Educatie si pedagogie 2.

Caracteristicile educatie ca fenomen social Functiile educatiei Formele educatiei

Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas

cuprins
Analiza caracteristicilor educatiei ca fenomen social Functiile educatiei Formele educatiei

Copiii invata ceea ce traiesc De Dorothy Law Nolte

Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne, Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi, Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi, Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea, Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi. Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia. Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.

 Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori. Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea. Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea. Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca. Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine. Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel.

 Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea. Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar. Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti. Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul. Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti. Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.

 Prin aceasta lectura vedeti clar optiunea spre experienta de viata a copiilor, spre ideea de construire a personalitatii copilului. Complexitatea fenomenului si profunda sa ancorare in subiectivitatea umana ne permit mai multe abordari. Studiile relava un numar variat de caracteristici, dup concepia abordat i dup modurile de interpretare.

Gabriel Albu,
(In cautarea educatiei autentice),

3 componente de analiza

Functiile Structura Mod de desfasurare

CARACTERISTICILE EDUCATIEI
Ca fenomen socio-uman complex si multifactorial Intentionalitate Caracter prospectiv Caracter permanent Caracter national si international Caracter varibil (subiectiv) si invariabil(obiectiv) Autoeducatia

Intentionalitatea
1. identifica existanta unui scop, a unor directii preexistente, a unei proiectii clare pentru a schimba si a forma persoanalitatea celor educati.

Caracterul prospectiv
se refera la imaginea mentala, pe care o reprezinta in faza de proiectare educatia. Are in vedere ideaa conform careia educatia pregateste acum dar rezultatele sale se vor vedeamult mia tarziu si prin aceasta ea porneste de la aprospecta realitatea sociala si umana in constructia actiunilor sale. Practic se anticipeaza un model catre care se tinde si la acest nivel educatia are o componenta teleological de scopuri, obiective care tind sa defineasca sis a atinga un ideal educational legat de idealul social. Pana nu demult educatia avea mai mult un rol de reprod

Caracter permanent
al educatiei a fost discutat in pedagogie de mult dar studiile anilor 70 au demonstrat viabilitatea acestei caracteristici. Exista chiar una din dimensiunile educatiei internationale de azi, marcata pe aceasta coordoanata: educatia permanenta. Caracterul permanent al educatiei se refera in esenta la extensia educatiei pe dimensiunea ontogenetica, pe toata durata vietii individului uman. Aceasta trasatura deriva din specificul actualei dezvoltari a societatii umane, caracterizata prin schimbare si transformare continua, prin accelerarea progresului tehnic, stiintific, social etc. O consecinta importanta este uzura morala foarte rapida a cunostintelor.

 Caracterul permanent al educatiei se impune si din nevoia ca omul sa aiba o participare (cetatenie) activa, dinamica la viata sociala, ceea ce nu se poate realiza dect prin continuarea educatiei pe toata durata vietii. Permanentizarea educatiei este o mare provocarea pentru scoala de azi si de mine.

Caracter national si international

se refera la ancorarea educatiei in realitatea nationala careia ii apartine si de la faptul ca exista in acelasi timp dimensiuni internationale determinate de valoarea stiintifica a pedagogiei dar si de cererea universal valabila de educatie. La acest nivel trebuie subliniata valoarea modelelor educationale si strategiile necesare in preluarea lor. Faptul ca nici un model educativ, oricat ar fi el de performant, nu se poate reproduce perfect intr-o alta realitate nationala. Se face legatura cu faptul ca educatia este transmitere culturala si ca aceasta poarta amprenta locala si nationala.

Realizarea complementar a celor 2 trasaturi ar trebui sa asigure ca deziderate: asimilarea si adaptarea valorilor internationale (in primul rind cele europene) la realitatea educationala romaneasc; dezvoltarea autohton i contributia specifica a acesteia la crearea si imbogatirea patrimoniului universal (deviza Uniunii Europene este unitate in diversitate).

Caracter variabil (subiectiv) si invariabil(obiectiv).

Caracterul variabil se refera la influentarea educatiei de catre trasaturile marcate de o epoca istorica sau alta (idealuri, modele, viziuni explicative, tendinte sociale, schimbari economice, etc.) Acestea influenteaza si determina finalitatile educatiei, conditiile ei de derulare ca fenomen social dar si continuturile si strategiile folosite. Invariabil in educatie este fenomenul in esenta sa, adica pastrarea acelor trasaturi care definesc acest fenomen indiferent de determinantele sociale, istorice sau culturale.

Autoeducatia
este in esenta educatia de sine sau educatia pe care o realizeaza subiectul asupra sa. Pentru desavarsirea propriei persoane, potrivit aspiratiilor, idealurilor si conceptiei proprii. Autoeducatia este rezultaul cel mai spectaculos al educatiei si devine posibila pe masura ce subiectul educatiei se maturizeaza si se dezvolta, se cunoaste pe sine si isi gaseste locul in lume, in principal de la varsta adolescentei. In adolescenta, se contureaza cele trei functii ale constiintei de sine

AUTOEDUCATIA
In adolescenta, se contureaza cele trei functii ale constiintei de sine functia anticipativa, de proiectare in viitor a propriei persoane si de formare a idealului de viata functia normativa, concretizata in modul propriu de apreciere a valorilor functia de reflectare a propriei dezvoltari.

Functiile educatiei ELENA JOITA

Funtile educatiei se pot analiza:
A. In raport cu Societatea B. In raport cu Educatul C. In raport cu sistemul propriu de realizare a Educatiei

In raport cu societatea,
conform Legii nvmntului, (1995) asigurarea realizarii idealului educaional, ntemeiat pe tradiiile umaniste, pe valorile democraiei i pe aspiraiile societii romneti i contribuie la pstrarea identitii Romneti, conservarea dar i dezvoltarea societii - funcia culturala - funcia axiologic - funcia economic - funcia politic (particiaprea la viaa social)

In raport cu educatul educatia

dezvoltarea potenialului bio-psihic dezvoltarea cognitiv dezvoltarea competenelor de nvare continua i afirmare social i profesional autoinstruire, autoeducaie, formare continuu formarea pragmatic, instrumental a omului dezvoltarea liber autonom i creativ

In raport cu sistemul propriu de realizare

corelarea, armonizarea, compensarea influenelor formale, nonformale prin parteneriatul educaional utilizarea unor criterii nnoite aplicarea de criterii de eficien utilizarea principiilor educaiei permanente

O. Safran considera FUNCTIILE

Cognitiva, de cunoastere Economica de pregatire pentru viata activa Axiologica de evidentiere a valorilor

Sorin Cristea

Politica Economica Culturala

Emil Paun
Functile scolii

Umanista Economica

Marin Calin
Functiile
1. 2. 3. 4. Antropologica, culturala Axiologica Socializare Profesionalizare

In sinteza
Funciile
Cultural (conservare si transmitere) Socializare Dezvoltare individual

Formele educatiei
Criteriul de analiz a educaiei dup formele pe care le mbrac influenele ei, constittuie un punct de vedere mai nou n pedagogie.Putem considera ca acest mod de intelegere aduce noi perspective de definire a educatiei si chiar de intelegere a dimensiunilor ei.

Trei forme
Educatia formala. Latina formalis organizat, legal Educatia nonformala. Lat.nonformalis in afara formelor oficiale de organizare. Educatia incidentala sau informala. Lat. Informalis far form, involuntar, incontient, neateptat.

Educatia Formala
se refera la totalitatea influentelor intentionate si sistematice, elaborate in cadul institutiei scolare in vederea formari personalitatii umane. Structurarea invatamantului pe trepte scolare si ani de studiu.

Educaia formal se refer n esen la educatia realizat, n mod contient, planificat i sistematic, n cadrul institutiilor scolare (gradinite, scoli, universitati etc). Invatamantul este structurat si ierarhizat pe trepte i cicluri scolare, pe tipuri i profiluri, pe ani de studiu etc.

Se caracterizeaza prin
organizare planificare sistematizare existenta planurilor deinvatamant si a programelor analitice cadre didactice calificate mijloace de invatamant si materiale auxiliare statul formal al elevilor relatia centrala inte professor si elev

Educatia nonformala
extrascolara,educatia paralela este impartita de unii autori in periscolara si parascolara. Se refera la activitate educationala organizata si realizata in afara institutiei scolare dar, in sprijinul activitatilor acesteia. Educatia periscolara se petrece in mediul sociocultural, teatre, muzee, biblioteci, cluburi si mass media si este o educatie de loisir si de promovarea artei si sensibilitatii umane. Educatia parascolara se petrece in mediul socioprofesional prin activitati de perfectionare, reconversie, recalificare profesionala.

Educatia informala
sau incidentala este spontana si difuza, are in vedere ansamblul influentelor ce se exercita asupra omului derivate din contextual situatiilor cotidiene si experienta sa de viata. Ele nu isi propun explicit scopuri educative. Prin ele individual achizitioneaza informatii, atitudini, valori comportamente. Se realizeaza in mediul familial, petrecerea timpului liber, strada, mijloace de transport, institutii publice, magazine.

Interactiunea
Cele trei forme interactioneaza. sunt interdependente. Intre ele nu se pot fixa limite foarte rigide. Este foarte important ca scoala sa incerce integrarea si chiar coordonarea tuturor formelor de educatie, sa valorifice si sa combine valentele formative ale fiecareia. Unii autori le mai numesc si educatii paralele. Fiecare dintre formele educaiei preia i organizeaz anumite aspecte ale acestui proces, de aceea principala problema este de a gasi calea de ale integra pe toate sistemului.

C. CUCO, (1998, p.37-38)

formuleaza argumentele nevoii de parteneriat intre cele trei forme ale educaiei prin - capacitatea de a rspunde adecvat la situaii noi i complexe - contientizarea unor nevoi individuale i collective deosebite - sensibilizaera la situaii de blocaj care cer rezolvri deosebite - nevoia creterii independenei n aciune - conjugarea eforturilor mai multor factori educativi - creterea posibilitilor de selecie adecvat pentru diferite profesii tot mai specializate - sporirea rolului inteligenei concrete,

Intrebari
Care e relatia dintre educatie si mass media? Teatrul face educatie? Cum contribuie muzeele la dezvoltarea persoanala copiilor? Ce invata un adult in firma, intreprinderea unde lucreaza?

Bibliografie
ALBU GABRIEL, In cautarea educaiei autentice, EDP, 1998 BONTA, IOAN, Tratat de pedagogie, 2001, p.18 CUCO, C, Psihopedagogie pentru examene de definitivare i grade didactice, Polirom, Iai, 1998, p.37-38 CUCO, C, Pedagogie, Polirom, IAi, 2000, p.37 JOIA ELENA, Pegagogie, Polirom, 1999, p.29-41