REVERBERATIILE UNEI COMEMORRI

Detractorii lui Horia Sima pot dormi linistiti. n cei 10 ani de cnd a murit, orict l-au evocat legionarii pentru a fi efectiv ntre ei, nu l-a zrit, totusi, nimeni si nimnui nu i s-a prut c ar fi mcar pe aproape. Moartea lui este categoric si definitiv. Iar dac legionarii nu se ndoiesc de ea, - tocmai ei care, dup spusele unora, cred c exist morti crora li s-a acordat privilegiul s se ridice din mormntul ignominiilor debitate asupra lor, - atunci, cu att mai vrtos, adversarii lui s nu aibe dubii c a murit. Ca atare, diriguitorii treburilor publice si bunii cetteni s fie siguri c o rsturnare de regim, cum a dezlntuit-o Horia Sima la 3-6 septembrie 1940, n urma creia capul statului, rspunztor de nstrinarea unei masive bucti din teritoriul national, a fost alungat, nu va mai avea loc. Banda de asasini intangibili si uneltele lor care, n deceniul al patrulea au ngrozit tara cu cadavre si trupuri schilodite de-a lungul unei perioade a crimelor puterii de stat, dar si-au primit pedeapsa tocmai cnd era s fie scosi pe poarta disculprii totale, un astfel de deznodmnt va fi prevenit din fas. La fel, incredibila, unica prin absurditatea denumirii ei, asa zisa "rebeliune" din ianuarie 1941, cnd legionarii s-au opus loviturii de stat date chiar de factorul cruia i incumba ordinea statal si legalitatea, rmne o pagin ce nu se va rescrie nicicnd. Hecatombele de evrei despre care se spune c au fost atunci mcelrite de legionari n case si pe strzi si spnzurate cu un fabulos sadism de belciuge la Abator, crime att de evidente, nct au fost scutite si pn astzi de dovezi, - n-or s se repete niciodat, de vreme ce autorul lor moral a pierit. Dar "marea trdare national a Guvernului de la Viena", care a pus la grea prob constiinta proaspetilor guvernanti, intrati n pine dup 23 august 1944, somndu-i s nu dea tara pe mna eliberatorilor de la rsrit, setosi s ntind prosperitatea de pe meleagurile lor pe meleagurile noastre, se va repeta oare si ne va mpinge cu nu stim cti pasi napoi? Dac ns, nici dup 10 ani de la moartea fizic, spiritul lui Horia Sima nu a dat semne c pregteste o asemenea isprav, s fim siguri c nu va da nici de aici nainte. Totusi, vrem nu vrem, revolutia din decembrie '89 si activitatea vzut a oamenilor politici care au gestionat Romnia de atunci ncoace, ridic anumite obstacole n examenul critic ntreprins de noi asupra lui Horia Sima. Rsturnarea guvernrii marxist-leniniste, o dat cu condamnarea atrocittilor ei, chiar dac retoric, pune brusc ntr-o lumin favorabil figurile care i s-au opus ori cel putin s-au dezis de ea. Mai ndrzneste vreunul dintre tovarsii ndulciti la demnittile vechiului regim s-si declare activitatea si succesele din timpul lui? Dimpotriv, chiar numai ratarea uneia din ofertele de promovare care le-au venit din partea fostei ornduiri, le asigur accesul la trai bun, investitii astronomice si carier parlamentar. Or, iat c Horia Sima, druindu-si fiinta ntreag zi de zi crezului legionar si combtnd colectivismul marxist mai bine de cincizeci de ani la noi si n lume, se nscrie n aceast curb a evenimentelor anticomuniste cu o pondere pe care numai denigratorii lui incurabili o mai pot contesta. Initiator al unei adevrate cruciade mpotriva bolsevismului, pe toate fronturile cu putint, sustinute prin centre de cultur crestin si national pe patru continente si rspndite prin multiple reviste, ziare si crti, dezvluie esenta si tarele comunismului, de la origini pn la obiectivele finale. Pe lng investigarea lui teoretic, aduce solutii capabile s-l demoleze fr drept de apel. O bun parte din opinia public ignor, probabil, c nceputul mpotrivirii la cotropirea sovietic asupra Romniei l-a fcut Horia Sima prin actiunile militare ale Guvernului de la Viena, atrgndu-si condamnarea la moarte de justitia partidului comunist, singura sentint, dup cte stim, si astzi n vigoare, sfidnd decretele de amnistie si gratiere date de atunci. Rezistenta din munti a venit ca o rezultant a initiativelor acestui guvern si, tot ca o urmare a lor, Securitatea a umplut n acea perioad nchisorile cu lupttori antimarxisti, ntre care legionarii au reprezentat 80%. Paradoxal este c de la primele manifestri ca lider al Legiunii, lui Horia Sima i s-a creat reputatia de pro-nazist si partizan al dictaturii, desi conducerea national-socialist l-a tinut patru ani n lagr si nchisoare, iar la un moment dat l-a osndit la moarte, sentint finalmente nepus n practic, dar neanulat oficial. Tratamentul aplicat lui, si dup el legionarilor, a fcut ca Miscarea Legionar s nu fie adus naintea Tribunalului de la Nurnberg, nentrunind caracterele organizatiilor fasciste judecate acolo. Ct priveste scrierile lui, ele aprofundeaz esenta liberttii, asa cum doar un tritor

patetic, dar lucid, al ei ar fi fost n stare. Ca s nu mai amintim c, plednd pentru atenuarea divergentelor din viata politic intern, tocmai crema dezintegratilor din etosul romnesc i-a confectionat fizionomia permanentului instigator la discordie national. Nu e de mirare atunci c propunerile fcute partidelor pentru normalizarea raporturilor dintre ele dup 1989, ngemnnd libertatea creatoare cu exigentele organizatorice, au fost sistematic zdrnicite. Portretul lui Horia Sima, asa cum este zugrvit n cronica tinut de oficialitti si comparsii lor, sufer aceeasi anulare de merite rezervat vizionarilor care si-au mboldit contemporanii pe un drum providential, dar nc nevalidat de optica vremii. Deosebindu-se de acesti vizionari prin vrerea mprejurrilor, care i-a secerat printr-o moarte violent, pus la cale de dusmani, le seamn, n schimb, purtndu-i n el din vocatie, precum soldatii lui l urmeaz din instinct. Am fi prezumtiosi dac ne-am nchipui c linia istoric a politicienilor autohtoni va fi corectat de revelatia scrierilor lui Horia Sima ct de curnd. ns, la fel cum revolutiile lui Doja, Horia, Tudor si Iancu l-au nsufletit pe Corneliu Codreanu n drumul Legiunii pn la biruinta care, subminat de factori antinationali, n-a putut fi ieri durabil si deplin, mine ecoul luptelor lui Horia Sima o vor duce la mplinire.

Mircea Nicolau

HORIA SIMA: TEXTE DIN DOCTRINA LEGIONAR ntrebarea fundamental este de ce natur e esenta ce-o atribuim persoanei umane? Cci orice esent obtinut pe cile intelectului suprim unicitatea individului. Persoana uman nu mai este o entitate autonom, actionat din interior, de impulsul liberttii creatoare, ci devine cmpul de experient al ideii. O multiplicare si o reproducere a unei forme preexistente. Unde intervine ontologicul rational, dispare libertatea interioar. Trebuie s descoperim o esent care nu anuleaz existenta, care nu suprim spontaneitatea eului. O esent ingenu, degrevat de toate erorile determinismului, o esent vie, opus esentelor moarte de provenienta logic. O esent care se rennoieste cu fiecare act si care e capabil s unifice finitul cu infinitul, timpul cu eternitatea. O esent valabil si ca existent. Acest principiu, care d satisfactie pe ambele planuri, care nu trdeaz existenta pentru esent si nici esenta pentru existent, este dragostea. Dup cum spune Corneliu Codreanu, dragostea a fost sdit de Dumnezeu n sufletul oamenilor "ca o sintez a tuturor nsusirilor omenesti, trimitndu-ni-o prin nsusi Mntuitorul Iisus Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtutilor" "Toate celelalte si au rdcina n dragoste: si credinta si munca si ordinea si disciplina." Structura persoanei umane, pag. 92-93 = Prin cderea de sub har, s-a petrecut o inversare de roluri n constiint. Pcatul, care pn atunci pndea la periferia constiintei un moment de slbiciune a omului, ca s pun stpnire pe el, a gsit drum deschis spre interiorul ei, iar dragostea, germenul de viat vesnic din noi, s-a retras n adncuri, umilit si mhnit. Dragostea nu poate fi eliminat total din suflet, cci ea reprezint esenta persoanei umane. n aceast faz, dragostea a dus o existent ostracizat, asteptnd momentul cnd va fi din nou cutat si preamrit de om. Legea dat de Moise n-a scos dragostea din situatia ei precar. N-a modificat pozitiile strategice ale sufletului. Dac ar fi avut puterea s dezlntuie elanurile revolutionare ale dragostei, "sfrmnd lucrrile diavolului", atunci venirea Mntuitorului nu mai avea nici un sens. La ce mai era de trebuint jertfa lui Hristos, dac omul, din proprie pornire, abia primind veste din cer, si preschimb total viata n sensul poruncilor Divine? Etica dragostei, pag. 102-103 = Potentarea elanului creator al individului si cucerirea liberttii sunt binefaceri ce le resimtim n viat de ndat ce ne orientm activitatea dup leagea dragostei. Le achizitionm acum, aici, ct timp

trim n lumea aceasta. Dar aceste bunuri spirituale nu sunt valori-terminus. Ele sunt menite s pregteasc omului o fericire mult mai mare. Trind conform naturii lui spirituale, desvrsin-du-se n iubire, individul reconstituie n sine imaginea lui Dumnezeu si, prin aceast nnoire sufleteasc, se face vrednic de primirea mntuirii. Mntuire nseamn redobndirea naturii noastre nemuritoare, nvierea omului n trup si suflet, ntr-o form si conditie care i vor asigura o existent etern. "Ci stim atunci cnd el se va arta, fi-vom asemenea lui Dumnezeu, fiindc l vom vedea precum este". (I, Ioan, 3,2). A fi asemenea lui Dumnezeu, nu nseamn a avea numai rodul interior al dragostei, ci si a achizitiona iarsi posibilittile infinite de dinure ca om si sub nftisare omeneasc. "Vrjmasul cel din urm care va fi nimicit este moartea" (Pavel, Corinteni, I, 15, 25). Moartea nu este o calitate intrisec a omului, inseparabil de destinul lui, ci o degradare temporar a fiintei lui, provocat de propria lui vinovtie. Rupndu-se din vraja pcatului, cucerindu-si libertatea interioar, prin lrgirea progresiv a zonei de dragoste din el. Dumnezeu i va restaura nemurirea, l va face independent de prefacerile materiei, asa cum a fost de la origine plsmuit. Moarte si nviere, pag. 122-123 Conceptia unui popor despre "Dumnezeu, lume si viat" reprezint formula lui de trire spiritual, specificul national al gndirii lui, care-l individualizeaz si-l distinge de alte neamuri. De aici trebuie s plecm, de la acest viziune interioar, de la aceast dat fundamental, pentru a ntelege dezvoltarea unui popor, istoria si cultura lui. Cum ajunge un popor la cunoasterea patriei lui spirituale? Cum descoper tara spiritului national, a crei caracteristic principal este c reprezint un fapt unic si inalienabil, un fel de suveranitate intelectual, care nu se mai repet la un alt popor? "Prin revelatie si sfortare proprie", rspunde Corneliu Codreanu. Revelatia este un mijloc exceptional de contact cu lumea supranatural si cnd se coboar asupra vietii unui neam este semnul gratiei Divine. Exist asadar o fort de sus n jos, care descoper indivizilor ce asteapt neamul de la ei, ce sens de realizare al istoriei lui. Dar exist si o alt cale, posibilitatea ca indivizii nsisi s ptrund n lumea de visuri si idealuri a neamului lor, prin efort propriu, prin contemplarea valorilor create de el. Conceptia unui neam despre Dumnezeu, lume si viat echivaleaz cu rostul vietii lui pe pmnt. El trebuie s lupte pentru a-si desfsura potentialul su creator n conformitate cu aceast intuitie intern, cu aceast viziune poetic a directiei lui de realizare. Aceast aspiratie, aceast tensiune n care trieste un popor pentru a ntruchipa aievea, n istorie si n cultur, conceptia lui de viat se cheam "misiunea lui istoric", "destinul su national". "Nou romnilor, neamului nostru, ca oricrui neam din lume, Dumnezeu ne-a sdit o misiune, Dumnezeu ne-a hotrt un destin istoric" (Pentru legionari). "Cea dinti lege pe care un neam trebuie s o urmeze este aceea de a merge pe linia acestui destin, mplinindu-si misiunea ncredintat" (idem). Structura Natiunii, pag. 141-142

HORIA SIMA SI ROMNIA DE MINE Pentru Miscarea Legionar, pentru legionarii de azi si de mine, chiar si pentru vrjmasi Horia Sima, Comandantul Miscrii Legionare, s-a nscris n constiinta romneasc nc din timpul vietii printre acei mari oameni ai neamului nostru care au creat evenimente, au deschis epoci spirituale sau au determinat o nou ordine moral, constituind astfel cu totii mndria poporului nostru si dndu-i nobila justificare pe planul spiritual al existentei. Iar atunci cnd a cobort n somnul din ceasul prelungit al noptii fr rsrit, ca o tort ntoars ntr-o ap neagr, fr margini, fr fund, s-a nscris si n nemurire ca un punct cosmic al unei mari verticale legionare ridicate de pe pmnt. De aceea acum, cnd s-au mplinit 10 ani de cnd limba sortii sale, ajungnd la al doilea prag al vietii, l-a trecut din vremelnicie la cele vesnice, desi se prea c viata i sttea nc mult deschis nainte, soarta druind-i puterea si rarul privilegiu de a fi la datorie si de a munci ca n anii tineretii, si chiar de a nu obosi nainte de sfrsit, amintirea lui este un prilej binevenit de a medita asupra impresionantei lui personalitti si de a rememora pentru cei care l-au cunoscut si, mai ales, pentru cei care nu l-au cunoscut - si ndeosebi tinerii - forta lui spiritual si mult nfptuitoare, pe care a avut-o, si care-l face

si astzi tot att de viu printre noi, ca si atunci cnd era n viat. Este totodat si un prilej de mare nsemntate pentru a arta puterea pe care a avut-o - si-o simtim si astzi - de a ne ntri hotrrea strngerii mereu sub steagul purtat de Cpitan si de a-i urma fr sovire linia lui de gndire si actiune care a nceput n Pdurea Dobrina si se va mplini desvrsit cu marea Biruint legionar. Dac Providenta l-a druit Romniei pe Cpitan si Miscarea Legionar, Horia Sima a fost darul aceleasi Providente pentru Legiune. n complexa lui personalitate s-au contopit, ca-ntr-o fericit osmoz omul de actiune legionar, despre care Cpitanul spune c "si umple inima de foc si hotrre sfnt n lupta dreapt n care se angajeaz", brbatul politic, gnditorul, doctrinarul, cluza, modelul de ntelepciune si exemplul de echilibru, nsusi pe care le-a dovedit din plin dup ce a fost investit potrivit principiului selectiunii - care functioneaz n Miscarea Legionar - continuator al Cpitanului si a devenit demnitar de stat (vicepresedinte al Consiliului de Ministri) si tuturor acestora alturn- duse si autorul unei prodigioase opere scrise, nsumnd peste 20 de volume, la care se adaug numeroase articole publicate si rmase nc n diferite reviste specifice, prefete, conferinte, interviuri si alocutii ocazionale, care, toate, l fac s nu poat fi usor de cuprins si nici usor de a fi cunoscut n ntregime. Dup ce n unele lucrri a fcut un aspru rechizitoriu comunismului, denuntndu-l de a fi o conspiratie satanic ostil oricrui sens national si oricrei credintei n destinul si adevrul permanent al neamului, care mineaz si otrveste patria, strecurndu-si virusul n toate celulele sufletesti ale societtii, n alte lucrri a prezentat istoria Miscrii Legionare, cu rdcinile ei adnc nfipte n cei mai tari dintre smburii nostri etnici si cu tot ce are ea ca lamur din sufletul permanent romnesc, pentru ale crui mari idealuri a sngerat att de mult si s-a oprit n multe scrieri ale sale la fundamentele si esentele spirituale ale doctrinei legionare. "Axa politic-religie" - una dintre esentele spirituale ale doctrinei legionare - si dovedeste actualitatea peren prin faptul c si politica si religia urmresc acelasi tel suprem pentru viata unui neam. Dac politica are un scop imediat: stabilirea unor reguli de convietuire n snul unei comunitti nationale, si altul mai ndeprtat: asigurarea continuittii istorice a unui popor ntre celelalte (teluri sustinute si de religie), amndou, si politica si religia, contribuie la ndeplinirea unei opere transcendentale: cluzirea neamului pe drumul nvierii. Opera scris a Comandantului, n cea mai mare parte a ei constituind o masiv unitate de gndire, ce devine o lectur grea chiar si pentru cei familiarizati cu problemele, dar avnd n fiecare pagin a ei o adncime de cugetare descrcat n fulgere inedite de stil si o puritate de inim care n-au fost dect zestrea spiritual a unui fericit contemporan al Cpitanului, i-a adus prestigiul autorittii - ce decurge din fapte si nu din functie - si ia dat calitatea de autor al unor contributii deosebite la sporirea patrimoniului intelectual al trii. Dac n morala crestin criteriul de valoare a omului l constituie faptele sale, acest criteriu e acelasi si n politic, dincolo de orice ierarhie formal. Horia Sima si-a cucerit prestigiul etic al autorittii si prin fapte, care n-au fost dect mari. Au fost multe acestea, dar facem un popas asupra ctorva dintre ele. Este stiut starea de lucruri din anul de catastrof 1940 cnd, de pe urma unei politici gresite a regimului instaurat dup votarea Constitutiei din februarie 1938 si patronat de domnia unui rege criminal, dar n acelasi timp si nevrednic de a ndeplini legtura indisolubil dintre el si hotare, ni s-a rpit Basararia, mpreun cu sfsierea pe jumtate a Bucovinei, urmat de ruperea n dou a inimii si pmntului Ardealului si cedarea fr discutie a Cadrilaterului, tara - cu sufletul spnzurat pe prpastia dezndejdii - a fost cutremurat ca de un fior de sfrsit apocaliptic, fiindc Romnia nu schitase nici mcar gestul aprrii si romnii treceau n ochii lumii ca un popor care a renuntat la propriul lui destin. Dar n acele clipe grozave, cnd nimeni nu mai astepta de nicieri nimic, Horia Sima, viitorul Comandant peste cteva zile al Miscrii Legionare si continuator al Cpitanului, mpreun cu tineretul Grzii de Fier, care a reaprut umplnd pustiul si dezndejdea cu vigoarea si cntecul su, declanseaz Revolutia legionar, o duce la biruint, rsturnnd ultimul zid de pgn cetate. S-a ntmplat atunci un lucru cu totul neobisnuit, tara izbucnind n larm de viat, dup ce numai cu cteva zile mai nainte bocea ca de moarte. Atunci legionarii, care veneau dintr-o prigoan zguduitoare si din marele doliu al mormintelor camarazilor lor cu o fort moral izbucnit din attea suferinte, au impus trii ntregi disciplina eroismului moral, ceea ce a atras adeziunea sufleteasc aproape a ntregii tri, incendiind sufletul multimilor si prin entuziasmul credintei si vigoarea actiunii. Pe aceast premis de dispozitie sufleteasc masiv, care ar fi garantat legionarizarea, adic regenerarea Romniei, Comandantul Horia Sima a pus bazele unui stat national care a si luat fiint la 14 septembrie 1940, pentru ca n cadrul lui s se concretizeze proiectele de guvernmnt. Abia atunci,

ntr-un asemenea stat, ntrevedea Comandantul - si gndirea lui arcuit n viziune este si astzi tot att de valabil - c familia, scoala, Biserica, justitia, bogtiile pmntului nostru si toat asezarea statului trebuie ntemeiate si nrdcinate de-a pururi n duhul si rostul nostru de viat romneasc. Dar cnd, din nefericire, smnta rului existent si n neamul nostru a uzurpat peste cteva luni noul Stat National Legionar si pentru legionari s-a deschis din nou o epoc de crunt prigoan, fiind iar ntemnitati si urmriti de un ntreg aparat al statului - si, ce e mai dureros, n nepsarea unui popor ntreg - cu alte cuvinte, Miscarea fiind din nou dobort la pmnt, iar multi legionari fiind siliti s ia calea exilului, unde fenomenul legionar nu era nc ndeajuns de cunoscut si era suspectat de a avea esente fasciste si de a fi fost o agentur hitlerist, Comandantului i revine greaua povar istoric de a arta lumii adevrata identitate a Legiunii si de a o apra pentru ca flacra ei s nu se sting si s ard mereu cu aceeasi trie, si cum arde si astzi. Lui i se datoreaz, cel dinti, pstrarea liniei istorice de onoare a neamului prin formarea la 10 decembrie 1944 a Guvernului National de la Viena, care a fost prima reactie romneasc mpotriva comunismului instaurat la noi si totodat prima chiar si ntre toate reactiunile anticomuniste - cte vor fi fost - n zona Europei centrale si de Rsrit, cotropit de armatele sovietice si czut sub urgia comunismului. Acest Guvern a reusit s alctuiasc si o armat de 18.000 militari - Armata National cu ofiteri, subofiteri si trup si care a intrat n lupt mpotriva fortelor bolsevice pe frontul de la Oder, nregistrnd si mari izbnzi, nct soldatii ei au putut fi socotiti atunci nu numai fii ai pmntului romnesc, dar totodat si purttori ai vointei de a tri a unei lumi care a dat umanittii normele de cultur si de civilizatie. Iar prin acesti soldati ai Armatei nationale, care n-a luptat niciodat n prtile frontului unde atacau romnii mpinsi de rusi, ca si prin soldatii romni care au clcat cu talp de viteaz stepa ruseasc, mpingnd granita monstrului sovietic pn departe, la Harkov, la Kerci si n Caucaz, noi, romnii, ne-am ridicat pe planul universal al istoriei, si aceast onoare fr pereche este si astzi, si va fi si n viitor, o sublim substant moral din care se va hrni spiritul romnesc. Formrii Guvernului de la Viena i-a urmat n 1945 organizarea Frontului Liberttii prin fuzionarea tuturor fortelor anticomuniste din exil, ce a avut ca urmare ptrunderea Miscrii Legionare n circuitul international si reorganizarea ei postbelic. Horia Sima este astfel autorul ridicrii si permanentei Miscrii Legionare n lume dup moartea Cpitanului, reusind printr-o intuitie genial o sincronizare a idealurilor ei cu directivele europene ale vremii. n aceeasi struint de a asigura permanenta spiritului legionar, ntemeiat pe ideea de jertf suprem, n Europa si n toat lumea, Comandantul a avut initiativa construirii Monumentului MotaMarin de la Majadahonda, locul unde au czut n rzboiul anticomunist din Spania, n 1937, cei doi mrturisitori scldati n snge ai sfintei noastre credinte. Sunt toate acestea fapte att de neobisnuite, si ale cror repercusiuni benefice se resimt si astzi, si vor alctui pentru totdeauna un capitol de seam n zestrea politic a neamului nostru, nct Comandantul - se poate spune - nu si-a gsit perechea n nici unul dintre legionarii care au supravietuit prigoanelor pn acum. Si tot el este acela care a contribuit, cu lupta si scrierile sale, ca Miscarea Legionar, desi ivit n timpul si spatiul pe care le exprim, s ias din limitele epocii si ale trii unde a luat fiint si s fie cunoscut pn la marginile pmntului, devenind inteligibil si fort si cluz pentru ntreaga umanitate. La aceast nobil lucrare l-a ajutat convingerea si ntelegerea pe care a avut-o c nvttura Cpitanului e proiectat n universal si aceasta o salveaz de la actiunea distructiv a vremii. "Cnd toate frmntrile politice ale epocii noastre nu vor mai fi cunoscute dect din crtile de istorie - scrie Comandantul - legenda Cpitanului si va tese taina peste veacurile viitoare, nflcrnd imaginatia oamenilor de mine si nfrumusetndu-le viata. Horia Sima a rezumat pn la moarte Miscarea Legionar, respirnd necontenit duhul primenirii si de eliberare a trii si chiar pe acela de aprare a Europei de ateismul bolsevic si de invazia nebulosului mesianism slavo-asiatic, si n aceast cauz a intrat ca un cavaler mbrcat n propria-i armur, pstrnd inalterate spiritul si forta Miscrii Legionare sub toate cataclismele care puteau s le doboare. Filosoful si politologul Faust Brdescu mrturisea ntr-o carte nchinat Comandantului: "Gndirea, inteligenta si mai ales tenacitatea omului de actiune mi-au dovedit nc o dat c att timp ct tria Horia Sima, omul refacerii Legiunii din catastrofa n care uneltirile dusmanilor reusiser s-o arunce, numai el era capabil s-o conduc". Dar fiind si rmnnd fideli spiritului si gndirii Comandantului, pstrm si convingerea pe care tot el ne-a determinat-o: c o Romnie de mine, o Romnie nou, o Romnie crestin-legionar, o Romnie puternic si frumoas strlucind n lumin ca o piatr de smarald si concentrnd n formele

ei incandescenta de albstrimi nalte ale sufletului nostru etnic, nu va putea fi un vis mplinit dect numai dac energia legionar i va nmnunchia pe toti legionarii, n a cror lupt gndurile si inimile tuturor s se simt laolalt ca semintele n discul rotund al florii soarelui. Si corolarul acestei convingeri nu poate fi altul dect ndemnul ca fiecare lupttor nationalist s-si nsuseasc adevrul nvtturii rmase de la el si din toat lupta lui att de ndelungat - pentru c n ele nu a pulsat dect vointa Cpitanului, fr de care Miscarea Legionar n-ar putea strluci, dar pe care n toate momentele decisive dup Cpitan, a reprezentat-o el, Horia Sima. Constantin Em. Bucescu

ADEVRATA LIBERTATE Ultimele dou veacuri ale istoriei omenirii au stat sub semnul unui materialism pustiitor care s-a nstpnit treptat, n virtutea unei pretinse "legitti obiective", pe tot ntinsul pmntului. S-a predicat mereu "libertatea", dar ntelesul ei nu era altul dect acela al ntoarcerii netulburate ctre dependenta de cele materiale, cu spatele la Dumnezeu. Aceasta n timp ce adevrata libertate, atta ct a mai rmas, piere ncet, ncet. Astzi ni se spune c pentru a apra valorile civilizatiei umaniste n fata unor reale sau presupuse amenintri, trebuie sacrificate o parte din liberttile de pn acum. Libertatea a devenit astfel o moned de schimb pentru ca o anumit parte a omenirii s-si pstreze n deplin "securitate" privilegiile de natur material. Surubul se strnge treptat, nct cei afectati nu tip nc de durere. Deocamdat. Dar si dac o vor face ntr-o bun zi, iluzia liberttii avut pn nu demult nu va mai putea fi recuperat niciodat. Tocmai pentru c era o simpl himer cu care s-au hrnit milioane de oameni, produs al unei societti rationalizate, industrializate si tehnicizate. Aceasta i-a fcut pe multi s se simt confortabil ntr-un sistem de valori indiferent, dac nu de-a dreptul ostil, celor spirituale. Pn acum, asemenea oameni nu au fost bntuiti de nici un fel de nelinisti, rsftati fiind de conceptiile bazate pe autonomia individului ce li se par firesti si libere de orice conditionare. Ni s-a spus c o asemenea evolutie a ideilor si a sistemelor sociale este una logic, c ea si-ar fi gsit acum o ncununare... fatal. Chiar dac ar fi asa, chiar dac lumea de azi ar fi rezultatul determinist al unui proces implacabil, se impune un mare semn de ntrebare: mai poate rmne omul, n aceste conditii, o fiint cu adevrat liber, dac a ajuns s-si cldeasc de bunvoie din lutul materiei, de jur-mprejurul su... zidurile propriei nchisori? Si totusi nu se poate vorbi de o asemenea "lege" a naturii omenesti, tocmai pentru c adevrul privind fiinta uman este de fapt cel al liberttii, nu al robiei, fie aceasta orict de ndulcit. Exist si exceptii care arat cu prisosint c spiritul omenesc se poate ridica mpotriva pretinsului curs implacabil al "evolutiei sociale". n fata pustiirii atotcuprinztoare, al crei vrf de lance era comunismul (dar care nu se reducea la el), s-au asezat acei oameni care au perceput-o la adevratele ei dimensiuni. Spiritul lor liber nu se putea mpca cu aceast evolutie, cu "veacul acesta nou cu politica si vrajba lui, cu uitarea de Dumnezeu si cu dragostea de strini si de tot ce este al altora, veac care calc n picioare felul nostru de viat, cu puterile, cu vredniciile si frumusetile ei" (Ion Mota). ntr-un asemenea moment de rscruce, din lumea romneasc a valorilor crestine au tsnit n mod spontan mugurii unei adevrate renasteri. O mn de oameni s-au strns la icoan, alturi de Corneliu Codreanu si Ion Mota, fr a pune pe primul plan probleme doctrinare sau programatice. Legiunea Arhanghelul Mihail a luat nastere doar n jurul unei stri de spirit, a unei triri pe care o mprtseau toti cei care i s-au alturat, "creznd nelimitat". n focul luptelor si al prigoanelor, timpul pentru limpeziri filosofice era ca si inexistent. Dar scrierile din aceast perioad, n special ale Cpitanului si ale lui Mota, cuprind n ele germenii unei doctrine care era n primul rnd trit de o ntreag generatie a tineretului romn al acelei vremi. Nu este vorba nici pe departe de vreo inovatie filosofic, ci pur si simplu de o actualizare pe scar larg, specific timpului si locului, a adevrului crestin despre om. Nu stiu ce vor zice teologii, despre a cror stiint n-am mult cunostint, dar msura crestinttii noastre vii eu o vd mai ales n msura jertfei pentru binele altora; a unei jertfe personale,

liber, cu dragoste si cu elan consimtite, fr gnd la respectarea formal a nu stiu cror reglemente bilaterale dintre noi si Dumnezeu. Jertfa aceea care e dezlntuit n noi din dragoste, dintr-o dragoste pentru altceva dect fiinta noastr, jertfa aceea care ne inund pustiindu-ne asezarea omeneasc a vietii dar ne nclzeste totodat cu satisfactii pe care nu le poate cuprinde graiul omenesc, aceast jertf e faptul care smulge de pe fiinta noastr omeneasc carapacea nesimtirii fat de cele dumnezeiesti, si transformndu-ne n ran vie (de soare si snge", cum ar zice Radu Gyr), ne pune n direct comuniune cu Dumnezeirea care ptrunde nvalnic si deadreptul n sufletul nostru. Si devenim astfel vii sufleteste, mai vii, mai crestini. Jertfa este astfel msura crestinttii noastre" (Ion Mota). Din aceste cteva rnduri iradiaz deja ntreaga filosofie legionar privind persoana uman. Aceasta avea s-si gseasc rgazul asezrii si al formulrii ei mult mai trziu, odat cu Doctrina legionar. n aceast lucrare de referint, Horia Sima nu face dect s dea o form organizat tririi care i-a animat cu nestins energie pe el si pe camarazii si. Din acest rod al ntregii experiente spirituale legionare, ne vom opri aici la viziunea asupra omului, care este cheia de bolt oricrui edificiu filosofic, politic sau social. Omul nu este privit ca individ, ca o simpl multiplicare indefinit a unei naturi (esente) comune, ci ca persoan. Fiecare existent uman si are unicitatea ei irepetabil. Dar, psind pe acest trm al filosofiei existentialiste, Horia Sima se delimiteaz net de conceptiile necrestine ale lui Nietzsche sau Sartre. Problema liberttii joac aici un rol fundamental. Definit initial n sens larg ca "posibilitatea de expansiune nelimitat" a individului, se poate constata c aceast "libertate" duce inevitabil la autodistrugere, la nssi anihilarea persoanei umane, care este de fapt suportul oricrei libertti. Tribulatiile celor doi filosofi amintiti, sau a multor altor artisti si creatori care triau existenta cu o intensitate iesit din comun, mergnd pn la "arderea propriilor aripi", sunt pilduitoare n acest sens. Ateismul nu poate scoate omul din acest cerc vicios. Adevrata libertate este definit prin urmare tot ca o expansiune nelimitat, dar de data aceasta a energiei creatoare, a esentei profunde a fiecrui eu, adic, n ultim instant, a dragostei, a chipului divin din fiecare dintre noi. Aici se afl rdcinile adevratei libertti. "Dragostea elibereaz, dar nu robeste din nou; cucereste dar nu supune, sfarm ctusele, fr a pregti altele; nvie pe om, fr a-l nmormnta iarsi. Orice moment de dragoste este un moment de creatie, un moment de libertate, un moment de trire spiritual si un moment de cunoastere a adevrului. Ne aflm n fata unor notiuni echivalente si insubstituibile. Toate sunt implicatii ale dragostei. Sufletul inundat de dragoste este un suflet spiritualizat. Libertatea nu-i dect starea luntric a individului care simte cum cresc n el puterile creatoare" (Horia Sima - Doctrina legionar). O asemenea revrsare nu anuleaz, ci dimpotriv, potenteaz persoana uman, care-si poate gsi un cmp de expansiune nelimitat pentru energia sa creatoare, trgndu-si puterile din fntna inepuizabil a dragostei. Numai trirea n adevr, cea care scoate la lumin icoana chipului lui Dumnezeu din sufletul omenesc, indiferent ct de intens ar fi, nu l devoreaz n cele din urm pe cel care o manifest. Dragostea de Dumnezeu sau dragostea de neam, care impun orientarea omului pe o anumit linie, nu anuleaz faptul primordial al liberttii. Neamul este tot o realitate de ordin spiritual, o creatie a Celui care a "fcut cerul si pmntul, cele vzute si cele nevzute". De aceea, orientarea omului pe acest fgas al iubirii de Neam, adic al comuniunii cu fratii de snge si de credint, si al iubirii de Dumnezeu, a dorului de comuniune cu El, nu cunoaste alte hotare, afar poate de jertfa suprem. Dar un asemenea gest nu este o descompunere a persoanei umane n infernul lipsei de iubire, ca n cazul tririlor anarhice cu deznodmnt fatal, ci rodul ultim, ofranda cea mai de pret pe care o poate da fiecare dintre noi, cea care deschide portile mprtiei Cerurilor. Aceast conceptie s-a nchegat n mod spontan n mii de suflete de romni, aprinzndu-se de la scnteierile strii de spirit primordiale ce-i anima pe Cpitan si pe cei dinti legionari. Ea este practic identic cu filosofia "liberttii moralei" a lui Christos Yannaras, care-si are temelia n studiul sistematic al teologiei ortodoxe autentice, dezbrat de "modernizrile" cu iz apusean, adesea purttoare de elemente "legaliste" sau "pietiste". Din aceast perspectiv, morala nu-si poate avea rdcinile nici n anumite conventii, nici n constrngerile unei autoritti superioare, ci exclusiv n sfera liberttii spirituale. Asceza si diversele restrictii "impuse" de trirea unei vieti crestine nu sunt nici un scop n sine si nici o limitare, ci un mijloc terapeutic de dobndire a adevratei libertti interioare si a comuniunii cu Dumnezeu. Iar

pcatul, dincolo de cuantificarea sa formal prin diversele canoane, nu este altceva dect esecul atingerii acestui scop fundamental. Ierarhizarea patimilor si a pcatelor nu este dect o msur a ndeprtrii de aceast tint, o msur a "des-crestinrii" noastre, n vreme ce bifarea pozitiv, dar formal, a acestor capitole nu indic nicidecum gradul de desvrsire interioar. "Dac dragoste nu e, atunci nimic nu e", ne spune Sfntul Apostol Pavel. Existenta omului ca persoan este caracterizat tocmai prin libertate si prin dragoste, si abia n ultimul rnd prin prtsia la o fire comun. Dragostea Creatorului si apoi a celorlalti semeni este cea care ne ridic la stadiul de ipostas purttor al icoanei divine, adic la acel mod de existent personal, dup chipul lui Dumnezeu. Iar libertatea ce ne-a fost druit ne permite fie s ntoarcem la rndul nostru aceast dragoste de care avem parte, fie s o refuzm. De aceea, ce poate fi o mai bun "msur a crestinttii noastre", alta dect propria druire, propria jertf, fcut cu dragoste si consimtit n mod liber, asa cum a scris-o si apoi a si fptuit-o n mod suprem Ion Mota? Ei stiau foarte bine c violenta se afl la antipozii adevrului si moralei Bisericii si c, dup litera canoanelor ecleziastice riscau (...) mntuirea propriilor suflete. Cu toate acestea, primordial n ochii lor nu a fost salvarea lor individual, ci aceea a poporului: eliberarea vietii tuturor de sub robia tiraniei. Primordial era noi", nu eu" (...), de aceea le era indiferent s fie ei nsisi osnditi". Lupta lor era fapta eroic a abnegatiei din urm, un risc extrem al iubirii, un eveniment de libertate si comuniune." n rndurile acestea i putem regsi desigur att pe legionarii care au luptat mpotriva comunismului n Spania sau pe crestele Carpatilor, ct si pe Nicadori, pe Decemviri si pe Miti Dumitrescu si echipa lui, desi ele au fost scrise probabil n total necunostint de cauz n ceea ce-i priveste. Ele apartin lui Christos Yannaras (Libertatea moralei, Ed. Anastasia, 2002, p. 229) si se refer la preotii si episcopii greci care la 1821 s-au ridicat cu arma n mn pentru libertatea neamului lor, nclcnd astfel n mod formal toate canoanele ecleziastice. Ei au folosit astfel violenta fr s-si fi asigurat mai nainte justificarea etic individual cu citate din Scripturi sau cu cine stie ce teologie a revolutiei". Aceast ntelegere a lucrurilor - din care lipseste orice fel de teoretizare a violentei" - le smulge din sfera patologiei si a fanatismului dement, unde le plaseaz cu ncrncenare si n mod fals ruvoitorii, si le aseaz la locul cuvenit, acolo unde le-au asezat ntotdeauna si camarazii lor: sub semnul jertfei. Paralelele pot continua, cu toate c, n Doctrina legionar suntem avertizati explicit c n cadrul ei nu trebuie s cutm pagini de teologie. Faptul esential este acesta: atunci cnd formulrile filosofice ale unor triri (cci si Ortodoxia pleac n primul rnd de la viata crestin, nu de la institutii sau dogme apriorice) sunt practic identice, sau perfect compatibile, nseamn c smburele care le st la baz este acelasi. C avem de-a face, n context romnesc, cu o reactualizare de proportii nemaintlnite a adevrului crestin-ortodox despre om, cu toate consecintele care decurg din el. Dar aceast adevrat revolutie spiritual nu a avut loc dinspre structurile ecleziastice, ci din mijlocul unei lupte nationale, care a cutat n permanent s se pun, smerit, sub scutul adevrurilor divine. Pentru multi din cei care au luat parte la ea, aceast lupt a constituit poarta spre descoperirea propriei chemri de slujire a lui Dumnezeu. Exist attea exemple de legionari pentru care drumul adevratei libertti a nsemnat mbrcarea straiului preotesc sau monahal, nct n conditii firesti acest fenomen ar fi dus n timp cu sigurant la o primenire calitativ a ntregilor structuri bisericesti de la noi. Nu i-a fost hrzit neamului nostru s aib parte de un asemenea fenomen, dar i-a fost dat s aib parte de o serie de duhovnici de nalt calibru spiritual, care, n loc s ocupe nalte rspunderi pastorale, au trecut prin aspra scoal a nchisorilor comuniste, nainte de a se aseza la cte o mnstire unde sunt asaltati de mase de credinciosi. ntorcndu-ne la punctul de plecare, cel al situatiei din lumea de azi, se poate constata c n evenimentele pe care ne este dat s le vedem sau s le trim, o viziune asupra liberttii asemeni celei schitate mai sus este ca si inexistent. Ne-adevrurile despre om care au uzurpat tronul Adevrului se manifest uneori prin excese patologice. Minciuna existential poate fi uneori mai comod, mai maleabil dect adevrul, dar excesele ei sunt ntotdeauna catastrofale. Rzboaiele recente, ca si cele care probabil vor urma, nu sunt altceva dect o consecint aproape fireasc a conceptiilor despre om ce se nfrunt acum n mod vizibil: cea a autonomiei individualiste cu cea a autoritarismului religios. Nici una, nici alta, nu este cea adevrat, pentru c nici una, nici alta nu pune accentul pe dragoste: "Miscarea Legionar nu se ntemeiaz exclusiv nici pe principiul autorittii si nici pe acela al liberttii.

Ea si are temeliile nfipte n principiul dragostei. n el si au rdcinile att autoritatea ct si libertatea. () Dragostea este cheia pcii pe care Mntuitorul a aruncat-o tuturor neamurilor n lume. Pn la sfrsit, ele se vor convinge, dup ce vor fi rtcit, cercetat si ncercat totul, c, n afar de dragostea pe care Dumnezeu a sdit-o n sufletele oamenilor, ca o sintez a tuturor nsusirilor omenesti si trimitndu-ni-o prin nsusi Mntuitorul, Iisus Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtutilor, nu exist nimic care s ne poat da liniste si pace" (Corneliu Zelea Codreanu). Lectiile istoriei ne-au nvtat c fortele "eliberrii" au fost ntotdeauna mai puternice si s-au impus mereu n fata ncrncenrilor autoritariste. Dac exist anumite "conspiratii", atunci acestea nu ar fi putut reusi fr captarea si instrumentalizarea dorintei de libertate a oamenilor. Acest motor a fost ntotdeauna cheia "succesului", el fiind indispensabil la obtinerea sa. Atta doar c n cazul unui triumf deplin, la scar total, a acestui tip de "libertate" (amintit si la nceputul acestor pagini) se va ajunge cu timpul la sterilizarea si n final la moartea spiritului creator. S-ar putea ns s se ajung acolo ntr-un mod mult mai abrupt, cci, asa cum spuneam, sunt destule semne c surubul liberttilor se strnge treptat, treptat. Dar "un pumn de lumin dac mai exist n suflet, el poate s devin izvorul unei fulgertoare renasteri interioare. Drumul mntuirii este unul singur: acela al regsirii cu Dumnezeu", avea s scrie Horia Sima. Un asemenea pumn de lumin" iradiant este cu sigurant cunoasterea, dar mai ales trirea adevrului crestin despre om. Avem certitudinea c asa cum acesta a existat n trecut, el plpie nc si azi si va renaste n ziua de mine, si c energiile pe care el le degaj sunt mai puternice dect cele ale descompunerii anarhice. Cci de aceast dat omul nu mai este singur cu pornirile lui, fat n fat cu neantul, ci lucreaz mpreun cu Dumnezeu, cu Cel de-a dreapta Cruia vor sta cei vrednici n veacul de apoi. Bogdan Munteanu Aceste rnduri sunt nchinate aniversrii a zece ani de la moartea Comandantului Horia Sima

NECONTENITELE INFAMII Se mplinesc, iat, 10 ani de la moartea lui Horia Sima. Pentru cei ce nu l-au cunoscut: a fost un mare romn, lupttor al unui ideal national pe care, mbrcndu-l din tinerete, l-a servit fr odihn si fr compromisuri pn cnd Dumnezeu l-a chemat la El. Urmas demn al Cpitanului, a condus Miscarea Legionar a acestuia timp de jumtate de secol. Ca mai toti oamenii nzestrati cu personalitate puternic, oameni ce se impun prin conceptii clare si prin vointa de a le aplica societtii lor, dar nentelesi si pizmuiti de contemporani, Horia Sima a fost, si este nc, atacat cu nversunare att de dusmanii declarati ai Miscrii Legionare, ct si de unii fosti camarazi cu mintea si sufletele ntunecate de orgolii, gelozii sau nerealizri. Chiar si oameni neutri, de bun credint poate, dar care nu s-au putut orienta prin labirintul minciunilor si infamiilor anti-legionare, atac si ei, n cor cu ceilalti, memoria lui Horia Sima si i neag realizrile. Am mai spus n aceast revist c trim sub tirania unei nenduplecate dezinformri. Intentionalitatea este de a vr n mintea omului niste adevruri msluite pentru a-i altera si constiinta si cunostintele. Este evident c puterea de ptrundere si de convingere a unor falsuri, orict de grosolane ar fi, aruncate pe piat si sustinute cu obstinatie din diferite directii, este mai lucrativ dect aceea de a neutraliza. n cei neinitiati, forta nerusinat a minciunii sustinute ptrunde mai usor dect cea a adevrului, formulat de obicei cu bun simt si modestie. Elementele de baz ale dezinformrii sunt, cum stim: neadevrul si omisiunea (un adevr trecut sub tcere sau ciuntit). Cicerone spunea c adevrul se corupe att prin minciun, ct si prin mutenie. +++ ntr-un continuu proces dezinformativ s-a aflat, si se afl nc, Miscarea Legionar mpreun cu sefii care au condus-o. Ultimul din acestia, si cel mai ultragiat, este Horia Sima. Multi din intelectualii nostri de astzi, fr un pic de curiozitate onest, fr o frm de probitate n dezvoltarea propriilor gndiri, s-au multumit s arunce asupra acestora eternele invective rsuflate si nvechite, sau

chiar opinii proprii, dar fanteziste. Nu au ncercat s descifreze n mod serios si competent fenomenul legionar cu continutul adnc al formulrilor sale pentru ridicarea moral a poporului nostru. Le este mai lesne s ia de-a gata si s rspndeasc leitmotivele propagandei anti-legionare: teroristi, asasini, echipele mortii, agenti nazisti, ba chiar vnduti comunistilor si cte si mai cte alte drglsenii asemntoare. Se stie (cci s-a spus de multe ori) c acest fenomen legionar, fruct al nelinistilor nationale, a gndirii si a tririi unei ntregi generatii a trii noastre a cuprins, nfiorat si entuziasmat att multimile romnesti, ct - si mai ales - acea pleiad minunat a intelectualittii noastre dintre cele dou rzboaie. Ei bine, s-au gsit niste neofiti, mbtati de o autosuficient rizibil, care ncearc s conteste chiar nendoielnica strlucire a unor minti romnesti privilegiate, cum ar fi un Nae Ionescu, un Eliade, un Noica etc., etc. Si asta numai pentru c au fost legionari, adic au nteles si au servit o dreapt cauz romneasc. Ei bine, orict de ndeprtati am fi ntre noi ca ideologie sau formulri politice, onestitatea, n special a clasei intelectuale, ar trebui s ne mpiedice de a admite astfel de aberatii numai pentru a fi la mod sau a multumi niste cercuri care le sustin din umbr. +++ Recent a aprut pe piat ultimul volum al unui - ilustru de altfel - istoric romn, Alex Mihai Stoenescu, care trateaz evenimentele politice ce au zguduit tara noastr ntr-un trecut apropiat. Binenteles, a trebuit s se refere si la Miscarea Legionar si conductorii ei, fiind factori importanti ai acestei perioade. Pe lng unele analize tratate cu obiectivitate, am gsit si numeroase inadvertente, incompatibile - credem - cu cercetrile unui istoric. Astfel, abund n paginile acestei crti invectivele de totdeauna, teorii confuze asupra unor evenimente legionare, observatii voit ostile asupra unor militanti ai Miscrii, un loc de frunte ocupndu-l Horia Sima. Nu vreau s spun c acestea au fost total confabulate de autor, ci c el a preluat un menu deja preparat, condimentat copios, si-l serveste pe masa cititorilor si. Este un menu devenit deja indigest prin repetitie. Eu as imputa istoricului c n prezentarea evenimentelor de care se ocup si a opiniilor pe care le d asupra lor nu a ncercat s le justifice prin documente solide, spre lmurirea just a cititorilor si. (Si m gndesc n special la tinerii romni dornici, cred eu, de a afla unele adevruri ce le-au fost negate mult timp). Fr documente doveditoare (din surse nepartinice, binenteles) nsiruirea unor evenimente sau interpretrile lor, pot constitui, cel mult, un roman, o fabul, dar nicidecum istorie. (Ca dovad, n bibliografia atasat crtii nu gsim dect lucrri de autori dusmani notorii ai Miscrii Legionare. Abund: "Pe marginea prpastiei" a lui Eugen Cristescu, seful Sigurantei; din "Procesul lui Antonescu" n fata Tribunalului Poporului; din Ptrscanu; din Mihail Sebastian si altii. Cu toate c cel vizat n primul rnd este Horia Sima, nici un citat al acestui om nu apare n bibliografie, si, slav Domnului, opera sa, care se refer la evenimentele politice ce se analizeaz aici este vast, mult mai bogat dect a tuturor celor citati, mpreun. D-l Stoenescu nu a gsit de cuviint s rsfoiasc mcar si mrturiile scrise ale lui Horia Sima (sau, dac a fcut-o, o trece sub tcere). +++ Dar s vedem care sunt acuzatiile ce se aduc acestui om si Miscrii Legionare. Tot ceea ce sustinem aici a fost scris si explicat deja de nenumrate ori, n special dup 1989. Dar se vede c fr rezultat. O vom intenta din nou si de cte ori va fi nevoie. Poate, prin repetri insistente, prin ndrjire, chiar si Sisif si va putea urca pietroiul pe deal. Autorul, urmnd interpretrile la mod, mparte Miscarea Legionar n "codrenist" si "simist". Nimic mai neadevrat. Toti legionarii, n cap cu Horia Sima - si mai ales el - sunt "codrenisti", ca s pstrm termenul. Adic l-au nteles si urmat pe Corneliu Zelea Codreanu n timpul vietii lui, l iubesc (ceea ce nu pot ntelege adversarii) si i urmeaz calea si dup moartea sa. Unii au pltit cu viata aceast dragoste si fidelitate, altii cu grele suferinte. Dup uciderea bestial a Cpitanului (fapt pe care d-l Stoenescu l citeaz, fr s insiste prea mult asupra lui, reprezentnd totusi un moment esential care explic comportarea de mai trziu a legionarilor), urmeaz la conducerea Miscrii Horia Sima, ca cel mai destoinic urmas al su. El a fost

10

ales n acest post de Forul Legionar din care fceau parte toti Comandantii Bunei Vestiri (ntemeietori, alturi de Corneliu Zelea Codreanu, ai formatiunii legionare). Este fals, deci, c Antonescu sau chiar Moruzov l-ar fi fcut conductorul Miscrii, cum afirm d-l Stoenescu. Urmnd cunoscutele afirmatii - nefondate - Horia Sima este acuzat din nou c ar fi fost agentul lui Mihail Moruzov si - spune ilustrul istoric - chiar un informator patentat. ntelegem, cu toate c este lipsit de demnitate, ca dusmanii si detractorii de meserie s plaseze aceast infamie asupra persoanei Sefului Miscrii Legionare. Dar ca s adopte si s sustin o astfel de falsitate, fr s aduc nici un document probatoriu, este o anomalie condamnabil pentru un istoric ce se respect. n volumul su Sfrsitul unei domnii sngeroase, Horia Sima explic prima lui ntlnire cu Seful Serviciului Secret al Armatei, n mai 1940, dup arestarea lui, si care au fost relatiile dintre ei. Dar autorul volumului de istorie nu a gsit de cuviint s citeasc si ceea ce spune omul pe care-l acuz cu atta strsnicie, usurint si rea-credint, de cele mai multe ori. Cel care semneaz aceste rnduri a trit 40 de ani n apropierea lui Horia Sima. Si cu toat diferenta de pozitie, s-a nscut ntre ei, n acest lung interval, o prietenie care a provocat adesea si destinuiri intime. Ei bine, domnilor ce sustineti aceast aberatie, Horia Sima nu era capabil de o asemenea mrsvenie. Si nici toat Miscarea n care abundau - cum se stie - minti strlucite, nu ar fi fost att de ntng ca s se lase condus mai bine de jumtate de secol de un agent al politiei. Unde sunt dovezile? Oare n 50 de ani nu s-a putut gsi nici una, dect nefericita mrturisire a unui om schingiuit de Securitate, de foame si de boli n vestita nchisoare a Aiudului? +++ S urmrim scenariul ns. Se stie c dezmembrarea trii din 1940 a fost opera exclusiv a lui Carol II si regimului su. D-l Stoenescu afirm c ar fi existat un acord ntre Carol II si Fabricius (ministrul lui Hitler la Bucuresti) ca, n schimbul rmnerii pe tron, Romnia s cedeze fr opozitie teritoriile ce ne-au fost furate. Dar, iat acum insidia: se spune - afirm d-l Stoenescu - c n combinatie au intrat si legionarii lui Horia Sima. (Mereu aceleasi argumente: se spune..., se crede ..., se pare..., ce reprezint slabe ustensile n mna unui istoric.) Se bagatelizeaz chiar influenta de netgduit a lui Horia Sima si a Miscrii Legionare n debarcarea lui Carol II. n timp ce fostii demnitari, care s-au gudurat mereu pe lng rege, se strngeau acuma clandestin (n preajma lunii septembrie 1940) si discutau necesitatea detronrii acestuia, rmnnd confabulatia lor o simpl agitatie de salon, n timp ce Antonescu (recent eliberat) oscila ntre rege si partide, cum recunoaste si d-l Stoenescu, Miscarea Legionar iese n strad. n adevr, cu resurse putine - pe care le ironizeaz autorul cci abia iesise dintr-o baie de snge - dar cu un curaj exemplar, si cere ca singur solutie pentru salvarea a ceea ce mai rmsese din tar, abdicarea regelui si schimbarea directiei politice a trii. Aceste manifestatii - care n cteva puncte din tar au fost sngeroase - au reprezentat scnteia care a pus n miscare poporul. Acesta s-a alturat masiv cererilor legionare. Regele speriat l-a chemat pe generalul Antonescu care, sprijinit acum de multimile de manifestanti, i-a cerut abdicarea. ncercarea de a minimaliza rolul de frunte al Miscrii n acele evenimente este pueril. +++ Uznd cunoscutele argumente: se spune..., se pare..., ... un plan nc greu de luminat... etc., Horia Sima este nvinuit si aici de asasinarea Cpitanului. O infamie. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat la moarte si executat de dou instante: una intern - declaratia Cpitanului din Parlament, n 1931, unde a cerut pedeapsa cu moartea pentru jefuitorii banilor publici, ceea ce i-a speriat pe acestia si au decis s-l ucid; una extern - intuind slbiciunea si insolvabilitatea att a Ligii Natiunilor, ct si a aliantelor noastre clasice si cunoscnd primejdia comunist ce ne pndea de la Rsrit, a declarat public n 1937 c, n cazul victoriei Miscrii Legionare n alegerile din acel an, n 48 de ore Romnia va face o aliant cu Puterile anticomuniste de atunci: Germania si Italia. Ei bine, aceste forte, cele interne - de frica tragerii la rspundere pentru jefuirea si srcirea trii - si cele externe - de teama mririi fortei anticomuniste europene, s-au coalizat si dup cteva ncercri anterioare, falite, l-au rpus pe Cpitan n 1938.

11

Acesta este adevrul n actul uciderii lui. ncercarea de a arunca vina pe Horia Sima este de-a dreptul diabolic. +++ Dar una dintre cele mai incalificabile afirmatii ce se face n cartea respectiv este: intrarea masiv a comunistilor n Miscarea Legionar si devierea ei spre stnga, fapt la care Horia Sima ar fi nchis ochii. Este o acuzatie pe ct de rizibil, pe att de blamabil. Ne ntrebm uimiti: cum putea fi Miscarea Legionar inundat de comunisti, cnd stiut este - si d-l Stoenescu o recunoaste cteva capitole mai departe - c forta acestora era ca si inexistent n Romnia? Cei 800 de militanti comunisti, cti existau pe atunci, puteau oare sufoca Miscarea, format din zeci de mii de militanti si putea oare s-i schimbe orientarea bine cimentat prin legile legionare? Se sustine c detinuti de drept comun si comunisti au intrat n Miscare. De ce nu se spune, cu nume, cine au fost acestia? Este trist c se pot scrie astfel de absurditti, mai ales n crti ce se pretind serioase. Este notoriu c Miscarea a luat fiint tocmai pentru a forma o barier si a narma moraliceste poporul nostru contra infiltratiilor bolsevice care erau din ce n ce mai agresive dup primul rzboi mondial. Este notoriu c valul comunizant ce se abtea peste tar (n special peste Moldova si Basarabia) a fost stvilit prin actiunile lui Corneliu Zelea Codreanu si ale Miscrii Legionare. Este notoriu c dup instalarea regimului comunist n Romnia (dup 23 august 1944) au fost, mai ales, legionarii cei care s-au opus contra lui prin munti si prin temnitele (care gemeau de ei), unde-si sacrificau sntatea si viata. Fat de aceste morti si suferinte pricinuite legionarilor de anticomunismul lor drz, este o impietate condamnabil sustinerea aberatiei de mai sus. Ea, aberatia, s-a nscut din intrigile lui Antonescu pentru a-l impresiona pe Hitler n actiunea de defimare a Miscrii, ajutat fiind de informatii false oferite de Siguranta lui Eugen Cristescu. Dar pentru a respinge - prin analize linistite asertiunile d-lui Stoenescu, ar trebui s scriem o carte ntreag, ceea ce nu ne putem permite n limitele unui articol. +++ Voi ataca, n continuare, problema "Rebeliunea legionar" care, cum era de asteptat, o atribuie lui Horia Sima si legionarilor. S-a scris si documentat amplu asupra acestui neadevr istoric. Dar s ncercm din nou. Este stiut, din stenogramele discutiilor Hitler-Antonescu, c generalul i-a cerut aceluia mn liber pentru a se debarasa de legionari, cu care - zicea el - nu se ntelegea (si probabil era adevrat, ntru ct viza sefia Miscrii ca platform politic proprie). Iar n ultima discutie ce au avut-o pe 14 ianuarie 1941, n care Antonescu a acuzat iarsi Miscarea de toate relele posibile si imposibile (chiar de deviere spre comunism) a obtinut acceptul lui Hitler. Acesta chiar l sftuieste: el invoc (Fuhrerul, n.a.) se spune n stenogram, regularitatea cu care fiintele tari nltur obstacolele, asigurndu-si victoria". Este deci ndemnul de a ntrebuinta mn forte contra Miscrii si a lui Sima. (Iat, deci, ct de agenti nazisti erau acestia n Romnia!) Dar mai exist, ntre altele, o mrturie a evreilor chiar, n Cartea Neagr - suferintele evreilor din Romnia, scris de Matatias Carp n anul 1946. Autorul acesteia spune : "A provocat rebeliunea (Antonescu, n.a.) pentru c avea nevoie de dnsa (pag.75). Generalul avea nevoie de o manifestare de fort personal asemntoare aceleia care, la 30 iunie 1934, a consolidat dictatura lui Hitler" (pag 75). "La 11 februarie, dup ultimul consiliu de ministri al guvernului legionar, hotrrea sa era luat. Situatiunea de vasalitate i impunea ns n prealabil o consfintire din partea Fuhrerului su, sau cel putin o ntrire a pozitiei sale politice, printr-o nou dovad de ncredere. A plecat foarte grbit la Berchtesgaden, a fcut plecciunile de rigoare n fata lui Hitler la 14 ianuarie si, nc mai grbit dect plecase, s-a ntors n tar" (pag,75). "O serie de msuri era (sic) din vreme pregtite de ctre oamenii si de ncredere" (pag.76). Asa a nceput putch-ul antonescian care, pentru a reusi, a avut nevoie chiar de o amenintare de interventie, n favoarea generalului, a fortelor germane.

12

Ne mai informeaz Domnia sa, de "implicarea sovietic n rebeliunea legionar", conform informatiilor ce le detine. Care sunt acestea? De ce nu ni le dezvluie si nou? Sau c, Horia Sima lucra pentru Uniunea Sovietic. Care sunt documentele care ar putea proba aceste msluiri? (Dac dusmanii Miscrii le-ar avea n mn, cum le-ar mai fi folosit pn acuma!) Dar iat, asa se scrie adesea istoria cnd penitele sunt tocite. +++ Ostilitatea ce-o arat istoricul Mihai Stoenescu fat de Miscarea lui Sima, (cum i place s-i spun) si mai ales fat de acesta, este evident, interesat si deloc justificat. Este o ostilitate, apriori, nengduit pentru un om de cultur, fat de o persoan public pe care nu a cunoscut-o, nu a citit-o se pare, si care are trsturi total distincte de cele pe care i le atribuie istoricul. O istorioar citit recent, spune c un om a fost clevetit lung timp de un vecin rutcios. Ajungnd acest om pe pragul mortii a provocat remuscri n sufletul clevetitorului, care s-a dus pocit la patul muribundului, spovedindu-i toate infamiile puse n circulatie pe seama lui si i-a cerut iertare. "Te iert - i-a rspuns acesta - cu conditia de a lua aceast pern, a o tia si a-i arunca fulgii n aer". Asa a fcut citul. "Ei bine, acuma strnge-i din nou si ref perna cum era". Lucru ce nu mai putea fi posibil, cci vntul spulberase multi fulgi ce nu mai puteau fi recuperati. "Vezi, i-a spus bolnavul, nici infamiile tale nu mai pot fi reparate". +++ Peste amintirea si mormntul lui Horia Sima plutesc, luati de vntul ruttilor, fulgii minciunilor, ai infamiilor, ai judectilor de valoare ce au fost aruncate peste acest om de-a lungul vietii sale, si dup aceea. Fulgi mprstiati care mpiedic pe tinerii romni s cunoasc adevrata personalitate a lui Horia Sima si zbuciumrile lui n slujba Romniei si a idealurilor legionare. Fie, aceste rnduri, o ncercare de a restabili un adevr istoric mutilat si, n acelasi timp, un omagiu de aducere aminte la 10 ani de la moartea Comandantului Miscrii Legionare. Nicolae Rosca

SPRE VESNIC ADUCERE AMINTE n aceast lun, Mai 2003, se mplinesc 10 ani de la ncetarea din viat a celui ce a fost Horia Sima - Comandantul Miscrii Legionare timp de 53 de ani. Nu pot s nu subliniez dintru nceput, gndindu-m la el, c asa cum fenomenul legionar nu ar fi putut exista pe pmntul romnesc fr aparitia puternicei personalitti spirituale a lui Corneliu Zelea Codreanu, tot asa, dup asasinarea miseleasc a Cpitanului - la ordinul odiosului rege Carol II, care s-a servit de mna si creierul criminal al slugii sale, Armand Clinescu - supravietuirea fenomenului legionar nu ar fi fost posibil fr aparitia n fruntea lupttorilor si a destinului legionar a lui Horia Sima - Comandantul. Derularea evenimentelor a ntrit cu prisosint aceast judecat, pentru cei cu priza realittii si bun simt. Predestinat s mplineasc rolul de Comandant al Miscrii Legionare, s-a impus prin multitudinea actiunilor sale n fata tuturor legionarilor - si chiar a nelegionarilor, dar de bun credint iar prin pozitia sa romneasc ferm si de o exemplar demnitate a reusit s pstreze intact identitatea real a Miscrii Legionare. Recunoasterea ei si de puterile nvingtoare n cel de-al doilea rzboi mondial, fr de care nu puteam fi exonerati de premeditatele incriminri: fascisti, nazisti, beligeranti sau cobeligeranti a asigurat neimplicarea noastr n procesul de la Nur nberg. Horia Sima nu a stat niciodat fat n fat cu Adolf Hitler, desi, fiind invitat, au existat multiple situatiile n care ar fi putut vorbi cu el. (Cpitanul a spus ntr-o anume mprejurare c nu-l va vedea pe Fuhrer dect cnd vor putea vorbi de la egal la egal.) Un grup de aproximativ 500 de legionari aflati n Germania, n urma uneltirilor lui Antonescu, era folosit de Hitler (cel putin aceasta a fost intentia sa) ca santaj mpotriva Generalului (Maresalului)

13

n sustinerea rzboiului antibolsevic. Stiind acest lucru, Horia Sima i-a transmis lui Antonescu prin profesorul Sextil Puscariu, - ce se afla oficial n Germania ntr-o misiune cultural, - s nu se lase santajat de Hitler, pentru c nu va face niciodat jocul acestuia. Ca ntotdeauna, Antonescu a reactionat negativ. Actiunile si atitudinea lui Horia Sima au condus n final la internarea ntregului grup legionar aflat n Germania (oaspeti ai lui Hitler) n lagrul de concentrare Buchenwald, unde ni s-a spus din capul locului destul de limpede - prin intermediarii oficiali: generalul Muller, seful Gestapoului, si colonelul Pistner, seful lagrului, - c nu se poate iesi dect fcnd voia lor. Aici, au ncercat prin tot felul de practici s rup unitatea grupului si s nu-l mai asculte pe Horia Sima. Nu au reusit. La un moment dat, ne-au amenintat prin mpuscare (si chiar au simulat acest lucru ntr-o noapte) dac nu ne desolidarizm de Miscarea Legionar si de Comandantul ei, Horia Sima, propunndu-ne s nfiintm un asa zis "Partid National Socialist Romn" si nlocuind traditionalul nostru salut, "Triasc Legiunea si Cpitanul!", prin ce altceva dect cu: "Heil Hitler!". Nu le-au reusit nici aceast ultim ncercare, noi declarnd deschis si ferm c nu ne vom dezice niciodat de Miscarea Legionar si de Comandantul ei, Horia Sima. Precizez, c m aflam si eu printre cei 500 de legionari de la Buchenwald. n realitate, nu au fost urmati nici de 5% din grup, iar printre acestia se aflau nelegionari trimisi de regimul lui Antonescu, prin Eugen Cristescu, pentru acte diversioniste si chiar asasinarea lui Horia Sima si a altora dintre legionarii cei mai reprezentativi, fapte recunoscute de respectivii insi, n urma unor anchete din cadrul grupului. Astfel, se poate afirma c grupul a rmas compact si sntos, iar manevra german a esuat. Germanii - si conducerea lagrului - stiau foarte bine c Miscarea Legionar n majoritatea sa zdrobitoare era acolo unde era Horia Sima. De aceea Horia Sima este si va rmne ca un unicat Comandantul Miscrii Legionare. Ne rugm lui Dumnezeu s-l odihneasc n pace, n rndul celor drepti. Nicolae Blnescu

14