Psihologie managerial

Curs 4 Stilurile de conducere Dificulti care apar n activ de conducere (C) Ex de dificult.: diferenele ntre stilul de C i tipul de . autori: tipurile de C ar trebui s fie denumite prin concepte bazale, fundamentale. stilul de C: ceva adugat, o form de exteriorizare a tipurilor de C. un autor: iceberg: ce se vede = stilul de C, restul = tipul, fundamentul C. au existat atitudini foarte diferite fa de stilul de C din partea celor care le-au studiat: 2 tendine: a) unii recurg la clasificri, tipologizri etc dar evit definirea noiunii b) alii ncearc s defineasc, dar: - unii l reduc la un ansamblu de comp: stil de C = anumite tipuri de comp ale liderului (influena behaviorismului). Acest model de def din nevoia de operaionalizare a noiunii (pt c stilul de C, atunci cnd nu e adecvat, tb schimbat i este mai uor s schimbi comportamente(?)) - unii fac disocierea stil comportament: comport sunt cele pe care l realiz liderul n diferitele lui activ, n diferite momente ale ac activ; stilul este o trstur bazal de P, ceva nradcinat adnc n P i care este mult mai greu de schimbat. M Zlate: Definire din persp psihosocial: Stilul de C = modul concret de jucare a unui rol, de transpunere efectiv n plan comportamental a exigenelor ce deriv din statutul de lider. una i aceeai exigen este transpus diferit n plan comport (exigene diferte pot fi transpuse la fel n plan comport): n funcie de trsturile de P i de particul situaiei. ac def integreaz 2 aspecte: - latura atitudinal - latura comportamental Tipologizarea stilurilor de conducere - T. unidimensionale: pornesc de la un sg criteriu - T. bidimensionale: de la 2 criterii - T. tridimensionale: de la 3 criterii - T. multidimensionale: de la mai multe criterii Tipologii unidimensionale. Cea mai cunoscut: Lewin, Lippit, White (39): exp pe grupuri de copii n activ de joc (n lab.) Criteriul: cine ia decizia -> 3 stiluri de conducere: 1. Stilul autoritar (liderul ia decizia) 2. Stilul democrat (liderul impreun cu membrii grupului) 3. Stilul laisez faire (grupul ia decizia, liderul se implica f puin)

Limitele ac tipologii: - sugereaz existena unor stiluri de C pure -> n realitate exist combinaii de stiluri. Norman Maier: 3 stiluri combinate: - stilul paternalist (ntre stilul autoritar i stilul laissez faire) - stilul majoritar (ntre stilul autoritar i stilul democrat) - stilul laissez faire cu discuii (ntre stilul democrat i stilul l-f) J. Brown: diversificare n interiorul stilului autoritar i democrat: autoritarul strict (sever + corect, nu i deleg autoritatea; timpul cost bani etc) autoritarul binevoitor: ideea lui: sarcina ce i revine nu e doar de a produce ceva ci i de a lucra cu oamenii (viaa extraprofes a membrilor, mai merge cu ei la o bere..etc) autoritarul incompetent: infantil, fr scrupule, minte, corupe, manipuleaz, face orice pt scopul sau.. autoritarul autentic: i deleg autoritatea, conduce munca liber aleas de membrii p: aproape de cel incompetent: adopt formule verbale aparent democratice dar nu e interesat dect de ideile i scopurile lui. Tanenbaum Idee: stabilirea unor stiluri de C n funcie de aria de libertate a liderului (A) i de aria de libertate a subordonailor (a). Cnd A este nalt stil autoritar Cnd a este nalt stil democrat exist i stiluri intermediare n fucie de cum se lrgete sau se micoreaz aria de libertate a liderului. (de aici: programe de formare a liderilor) Tipologii bidimensionale Blake, Mouton premisa: exist dou tendine : - centrare pe sarcin - centrare pe relaii umane (T. celor dou dimens avea n subtext acest fapt) idee: un lider este orientat n grade diferite spre una din cele dou dimensiuni (loc pt grafic)

stil 1.1: orientare mic spre ambele (stilul secatuit) 9.9: orientare mare spre ambele (stilul orientat pe grup) 9.1.:orientare mare spre relaii, mic spre sarcin (stilul populist) 1.9.: orientare mare spre sarcin, mic spre relaii 5.5: orientare moderat, echilibrat, spre ambele (stilul mediu oscilant)

Constatri: unele stiluri sunt de fapt cele clasice ale lui Lewin (1.9. = autoritar; 5.5. = democrat; 1.1. = l-faire) cele 5 tipuri de stiluri pot fi considerate stiluri pure (greu de ntlnit n practic), mai degrab intlnim de ex: 2.9. sau 4.3. sau 6.3. etc. aceste stluri se ntlnesc la un lider fie datorit unor trs de P, fie datorit unor trs ale situaiei, fie datorit hazardului: nu sunt expresia exclusiv a persoanei sau a situaiei vizeaz contingena lor, aciunea persoanei n situaie, situaii personalizate. Din combinarea celor 5 stiluri, aciunea lor simultan, succesiv -> stiluri derivate (paternalist, pendular, compensator, cameleon). Adevratul stil poate fi mascat de un stil de faad. n funcie de frecvena lor: stiluri dominante i stiluri de rezerv Probleme: - care din aceste stiluri sunt folosite mai frecvent n practic? (cercetri: 9.1., 1.9., 1.1.) - care dintre ele ar fi de preferat? 9.9., dar este posibil? -> pareri opuse (autorii tipologiei au propus programe de formare a liderilor pt a se ajunge la 9.9.; alii spun c nu se poate, c este o contradicie, alb sau negru) Criticii: aceste programe de formare nu sunt validate, nu justific eforturile de realizare a lor. Se vorbete astfel de mitul liderului 9.9.. Tipologii tridimensionale Reddin: orientare spre sarcin - relaii umane - productivitate, randament, eficien combinare -> situaii tipice: 1. L. le realizeaz pe toate stil de C. realizator 2. L. nu realizeaz nici una, impiedic realizarea stil de C negativ 3. L. se axeaz pe o dimensiune: - sarcina: stil de C. autocrat - relaii umane: stil de C. altruist - randament: stil de C. birocrat 4. L se axeaz pe dou dimensiuni Evaluarea eficientei stilurilor de conducere

O a m e n i

Stil relationat larelationat

Stil integrat

Stil divizat

Stil dedicat

Sarcina

Axele SC pot fi, in anumite situatii eficiente, in altele ineficiente. EX.: SC integrat: - eficient cand e adaptat, adecvat, cerut de situatie - ineficient cand nu e necesar, nu e cerut de situatie => ezitant, ingaduitor SC relationat: - eficient cand exista interes autentic fata de oameni, incredere in ei = SC promotor - ineficient cand exista atitudine paternalista: scade increderea, angajamentul; depind de L => SC misionar SC dedicat: - eficient cnd nu exista resentimente, opozitie pt dedicarea in sarcina=> SC autoritar-binevoitor - ineficient cand exista lipsa totala de motivare si de consideratie => SC autocrat SC divizat: - eficient cand exista necesitatea respectarii regulilor => SC birocrat - ineficient cand L e pasiv, dezinteresat => SC dezertor C. Evaluarea eficientei stilurilor de C. Tipologie => Cl: stilul democrat, cooperator este cel mai eficient dihotomizare contrazisa de practica problema trebuie regandita Criterii de evaluare a eficientei SC: (1) Numarul efectelor + si - pe care le genereaza practicarea SC - analiza tip inventarial - avantaje/dezavantaje - criteriul obiectiv, strict cantitativ - extrem de limitat pt evaluarea SC

considera stilul in sine, desprins de alte variabile (contexte) => doar valoare orientativa, sugereaza sugestii, nu solutii (2) Semnificatia reala a efectelor + si - un efect poate fi aparent poz, real neg si invers ex.: stil autoritatar prescurtarea deciziei => pozitiv real: creste probab deciziei incorect => negativ stil democrat luare de decizii corecte => pozitiv real: prelungeste procesul de luare a deciziei => negativ criteriul calitativ limita: se subiectivizeaza mult prea mult activ de conducere (pt ca semnificatia este data de S) (3) Efectele obtinute ca urmare a practicarii de lunga durata a SC: - un stil poate fi eficient pe durate scurte (ex: autoritar), inefic pe durate lungi (4) Criteriul situational (depinde de particularitatile situatiei): un sg stil de conducere este eficient in anumite sit si ineficient in altele ex.: SC autoritar este eficient in sit riscante, de periculozitate, constrangatoare si ineficient in munca ce pp colaborare etc. Fiedler: Dilema conducerii: stil sau circumstante? R: Stil in fuctie de circumstante, dar nu prin schimbarea stilului ci prin schimbarea circumstantelor. Sol: permutarea L de la o sit la alta; problema repartizarii L (nu selectie, nu formare) solutie f neeconomicoasa solutia autentica: formarea la lider a unui repertoriu larg de stiluri, astefel incat sa evoce si sa transpuna in practica acel stil potrivit pt situatia cu care se intalneste. Programe de formare Solutia lui Fiedler e utila cand grupurile sunt aproape constante, au o durata mai mare, evolutia e aproape constanta dar grupurile au o dinamica f pronuntata. Pt grupuri operative nu e utila. Dificultati, bariere, in calea activ de conducere Dpv practic, actional identificare si grupare dupa natura lor: Bariere: 1. strict obiective: nu exista materii prime etc 2. subiectiva, psihol. a. de natura psihoindividuala : - tin de personalitate, de diferente psihoindiv. - Caract. strict personale ale L (in plan mo, atit, actional) - Ex: irationalitatea managerului, mec de aparare etc b. de nat psihosociala, in plan interrelational

c. de nat psihoorganizationala -

ex: L are mai multe roluri si tb sa aiba o experienta psihosociala pt roluri ex: inertia perceptiei, iradierea prestigiului, subevaluarea etc incearca sa ia in considerare mult mai multi factori si factori psihoindiv dar evidentiaza originea lor psihosociala factori psihoorg: ex: cum infrunta L crizele, tensiunile, esecul etc.