Sunteți pe pagina 1din 7

1.10 Schimbarea bazei

In diverse aplicaŃii avem nevoie să schimbăm baza şi să calculăm coordonatele unui vector oarecare în raport cu noua bază. In această categorie intră problemele care presupun schimbarea sistemului de coordonate sau a unităŃilor de măsură. Fie

{

B = e e

1

1

,

2

,

,

e

n

}

şi

B = f f

2

{

1

,

2

,

,

f

n

}

două baze diferite ale unui spaŃiu vectorial n-dimensional V , legate între ele printr-o transformare liniară definită de relaŃia

f

1

f

2

f

n

=

=

=

a e

1,1 1

a e

1,2 1

a e

1,

n

1

+

+

+

a e

2,1 2

a e

2,2 2

a e

2,

n

2

+

+

+

+

a e

n ,1 n

+

a e

n

,2

n

+

a e

nn n

,

(1.14)

Aceste relaŃii reprezintă dezvoltare vectorilor bazei B 2 în baza B 1 . In notaŃie matricială aceaste relaŃii se pot scrie

f

=

t

A e

unde

coeficienŃilor ecuaŃiei (1.14). Aceasta are forma

f

şi

e

sunt consideraŃi vectori coloană, iar

A =

a


a

a

1,1

2,1

.

n

,1

a

a

a

1,2

2,2

.

n

,2

a

1, n

a

a

2, n

.

nn

,


A

este matricea

(1.15)

Orice element al spaŃiului vectorial V poate fi scris sub forma

sau

x

x

= α e + α e +

1

1

2

2

= β f + β f +

1

1

2

2

+ α e

n

n

+ β f

n

n

(1.16a)

(1.16b)

în funcŃie de baza luată în consideraŃie, unde

{

α α

1

,

2

,

,

respectiv

α

B

n

2

}

.

şi {

β

1

,

β

2

,

,

β

n

}

sunt coordonate vectorului x în baza

B

In notaŃie matricială aceste relaŃii devin

x

x

Dorim

=

=

t

α

β

t

e

f

determinăm

relaŃia

dintre

cele

două

mulŃimi

1

şi

de

coordonate ale elementului x . Din relaŃiile (1.14) şi (1.16) rezultă

x = α

1

e

1

+ α

2

e

2

+

+ α

n

e

n

= β + β (

2

1

(

a e

a e

1,1

1,2

1

1

+

+

a e

2,1

2

a

2,2

e

2

+

+

+ (

=

β a e

n

1,n 1

(

β

1

a

1,1

+

+ β

a e

2,n 2

+

2

a

1,2

+

+

+

a e

a

n,1 n

e

n,2 n

) +

) +

+

+ β

a e

n,n n

) =

n

a )e

1,

n

1

+

(1.17)

+ (

β

a

1 2,1

+ β

(

1

a

n

,1

Din ultima relaŃie rezultă

α

α

1

2

α

n

=

=

=

a

1,1

β

1

a

β

2,1 1

a

n

,1

β

1

+

+

+

a

β

1,2 2

a

β

2,2 2

a

n

,2

β

2

+

+

+

+

a

1,

+

a

+

a

n

β

n

2, n

β

n

nn

,

β

n

sau în notaŃie matricială

α

= A β

+

β

a

2 2,2

+β

2

a

n

,2

+

+

β

n

a )e

2,

n

2

+ +β

a )e

n nn

,

n

+

(1.18)

(1.18a)

Dacă matricea A este nesingulară putem scrie

β=

A

1

α

(1.18c)

Ultima relaŃie reprezintă formula de calcul a coordonatelor unui vector într-o bază nouă B 2 în funcŃie de coordonatele acestuia în baza veche B 1 şi matricea de transformare a bazei B 1 în baza B 2 . Ca exemplu să considerăm cazul în care

f

1

= λ e , f = λ e ,

1

1

2

2

2

,

f = λ e

n

n

n

sunt de formă diagonală, iar

noile coordonate sunt proporŃionale cu cele vechi. In cazul considerat schimbarea de bază reprezintă o schimbare de scară în măsurarea

coordonatelor fiecărui vector al spaŃiului.

In această situaŃie matricele A şi

A 1

Capitolul 2. SpaŃii liniare de matrice

2.1 Introducere

Până nu de mult majoritatea problemelor referitoare la sistemele fizice erau tratate prin metode matematice care ar putea fi denumite scalare. Odată cu apariŃia şi răspândirea calculatoarelor, au putut fi dezvoltate noi metode de studiu a acestor sisteme, care presupun prelucrarea unui volum mare de informaŃii. Un instrument extrem de util pentru studierea sistemelor fizice complexe este cel al spaŃiilor funcŃionale sau al spaŃiului stărilor. Aceste metode dau posibilitatea operării cu vectori şi tabele de date, care, prelucrate apoi cu ajutorul calculatoarelor, asigură o eficienŃă ridicată a studiului.

2.2 SpaŃii vectoriale de matrice

Să considerăm mulŃimea tuturor matricelor de tipul m × n ale căror elemente aparŃin unui corp K , de exemplu corpul numerelor reale sau

complexe. Un element al acestei mulŃimi se notează în felul următor:

A

=

(

a

ij

)

m n

×

=

a

1,1

2,1

.

m

,1

a a

a

a

1,2

a

2,2

.

m

,2

a

a

1,

n

2,

n

a

.

mn

,

ca fiind

matricea

elementelor de aceeaşi indici ale matricelor A şi B . Astfel dacă se dau

ale căror elemente sunt egale cu suma

Definim suma a două matrice

de

acelaşi

tip

A

şi

B

de tipul

m × n ,

matricele

A

(

a

i , j

) m × n

,

=

atunci suma lor este

=

B

(

b

i , j

A B

+

=

(

a

i j

,

+

b

i j

,

) m × n

) m × n

(2.1)

Produsul unei matrice cu un scalar se defineşte ca fiind matricea rezultată după înmulŃirea fiecărui element a matricei iniŃiale cu scalarul dat.

A

=

(

a

i , j

) m × n

,

λ

A

=

(

λ

a

i , j

) m × n

(2.2)

Două matrice de tipul m × n ale căror elemente corespunzătoare sunt egale sunt considerate egale. O matrice de tipul m × n care are toate elementele nule este matricea nulă. Tinând seama de cele de mai sus putem demonstra că toate matricele de tipul m × n formează un spaŃiu vectorial peste corpul R sau

C.

2.3 InmulŃirea a două matrice

Considerăm matricele

A

=

(

a

i , j

. Se observă că

numărul de coloane ale primei matrice este egal cu numărul de linii ale celei de a doua matrice. Matricele care îndeplinesc această condiŃie se numesc înlănŃuite. Pentru două matrici înlănŃuite se poate defini operaŃia de înmulŃire

C=AB în felul următor: fiecare element al matricei produs C este dat de relaŃia

) m × n

şi

B

(

b

i , j

)

n × p

=

c

ij

=

n

k = 1

a b

i , k k , j

unde i = 1,m ,

j = 1, p

(2.3)

In cazul în care operaŃiile implicate au sens, pentru trei matrice A, B,C se pot scrie următoarele relaŃii:

1. ( A B) C = A (B C)

- asociativitatea înmulŃirii

2. ( A + B) C = A C + B C - distributivitatea înmulŃirii în raport cu

adunarea

3. A (B + C) = A B + A C -

2.4 Inversa unei matrice

- ,, -

Fie

A

=

(

a

i , j

) n × n

o matrice pătrată. Acestei matrice i se poate asocia

un număr denumit determinant al matricei A , care se notează cu

det

A =

a 1,1

a 2,1

.

a

,1

n

a

a

1,2

2,2

a

.

n

,2

a

a

1,

2,

n

n

a

.

nn

,

=

a

i , j

(2.4)

Pentru calcularea determinantului se poate utiliza, de exemplu, metoda dezvoltării după o linie sau după o coloană. DefiniŃia 2.1. Matricea A se numeşte nesingulară, sau nedegenerată dacă det A 0. Dacă matricea A este nesingulară, atunci

există inversa sa

A 1

, definită de relaŃia

AA =A A=I

1

1

n

(2.5)

unde prin

I

I =

n

s-a notat matricea unitate de ordinul n

n

1

.

0

0

0

1

.

0

0

0

.

1

Din relaŃia (2.5) rezultă imediat

det

A

det

A

1

=

1

sau

1

det

A

A

det 1 =

Pentru calcularea inversei unei matrici se utilizează relaŃia

(2.6)

1

A =

A

det

A

(2.7)

unde

A

este reciproca matricei A şi este definită de

A =

A

.

A

A A

1,1

1,2

2,1

2,2

.

2,

A A

1,

n

n

A

A

,1

n

n

,2

A

.

nn

,

(2.8)

care

este numeric egal cu determinantul matricei obŃinute prin eliminarea liniei

Prin

A

ij

s-a notat complementul algebric al elementului

a

ij

i şi a coloanei j din matricea A .

2.5 Matrice ortogonale

Fie matricea

A

(

a

i j

,

)

n n

×

=

=

(

a

i j

,

) n

. Matricea

A

t reprezintă transpusa

DefiniŃia 2.2. Matricea A se numeşte ortogonală dacă are loc

relaŃia

A A = A A = I

t

t

n

(2.9)

Comparând relaŃiile (2.9) şi (2.5) se constată că pentru o matrice ortogonală putem scrie

t

A =A

1

Deoarece

det

A

det

t

A =

(det )

A =

2

1

In cazul matricei ortogonale rezultă

det A = ±1

2.6 Rangul unei matrici Considerăm o matrice

A

=

(

a

i j

,

) m n

×

(2.10)

(2.11)

şi notăm cu r( A) rangul acestei

matrice. Definim acum următorul sistem de vectori:

u

u

u

1

2

m

=

=

=

(

a

1,1

,

(

a

2,1

a

1,2

,

,

a

2,2

,

(

a

m

,1

,

a

m

,2

,

,

a

,

1,

a

n

2,

)

n

)

,

a

mn

,

)

(2.13)

numiŃi vectori linie asociaŃi matricei A . DefiniŃia 2.3. Dimensiunea spaŃiului generat de aceşti vectori se numeşte rangul liniilor matricei A . Cu alte cuvinte rangul liniilor matricii A este dat de numărul de vectorii linie liniar independenŃi. Considerând vectorii coloană asociaŃi matricei A , în mod similar se poate defini rangul vectorilor coloană ai acestei matrici. Se poate demonstra că spaŃiul generat de vectorii coloană are aceeaşi dimensiune cu spaŃiul generat de vectorii linie. DefiniŃia 2.4. Rangul matricei A este dat de dimensiunea spaŃiului generat de vectorii linie sau vectorii coloană ai acestei matrice. Se vede imediat că r( A) min(m, n) DefiniŃia 2.5. Rangul matricei A este calculat cu relaŃia

r(A) = r

(2.12)

unde

considerate.

r

reprezintă ordinul celui mai mare minor nenul al matricei

2.7 OperaŃii elementare asupra matricelor Se definesc următoarele operaŃii elementare asupra vectorilor linie sau coloană ale unei matrice:

1. Interschimbarea a două linii sau coloane;

2.

Multiplicarea tuturor elementelor unei linii sau coloane cu un scalar nenul din corpul K :

3. Adunarea elementelor unei linii (sau coloane) cu elementele

altei linii (sau coloane) înmulŃite cu un scalar nenul. Se demonstrează să rangul unei matrice rămâne invariant faŃă de operaŃiile elementare asupra liniilor sau coloanelor sale.

2.8 Metode pentru determinarea rangului unei matrice

Pentru determinarea rangului unei matrice A se pot determina următoarele metode:

1. Metoda directă.

Se calculează toŃi minorii de ordin min(m, n) . Dacă există unul diferit de zero rangul matricei A va fi r = min(m, n) . Dacă toŃi aceşti minori sunt nuli se iau în consideraŃie minorii de ordin min(m, n) 1 şi se

repetă calculele, până se găseşte un minor nenul. Ordinul acelui minor este rangul matricei A .

2. Metoda bordării

Dacă matricea A este diferită de zero, atunci există un element

0 . Rezultă deci că rangul matricei A este r( A) 1. Dacă toŃi minorii

de ordinul 2, obŃinuŃi prin bordarea acestui element sunt nuli atunci r( A) = 1. In caz contrar r( A) 2 . Se continuă operaŃia de bordare şi se repetă calculele.

a

i , j

3. Metoda transformărilor elementare

Considerăm matricea

A

=

(

a

i j

,

)

m n

×

=

a

1,1

2,1

.

m

,1

a a

a

a

1,2

a

2,2

.

m

,2

Presupunând că elementul

a

a

1,

n

2,

n

.

a

mn

,

a 1,1

0

, înmulŃim prima linie a matricei

A cu

a

1,1

1

A

1

In

şi obŃinem

=

1

a

2,1

.

a

m

,1

a

a

'

1,2

a

2,2

,2

.

m

matricea

a

a

'

1,

2,

.

a

n

n

mn

,

obŃinută

A

1

efectuăm

următoarele

transformări

elementare:

a

după care obŃinem

(

2,1

)

l +l

1

2

,

(

a

3,1

)

l + l

1

3

,

,

(

a

m

,1

)

l +l

1

m

(2.14)

A

2

=

1

0

.

0

a

a

'

1,2

'

2,2

a

.

'

m

,2

a

a

'

1,

'

2,

n

n

a

.

'

mn

,

In continuare asupra matricei

(

a

'

1,2

)

c +c

1

2

,

(

a

'

1,3

)

c + c

1

3

,

şi obŃinem

A

3

=

1

0

.

0

0

''

2,2

a

a

.

''

m

,2

0

''

2,

.

a

n

a

''

mn

,

In

cele ce mai sus

prin

l

i

A

,

şi

2 efectuăm transformările:

(

a

'

1,

n

)

c +c

1

n

(2.15)

c s-a înŃeles respectiv linia i şi

i

coloana i a matricei

matricei

renunŃa la acestea. Noii matrice obŃinute astfel

A

1

şi

A

2 . Deoarece prima linie şi prima coloană a

A

'

A

3 nu mai pot fi modificate de transformări elementare, putem

=

(

a

i , j

)

m 1, n 1

îi aplicăm algoritmul anterior de calcul. Reperând paşii descrişi se ajunge în final la o matrice de forma

B

1

0

0 1

.

0 0

 =  

.

0

 

0

.

0

(2.16)

denumită formă canonică diagonală a matricei A . Rangul acestei ultime matrice este dat de numărul de „1” de pe diagonala principală a acesteia

şi deoarece transformările elementare nu modifică rangul matricei, avem r(A)=r(B).