ale Lui. Mai devreme mi-am amintit de Maica Domnului, de Mama noastr, i nu am putut s nu plng. Toi Sfinii au adus multe laude Maicii Domnului, dar eu nu am gsit o laud mai frumoas i mai dulce cu care s o chem n fiecare clip dect aceasta: Maica mea! Dulcea mea Micu! De ndat ce noi o strigm, ea alearg imediat spre ajutor. Nu apuci s spui: Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, ajut-m!, c ndat, ca un fulger, strbate mintea i umple inima de luminare. i atrage mintea spre rugciune, iar inima spre dragoste. De multe ori petreci ntreaga noapte n tnguiri i strigndu-o n rugciune, i aduci laude ei i mai ales Celui pe Care l ine n brae .

CUVIOSUL SU SFRIT
Odat cu trecerea timpului Stareul a nceput s-i piard puterile i s se mite din ce n ce mai greu. Cea mai mic micare i pricinuia astm i cea mai mic oboseal l rpunea. Dar rvna sa pentru nevoin nu-l lsa s-i prseasc programul ascetic, fiindc nvase s umble prin credin, iar nu prin raiune. i pe cnd se afla n aceast stare de slbiciune, l-au atacat dou boli una dup alta: antraxul i insuficiena cardiac. Acestea i-au i adus sfritul vieii sale pmnteti. In ajunul zilei de 1 ianuarie a anului 1958 Stareul a simit o durere i o amorire n tot trupul su. Ii ieise pe gt, mai jos de ceaf o bub mare. - Fiii mei, acesta este darul de Anul Nou, spunea Stareul. Continuare 5 Comentarii

CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI, CHIAR SI NOI, CREDINCIOSII? Pr. Theodor Zisis despre educatia copiilor dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur
Postat de admin pe 12 Aug 2010 | Categorii: Credinta in familie, Crestinul in lume, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Parinti si invatatori, Pr. Theodoros Zisis, Sfantul Ioan Gura de Aur Print

DIAGNOSTIC DUHOVNICESC SI PEDAGOGIE CRESTINA VALABILE IERI SI AZI

Cei mai muli i dau ca pild pe oamenii realizai n via, pe cei strlucii i renumii pe pmnt. Astfel, prinii nii introduc n sufletele uor modelabile i receptive ale tinerilor dou mari rele, dou iubiri tiranice: iubirea banilor, a bogiei, i iubirea slavei lumeti, a ascensiunii sociale, cum am numi-o astzi. ns n felul acesta tinerii sunt stricai, devenind materialiti i plini de slav deart. Stricarea tinerilor, arat marele pedagog, se datoreaz exclusiv goanei dup bunurile pmnteti:De niciunde altundeva nu vine stricarea copiilor, dect de la goana pentru cele pmnteti. De aici vine drmarea ntregii lumi, de la faptul c nu ne ngrijim de copiii notri: de averile lor ne ngrijim, dar sufletul lor l trecem cu vederea. De aceea, sfntul nu ovie s numeasc uciga aceast nepsare a prinilor fa de cultivarea virtuilor i a sufletului copiilor: sunt ucigai de prunci, i omoar proprii copii cei ce i deprind cu patimi tiranice, cu vicii care omoar i chinuiesc zilnic sufletul lor. Continuare 3 Comentarii

Sandu Tudor (viitorul Fericit Martir Daniil): CARE ESTE CAUZA DURERII DIN CEASUL DE ACUM?
Postat de admin pe 09 Aug 2010 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Fericitul Martir Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Vremurile in care traim Print

Nemulumirea diavoleasc, nemulumirea metafizic a celui ce venic se svrcolete n gol e trstura de temelie a vremurilor noastre de acum. Oricare din noi simte un ru, o nelinite sub apsarea unui bolovan de zdrnicie. Nu se poate tgdui prin aceasta c omenirea nu a fost ndurerat, nu a suferit pururea. Muli au dovedit-o cu prisosin: durerea e baza vieii i chiar contiina eului nu o avem dect prin suferin. Deapururi omul i-a ipat tragedia sufletului su czut. Niciodat ns nemulumirea nu a fost mai obteasc din attea mulimi de pricini i n attea chipuri deosebite i puternic vdit. Nu perspectiva vreunui gnd pesimist m face s neleg astfel vremea noastr, ci observaia concret a vieii. Care e pricina, e principala ntrebare? Continuare 3 Comentarii

Duminica datornicului nemilostiv: NU SE CADEA CA SI TU SA AI MILA DE CEL IMPREUNA-SLUGA CU TINE?


Postat de admin pe 07 Aug 2010 | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Mitropolitul Augustin de Florina, Sfantul Teofan Zavoratul, Tlcuiri ale textelor scripturistice Print

Cititi si: Duminica datornicului nemilostiv lupta si osteneala iertarii

Evanghelia de la Matei 18, 23-35:


De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor unui imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el, si femeia, si copiii, si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta fiecare fratelui sau din inimile voastre.

Predica Mitropolitului Augustin de Florina (fragmente)


Iubiii mei, viaa este o cltorie. i drumul cel drept pe care trebuie s-l urmm toi, ca s ajungem la capt, n cer, este unul: Drumul pe care l-a trasat Hristos cu Sngele Su; la pit El nsui i milioane de martiri i mrturisitori ai credinei noastre. nsui Hristos a spus: Eu sunt Calea i Adevrul i Viaa (Ioan 14, 6). Este adevrat c acest drum al virtuii este greu, suitor, o Golgota. Strmt este ua i ngust este calea care duce la via (Matei 7, 14). Dimpotriv, drumul rutii, al stricciunii, al necredinei este uor, n pant. Larg este ua i ntins este calea care duce la pierzare (Ioan 7, 13), la distrugere, la catastrof. Un drum este a lui Hristos, cellalt al satanei; unul este al raiului, cellalt al iadului. Alegei! Omul este liber s mearg pe care drum vrea. Virtuile sunt un lucru greu. i dac ntrebai, care este cea mai grea din toate virtuile, iubitorul de argini va spune milostenia, robul pntecelui va spune postul, sarkolatrul (cel ce-i ador trupul) va spune fecioria, cel ce iubete viaa va spune mucenicia pentru Hristos. Dar eu consider c cea mai grea din toate este care? cea despre care zice astzi Evanghelia: iertarea reciproc. Este un pietri, pe care Hristos cere s-l ridicm, dar diavolul l face munte de neridicat. i c aceasta este virtutea cea mai grea v voi demonstra prin trei, patru exemple. V rog s fii ateni. *** Un exemplu este din Vieile Sfinilor. Dac vei deschide sinaxarele, vei vedea c pe 9 februarie este srbtorit sun sfnt care se numete Nichifor. Ascultai cum a primit mucenicia. n vremea aceea, Nichifor se suprase cu un preot care se numea Saprichie. Erau certai. i Saprichie era de vin, nu Nichifor. A venit prigoana, i primul pe care lau prins a fost preotul, Saprichie. L-au judecat i a ieit sentin de decapitare. L-au luat soldaii dis-de-diminea, nainte de rsritul soarelui, i-l duceau n afara cetii, ca

s-l execute. Cnd a aflat Nichifor c Saprichie peste puin timp nu va mai fi n via, l-a cuprins plnsul. Alearg n drum, ajunge cortegiul, i-i cade la picioare: Frate Saprichie, iart-m. Acela ns nimic. Nu te iert! Pn n ultima clip a muceniciei, Nichifor a czut i l-a rugat pe Saprichie s-l ierte. Cu neputin. Atunci ce s-a ntmplat? n momentul n care soldatul a ridicat sabia s-i taie capul, Saprichie zice: - De ce m omori? Pentru c eti cretin. Deci pentru asta? Atunci eu m lepd de Hristos

i n timp ce ngerii i pregteau cunun, Saprichie, care nu l-a iertat pe Nichifor, a fost considerat nevrednic de mucenicie. L-a prsit Harul lui Dumnezeu i s-a lepdat de Hristos. n locul lui a murit martir cine? Nichifor, care avea o inim bun i dragoste. A mrturisit c este cretin i a fost martirizat. Astfel, pe 9 februarie, n loc de mucenicul Saprichie, cinstim pomenirea mucenicului Nichifor. nfricotor acest exemplu! Arat c mai presus chiar dect mucenicia este s ieri, s dai iertare din inim. Dar este uor? () Aa este lumea. Din nefericire, exist familii, care au ntre ele pic, inerea de minte a rului, i nu se iart de ani de zile. ncearc preotul i mitropolia, dar ura se nvenicete de la prini la copii i la nepoi. Omul care nu iart nu este cretin. Este animal, fiar. Spun oamenii c dac vreun copil i face vreun ru cmilei, aceasta nu-l

iart. Pot s treac ani i, dac-l va ntlni n cale, l va lovi. Nu iart. De aceea zicem: Acest om e ca o cmil, nu iart; ine adnc n el rzbunarea. Dimpotriv cel care iart din inim, seamn Cu cine? Cu Dumnezeu. Cu Dumnezeu? Desigur. () Asta ne-o spune Evanghelia de astzi. Pentru c Dumnezeu ce face? Iart, iart continuu. Este ndelung-rbdtor, mult-milostiv i mult-ndurat. Ce facem noi? n ceea ce ne privete e de vin cellalt, vecinul nostru, pentru c ne-a ispitit, pentru c animalul lui a intrat pe ogorul nostru, pentru lucruri mici i lipsite de importan. Dar cele pentru care noi suntem vinovai fa de Dumnezeu sunt foarte mari. Suntem vinovai, pctuim continuu. Pctuim cu ochii notri, cu urechile noastre, cu minile noastre, cu trupul nostru. Pctuim ziua noaptea, la cafenea, pe drum, pe ogoare, pctuim chiar i n biseric. Cine poate s numere pcatele omului? Abis, zece mii de talani, despre care zice Evanghelia de astzi (Matei 18, 24), nenumrate sunt pcatele noastre. Un numr astronomic. Cine va cerceta mulimea pcatelor mele i adncurile judecilor Tale, Mntuitorule de suflete, Izbvitorul meu? (Troparul Cassianei Monahia, Slava Laudelor din Sfnta i Marea Miercuri). i ce face Dumnezeu? Se ia dup noi. C dac nu s-ar fi luat dup noi, dac pentru fiecare pcat pe care l facem, pentru fiecare njurtur auzit, ar fi czut un trsnet i am fi fost ari cu toii. Ne iart, ne iart continuu pcatele noastre. De aceea i noi s fin ierttori. Asta cere de la noi. Aa cum El ne iart pcatele noastre, cele mari i nenumrate, aa i noi s-i iertm pe ceilali. Nurorile pe soacre, soacrele pe nurori, brbatul pe femeie, tatl pe copil, stenii pe constenii lor. Dai-mi, dai-mi un sat unde exist iertare, mil, iubire. Rai este. Dai-mi un alt sat unde nu exist iertare i mil. Iad este. Iad este pmntul pentru c ters cuvintele Hristosului nostru, necuprinsele i venicile cuvinte: S v iubii unul pe altul (Ioan 13, 34). *** Iubiii mei, Dumnezeu s dezrdcineze din inima noastr spinul care se numete pomenirea rului, i s sdeasc floarea cea cereasc, iubirea Hristosului nostru. n felul acesta vom fi urmtori ai Aceluia, Care pe Cruce i-a iertat pe rstignitorii Si. n felul acesta, vom putea s ne rugm i s zicem acel cuvnt groaznic: i ne iart nou greelile noastre precum i noi iertm greiilor notri (Matei 6, 12). Altfel, suntem nite mincinoi i ne batem joc de Dumnezeu cu toii, i cler i popor. Aceast fgduin este condiia iertrii. Ieri? Vei fi iertat. Nu ieri? Mii de preoi si fac pomeniri sau parastase, mii de episcopi i patriarhi s se duc la mormntul tu, nu vei fi iertat. Iart deci, ca s fii iertat. Integral AICI

Talcuirea Sfantului Teofan Zavoratul: Continuare


1 Comentariu

Mitropolitul Augustin de Florina: PE ACESTA SA-L ASCULTATI! este porunca cerului. NOI INSA NEAM ASTUPAT URECHILE CU DOPURI DE CEARA SI NU VREM SA AUZIM
Postat de admin pe 05 Aug 2010 | Categorii: Cuvantul ierarhilor, Duminici si Sarbatori Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Marturisirea Bisericii, Mitropolitul Augustin de Florina, Portile Iadului, Tlcuiri ale textelor scripturistice, Vremurile in care traim Print

Descarcati brosura: Marturiile Icoanei Schimbarii la Fata de Parintele Mihail Stanciu Cantari la Praznicul Schimbarii la Fata Anghelos

Pe Acesta s-L ascultai! este porunca cerului. Noi ns ne-am astupat urechile cu dopuri de cear i nu vrem s auzim. n alt parte ciulim urechea, ca s auzim minciunile; dar glasul lui Hristos, care ne spune cele bune i drepte nu vrem s-l ascultm. () i vine, vine pedeapsa cea mare: trsnete, cutremure, rzboaie, Armaghedonul (Apocalipsa 16, 16). ntr-o noapte se vor goli oraele i toi care vor avea timp vor fugi n muni, ca s nu fie prini. Pentru c noi toi, preoi episcopi, mici mari, L-am prsit pe Dumnezeu. Nu-L ascultm. ***

ASCULTARE FA DE VOIA LUI DUMNEZEU i iat glas din nori zicnd: Acesta este Fiul Meu cel iubit, ntru Care am binevoit. Pe Acesta s-L ascultai! (Matei 17, 5).
Religia noastr, iubiii mei, este singura adevrat n lume. Pe ct se deosebete diamantul de pietri, att se deosebete religia noastr de toate religiile din lume. i este singura adevrat, pentru c Cel care a ntemeiat Sfnta noastr Biseric nu este un om, ca noi toi, ci este Dumnezeu i om, Dumnezeu-Om. Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu. O strig ngerii i arhanghelii, proorocii, miriade de oameni. O strig i nenumratele minuni pe care le-a fcut, le face i le va face pn la sfritul veacurilor. Iar una din cele mai mari minuni ale Sale este aceasta pe care o srbtorim astzi: Schimbarea la Fa. S vedem n cteva cuvinte aceast minune i ce anume ne nva. Cnd Hristos s-a nscut din Preasfnta, s-a artat n lume ca un om comun, ca cel mai srac om. Noi toi avem o csu; nimeni nu este fr acoperi. El nu a avut unde s locuiasc. Cnd cineva a vrut s-L urmeze, Hristos i-a spus: Psrile i vulpile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde s-i plece capul (Matei 8, 20; Luca 9, 58). Haine scumpe n-a purtat. Bani n buzunar nu a avut, pe jos mergea din sat n sat ca s propovduiasc Evanghelia. Aadar, vzndu-L oamenii aa, nu au putut s-i imagineze c sub aceast nfiare smerit se ascunde dumnezeiasca mreie, se ascunde Dumnezeirea. tii ce a fcut Hristos? Ceva asemntor cu ce a fcut odat un mprat din Rusia, nainte cu muli ani, n vremea arilor. Acesta, n palat, purta coroan pe cap, era mbrcat n vemnt, cu sabie i nsemnele regale, iar cnd ieea afar toi i se nchinau. A neles ns c toate acestea sunt formale i ascund o ipocrizie. De aceea, ce a fcut? ntr-o noapte i-a scos coroana, sabia i hainele de mtase, s-a mbrcat n hainele unui ceretor, a luat un toiag i a nceput s se plimbe descul printre supuii si. Toi l alungau. Puneau i cinii s-l alunge. i nimeni nu-i nchipuia c sub zdrene se ascunde arul tuturor ruilor. Doar o colib din afara Moscovei s-a deschis i l-a primit Aadar, ceva asemntor a fcut i Hristosul nostru. Nu S-a artat pe pmnt ca un mprat al

ngerilor i arhanghelilor, cu mreia orbitoare a Dumnezeirii Sale. S-a artat ca un om comun i srac, i, de aceea, puini au crezut n El. Dar astzi, n aceast sfnt zi, Hristos a artat c este Dumnezeu. Cum a artat-o? Continuare Nu exista comentarii

50 DE ANI DE LA MUTAREA INTRU NESTRICACIUNE A SFANTULUI IOAN IACOB ROMANUL (HOZEVITUL)


Postat de admin pe 05 Aug 2010 | Categorii: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfinti Parinti recenti Print

Acatistul Sfantului Ioan Iacob de la Neamt (Hozevitul) audio Acatistul Sf. Ioan Iacob text Slujba Sf. Ioan Iacob (audio) ***

SFANTUL IOAN IACOB: Pe cei slabi sa-i intarim, iar pe cei vicleni sa-i ocolim

Biruina noastr nu se dobndete cu sfad i cu pleftureal, ci cu blndee i cu dreapt socoteal. Din sfad nu iese dect tulburare i dumnie. Rzboiul nostru este nevzut i armele noastre trebuie s fie arme duhovniceti, i anume: sabia Duhului,

care este Cuvntul lui Dumnezeu i Pavza Credinei, cu care putem stinge toate sgeile vicleanului cele aprinse, cum ne nva Sf. Apostol Pavel. Pe cei slabi s-i ntrim, iar pe cei vicleni s-i ocolim. Pe cei nimii i pe cei urgisii s-i lsm n pace, cci sunt acum mriori i pot pricepe semnele vremii.[...] nainte de a ncheia rndurile acestea, v amintesc de cuvntul Scripturii care zice: Vrjmaii omului sunt casnicii lui i iat anume pentru ce: Continuare Nu exista comentarii

Arhim. Nicholas Saharov de la Essex (nepotul si ucenicul Cuviosului Sofronie) CEA MAI PROFUNDA SI EXHAUSTIVA SINTEZA DE TEOLOGIE DUHOVNICEASCA PE TEMA ASCULTARII, INTELEASA CA TAINA SI CA RELATIE PERSONALA ELIBERATOARE
Postat de admin pe 04 Aug 2010 | Categorii: Cuviosul Sofronie Saharov, Hrana duhului cuvinte tari, texte esentiale, Nevoia de discernamant Print

Ascultarea
Ideea unei cluziri duhovniceti e un element indispensabil al oricrei tradiii religioase ascetice. In ascetismul cretin ascultarea de un povuitor duhovnicesc joac un rol proeminent[1], iar n cretinismul ortodox ea i-a meninut semnificatia deplin pn astzi[2]. Arhimandritul Sofronie face s avanseze noiunea de ascultare fa de un povuitor duhovnicesc la un grad teologic fr precedent integrnd explicarea teologic a practicii ascetice n cadrul nvturii despre persoan. Tratarea de ctre arhimandritul Sofronie a noiunii de ascultare ilustreaz n modul cel mai efectiv

aplicarea de ctre el a modelului hristo-trinitar divin n planul existenei umane. Inainte de a expune ideile sale, vom schia trsturile majore ale intelegerii ascultrii monahului n tradiia ascetic a Bisericii Rsaritene i vom face un rezumat pe aceast tem a teologiei ascetice ruse din ultimele dou secole.

Paternitate harismatic i ascultare n Tradiia rsritean Traditia patristic


In tradiia cretin savanii disting diverse tipuri de conducere bisericeasc: administrativ, i harismatic (Neyt) sau instituional i profetic (Ware)[3]. Ele reflect dou forme de autoritate spiritual n viaa Bisericii. Pe de o parte exista o succesiune apostolica care poate fi urmrit i care cuprinde clerul hirotonit din generaie n generaie. Pe de alt parte, exist succesiunea nenregistrat de povuitori duhovniceti (sfinii) care transmit din generaie n generaie predania vietii in Dumnezeu. Spre deosebire de principiul instituional al autoritii, cluzirea harismatic se bazeaz pe o relaie de la persoan la persoana intre povuitorul duhovnicesc i fiii si n Dumnezeu. Acestui ascet povuitor care are harisma de a arata voina divin celor care-l ntreab, tradiia greac i-a dat numele de abba, avva (printe). Alte nume date n literatura ascetic sunt cele de pneumatikos pater (printe duhovnicesc) i gheron (btrn). Traditia rus prefer cuvntul stare (btrn), ntregul principiu al cluzirii si uceniciei monahale numindu-se aici starcestvo (staretism). In Biserica Rsritean ns aceste dou tipuri de conducere instituional i harismatic nu se exclud reciproc: conductorul instituional poate fi i povuitorul harismatic. Prezena acestor dou planuri care se ntreptrund se reflect in viaa monahal de obte, unde ascultarea fa de instituia mnstirii, fa de conducerea, regula i statutul ei, e mpletit cu ascultarea fa de un povuitor duhovnicesc. Ne vom concentra atenia n mai mare msur asupra principiului harismatic (starcestvo) fiindc el atrage ndeosebi interesul teologic al arhimandritului Sofronie. Continuare Nu exista comentarii

CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI INTRE MUCENICIA VIRTUALA SI INVATATURILE SFINTILOR

Postat de admin pe 31 Jul 2010 | Categorii: Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Meditatii duhovnicesti, Nevoia de discernamant, Pocainta, Sfintii Parinti, Vremurile in care traim Print

Credinta in Domnul nu s-a aprins oarecand in cetatea Ninive in urma unei bune-vestiri de bucurie, precum cea pe care o aduceau Apostolii si Mironositele-Femei. Stirea pe care Iona le-a adus-o asirienilor era intr-atat de crunta si de deznadajduitoare, incat a rascolit pe toti locuitorii din cetate, de la cei mai mari pana la cei mai mici. Nu ni se spune daca nu cumva asirienii l vor fi intrebat pe cel care le aducea vestea cea rea, precum cei ce sau strapuns la inima in ziua Cincizecimii au cautat raspuns de la bine-vestitorul Petru: Ce sa facem?. Intrebarea este fireasca, dar in niciunul dintre cazuri ea nu a primit o solutie omeneasca. Aceeasi dezlegare in duh a fost rostita si de catre Proroc, si, mai tarziu, de catre Apostol : Pocaiti-va!. In orice caz, de mirare pentru noi, si pilda care ne rusineaza, este incredibila receptivitate a cuvantului lui Iona de care au dat dovada cetatenii pagani (si pacatosi) ai Ninivei. Foarte multi fac vorbire, astazi, despre cum s-ar putea intoarce rautatea vremurilor facand trimitere la pocainta ninivitenilor. Din episodul biblic se retine insa, de obicei, doar partea cu milostivirea Domnului si se ignora total primele doua parti: ascultarea cuvantului de mustrare prooroceasca a Sf. Iona de catre niniviteni si pocainta aspra a acestora. Cine mai asculta astazi fara impotrivire cuvintele proorocesti care ne avertizeaza cu privire la vremurile de pe urma pe care le traim? Si daca nu ascultam si nu credem, cum vom aduce pocainta? Si daca nu aducem pocainta adevarata, cum sa atragem milostivirea lui Dumnezeu? In plus, sa nu uitam totusi deznodamantul cetatii Ninive: oamenii s-au intors la pacatele lor, dupa ce pericolul a trecut, si, drept urmare, cetatea a fost distrusa, pana la urma.

In acelasi timp, trebuie spus ca, intrucat vremurile de astazi sunt cu totul speciale si nu este vorba numai de asteptarea unor plagi ca multe altele din istorie pentru pacatele noastre, ci de lucrarea finala a tainei faradelegii, a instaurarii imparatiei lui Antihrist, atunci PREGATIREA noastra ar trebui sa fie una pe masura, si anume una de ordin duhovnicesc. Pentru suferinte, prigoana si moarte nu ne pregatim agitandu-ne si cautand tot felul de antidoturi si rezolvari lumesti, nu umbland incolo si incoace speriati si ravasiti de toate cate le auzim sau terorizati de toata gama de provocari si diversiuni isterizante, nici pierzandu-ne vremea zi si noapte pe forumuri si chibitand cu o bere si o pizza in fata (unii si cu o tigara) despre cum ar trebui sa facem mucenicie, la o adica, nici imaginandu-ne ca am putea afla, cu mintea noastra, vreo cale de scapare, de fuga de revarsarea paharului urgiei lui Dumnezeu. Pentru suferinta, prigoana si moarte nu ne pregatim umbland disperati dupa un loc de adapost si salvare, nici nu ne vom trezi mai bine numai informandu-ne amanuntit despre toate dedesubturile sistemului antihristic sau stiind la perfectie cu ce se mananca actele biometrice, cipurile si codurile de bare, devenind cu totii experti in materie de masonerie si pusi la punct pana la virgula cu ultimele noutati. Toate sunt bune si necesare daca si numai daca le stim masura si nu le transformam in scopuri in sine, daca nu punem carul inaintea boilor, ajungand la inselarea de a da insemnatate mai mare informarii decat vietuirii, sau confundand trezirea duhovniceasca cu priceperea rationala a mecanismelor de desfasurare a Raului. Altminteri, ne va gasi pe toti Potopul nepregatiti, confuzi si disperati, angrenati in aceleasi interminabile discutii si certuri despre sistem, cipuri si mucenicie, batandu-ne intre noi in vorbe mari de bravada desarta, dovedindu-se ca vrajmasul ne-a atras in cea mai subtila si perfida diversiune posibila! Principala pregatire pentru necazurile care vor urma cat de curand si veritabila dovada de trezire sta in schimbarea din radacina a vietii noastre, in lepadarea de duhul lumesc si de tot pacatul, in cainta si plansul de fiecare zi pentru toate rautatile si caderile cu care am ranit dragostea lui Hristos si a semenilor si ne-am batut joc de Jertfa Sa. Am avut prilejul sa cunoastem mai multi oameni efectiv impatimiti de tot ce se scrie si apare nou in domeniul luptei anti sistem, ultraconectati la ultimele subiecte si dezbateri din domeniu, comentatori avizati pe blogurile de profil, ori tineri foarte agitati sa afle daca permisele auto au sau nu cip, ori daca trebuie sa primeasca sau nu cardurile noi, dar care nici macar nu citesc niciodata o carte duhovniceasca, care nu si-au pus macar problema renuntarii la cele mai grosiere patimi lumesti (curvie, lux, masini scumpe, distractii estivale, imbracaminte la moda, fumat, televizor, etc, etc.). Daca Sfantul Serafim Rose critica plin de amaraciune fenomenul teologiei la o tigara, nu stiu ce ar mai spune un sfant contemporan astazi despre fenomenul inca si mai grav al muceniciei la o tigara sau al muceniciei virtuale, de forum si de can-can bisericesc. Observam inca un lucru: prorocia si cuvantul de mantuire despre urgia ca va sa vina sunt foarte simple. Nimic complicat si sofisticat: din cauza pacatelor, Domnul a hotarat pieirea cetatii iar mantuirea nu poate veni decat prin pocainta. Este adevarat, din pricina iubirii de sine, am pierdut de mult nu doar cunostinta pocaintei, dar chiar si sensul acestui cuvant atotcuprinzator pentru lucrarea duhovniceasca. Nici ca ne mai amintim de vorbele cu care Botezatorul a facut drepte cararile Domnului, Care a pus la temelia propavaduirii Sale aceeasi porunca: Pocaiti-va!. Suntem si in ziua de azi

cetateni ai Ninivei celei mari, rudenie apropiata a Babilonului, si ne simtim striviti de urgia ce va sa vina. Oare vom mai afla si noi calea prin pocainta ca sa fim facuti iarasi cetateni ai Raiului? Simplitatea in sens bun este exact ce ne lipseste noua astazi si acest lucru este speculat intens de o noua categorie de inselatori care cauta sa paraziteze proorociile apocaliptice, asa cum ereziile cauta sa strambe celelalte invataturi ale Bisericii. Ce fapta i-a izbavit pe niniviteni? Pocainta. Atat si nimic mai mult. Ninivitenii nu au cautat sa fuga in munti, sa se separe in micro-comunitati anti-sistem asteptand ca urgia sa vina doar asupra celorlalti, nici nu s-au constituit grupari ale dreptilor care sa scoata sabia si sa taie capetele pacatosilor, pedepsindu-i astfel ca intr-un ritual paganesc de potolire a maniei a vreunui zeu sangeros. De ce? Pentru ca au inteles un lucru simplu dar fundamental: nu putem fugi nicaieri de la fata lui Dumnezeu, asa cum nu putem fugi de pacatele noastre si de mustrarea constiintei. Intelegand acest lucru, ninivitenii nu s-au lasat tarati in capcane care au ca scop deturnarea de la singurul lucru trebuie si de la partea cea buna care nu se va lua de la noi. Sa incercam sa regasim de la Sfantul Marcu Pustnicul intelepciunea si lucrarea mantuitoare cuprinse in aceasta porunca, in ciuda ingreuierii pe care ne-o poate aduce limba veche: Continuare