ALTE DOCUMENTE

BIOFIZICA CONTRACIEI MUSCULARE Receptori si traductori de informatie n membranele biologice, semnalizare intercelulara ELEMENTE DE BIOFIZICA ANALIZORULUI VIZUAL CLONAREA DE LA A LA Z NOTIUNI DE FIZICA SISTEMELOR DISPERSE

Cautare

NOTIUNI DE FIZICA SISTEMELOR DISPERSE

Biofizica - Conf. Dr. Constanta GANEA - Curs 2 NOTIUNI DE FIZICA SISTEMELOR DISPERSE

Sistem dispers - amestec de doua sau mai multe substante, avnd doua componente: dispersanta si dispersata. Prima o contine pe cealalta, care se afla sub forma de particule, mai mult sau mai putin fine. Criterii de clasificare a sistemelor disperse, n functie de: 1. Dimensiunile particulelor: grad de dispersie = 1/d, d - diametrul particulei - solutii adevarate (moleculare) > 109 m-1, d < 1 nm - solutii coloidale 107 m-1 < < 109 m-1, 1 nm < d < 100 nm , ultramicroscop - suspensii < 107 m-1, d > 100 nm, microscop optic Acest criteriu de clasificare nu se poate aplica moleculelor lungi (hidrocarburi) 2. Starea de agregare a dispersantului - gazoasa - lichida

- solida 3. Faze (faza - parte a unui sistem separata de celelalte parti prin interfete suprafete la nivelul carora se produce o modificare brusca a proprietatilor fizicochimice): - monofazice, care pot fi omogene ( proprietati identice n toate punctele sistemului) si neomogene (proprietatile difera de la un punct la altul) - polifazice - heterogene : ntre partile componente exista suprafete de separare. 4. Afinitatea dintre componenti: - liofile (afinitate ntre solvit - solvent) - liofobe (nu exista afinitate ntre solvit si solvent) n organism exista toate cele trei clase: solutii adevarate, coloizi, suspensii. De exemplu sngele este: - solutie pentru cristaloizi (Na, Cl, K..) - coloid (proteine: serumalbumine, globuline..) - dispersie (elemente figurate) n sistemele biologice prezinta interes deosebit cazul n care dispersantul este lichid. Solutii moleculare (adevarate) Solutie moleculara - caz limita al unei dispersii n care componenta dispersata ajunge la nivel molecular. Solutia moleculara - amestec omogen cuprinznd mai multi constituenti dintre care unul este numit solvent iar ceilalti - solviti. Daca unul dintre constituenti este lichid, acesta este solventul. Daca doi sau mai multi constituenti sunt lichide, solventul este, prin definitie, cel care se afla n cantitatea cea mai mare. Exceptie, apa, care este ntotdeauna solventul. Concentratia unei solutii - caracterizeaza solutia din punct de vedere cantitativ. Cteva moduri de a o aprecia: - concentratie molara (molaritate) CM = solvit/Vsolutie ( n SI mol/m3) - concentratie molala - n volum solvit /Vsolvent (molalitate) - n greutate solvit/ msolvent

- procentuala (formala) - n volum msolvit/Vsolutie - n greutate msolvit/msolutie - normala (echivalenta)(normalitate) ech.solvit/Vsolutie = Cn = nzCM z - valenta, n - numar de ioni - fractie molara F = partiale)
solvit

/total solutie (semnificatie asemanatoare cu cea a presiunii

Solutie ideala - solutie diluata al carei comportament poate fi prevazut teoretic. Pe masura ce solutia este mai concentrata, comportamentul ei se ndeparteaza de cel al solutiei ideale. Solubilitate - peste o anumita cantitate de solvit acesta nu mai este dizolvat , precipita. Se ajunge la o solutie saturata. Concentratia limita a solutiei saturate se numeste solubilitate. Depinde de ; -natura solventului, natura solvitului, temperatura, uneori de presiune
Solutii de gaz n lichid

Legea lui Henry - cantitatea de gaz ce se dizolva n unitatea de volum de lichid este proportionala cu presiunea gazului (sau cu presiunea partiala la amestecuri). Coeficient de solubilitate - volumul de gaz (n conditii normale de presiune si temperatura) care se dizolva ntr-un litru de lichid. Solubilitatea gazelor scade cu cresterea temperaturii. Dintre gazele atmosferice cea mai mare solubilitate o are CO2 (n apa si lichidele biologice).
Dizolvarea gazelor n snge si tesuturi

Hiperbarism - creste solubilitatea gazelor n snge dupa o lege exponentiala, constanta de timp a procesului fiind functie de tipul de tesut. Efecte posibile - hiperoxia - efecte toxice asupra SNC ( la p> 1,7 atm)( greata, ameteli, convulsii). Mecanism neelucidat. Radicali liberi. Cresterea presiunii gazelor inerte - betia adncurilor - simptome similare primelor stadii ale anesteziei generale. Actioneaza asupra SNC. Efectul narcotic: He<H2<N2<Ar (scafandri -He). - Cresterea presiunii CO2 - suprapresiuni mici - efect stimulator

- suprapresiuni mari - acidoza ( acumulare n tesuturi efect toxic) - disbarism - constanta de timp pentru dizolvare difera pentru diferite tesuturi. Disbarism - (scafandri, decompresie). Gazele inerte se elimina mai rapid din snge dect din tesuturi - suprasaturare - bule de gaz (boala de decompresie) emboli gazosi (artere cerebrale, maduva) - evitare: decompresie lenta. Solutii solid n lichid. Solubilitatea creste cu cresterea temperaturii (spre deosebire de gaze). Depinde de interactiunile dintre moleculele de lichid, cele de solid si solid -lichid.
Proprietati coligative ale solutiilor

Comportamentul fizico-chimic al unei solutii este diferit de cel al solventului pur. Principalele consecinte ale prezentei moleculelor de solvit: - coborrea tensiunii de vapori (presiunea vaporilor saturanti) -scaderea punctului de congelare proportional cu concentratia, constanta de proportionalitate - constanta crioscopicaT la dizolvarea unui mol de substanta ntr-un l de solutie)- legea Raoult (scaderea - cresterea punctului de fierbere - constanta ebulioscopica - aparitia n anumite conditii a unei presiuni osmotice
Proprietatile electrice ale solutiilor

Electroliti - substante capabile de a se disocia n solutie n ioni pozitivi si negativi. Prezinta un comportament special . 1. Rezistenta electrica este mult mai mica dect a apei pure. V.2. ntre doua solutii de concentratii diferite apare o diferenta de potential 1. Apa are r = 80, favorizeaza disocierea electrolitilor k = [A+][B-]/[AB] Grad de disociere: = n/n0, depinde de k, C. Creste cu dilutia. Electrolitii tari se disociaza complet n apa, electrolitii slabi se disociaza partial. Conductivitatea , este functie de concentratia purtatorilor de sarcina, valenta, mobilitate, caracteristicile solutiei.= 1/

/C = n (conductivitate echivalenta) depinde de concentratie - caracteristica a substantei . Cnd C 0, Activitate. Coeficient de activitate f- fractiunea de ioni care participa liber la conductie. a = fC a - activitate (concentratia unei solutii ideale care ar prezenta aceeasi conductivitate ca solutia reala) Solutie ideala: f = 1 (conductivitate totala) a=C Tarie ionica. Cnd exista mai multi ioni, I se refera la ansamblul ionilor prezenti, ale caror efecte se pot compensa partial: CI = izi2 Potentiale ionice. Legea lui Nernst . Metal (electrod) imersat ntr-o solutie care contine una din sarurile sale. Apare un V, metalul tinde sa se ionizeze si sa se dizolve n solutie. Ionii solutiei tind sa se recombine cu electrodul. La echilibru debitul de ioni n cele doua procese este acelasi. Travaliul de dizolvare este egal cu travaliul electric al recombinarii ionilor cu electrodul
RT ln c = zFV

Experimental diferenta de potential se masoara ntre doua solutii: c 1, c2. RT (ln c2 - ln c1) = zF (V2 - V1) = zFE sau E = (RT/zF) ln(c2/c1) - ecuatie de tip Nernst Larga aplicabilitate n fenomenele de transport prin membranele celulare. Proprietati optice ale solutiilor. Stau la baza unei serii de tehnici care permit analiza calitativa si cantitativa a substantelor n solutie:

- Refractometria (indicele de refractie) n = f(c) (determinarea glicozuriei). - Activitatea optica - polarimetrie - rotirea planului de polarizare a luminii (D, L) lc = - putere rotatorie specifica) - unghi de rotatie, ( n organism, aminoacizi L, glucide D. - Absorbtia luminii, legea Beer - Lambert I = I0elcSpectrofotometrie de absorbtie si emisie, atomica si moleculara, analiza calitativa si cantitativa. Aplicatii multiple. - Difuzia luminii - sisteme coloidale.
Fenomene de transport n solutii

Existenta unor forte termodinamice ntr-un sistem duce la aparitia unor fluxuri termodinamice. Exemplu: datorita unor gradienti de concentratie, potential, presiune, are loc un transport de substanta orientat spre atingerea unei stari de echilibru termodinamic. n cazul solutiilor exista doua moduri de realizare a transportului: difuzia si osmoza. Difuzia simpla. Existenta unor diferente de concentratie ntr-o solutie (sau de presiuni partiale la gaze) determina un transport de substanta de la regiunile cu concentratie (presiune) mai mare spre cele cu concentratie mai scazuta. Acest fenomen se realizeaza prin agitatie termica. Difuzia este descrisa de legile lui Fick: Legea I-a a lui Fick care migreaza prin difuzie n timpul dt printr-o sectiune de arie A este proportionala cu gradientul de concentratie dc/dx, cu dt si cu aria A: : Cantitatea de substanta d = -DA(dc/dx)dtd sau /dt = -DAdc/dxd D - coeficient de difuzie (D - cantitatea de substanta care difuzeaza n unitatea de timp prin unitatea de suprafata, pentru un gradient de concentratie egal cu unitatea); /dt - viteza de difuzied [D] = m2/s; semnul - apare deoarece migrarea se face de la concentratie mare la concentratie mica (fig.)

Este valabila numai cnd distributia de concentratie nu se modifica n timp (difuzie stationara). Daca este non-stationara concentratia variaza si n timp. Legea II-a a lui Fick: variatia n timp a concentratiei ntr-o regiune data a solutiei este proportionala cu variatia n spatiu a gradientului de concentratie, factorul de proportionalitate fiind tot D.

D depinde de temperatura. Pentru macromolecule sferice, coloidale, d este dat cu buna aproximatie de relatia Einstein: rD= kT/6 (r- raza particulei) Pe baza ecuatiilor fenomenologice procesul poate fi exprimat astfel: (energia potentiala chimica) este:Forta termodinamica X este gradientul de potential chimic. Potentialul chimic = 0 + RT ln a 0 - potentialul chimic standard, cnd a = 1 Pentru solutii ideale: a = c, de unde: = 0 + RT ln c /dx = - d/dx(X = - d0 + RT ln c) = -(RT/c)dc/dx Fluxul termodinamic: /dt)J = (1/A)(d Dar:

/dt)J = LX, deci (1/A)(d -(RT/c)dc/dx /dt)(d -A(RT/c)dc/dx = -(AkNAT/c)dc/dx = - A(kTNA/c)dc/dx Dar pentru particule sferice: rD = kT/6 = f(c)cu Deci, cu un coeficient potrivit: /dt = - DAdc/dxd
Difuzia prin membrane

Membrana- pelicula de grosime neglijabila fata de aria suprafetei, care desparte doua medii avnd caracteristici fizico-chimice diferite. n functie de particularitatile difuziei exista: - membrane permeabile (egal permeabile- pentru toti componentii si inegal permeabile, cu permeabilitati diferite pentru diferiti componenti) - selectiv permeabile - trecerea numai a unor componenti - semipermeabile - numai a solventului - ireciproc permeabile - solvitul numai ntr-un sens.
Membrane permeabile

Membrana separa doua compartimente care contin aceeasi solutie n concentratii diferite - gradientul de concentratie se manifesta practic numai la nivelul membranei (viteza de deplasare a solvitului prin membrana este mult mai mare)(fig). :n general solubilitatea solvitului n membrana difera de cea n solvent, raportul lor este coeficientul de partitie

= solubilitatea n membrana/solubilitatea n solvent (fig.)

Legea I-a a lui Fick: c)(x = -(DA/c)/(t = -DA/2 c)A/) = -(D1c/P = D - coeficientul de permeabilitate a membranei pentru solvit - grosimea membranei ct = - PA/
Difuzia electrolitilor

V, apare un transport de ioni, dirijat nspre stabilirea echilibrului electric. n final, fluxurile de substanta vor tinde la realizarea unui echilibru electrochimic. Energia potentiala totala trebuie sa fie aceeasi n ambele compartimente. Daca, pe lnga gradientul de concentratie, ntre cele doua compartimente separate de o membrana permeabila exista si un gradient de potential E = Energia potentiala chimica (potentialul chimic) c = Wp,chim = 0 +RT lnc Energia potentiala electrica: Wp,el = zFV Energia potentiala totala: Wp = 0 + RT ln c + zFV - potentialul electrochimic al substantei. Diferenta de potential electrochimic ntre doua compartimente pentru care nu s-a stabilit un echilibru va fi : Wp = 0 + RT ln c2 + zFV2 - (0 + RT ln c1 + zFV1) = RT ln c2/c1 + zFE

WLa echilibru p = 0, de unde: -RT ln c2/c1 = zFE E = (RT/zF )ln (c1/c2) - ecuatie de tip Nernst moli:Pentru RT/zF )ln (cE = (1/c2) Exemplu: n cazul unor membrane inegal permeabile pentru diferite specii sau selectiv permeabile (fig): doua compartimente, membrana inegal permeabila, NaCl, c1, c2, PNa < PCl. Clorul se acumuleaza pe fata a doua a membranei (datorita gradientului de concentratie). Se creeaza un gradient de V care favorizeaza difuzia Na +. La echilibru apare o diferenta de concentratie dependenta de permeabilitate.
Osmoza

n cazul membranelor semipermeabile care separa solutii de concentratii diferite se produce o difuzie a solventului dinspre solutia mai diluata spre cea mai concentrata (ca si cum solventul ar fi mai concentrat). Fenomenul se numeste osmoza - se datoreaza agitatiei termice (fig). n tub creste nivelul datorita patrunderii solventului prin membrana (n vas solvent pur). La echilibru gh = Presiunea datorata solutiei - presiune osmotica p).(presiunea mecanica necesara pentru a mpiedica osmoza)(agitatie termica a moleculelor de solvit ciocnesc membrana pe o singura parte si apare o diferenta de presiune Legile presiunii osmotice - legea Van't Hoff: = k c (molala) la o temperatura dataTc, kT = 22,4 103 Nm/mol

 = kT - la o temperatura data cT Rezulta: = kcT si k R /V si: = RT/V, de unde: dar c = RT - legea Van't HoffV = - gradul de disociere, n - numarul de ioni furnizat de o molecula) ( n cazul solutiilor de electroliti, cu indicele de disociere i = 1 + (n-1) RTV = i Concentratia unei solutii care contine mai multe specii de molecule si ioni se exprima cu ajutorul unei unitati numita osmol/l. Osmolul- cantitatea de substanta care, dizolvata n solvent, se disperseaza ntr-un numar de particule osmotic active (capabile sa se agite termic, dar nu sa traverseze membrana) egal cu N A. Travaliul osmotic - lucrul mecanic efectuat de solvent la traversarea unei membrane semipermeabile: RT ln cW = 1/c2 c1, c2 - numarul de moli de solvent. - concentratiile molale initiala si finala ale solutiei,
Transportul apei prin membrane

Fluxul de apa Japa (numarul de moli de apa ce traverseaza unitatea de suprafata a membranei n unitatea de timp): Japa = - Papa )p -( Papa - coeficient hidrodinamic de permeabilitate a membranei (depinde de grosimea membranei si de mobilitatea apei prin membrana); p - diferenta dintre presiunile efective de-o parte si alta a membranei; diferenta dintre presiunile osmotice ale solutiilor aflate de-o parte si alta a membranei. c este diferenta dintre concentratiile osmolale:c, unde = RT = RTc, Din

Japa = -Papa c)p - RT( :Relatia este valabila pentru o membrana perfect semipermeabila. n caz contrar se utilizeaza coeficientul de semipermeabilitate fluxul osmotic real/fluxul osmotic ntr-o membrana perfect semipermeabila. = =0 = 1, deloc permeabila: Membrana perfect semipermeabila: Daca n solutiile separate de membrana exista i specii de solviti ic, i Japa = -Papa p - RT(i ci) pDaca > - ultrafiltrare (sub actiunea presiunii mecanice apa trece n celalalt compartiment (fiindca numai ea poate trece) p < - osmoza Membranele, n general, si cele biologice, n special, nu sunt perfect permeabile, permitnd trecerea cristaloizilor, dar nu si pe cea a coloizilor. Separarea cu ajutorul membranelor semipermeabile a cristaloizilor de coloizi - dializa.
Masurarea presiunii osmotice

Metode: -Osmometrul cu membrana (fig): gh = T = k- metoda crioscopica cr = kc (legea Raoult), TT = k/c, de unde T/kcr kcr = 1,86 10-3 m3K/mol kT = 22,4 102 Nm/mol T atm = 12 - metoda ebulioscopica (analog keb)
Presiunea coloid-osmotica

Daca ntr-unul din compartimentele separate de o membrana selectiv permeabila (solvent, cristaloizi) se afla si macroioni proteici nedifuzibili, presiunea data de acestia variaza dupa o relatie:

= Ac + Bc2 - presiune coloid-osmotica Echilibrul Donnan Doua compartimente(fig): KCl, iar n 1 se afla si anioni proteici A -. Flux osmotic de la 2 la 1. Dar datorita A - n 1 se afla mult mai multe sarcini negative, sunt atrasi K+ din 2 si respinsi Cl- din 1. [K+]1 > [K+]2, [Cl-]1 < [Cl-]2 RT ln c1/c2 + zFE = 0 Sistemul este n echilibru cnd Welectrochimic este acelasi pentru ambele tipuri de ioni: E = - (RT/F)ln([K+]1/[K+]2) = (RT/F) ln ([Cl-]1/[Cl-]2) = -(RT/F)ln r - potential Donnan [K+]1/[K+]2=[Cl-]2/[Cl-]1 = r Apare o repartitie inegala a ionilor difuzibili. [K+]1 + [Cl-]1 > [K+]2 + [Cl-]2 proportional cu cOsmolaritatea crescuta a ionilor mici n (1) duce la o crestere suplimentara a 2 - presiune oncotica (ea este mica).; contributia proteinelor la

Rolul presiunii osmotice si coloid-osmotice n sistemele biologice

Compozitia osmolara si ionica a fluidelor biologice este aceeasi. Daca o solutie urmeaza a fi injectata, ea trebuie sa aiba aceeasi presiune osmotica ca a plasmei sanguine - solutie izotonica (izoosmotica).
Test: hematiile pacientului n solutie:

- solutie hipotonica (hipoosmotica) < a plasmei: hemoliza (se umfla si se sparg) - solutie hipertonica (hiperosmotica): se zbrcesc, micsorndu-si volumul Izotonicitatea lichidelor biologice se face prin schimburi de apa si electroliti, la nivel tisular. Fenomenul de osmoza asigura schimburile de apa ntre celule si mediul extracelular si mpreuna cu fenomenul de ultrafiltrare asigura schimbul de apa (mpreuna cu unele substante dizolvate) ntre compartimentul vascular si interstitial.

Plasma sanguina - ngheata la -0,56 0 = 6,72 atm.C si are la aceasta temperatura La 370C pl=7.6 atm pl = micromolecule +
ioni

+ macromolecule
pl

macrom = presiunea oncotica = 0,5%

= 28 mm Hg

coloid-osmotica - rol important n schimburile de apa la nivelul capilarelor. Endoteliul capilar - membrana semipermeabila n raport cu proteinele din plasma (nu pentru apa, ioni, micromolecule).

p = 12 mm Hgp) = 32 mm Hg. n capilarul venos n capilarul arterial diferenta dintre presiunile efective intravasculara si extravasculara ( este constanta pe toata lungimea capilarului = 28 mm Hg. pLa capatul arterial > - ultrafiltrarea apei cu moleculele si ionii dizolvati, catre spatiul extravascular. pLa capatul venos < - rentoarcerea apei n compartimentul vascular mpreuna cu produsii de catabolism prin osmoza (fig). Cnd reabsorbtia apei este perturbata n capilarul venos, aceasta se acumuleaza n lichidul interstitial edeme. n capsula lui Bowmann din rinichi, presiunea efectiva n cavitate (urina primara) este 5 mm Hg, iar n capilarul sanguin = 75 mm Hg. p = 75 -5 = 70 mm Hg = 28 mm HgDar < p - la nivelul capsulei - ultrafiltrare (depinznd de presiunea arteriala) - sub o presiune :

= 42 mm Hgp -