Criza mondiala

Crizele pot fi definite ca fiind situatii caracterizate de o instabilitate pronuntata, sunt insotite de o volatilitate si de o incertitudine in crestere. In situatii de criza ne aflam intr-o permanenta stare de neliniste si de nesiguranta legata de viitor, teama sau panica. Problema cu definitia acestor crize consta in a spune cat de mare sa fie volatilitatea sau caderea pietelor pentru a incadra o evolutie de acest gen in categoria unei crize. Conventional s-a stabilit ca recesiunea este atunci cand dupa doua trimestre succesive avem de a face cu scaderea PIB-ului unei tari sau regiuni. Inceputul crizei internationale actuale il gasim in Statele nite la sfarsitul anului 2008, cand a inceput criza subprime ca urmare a scaderii preturilor de pe piata imobiliara americana. Subprime inseamna de fapt credite ipotecare cu grad mare de risc. Pentru a putea acorda credite in conditii mai lejere, banicile americane isi externalizau o parte din imprumuturi prin securitizare catre alte banci sau fonduri care la randul lor, le vindeau mai departe. Atrasi de profiturile mari , multe dintre bancile importante din lume au investit in aceste titluri. Cand piata imobiliara americana s-a prabusit, iar oamenii nu au mai putut plati ratele, aceasta criza nu a afectat numai banca care a dat creditul, ci si toate celelalte institutii care au comercializat datoriile imprumutatului. Criza poate fi analizata pe doua paliere: al diferentelor si al similitudinilor. In primul caz trebuie sa se studieze mecanismele economice care au condus la situatia actuala si mijloacele prin care aceasta situatie ar fi putut fi evitata. Astfel, se vor putea lua anumite masuri care sa impiedice declansarea unei viitoare crize similare celei actuale. Dar acest lucru nu va impiedica izbucnirea unei crize de alt tip. De aceea este bine sa se vada ce are aceasta criza in comun cu alte mari crize economice, precum cele din 1929 si 1987, pentru a se veni cu raspunsuri pe termen lung la instabilitatea sistemului financiar. Aceasta a fost prima abordare a autoritatilor publice, pentru a intelege si a gestiona criza. Creditele subprime sunt acele imprumuturi facute de catre persoanele particulare, americanii mai putin norocosi, pentru a investi in imobile. Aceste credite aveau rate variabile, dar din 2004, cand Fed a inceput sa ridice ratele directe, dobanzile pentru astfel de credite au crescut iar aceste persoane au ajuns in imposibilitatea de a-si mai rambursa imprumuturile. O

mai buna supraveghere pentru acordarea unor astfel credite, asa cum se practica in multe tari europene, si o mai buna informare a costurilor ar fi putut evita aceasta situatie. De aici criza s-a extins in toata Europa, generand o lipsa acuta de lichiditati si caderi locale la toate bursele din lume. Din ianuarie 2009 incep sa se simta efectele crizei economice in Romania la nivelul populatiei, mai ales la nivelul celei active. Aceste efecte s-au concretizat in principal in pierderea unor locuuri de munca, scaderi ale veniturilor din munca si prin deprecierea cursului leu-euro dublata de o crestere a dobanzilor care a dus la blocarea creditarii si la scaderea veniturilor disponibile ale populatiei active. Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele banci centrale ale lumii si de dorinta tarilor exportatoare de petrol si gaze de a limita aprecierea monedei. Consecintele existentei lichiditatii abundente au fost ratele foarte scazute ale dobanzii si volatilitatea redusa a acestora. Impreuna, aceste consecinte au condus la cresterea apetitului pentru active cu castiguri mari. In aceste situatii guvernul are un rol foarte important. Ar trebui sa renunte la interese si la orgolii politice, sa coopereze cu toate fortele politice si sa gaseasca solutii viabile de redresare si relansare a economiei. Greul cel mare este pe oamenii obisnuiti care suporta toate consecintele politice, bune sau rele. Cu siguranta ca recunoasterea de la bun inceput a efectelor crizei si luarea din timp a unor masuri de prevenire a efectelor acesteia ar fi atenuat impactul devastator asupra vietii oamenilor. Abordarea echilibrata a reformei sistemului politic prin masuri de rationalizare a cheltuielilor trebuie sa fie completata de masuri de crestere a veniturilor la buget. Retrospectiva crizei economice:1 februarie 2007 - a fost adoptata legea cresterii salariului minim (Fair Minimum Wage Act of 2007] care a blocat investitiile si implicit creditarea. De asemenea, a redus drastic eficienta companiilor americane aflate in competitie cu economiile emergente, in special China;17 februarie 2007 banca britanica Northern Rock este nationalizata;16 martie 2007 banca JPMorgan Chase & Co a cumparat banca de investitii Bear Stearns la un pret foarte scazut, cu ajutorul bancii centrale americane (Federal Reserve); 7 septembrie 2008 cele mai mari banci de credite ipotecare din Statele Unite Freddie Mac si Fannie Mae sunt puse sub supraveghere federala; 15 septembrie 2008 compania Merrill Lynch (a treia banca mondiala de investitii) este preluata de Bank of America, iar Lehman Brothers (a patra banca de investitii din lume) falimenteaza; 16 septembrie 2008 banca centrala americana Federal Reserve si guvernul american au nationalizat cel mai mare grup de asigurari din lume, American International Group (AIG),

amenintat de faliment, si i-au acordat un ajutor de 85 miliarde dolari; statele europene si cele asiatice anunta, pe rand, intrarea in recesiune;1 decembrie 2008 SUA anunta ca erau de un an in recesiune Autoritatile internationale, precum FMI, si cele nationale au formulat recomandari de reforma care s-ar putea rezuma prin formula mai transparenta, mai reglementata, mai concurentiala. Mai multa transparenta in informatiile financiare fara a fi violata confidentialitatea, o mai buna reglementare, pentru ca actorii financiari sa nu actioneze impotriva stabilitatii financiare, o mai mare concurenta, pentru ca informarea financiara sa fie mai bine utilizata. Pot aparea totusi doua riscuri: primul este acela de a impune reguli restrictive care sa blocheze economia dar care sa poata impiedica o alta criza. Al doilea risc este acela de a incuraja un anumit tip de economie, care poate ca va fi cauza instabilitatii sistemului financiar. Orice stat din lume poate contribui la depasirea actualei crize, insa initiativa individuala va da putine roade. O odee inspirata ar fi aceea ca planurile de combatere a crizei, aplicate la nuvel national de fiecare stat in parte, sa fie integrate in setul de masuri internationale ce vizeaza detensionarea pietelor financiare. Cancelarul german, Angela Merkel sustine ca este nevoie de cooperare, nu de izolare.

La nivelul institutiilor Uniunii Europene sunt ample discutii privind masurile de combatere a crizei, iar primele dintre acestea se refera la cadrul de reglementare si la introducerea unui set comun de reglementari si la o supraveghere unitara a grupurilor financiare. Planul Uniunii Europene de intarire a supravegherii pietelor financiare prevede infiintarea unor autoritati europene de supraveghere, care sa se asigure ca statele membre adopta reglementarile comunitare, precum si a unui Consiliu European de Risc Sistemic, care sa monitorizeze riscurile privind stabilitatea economica. Consiliul ar urma sa fie format din guvernatorii bancilor centrale si sefii autoritatilor nationale de reglementare si ar trebui sa monitorizeze orice riscuri ce ar putea aparea pe piata si sa actioneze inainte ca acestea sa ia proportii.

Bibliografie:
Gigantul AIG a fost nationalizat. America este in haos financiar/ Ziarul Financiar Marea Britanie a decis nationalizarea Northern Rock-Money.ro http://europa.eu