SOCIALIZAREA SI INTEGRAREA SOCIALA

Socializarea 1. Extinderea numrului de ageni individuali care exercit control sau particip direct la dezvoltarea unui sistem, subsistem sau sector de activitate. n acest sens, se are n vedere s. produciei i a muncii sau s. mijloacelor de producie. Ca urmare a adncirii diviziunii muncii, a combinrii unor funcii specializate de munc i a concentrrii lor n uniti productive, se produce s. muncii i produciei. 2. Proces psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, concepiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comuniti n vederea formrii, adaptrii i integrrii sociale a unei persoane. n acest sens, s. este un proces interactiv de comunicare, presupunnd dubla considerare a dezvoltrii individuale i a influenelor sociale, respectiv modul personal de receptare i interpretare a mesajelor sociale i dinamica variabil a intensitii i coninutului influenelor sociale. S. presupune nvarea social ca mecanism fundamental de realizare, finalizndu-se n asimilarea indivizilor n grupuri. Studiul sociologic al s. se bazeaz pe distingerea i corelarea de variabile care se refer la: caracteristici individuale (vrst, sex. maturizare, dezvoltare, inteligen etc.); ageni ai s. (cultur, naiune, organizaii, familie, grupuri, clase sociale, coal); metode i forme de transmitere (limbaj, mecanism de control, ritualuri, practici de cretere a copiilor i de integrare social, forme de imitaie, de identificare, substituire, inhibiie sau ntrire); structuri de atitudini, valori, aciuni i comportamente (roluri i statusuri sociale, moralitatea relaiilor sociale, etica muncii, orientri politico-civice, performane, altruism, integrare, conformare etc.). Enumerarea variabilelor, care nu se vrea exhaustiv, a inut cont de frecvena apariiei lor n contexte analitice ale s. Prin combinaii teoretice multiple se pot caracteriza sau individualiza tipuri diverse de s. n general, innd cont de finalitatea urmrit sau de efectele deja produse, se distinge ntre s. adaptiv sau integrativ i s. anticipatoare. Prima conduce la configurarea acelor caracteristici sau capaciti personale care faciliteaz integrarea, participarea i realizarea social a unor activiti ntr-un cadru instituional dat. S. anticipatoare const n asimilarea acelor norme, valori i modele de comportate care faciliteaz adaptarea sau integrarea ntr-un cadru instituional sau organizational viitor. Uneori s. anticipatoare poate conduce, n plan personal, la situaii de conflict valoric sau normativ. Intensitatea s. este maxim n copilrie sau n perioadele de tranziie de la un stadiu de via la altul. Cu o intensitate mai redus s. se realizeaz de-a lungul ntregii viei a unei persoane. Din pcate, au fost realizate mai ales studii transversale ale s. i prea puine de tip longitudinal, care ar fi mult mai relevante. Corelate cu s. snt procesele de desocializare i de resocializare (s. secundar). Desocializarea presupune izolarea fizic i social a unei persoane sau deprtarea ei de contextele sau persoanele care i-au satisfcut nevoile de interaciune i i-au sprijinit statusurile adoptate, n vederea eliminrii modelelor de comportare i de interaciune anterior nsuite. Resocializarea este concomitent cu desocializarea i const n orientarea nvrii i controlului social ctre asimilarea i manifestarea de comportamente individuale

compatibile cu tabla de valori i atitudini a noului sistem integrator. Eficacitatea resocializrii depinde nu numai de receptivitatea individual, ci i de intensitatea controlului social exercitat de noua agenie de s. i de gradul de eliminare a factorilor gratificatori anteriori. L.V. Factorii socializarii Socializarea este un proces complex care presupune multi indivizi, grupuri si institutii sociale. ntr-un fel, aceste elemente pot fi considerate cai prin care societatea este implicata n socializare: ele sunt, n esenta, factori ai societatii. Familia Singurul factor cu adevarat important n socializare este familia. Familia este prima si cea mai continua lume sociala pentru sugar si copil. n familie se stabilesc primele si cele mai durabile relatii intime. Capacitatea comunicativa, n primul rnd prin nvatarea limbii, are loc initial n familie. Tot n familie, sugarul si copilul fac cunostinta cu elementele cheie ale culturii. Familia este, n mare masura, ntreaga lume sociala a sugarilor si a copiilor mici, arena principala a experientei lor. Deopotriva de importanta din punct de vedere sociologic, familia asigura identitatea sociala initiala a copilului n raport cu rasa, religia, clasa sociala si genul. sansele generale n viata, sanatatea, longevitatea, gradul de educatie si tipul de ocupatie sunt puternic influentate de familia n care copilul se naste. Kohr, printre altii, a aratat ca interactiunile parinte-copil difera n functie de clasa sociala, n parte datorita valorilor diferite pe care parintii din clasa de mijloc si din clasa muncitoare vor sa Ie insufle copiilor lor. Scoala Aceasta institutie sociala are ndatorirea directa de a insufla individului informatii, deprinderi si valori pe care societatea Ie considera importante pentru viata sociala. Nu numai ,,cititul, scrisul si aritmetica", ci si cinstea, respectarea cuvntului si punctualitatea constituie o parte a programei de socializare a scolii. scoala asigura un cadru social care este total diferit de cel al familiei. Relatiile de familie sunt intime. Oamenii si trateaza membrii familiei diferit de cum trateaza pe cei care nu sunt membri ai familiei. Desi parintii pot fi prietenosi si buni cu toti copiii, ei trebuie sa aiba, si n general au, sentimente si relatii speciale cu copiii lor. n scoala, profesorul trebuie sa trateze toti copiii la fel. Mai mult, actiunile profesorului sunt calauzite mai degraba de ceea ce face copilul dect de cine este copilul. Profesorii nu trebuie sa aiba relatii speciale" cu unii elevi. Desi se ntmpla, o asemenea atitudine nu este corecta. n scoala, copiii fac cunostinta cu sisteme formale de evaluari: note si caracterizari periodice ale elevului trimise parintilor. Aceasta este n contrast total cu lipsa de formalism a practicilor familiale si constituie o experienta noua si deseori dificila pentru multi copii. De asemenea, copiii obtin multe deprinderi de interactiune interpersonala. Ei nvata ce nseamna sa mparta cu altii, sa faca un lucru cu rndul, sa se compare cu egalii lor. Pe scurt, aceasta lume sociala noua pentru copii contribuie substantial la socializarea lor. Grupa de vrsta

nainte sa intre la scoala, cei mai multi copii intra n lumea grupei de vrsta. Aceasta arena difera n multe privinte de cea a familiei. Prin definitie, grupa de vrsta este compusa din egali n statut, adica copii de aceeasi vrsta si statut social general. Pe de alta parte, pozitia sociala n familie este automata; n grupa de vrsta ea trebuie, n general, cstigata. De asemenea, n familie (ca si n scoala) socializarea este, deseori, gndita si planificata; n grupa de vrsta o buna parte din socializare are loc, se pare, fara un plan gndit. Grupa de vrsta are, mpreuna cu scoala, importanta functie de a slabi legaturile copilului cu familia, care, initial, sunt atotcuprinzatoare. Att scoala, ct si grupele de vrsta asigura modele suplimentare si, uneori, alternative pentru comportament, precum si noi norme si valori. Prin urmare, copiii trebuie sa nvete si cum sa trateze parerile contradictorii printre cele considerate a fi importante - cele la care sociologii se refera ca ,,alte importante". Mass-media Factorii de socializare discutati mai sus sunt toti implicati n contactul interactiv si personal. Aceasta afirmatie nu este adevarata despre mass-media, din care fac parte diverse moduri de comunicare destinate publicului larg (radioul, televiziunea, filmele, ziarele, revistele, cartile si, mai ales in zilele noastre, aparatele video, nregistrarile pe banda, casetele si compactdiscurile). Mass-media influenteaza socializarea, asigurnd modele suplimentare si alternative de roluri, precum si norme sociale si valori. Poate cel mai influent dintre mijloacele mass-media astazi este televiziunea. O opinie despre televiziune este ca ea asigura un excelent mijloc de instruire, o cale placuta de largire a orizontului copiilor, oferindu-le posibilitatea de a vedea locuri si evenimente pe care s-ar putea sa nu Ie vada direct. Parerea negativa despre televiziune scoate n evidenta pura fantezie si natura exagerat de simplista a multor programe si, ndeosebi, prezentarea frecventa a violentei. Doar recent, televiziunea a prezentat o imagine mai completa a oamenilor care formeaza societatea noastra, ndeosebi a membrilor grupurilor ,,minoritare" si s-a ndepartat oarecum de portretizarile stereotipe. Aparatele video si muzica joaca un rol din ce n ce mai important n socializarea tinerilor. n prezent, exista o miscare pentru a marca discurile si casetele potential daunatoare sau controversate (asa cum sunt etichetate filmele) pentru a controla accesul tinerilor la ele. Alti factori Pe lnga familie, scoala, grup prescolar si mass-media, socializarea se mai realizeaza prin institutii religioase, vecini, organizatii de recreare, comunitati si altele. Toate acestea contribuie la formarea conceptiei despre lume a persoanei si la perceptiile sale a ceea ce este un comportament dorit si nedorit. n unele cazuri, influenta lor poate fi importanta. Socializarea prin cursul vietii Cea mai mare parte a discutiei de mai sus se ocupa de socializare n timpul prunciei si al copilariei. Totusi, socializarea este un proces care dureaza toata viata. Desi nu se termina odata cu copilaria, socializarea dupa acea perioada nu este ntru totul aceeasi. Socializarea continua Socializarea continua se refera la o continuare a socializarii care a nceput n timpul copilariei. Acest tip de socializare construieste pe nvatatura anterioara. Educatia formala, de exemplu, este, n mare masura, o chestiune de socializare continua.

Resocializarea Din cnd n cnd, trecem prin resocializare, extirparea si restructurarea atitudinilor, valorilor si identitatilor fundamentale. Resocializarea voluntara se poate vedea n cazuri de convertire religioasa, sau n cele n care indivizii se supun n mod voluntar la psihoterapie. n ambele cazuri, scopul persoanei este sa-si nlocuiasca identitatea prezenta cu una noua si, cteodata, sa-si schimbe valorile existente si modurile de comportament. Resocializarea poate sa se produca si pe o baza involuntara, cum se ntmpla cnd autoritatile i baga pe unii oameni n nchisoare sau n spitale pentru boli mintale. n cazuri de resocializare involuntara, ceea ce deseori se cere este ceea ce Goffman numeste o institutie totala". Acest cadru da persoanei posibilitatea de a o rupe brusc cu trecutul si ofera factorilor de resocializare control considerabil asupra activitatilor de zi cu zi sau chiar minut de minut al persoanei. Nevoia de socializare dupa copilarie Pe masura ce ne maturizam, obtinem diferite statute si jucam noi roluri. ntruct aceste statute ne erau inaccesibile mai devreme (statute profesionale, statute maritale), nu reuseam sa nvatam cerintele noilor roluri. Experientele suplimentare de socializare, cum sunt pregatirea profesionala formala, sau calificarea la locul de munca, umplu golul. Chiar cu privire la rolurile marital si parintesc, pregatirea initiala este, deseori, insuficienta si este necesara socializarea continua. Socializarea dupa copilarie este cteodata necesara, cnd o schimbare sociala rapida modifica normele. De pilda, rolul asociat cu statutul pe care l denumim ,,femeie" a suferit o schimbare importanta n generatia trecuta. Conceptiile despre comportamentul potrivit rolului genului, nvatate n copilarie, acum douazeci de ani, nu mai sunt la fel de utile astazi. Pentru femeia moderna sunt necesare norme, valori si comportamente noi. Aceasta se realizeaza prin continuarea socializarii. n final, mult din ceea ce nvatam n copilarie consta din norme generale si abstracte si din valori, care deseori trebuie modificate cnd, mai trziu, sunt puse n practica. De pilda, noi nvatam copiii sa fie cinstiti. Mai trziu, ei trebuie sa nvete sa-si tempereze cinstea, n anumite ocazii, cu tact. Schimbari n continutul socializarii Ceea ce nvatam n timpul copilariei deseori difera de ceea ce nvatam dupa copilarie. n timpul copilariei avem tendinta sa nvatam norme generale si valori. Dupa copilarie, accentul este mai mare pe comportamentul clar si observabil. Persoana stie ce sa faca, iar atentia este acum concentrata asupra modului n care trebuie facut ceea ce se face. Deseori, oamenii trebuie sa sintetizeze diferite elemente dintr-o anumita nvatatura dobndita n scoala si profesiuni, pentru a dezvolta comportamente care le vor ndeplini scopurile. Idealismul este deseori asociat cu tinerii; realismul, cu adultii. Desi idealismul nu trebuie sa dispara cu vrsta, el deseori trebuie sa se confrunte cu realitatea. Unul dintre aspectele dificile ale socializarii n viata de mai trziu consta n modul de conlucrare cu lumea ntr-o maniera realista, fara sa-ti abandonezi idealurile. Noi transformam ntrebarea din ,,De ce este facuta aceasta?" n ,,Care este metoda cea mai buna de a face aceasta?" De pilda, multi din miscarea ecologista din timpul ultimelor doua decenii au nvatat cum sa mpace viziunea idealista cu realitatile sociale si economice. Socializarea dupa copilarie necesita o schimbare de la dependenta la autonomie si apoi la influenta asupra altora. Dar nainte sa

realizam aceste tranzitii importante trebuie sa nvatam deprinderile necesare. Socializarea si libertatea Natura socializarii ridica ntrebarea daca socializarea ncununata de succes reduce libertatea individuala. Wrong sustine ca socializarea nu este niciodata completa. Inspirndu-se din opera lui Freud, Wrong subliniaza ca fiintele omenesti sunt ,,sociale fara sa fie complet socializate". Mead a adoptat un punct de vedere echilibrat, ca oamenii renunta la o oarecare libertate n cursul existentei sociale, dar, n schimb, cstiga avantajul relatiilor sociale. n interiorul ,,eului", ,,eu" si ,,mine" reprezinta un echilibru ntre nevoile societatii si nevoile individului. Perspectiva simbolic-interactionista este ca ,,eu" si ,,mine" nu sunt inerent n conflict, nici individul cu societatea (perspectiva psihanalitica este ca ,,id"-ul si ,,supraeul" sunt n conflict). ,,Eu" si ,,mine" functioneaza n comun ca ,,eu"; individul si societatea sunt doua fatete ale aceleiasi monede. Desi conflictul poate avea loc ntre cele doua elemente, ele nu sunt inerent n opozitie. Una nu reduce, automat si complet, libertatea celeilalte. Deseori, oamenii reusesc sa selecteze si sa-si recombine diverse experiente de socializare n moduri individuale. Dar exista un proces atotcuprinzator de socializare care sa nabuse complet libertatea individului. Oamenii sunt liberi sa aleaga si sa actioneze pe baza alegerii. De fapt, sistemul nostru legal se bazeaza pe premisa ca oamenii au ndatoriri individuale si libertate individuala de a alege. n masura n care ntelegem procesul socializarii, reusim sa exercitam un control substantial asupra vietii noastre. Socializarea n viata de adult si vrsta a III-a O parte din ceea ce individul va face ca adult se nvata nca prin socializarea din copilarie si adolescenta, dar continutul de esenta a diverselor roluri si situatii cu care maturii se confrunta se asimileaza doar prin experienta proprie conditiei de adult. Mai mult, se nvata nu numai pozitii si roluri, dar si cum pot fi ele conciliate, cum se rezolva constrngerile si tensiunile legate de rolurile multiple pe care n mod normal un adult le detine simultan. Astfel, de pilda, la o femeie nici rolul de sotie si mama nu sunt de multe ori complementare. Dar daca la acestea mai adaugam si faptul ca are o slujba cu responsabilitati? nvatarea strategiilor de mpacare a diferitelor (si uneori contradictoriilor) asteptari de rol este o dimensiune centrala a socializarii n viata de adult. Rolul de sef si de coleg, n acelasi timp, intr-un colectiv didactic sau de cercetare este un exemplu de acest fel. Socializarea ca adult se focalizeaza pe trei mari zone: familia, profesia si pentru unii din semenii nostri ceea ce s-ar putea numi socializarea n institutii nchise, totale (total institutions). Socializarea ca familist nseamna asimilarea rolului de sot/sotie, mama/tata dar si a artei de a negocia ntre aceste roluri si n distribuirea sarcinilor gospodaresti si a trecerii fara crize majore a etapelor ciclului familial. Cu privire la socializarea pentru profesie trebuie spus doar ca ea presupune nu att nsusirea meseriei ca atare, a cunostintelor de specialitate, ct aspectele sociale informale ale unui nou context, ncepnd de la cum sa te mbraci si sa vorbesti potrivit, pana la activitati mai complexe , cum ar fi relatia sef-subaltern, raporturile dintre diverse grupuri si clivaje sociale. Bunaoara, chiar n cele mai democratice societati, tinerii medici n formare vor trebui sa nvete si sa accepte ca lor le vor reveni pacienti saraci, cei de stare buna primind asistenta medicilor deja consacrati.

Daca n copilarie si adolescenta se nfiripa si ncepe sa se contureze sinele (eul) si personalitatea indivizilor -n principal prin absorbtia reactiilor celor din jur, prin reflectarea n oglinda sociala- la maturitate personalitatea se consolideaza, iar accentul este pus acum pe felul n care eul se prezinta celorlalti. Insertia plenara ntr-o profesie, ntr-un statut social, n conditia de adult ca atare, implica pentru majoritatea actorilor sociali o atenta grija n impresiile pe care le produc celor din jur. si binenteles ca ei ncearca sa faca impresii bune, achizitionnd si practicnd adevarate strategii de organizare, conducere si manipulare a parerilor pe care semenii lor le dezvolta despre ei (impressions management). Ele pot fi spontane si mai putin intentionate, dar si bine calculate si n multe cazuri ilicite sau chiar neoneste. Din prima categorie fac parte caracteristici ca mbracamintea, locuinta, dintr-a doua, manifestari ca: flatarea celuilalt, preocuparea de a-i intra in gratie prin conformism, aprobare si lauda; mimarea modestiei; asocierea n fapt sau n vorba cu persoane importante si/sau pe care celui ce vrei sa-i intri n gratie, stii ca Ie pretuieste. Institutiile nchise, totale, implica o resocializare dramatica a indivizilor, ele ncercnd controlul social cvasiabsolut, aducerea persoanelor la "numitor comun" din aproape toate punctele de vedere: haine, hrana, program zilnic etc. nchisorile si spitalele de boli mintale sunt un exemplu elocvent pe aceasta linie, dar si armata, mnastirile, unde organizatii si secte religioase pot fi considerate ca fiind de acelasi gen. Succesul socializarii n astfel de institutii si costul psihologic al individului depind desigur de faptul daca el s-a angajat voluntar, sau a fost drastic constrns - cum e cazul nchisorii. Oricum, experienta cotidiana, ca si cercetarile sistematice, arata ca si n atari mprejurari oamenii gasesc metode de a se sustrage controlului social total si de a-si crea o minima libertate: detinutii se mai "nteleg" cu paznicii, bolnavii pot refuza sa mai ia medicamente s.a. Ervin Goffman numeste aceasta adaptare secundara. Socializarea pentru vrsta a III-a este si ea ntr-un fel anticipata n maturitate si n multe culturi, trecerea de la stadiul de adult la cel de batrn se face pe nesimtite. n societatile industriale si postindustriale nsa, conditia de persoana n vrsta este una foarte distincta si reclama o noua socializare (resocializare). Vrsta a Ill-a a devenit n societatile moderne o mare problema din doua principale motive: s-a prelungit durata medie de viata si n consecinta numarul persoanelor n vrsta a crescut considerabil n populatia totala; s-a creat si extins fenomenul pensionarii. Cnd traiectoria de viata era mai scurta si pensionarea era ceva rar ntlnit, majoritatea oamenilor sfrseau ca adulti activi, angajati n diverse munci. Batrnetea, ca problema sociala complexa (demografica, economica, medicala, psihologica), este n larga masura o inventie a secolului al XX-lea. ndeosebi prin pensionare, o schimbare destui de brusca intervine n viata individului si el trebuie sa-si nsuseasca o noua identitate sociala. Aceasta datorita unor situatii subiective (sanatate, venituri mai mici, putere si prestigiu social), dar si din cauza modificarii conceptiei despre batrnete. Daca n trecut persoanele n vrsta naintata erau percepute ca purtatoare de cunostinte extinse si profunde, de mare ntelepciune, ca fiind cei mai buni sfetnici, astazi n societatile industriale si postindustriale vrsta a III-a este asociata cu slabiciunea si dependenta, cu boala si neputinta. Exista adevar n aceste aprecieri, dar functioneaza si false perceptii. Cercetari pe esantioane reprezentative a populatiei n vrsta din SUA au aratat, spre pilda, ca doar 16% din cei peste 65 de ani sufera de senilitate. Multi analisti ai vietii sociale considera ca atitudinea noastra fata de persoanele n vrsta naintata este una de stigmatizare,

ceea ce are pregnante efecte asupra stimei de sine a acestora. Din ce n ce mai mult nsa se constituie colectivitati si organizatii de batrni care militeaza nu doar pentru drepturi economice si politice, ci si pentru o schimbare a respectivei atitudini. De asemenea, n numeroase tari, asistenta sociala a persoanelor n vrsta include si un gen de psihoterapie, ce urmareste redarea ncrederii si pretuirii de sine, eliberarea de stresantul gnd al incompetentei, neputintei (fizice si psihice) si inutilitatii sociale. Integrare sociala Procesualitatea interaciunilor dintre individ sau grup i mediul social specific sau integral, prin intermediul creia se realizeaz un echilibru funcional al prilor. Integratul poate fi o persoan ct i un grup de persoane, o categorie social, o organizaie, o comunitate teritorial, un subsistem social etc. Se vorbete astfel de o I. profesional, socio-profesional, urban, rural, cultural, educaional etc. Dac elementele care se integreaz snt subsisteme ale sistemului social global, I. este societal. I. reprezint o relaie, o interaciune dinamic ntre sistemul care se integreaz i sistemul care integreaz. n cursul acestui proces, att n sistemul care se integreaz ct i n cel ce integreaz au loc mutaii. n funcie de caracterul activ al primului i de capacitatea de rspuns a mediului care integreaz, se disting mai multe faze ale procesului: acomodarea, adaptarea, participarea i integrarea propriu-zis care, de multe ori, poate fi o sintez diferit n comparaie cu componentele iniiale. De ex. procesul de i. a unei persoane ntr-o organizaie economic presupune o faz de acomodare al crei coninut este dat de informarea reciproc asupra obiectivelor i caracteristicilor, activarea modelelor integrative care s-i permit celui venit nvarea rolului ce decurge din poziia pe care o ocup n sistemul n care se integreaz. n faza de adaptare, relaiile multiple care se stabilesc fac ca sistemul care se integreaz (dei cu o identitate separat) s capete cunotinele i deprinderile necesare rezolvrii situaiilor impuse de mediu i s rspund pozitiv cerinelor acestuia. Asumarea rolurilor i promovarea iniiativelor personale marcheaz faza participrii. Ultima faz presupune transformarea integrantului n element funcional, n subsistem integrat al organizaiei respective. Se pot astfel desprinde dou tipuri limit: a) i. prin asimilare a culturii sistemului n care se integreaz; b) i. prin schimbare reciproc - dou uniti se transform prin interaciune n vederea unei aciuni optimizante. Necesitatea cunoaterii condiiilor care favorizeaz creterea sau descreterea i.s., a consecinelor unui nivel nalt sau cobort de i. precum i necesitatea msurrii au determinat abordri mai analitice ale conceptului. n analiza unui grup social se constat c cele mai simple uniti ar putea fi: normele sociale, pe de o parte, persoanele i comportamentul lor pe de alt parte. n cadrul grupului apar trei posibiliti de i.: ntre norme, ntre norme i comportamente, ntre persoane. Acestea snt elementele care dimensioneaz i.s. ca i. cultural, normativ, comunicaional i funcional (W. Landecker: Types of Integration and their Mesurement, 1951). Cnd normele i valorile unei culturi snt consistente ntre ele, se poate vorbi de o i. cultural. Ea variaz de la concordana perfect la nonconcordana ntre valorile unei culturi (de ex. cnd o cultur pretinde tuturor grupurilor i categoriilor s practice n acelai timp o conduit altruist i una competitiv), Corespondena dintre norme i comportamente, adic msura n care valorile grupului devin norme efective pentru membrii, reprezint I. normativ. Spaiul ei de variaie este definit, pe de o parte de acordul nalt ntre valori i comportamente, iar pe de alt parte, de frecvena mare a violrii normelor. Schimbul interpersonal de semnificaii constituie dimensiunea comunicativ a i.s. Ea poate varia de la

libera circulaie a comunicrii la nivelul grupului la dominana barierelor puse comunicrii. I. n raport cu schimbul de servicii se numete i. funcional. Ea variaz de la interdependen extrem la autonomie individual nalt. Fiecare din aceste dimensiuni ridic probleme specifice de msurare, dar numai prin considerarea acestora se poate ajunge la construirea unui indice complex al i.s. S.M. 1. Text preluat din Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Dictionar de sociologie, Ed. Babel,
Bucuresti, 1993