Lacul Titicaca este situat la altitudinea de 3821 m, dar nu este lacul situat la

cea mai înaltă altitudine din lume. Din 1862, deţine totuşi recordul mondial al celei
mai înalte căi navigabile din lume pentru nave de mare tonaj. De asemenea, este şi
cel mai mare lac din America de Sud, având o suprafaţă de 8300 kmp.

Situat în podişul andin Altiplano, înconjurat de Anzii Cordilieri la graniţa dintre

Peru şi Bolivia, la 16ºS latitudine şi 69ºW longitudine, Lacul Titicaca are o
adâncime medie cuprinsă între 140 şi 180 m, atingând maxima de 280 m. Partea de
vest a lacului aparţine regiunii peruane Puno, iar cea estică departamentului
bolivian La Paz.

Mai mult de 25 de râuri se varsă în Titicaca. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele
dens populate.

Titicaca îşi menţine nivelul apelor datorită ploilor şi topirii zăpezilor de pe

munţii din vecinătatea podişului Altiplano. Din el se formează râul Desaguadero,
care curge spre sud, prin Bolivia până la Lacul Poopó. Acestuia i se datorează mai
puţin de cinci procente din pierderile de apă, restul fiind rezultatul evaporării ca
urmare a vânturilor şi soarelui, puternice la această altitudine.
 Legenda lacului

O legendă povesteşte că, după Potopul andin, Inti, zeul Soarelui, şi-a îndreptat
prima rază asupra lacului Titicaca şi a trimis din cer pe pământ, un fiu şi o fiică
pentru ca ei să-i înveţe pe oameni să-l cunoască, să-l adore şi să îl considere zeul
lor. Manco Capac şi Mama Ocllo vin din est, din Insula Soarelui, din mijlocul
lacului sfânt, să dea naştere unei noi civilizaţii, el ca un luntraş aborigen în poncho
roşu, stând în picioare, cu o prăjină lungă în mână, conducând ambarcaţiunea, iar
ea, chircită în spate, toarce lână de lamă pe un fus de lemn. Locul în care Manco
Capac şi-a înfipt bastonul de aur, a devenit locul ideal pentru dezvoltarea noii
civilizaţii. Acest loc a fost numit Cuzco.

Clima

În zona Lacului Titicaca, clima este extremă, cu variaţii mari de temperatură între
zi şi noapte. Perioada ideală de vizitare este între lunile mai şi octombrie, când
zilele sunt însorite, ploile mai rare şi temperatura în timpul zilei atinge 25° C.
Nopţile sunt întotdeauna reci. În ciuda faptului că temperatura medie a apei este
scăzută 10 - 12°, lacul reprezintă un mare acumulator de căldură, astfel încât în
jurul său se dezvoltă culturi de cartofi, orz, porumb. Regiunea din jurul lacului
Titicaca este considerată ca fiind zona originară de cultivare a cartofului.

Flora şi Fauna

Populaţia piscicolă a lacului este în prezent destul de săracă. Omul a introdus

păstrăvul-curcubeu, iar acesta a eliminat peştele-pisică, originar de aici. La rândul
său, păstrăvul-curcubeu a fost şi el pescuit excesiv. Principalul locatar al lacului
este broasca de Titicaca (Telmatobius culeus) - specie endemică - despre care se
spune că este mai mare decât un şobolan şi care respiră numai extrăgând oxigenul
din apă prin piele. Din acest motiv, ea nu poate supravieţui afară din apă şi este
văzută foarte rar. Vegetaţia lacului este de trei tipuri: amfibie, acvatică şi plutitoare
şi formează unul din principalele elemente ale ecosistemului. Se remarcă trestia
totora, Elodea, lintiţa, alga Chara sp. În Rezervaţie sunt prezente şi 64 de specii de
plante terestre riverane.

Rezervaţia Naţională Titicaca

A fost fondată în 1978, acoperă 36.180 ha şi are drept scop conservarea florei şi
faunei specifice, precum şi a peisajelor atractive din zona Lacului Titicaca;
păstrarea resurselor naturale, precum trestia totora; dezvoltarea socio-economică a
populaţiei din zonă; dezvoltarea turismului fără a distruge tradiţiile culturale ale
zonei.

Turism

Navigaţia pe lac se realizează cu vapoare, dar şi cu ambarcaţiunile tradiţionale

construite din trestie totora. Există, de asemenea, hoteluri cu restaurante în care
poate fi apreciată bucătăria tradiţională în cele două ţări: Peru şi Bolivia. Vasul din
imagine a fost cumpărat în Europa, dezasamblat şi apoi refăcut pe malul lacului. El
funcţionează încă şi este folosit pentru croaziere pe lac.