Visul luminii ce se aprinde

Partea 1 Aburul Cafelei

Am iesit din scara blocului. Stateam in vechiul Hoshimin, acum General Vasile Milea. Mergeam spre scoala. Cum am pasit afara m-a cuprins un fior rece. Doamne ce frig este!, mi-am spus, in timp ce urechile se faceau din ce in ce mai rosii si ma dureau din cauza frigului. Era luni. Ma indreptam spre scoala. Pe drum m-am oprit sa-mi iau o cafea. -Doi lei, va rog, imi ceruse vanzatoarea scurt. -Imediat! Si i-am platit. Am plecat mai departe in frig. Traversez strada care ducea la Afi Palace Cotroceni. Intru pe o straduta paralela cu Drumul Taberei. Inaintez cu greu. Acum batea si vantul si era si mai frig. M-am oprit intre doua masini galbene, probabil taxiuri, pentru ca aveau acele placute pe usi. Mi-am baut cafeaua, fericit ca puteam sa ma incalzesc. Ma chinui sa ma uit la ceas. Eram prea adormit. Este 7:40, citesc eu. Daca gresesc si ora inseamna ca sunt adormit rau. Si totusi nu ma simteam asa de adormit. Am fugit spre scoala, am urcat treptele doua cate doua ca de obicei, doar ca uitasem ca la ultimul etaj era o treapta in plus. Am ajuns la etajul 2 si era sa cad urcand 3 trepte deodata. Norocul meu a fost ca treptele sunt micute, special pentru cei din clasele primare. Nu era nimeni pe hol sa rada de dezechilibrarea mea. Mergeam spre clasa. Prima clasa era 8B, urmatoarea era 7B, dupa era clasa mea adica 8A. Urmatoarea clasa era 7B si in capat era clasa 5B. Am intrat in clasa cu speranta de a vedea un chip cunoscut. Insa, nu era nimeni. Imi dau jos geaca si ghiozdanul. Cand sa-mi scot telefonul sa ma uit la ceas, observ ca inca mai aveam paharul de carton de cafea in mana. Il arunc uimit si ma uit la ceas. Era 7:23. Cum de este 7:23 cand mai devreme era 7:40. Poate chiar eram adormit in acea dimineata. Simteam 1

cum ma topesc acum, dupa ce am inghetat afara in frig. M-am dus si am deschis geamurile -Ahh, ce bine este acum, am spus eu. Cand am deschis si al 3-lea geam am auzit un zgomot pe hol Am fugit si am deschis usa sa vad cine este. Nu era nimeni pe hol, dar observ cum se inchide usa la clasa vecina, adica la 7B. Am ramas pe ganduri in acel moment pana cand am simtit cum cineva sau ceva ma priveste. Merg la banca mea, ma asez ingandurat si ma uit pe geam. Vad o persoana scunda cu un ghiozdan in spate. Nu-l cunosteam pe acel elev -Ce faci aici in frig? ma intreba Cristina pe neasteptate, facandu-ma sa tresar. -Stau, am raspuns eu nevinovat. Pana la 8 a venit si restul colegilor mei. Eram 20 in clasa. Incepuse prima ora. Aveam matematica tocmai cu directoarea. Normal, cafeaua iti da energie, nu? Eu, in aceasta dimineata ma simteam mai obosit dupa ce am baut cafeaua. Trecusera deja 30 de minute, si simteam ca trebuie sa merg pe hol. Parca simteam ca trebuie sa fac asta -Oare sa o intreb daca ma lasa? Il intreb eu pe colegul meu de banca -Nu cred, dar trebuie sa iesi nu? Imi spuse el -Mda I-am raspuns. Am ridicat mana si, spre uimirea mea, profesoara m-a lasat sa ies. M-am ridicat din banca si am pornit spre usa privit de toti colegii. Ma priveau de parca mai aveau putin si imi strigau Hai mai repede! Grabeste-te! Era ciudat. Profesoara ne daduse niste exercitii de rezolvat, iar eu nu aveam cu ce sa-i deranjez pe colegi. Am ajuns pe hol si am vazut cum se inchide usa de la 7B. M-am oprit in dreptul clasei vecine. Ma uitam pe geam si ma gandeam la acea persoana care intrase la 7B. Am stat vreo 5 minute si mam intors. Dar cand sa intru in clasa, o persoana iesea din clasa vecina. Stiam ca era persoana care se plictisise asteptanduma. Cert este ca s-a intors in clasa cu putin timp inainte sa ies eu pe hol. Cand ma aflam pe hol am observant ca nu era nimeni si m-am intors in clasa. Dar tocmai atunci 2

ea revenise simtindu-mi prezenta acolo. Era un joc Nu am mai indraznit sa ies din clasa pana la sfarsitul orelor. Seara m-am intins in pat, obosit si lipsit de energie. Simteam ca nu puteam sa fac nimic. Ma gandeam la persoana care a intrat la 7B si la ziua grea pe care am avut-o. Fara sa vreau am crezut ca am murit intins in pat gandindu-ma la ceva. Nu stiam ce inseamna acel ceva. Si totusi adormisem. Statea si se uita la mine. Ma sorbea din priviri. Era o fata scunda cu parul scurt si blond. Privirea ei ma facea sa innebunesc. Era asa de inuman de frumoasa incat nu-mi puteam dezlipi privirea de la ea. Simteam cum iau foc, cum sangele imi clocoteste in vene. Innebuneam Ziua urmatoare am pornit spre scoala. Era marti. Mi-am luat obisnuita cafea si am plecat cu ea catre scoala. Cand intru in clasa ma calmez. Nu eram singur. Era Victor, un coleg care isi petrece pauzele in banca. Eram numai noi doi in clasa. Usa era inchisa iar geamurile deshise. -Ce cald este in clasa! spuse Victor. -Mda. Chiar ca este cald. Ii raspund eu posomorat Si totusi simteam cum sunt privit. M-am asezat in banca si am observat ca aveam cartile si caietele de miercuri. Aveam si echipamentul de sport la mine. Dar era marti Cred ca am incurcat orarul mi-am spus eu putin nelinistit. -Victor ce zi este azi? -Miercuri! Spuse el calm, parca asteptand sa raman uimit Intr-adevar ramasesem uimit. Cand a trecut ziua de marti? Si era miercuri. M-am uitat la telefon, la data. Da! Era miercuri. Ce? Cum de am plecat asa devreme de acasa?! Era ora 7:30 cand eu eram la scoala dupa zece minute tensionate petrecute cu Victor si alte 10 pe drum. Plecasem de acasa la ora 7:10. Parca vroiam sa ajung mai repede la scoala sa vad pe cineva sau ceva. La ora 12:57 am iesit din clasa sa-l caut pe Alex, colegul meu de banca, pe 3

coridor. In multimea de oameni am vazut cum sunt tintuit de o pereche de ochi. Erau acei ochi. Cei pe care i-am visat in acea noapte. M-am speriat si am fugit in clasa. Nu am vazut cui ii apartineau ochii, dar am retinut ca era o persoana scunda Am intrat foarte discret in clasa speriat de acea privire stanjenitoare. La ultima ora am plecat spre sala de sport aflata in curtea scolii. Am intrat in sala si m-am indreptat spre scarile care duceau la vestiare. Telefonul a inceput sa vibreze. Primisem un mesaj. In timp ce ma uitam la telefon am simtit un fior rece cum ma cuprinde, in timp ce pe langa mine trecuse o fata cu parul lung castaniu si ondulat. Nu i-am vazut fata dar era scunda. Mi-am continuat drumul spre vestiar. M-am schimbat si am coborat scarile. Bancuta unde trebuia sa ne asezam, pana la venirea profesoarei de sport, era in cealalta parte a salii. In timp ce ma indreptam spre locul unde trebuia sa ne asezam, m-a surprins privirea unei fete. Era acea fata pe care o vazusem pe scari si avea acea privire sfidatoare, o privire inumana. Neam privit in ochi pana cand mi-am dat seama ca impietrisem. Am inceput sa merg spre bancuta, dar privind-o in ochi, asta pana cand m-am izbit de un perete. Am cazut pe spate si am auzit cum a inceput sa rada. Atunci am grabit pasul. Ajuns spre banca m-am intrebat: Cum o cheama oare? Si am aratat cu mana spre ea. -Adriana o cheama! M-a surprins Cristina. -Pai Nu am spus nimic Am continuat eu oarecum speriat. -Ba da! Ai spus cu voce tare! Spuse Cristina. -Esti cam obosit, nu? spuse Andra care aparuse in spatele meu brusc. -Mmda Asa cred. Totusi nu am spus nimic cu voce tare Am continuat eu. Si chiar ma simteam obosit. M-am intors sa o mai privesc pe Adriana dar nu am mai vazut-o. Dar inca ii simteam prezenta, simteam cum ma priveste, ca stie ca ma gandesc la ea si ca stiu ca o simt. -Andra Am spus eu.

-Da. Ce este? -Tu simti? -Ce sa simt? Spuse ea sceptica. Nu simt nimic. Cred ca esti foarte obosit astazi. Mai bine sa vorbesti cu profa sa nu faci sportul. -Bine cum spui tu... Am continuat surprins. Am vorbit cu profesoara de sport sa ma invoiasca de la ora. Tot restul orei simteam cum oboseala ma apasa si cum eram urmarit Odata ajuns acasa m-am aruncat in pat si am adormit. Am dormit pana a doua zi de dimineata. Mergeam pe zapada. Era foarte frig si troienele depaseau doi metri in unele locuri. Inaintam pe acea staraduta. Deja se intunecase afara si era si mai frig. Imi luasem de acasa geanta cu costumul de arte martiale. Imi luasem si o cafea pe care urma sa o beau pe drum. Doar 4 guri am sorbit din cafea. Restul disparuse miraculos Simteam ca era cineva in spatele meu, cineva care ma priveste si imi asteapta urmatoarea miscare Am pornit spre scoala, si in timp ce mergeam am alunecat pe gheata formata pe zapada. Am incercat sa ma ridic, dar in zadar Atunci Adriana a aparut, m-a ridicat si mi-a spus Vino, vino cu mine, vino spre M-am trezit infricosat de ce mi s-a intamplat. Era ora 6:35. Eram treaz. Nici ochii nu puteam sa-i mai inchid. Am mancat de dimineata si am pornit spre scoala. Mi-am luat binecunoscuta cafea pe care am baut-o pe drum. Am intrat in cladire, am urcat la etaj unde am surprins-o pe Cristina vorbind singura. M-am speriat dar simteam prezenta cuiva in clasa. Cristina s-a oprit imediat speriata deoarece am auzit-o. Parca imi ascundea ceva Restul zilei am cautat-o pe Adriana in scoala. La ora 12 fara 7 minute, pe hol, mi s-a parut ca am vazut-o. Am fugit spre ea dar era altcineva. Era sora ei geamana. Stiam ca o chema Dana. Am intrebat-o daca Adriana este la scoala dar ea mi-a raspuns rece ca este bolnava si ca sta acasa. M-am simtit foarte ciudat

Ora urmatoare era cea de muzica. Profesorul deschide catalogul la intamplare si ma asculta pe mine. Ies la tabla desenez portativul, ii raspund la intrebari si tocmai cand se gandea ce nota meritam am simtit un fior rece pe spate. Deodata nu mai auzeam nimic. Atunci am vazut cum din spatele clasei apare ca o umbra o fata scunda. Era Adriana si parca plutea deasupra podelei. Se apropia din ce in ce mai mult. Simteam ca innebuneam. Deodata toate obiectele si tot ce puteam sa vad se invarteau prin clasa urmand sa isi schimbe culorile. Atunci am lesinat cu imaginea Adrianei plutind spre mine M-am trezit la putin timp dupa ce am lesinat tipand. Cazusem pe spate lovindu-ma cu capul de podea. Imi amintesc ca nu ma durea nimic doar ca simteam nevoia sa tip. Cand m-am ridicat de pe podea colegii se uitau inmarmuriti la mine iar profesorul se ridicase in picioare si ramase impietrit. -Cred ca esti foarte obosit! Striga Cristina din banca -Probabil I-am raspuns. Foarte ciudat M-am intors in banca unde am stat pana s-au terminat orele. In fiecare noapte visam acelasi lucru: cadeam pe gheata si aparea Adriana care ma ridica si imi spunea Vino, vino cu mine, vino spre. In ciuda aurei misterioase a Adrianei, incepuse sa imi placa oarecum de ea. Simteam cum eram atras de ea. Visul se repeta in fiecare noapte ori pentru ca meditam excesiv asupra frazei Vino, vino cu mine, vino spre. Ori pentru ca era ceva misterios cu Adriana. Incepusem sa cred ca visam asta doar pentru ca eram atras de ea Asta, pana cand visul incepu sa fie identic: era noapte, mergeam spre scoala unde se tineau cursuri de arte martiale. Imi luasem o cafea pe care urma sa o beau miraculos de rapid. Atunci imi continuam drumul si alunecam pe gheata. In loc sa apara Adriana si sa ma salveze am lesinat. M-am trezit intr-o camera slab luminata. Eram intins intr-un pat. Era cald in camera. M-am uitat la ceas: nu trecea nici un minut. Parca timpul era oprit. M-am uitat mai atent in camera si am observat ca se apropia cineva. Initial crezusem ca era Adriana dar era sora ei Dana

-Nu-ti fie teama. Spuse ea -Unde sunt? Ce s-a intamplat? Trebuie sa plec am antrenament -De ce fugi de mine. Nu vezi? Te-am salvat. Erai foarte obosit si nici nu puteai sa mergi. De ce o placi pe Adriana? Ea te-a abandonat. Trebuie sa vii cu mine, sa mergem impreuna spre Si atuci m-am trezit transpirat Eram speriat. Nu stiam ce mi se intampla, erau prea multe lucruri ciudate. Simteam cum camera se invartea. Ziua urmatoare am incercat sa fiu optimist ca nu voi pati nimic. Din pacate, cand am intrat in scoala, nu era nimeni, nimeni. Cand am ajuns la etajul 1 cineva pasea in spatele meu. Era Dana Am fugit spre clasa. Aici nu am gasit pe nimeni. -Ce se intampla?! Am tipat. Geamurile erau deschise. Afara incepu sa bata vantul. Din cauza curentului format usa s-a deschis scartaind. Atunci am vazut-o pe Dana cum intra, levitand in clasa. -Trezeste-te! Am simtit o palma peste fata. Cineva tipa la mine. -Ce? Ce s-a intamplat? Am intrebat eu, inghitind in sec. -Ai lesinat Spuse profesoara de romana -Iar? Era ceva ciudat cu Adriana si cu Dana. Erau inumane. De fiecate data cand le vedeam pateam cate ceva. Nu era bine. Deveneam din ce in ce mai obosit cu cat treceau zilele chiar daca dupa ce am lesinat inainte de ore nu mai patisem nimic anormal. Si in ciuda celor intamplate eram atras de Adriana. Era atat de misterioasa Nici nu vorbisem cu ea. As fi vrut sa o fac, dar nu puteam. De fiecare data cand o intalneam doar imi zambea. Era un zambet cald, frumos, nicidecum fortat. Mi se parea foarte intelept sa notez intamplarile zilnice intr-un jurnal si asa 7

am si facut. Mi-am facut un jurnal. 17 ianuarie. Nimic neobisnuit. Afara incepe sa se faca tot mai frig. Ies din scara blocului si simt cum vantul bate prin mine, si parca inghet. Cafeaua pe care o beau in fiecare dimineata incepe sa se raceasca imediat, deci, nici ea nu ma mai incalzeste. 19 ianuarie. Este si mai frig afara. Acum imi beau cafeaua in scoala. Maine este mai greu caci trebuie sa o bag in buzunar sa nu mi-o arunce profesoara de franceza. 23 ianuarie. Este ziua mea, dar pentru prima data nu ma intereseaza sarbatoarea aceasata. Nu am mai patit nimic neobisnuit Adriana si Dana au disparut. Nu le-am mai vazut deloc. Ultima data cand le-am vazut a fost in ultima zi de scoala. 26 ianuarie. Afara a inceput sa ninga, si este din ce in ce mai greu sa merg spre scoala fara sa inghet, chiar daca nu sunt nici 500 de metri de parcurs. In rest, nimic neobisnuit Este liniste 3 februarie. Pentru prima data afara nu mai ninge dar este un ger cumplit. Temperaturile scad. De doua nopti iar am inceput sa visez acea intamplare cand am cazut pe gheata. Incepe sa imi fie frica deoarece drumul spre scoala seamana din ce in ce mai mult cu cel din visul meu. 6 februarie. Astazi este ultima data cand scriu in acest jurnal. Nu am mai patit nimic straniu sau neobisnuit de ceva timp si incep sa cred ca totul a fost o inchipuire a mintii mele. Si asa am terminat scurtul meu jurnal de iarna, dar nu si povestea, desigur ca nu Ziua urmatoare am plecat spre scoala. De aceasta data nu mi-am baut cafeaua deoarece nu aveam niciun ban. Mergand incet spre scoala, trist si obosit nici nu m-am gandit la evenimentele trecute Totul pierise ca o intamplare nesemnificativa in viata mea. Dar, intr-adevar, eu nu am observat ca eram urmarit, cineva mergea in urma mea ca o umbra Dar era iarna. Era destul de intuneric pentru a fi o umbra. Era cineva, dar cine? 8

Tocmai acum mi-am dat seama, mi-am spus eu. Eram urmarit zilnic De aceea nu mai vedeam nimic straniu, caci urmaritorul meu disparuse din lumea vizibila, poate trecuse intr-o alta lume, invizibila pentru oamenii de rand. Dar in cel mai ciudat mod, eu am observat urmaritorul meu. Eram primul care si-a dat seama de acest lucru ciudat. Poate era un inger pazitor sau un demon malefic. Nu stiam in acel moment. M-am oprit sa imi verific buzunarele. Eram prea obosit deoarece nu mi-am baut cafeaua. Culmea, ca prin minune in buzunarul de la spate unde imi tineam portofelul am gasit 2 lei. Ciudat lucru, avand in vedere ca m-am cautat in absolut toate buzunarele si nu am gasit nimic. M-am intors oarecum vesel la magazin sa imi iau cafeaua. Nici nu mai ma gandeam la urmaritorul meu. Putea sa fie oricine sau orice atata timp cat imi beam cafeaua. Si asa am porit din nou spre scoala cu cafeaua aburind. Cand am ajuns in fata scolii din departare a aparut o silueta. Mergea incet si lin. Parca plutea deasupra pamantului inghetat. Stiam a cui era acea silueta care plutea spre mine. Stiam cine e si am plecat in directia opusa. De cand nu am mai simtit senzatia asta de frig mi-am spus. Am stat sa-mi beau cafeaua fiind atent la orice miscare din jurul meu. Pe la 8 fara 5 minute m-am gandit ca era timpul sa intru in scoala. Am pasit in sala de clasa. Nu era nimeni. M-am panicat, credeam ca iar o sa lesin si o sa raman acolo. Dar spre fericirea mea mi-am amintit ca aveam biologie prima ora si trebuia sa mergem in laboratorul de biologie. Am mers acolo unde mi-am gasit colegii dar ma simteam ciudat. Simteam ca inca eram urmarit. Timpul trecea incet si parca asteptam sa ma intalnesc cu cineva Noptile treceau greu. Mereu visam ca trebuia sa ma intalnesc cu cineva, dar nu stiam cu cine. Un lucru era sigur, ca toate visele mele au devenit realitate si asta ma infricosa de-a binelea. Si asa au trecut majoritatea zilelor friguroase din luna februarie. In sfarsit venea vacanta de Paste, dar inainte era Saptamana Altfel in care se faceau activitati extrascolare. Noi, fiind clasa a 8-a, trebuia sa facem impreuna cu cealalta clasa de a 8-a Acela activitati. Si asa a inceput luna aprilie. Deveneam din ce in ce mai crispat de visele ciudate si nu 9

aveam nicio idee despre ce urma sa mai patesc. "Cat de ciudat este ca Adriana nu vorbeste cu mine, ci doar imi zambeste" imi spuneam. Intradevar nu vorbeam cu ea dar nici nu o mai vedeam. Si totusi stiam ca ea ma urmarea. In prima zi din Scoala Altfel profesoara de educatie civica m-a trimis la clasa 7B. Cand am intrat m-a trecut un fior rece pe spinare. Im prima banca statea Adriana. Am ramas impietrit timp de 10 secunde, dar parca trecusera vreo 20 de minute. Profesoara impreuna cu toata clasa se holbau la mine. Simteam ca mai am putin si lesin. Tamplele imi zvacneau si simteam fiecare picatura rece de sudoare de pe fruntea mea. Am incercat sa imi revin. Din fericire ,am reusit, de data asta. Am mers la profesoara si i-am spus ce m-a rugat doamna Cires, profesoara de civica. Am iesit cat de rapede am putut din clasa, fiind infricosat. Cred ca am stat mai mult de 10 minute pe hol incercand sa imi dau seama ce patisem. Atunci a iesit din clasa Cristina. Nu parea deloc surprinsa sa ma vada asa. Parca stia ca o sa impietresc si ca o sa ma simt rau. A trecut pe langa mine si a zambit. Dupa ce mi-am revenit complet m-am intors in clasa. Profesoara ma astepta. Nici dansa nu cred ca si-a dat seama ca lipsisem cam 15 minute. Ceva se intampla din nou. Nu stiam de ce, dar parca am fost ales pentru a pati asta. Simteam ca viata mea a devenit un cosmar. Adevarul era ca eu o placeam pe Adriana dar nu stiam mai nimic despre ea sau de ce este atat de ciudata. Din pacate nu am apucat sa vorbesc cu ea Daca as fi vorbit cu ea, cred ca ar fi fost mult mai bine. As fi inteles-o, as fi aflat cine e cu adevarat Acum totul este sa incerc sa vorbesc cu ea, dar cum? Mereu, cand ajung aproape de ea, ma blochez, corpul nu imi mai raspunde, nu pot sa fac nimic decat sa o privesc, si este atat de frumoasa incat nu mai am nevoie de nimic. Ii priveam ochii caprui inchis cu pupile mari, doar acea privire ma facea sa ma departez de corpul meu sa ajung intr-o alta lume a fericirii o lume inca necunoscuta mie. Niciodata nu am stiut cat stateam in fata ei privind acei ochi Ziua trecuse atat de incet, de lent, atat de dureros deoarece nu vorbisem cu Adriana si totusi speranta nu se pierdea, stiam ca intr-o zi o voi intelege Stiam ca intr-o zi imi va spune mai multe despre ea, despre cine este dar

10

stiam ca ziua aceea nu era cea de atunci, ci stiam ca in acea Saptamana Altfel se va intampla ceva, ceva care o sa ma faca sa inteleg toate evenimentele ciudate de pana acum. Nu stiam daca sa fiu fericit sau daca sa fiu trist ma aflam intr-o lume necunoscuta mie, priveam in viitor si o vedeam pe Adriana. Eram intr-o camera intunecata. Stiam totul acum stiam ca Dana era in spatele meu si ca lumina puternica din fata mea era produsa de Adriana dar stiam acum cine este ea si cine este sora ei, Dana toate acestea le visam in fiecare noapte de mai multe ori. Stiam ca acest vis ce se repeta de nenumarate ori va deveni realitate, ca toate visele de pana acum Ziua de marti a trecut la fel de greu ca cea de luni. Faceam ore impreuna cu cei de la 8B. As fi vrut sa facem o ora impreuna cu cei de la 7B, dar nu se putea. Atunci as fi vrut sa fiu mai mic cu un an, sa fiu in clasa a 7-a, sa o fi cunoscut pe Adriana mult mai bine. Ea era persoana care ma urmarea din umbra, statea aproape de mine cand sorbeam din cafeaua fierbinte in acele zile geroase de iarna Urmatoarea zi, miercuri, a inceput ca toate celelalte doar ca pentru prima oara nu stiu cum am reusit sa rup lantul care ma imobiliza cand o vedeam pe Adriana. Atunci am reusit sa ii vorbesc. Nu-mi mai amintesc acea discutie, deoarece mi s-a parut prea ciudata, prea inumana, vocea ei, cuvintele, ochii, toate alunecau usor pe o panta spre mine si ma loveau din plin. Nu stiam de ce o plac, in plus nu stiam ca sa ii zic, daca ma place? Nu stiu de fiecare data ma pierd in privirea ei si nu imi dau seama de expresia fetei sau nu observ alte lucruri care sa tradeze dorinta ei de a vorbi cu mine. In acea zi colegii se amuzau pe seama mea. In clasa auzeam ca atunci cand o vedeam pe Adriana in fata ochilor lesinam de fericire si multe altele. Problema acelei zile este ca Adriana s-a comportat ciudat parca vroia sa ma duca undeva dar nu era singura caci si Dana mereu aparea unde era si Adriana, parca o spiona sa vada unde ma duce, cred ca si ea dorea sa ma duca undeva In acea zi, Adriana aparea in fata mea si imi spunea Vino, vino cu mine sa 11

iti arat ceva Te rog vino, am nevoie de tine, in schimb Dana nu zicea nimic dar totusi privirea ei explica totul, vroia sa nu ma duc cu Adriana , vroia sa ma impiedice sa ajung unde vroia Adriana sa ma duca in schimb si ea vroia sa merg cu ea nu stiam unde. Am stat in clasa pana cand am aflat ca trebuia sa mergem la sala de sport caci incepea un campionat de fotbal. Toata scoala trebuia sa fie acolo. Cand coboram scarile am vazut silueta Adrianei iesind in curtea scolii spre sala de sport. Eu eram ultimul care cobora de la ultimul etaj (etajul 2). Tocmai cand sa ies in curte o persoana apare in fata mea, ma ia de mana si imi spune Vino cu mine, iti voi spune ce se intampla, doar daca vii te rog de atata timp esti asteptat, trebuie sa vii, trebuie sa afli, trebuie sa stii cine esti tu cu adevarat, cine suntem noi toti cu adevarat era Adriana care ma ruga sa merg cu ea aveam impresia ca patise ceva dar nu vroiam sa merg, stiam ca voi da peste un alt necaz daca ma duc cu ea. Mereu tot ce era legat de aceasta fata si de sora ei imi facea rau pentru prima data trebuia sa spun nu si asa am si facut. Adriana mi-a aruncat o privire inspaimantatoare si totusi nu am cedat si i-am spus - De ce mereu tot ce este legat de tine si de sora ta imi face rau? Spune-mi acum, sa inteleg. Si poate vin m-am rastit asupra ei. - Trebuie sa vii si o sa-ti explic acolo, nu pot aici. Nu este sigur pentru noi mi-a raspuns ea oarecum infuriata - Bine mie mi-a ajuns. Nu vreau sa ma mai obosesc cu tine si cu misterele tale. Aici pun punct. Mie chiar imi placea de Adriana si aceasta decizie mi-a sfasiat inima nu puteam sa cred ca am spus nu. Ce aveam de gand sa fac? Sa scap de ea si de Dana pentru totdeauna? Mi-am reluat drumul spre sala de sport. Meciul deja incepuse in timp ce eu am mai stat afara, singur ca sa meditez asupra situatiei cand am intrat m-am asezat pe o bancuta sa privesc meciul. Chiar in fata mea Adriana statea si ma privea. Avea o privire pe care nu o mai vazusem, o privire trista, dar incerca sa ma convinga. Stiam ce gandea dar imi este peste putinta sa explic deoarece erau atatea voci, atatea ganduri ii strabateau mintea, unele o faceau sa fie ingrijorata, altele o

12

faceau trista dar un gand m-a lovit ma facut sa inghet. Se gandea la mine chiar ii placea de mine. Imi auzeam vocea, auzeam perfect tot ce i-am spus, absolut tot parca iar stateam in fata ei si o raneam. Imi parea rau dar nu mai puteam indura. Atunci am observat o lacrima strabatandu-i obrazul drept. Era atat de departe incat nimeni nu putea observa. Ea statea, cum am mai spus, in cealalta parte a salii. Dar totusi am observat lacrima aceea. In data ce si-a dat seama ca am observat acea lacrima, s-a sters cu maneca. Am simtit un rau imens. Ce am putut face? M-am intrebat. M-am ridicat de pe bancuta si am iesit din sala. In urma mea am observant ca si Adriana se ridicase sa vina dupa mine. Am grabit pasul incercand sa ma ascund de ea. Imi era rusine, stiind ce i-am facut. Nu puteam sa vorbescu cu ea. In lateralul salii erau niste scari. In timp ce ma indreptam spre ele am lovit peretele salii cu pumnul. Din cauza loviturii sangele incepuse sa curga. Eu simteam o durere imensa, dar nu de la lovitura. Nu pumnul ma durea ci mintea, spiritul meu. Ajuns la scari am inceput sa le urc rapid, dar Adriana stia ca acolo m-am dus. Poate a intrebat pe cineva sau stia de la inceput ca ma voi duce acolo. S-a asezat langa mine si mi-a cerut sa o prind de mana. Speriat m-am trezit pe bancuta din sala de sport. Langa mine statea Cristina. Ea m-a intrebat ce i-am zis Danei. Dana statea exact unde Adriana statea in vis. Dar acesta era trecutul. Dana statea langa mine si zambea. Deodata imi spune Daca vrei sa o uiti pe Adriana vino cu mine, prinde-ma de mana si am sa te duc in locul unde vei fi linistit, unde vei avea destula putere sa te impotrivesti. Atunci am apucat-o de mana. M-am trezit in intuneric. Nu era nimeni am inceput sa strig dar nimeni nu raspundea. Deodata am simtit un fior ce se intindea pe spinare. Dana statea in spatele meu si zambea oarecum fericita. Parca astepta pe cineva sa vina, acel cineva fiind Adriana sa ii spuna ca a reusit sa faca ceea ce ea nu reusise. Dana parea mai inalta decat era pana acum parca plutea deasupra pamantului. Deodata o raza de lumina aparu la orizont. Lumina aceea devenea mai puternica in fiecare secunda. Acum stiam ca acel vis devenise realitate. Stiam totul aici stiam cine era Adriana stiam cine era Dana dar nu stiam cine sunt eu. Cred ca Adriana era un inger in timp ce Dana era un demon, era frumoasa, poate chiar mai frumoasa decat Adriana dar nu asta 13

conta, conta interiorul, sufletul bun pe care Dana nu il avea. In timp ca Adriana se apropia de mine eu mergeam incet spre ea. Atunci am intors capul si m-am uitat la Dana. Statea incremenita, nu putea sa se miste sau sa zica ceva, numai ochii ei vorbeau. Acum am inteles de ce Adriana vroia sa vin cu ea, vroia sa ma protejeze, sa nu aflu. Dar mai bine este asa, este mult mai bine ca stiu acum. Inaintam spre Adriana fiecare pas pe care il faceam ma epuiza, ma seca de energie. Mai aveam putin pana sa cad pe acea podea. Si totusi nu am facut asta. M-am uitat in fata, am zambit si am continuat sa merg. Si mergeam incontinu, de parca Adriana se departa de mine nu stiam ce sa fac. Eram epuizat. Trebuia sa fac o pauza, in care sa imi dau seama cine sunt eu cu adevarat si cum sa ajung la Adriana, cum sa imi cer scuze pentru ce am facut. Cred ca am stat sa meditez asupra problemelor mele cam 2 ore. Deodata m-am gandit Dar colegii? Sunt aici de mai mult de 3 ore sigur ce o sa faca cand o sa vada ca am disparut? - Stai linistit doar spiritul tau este aici, in acest loc in timp ce corpul a ramas in sala de sport Cuvintele Adrianei erau mult mai calde, parca ma trezeau la viata vroiam sa le mai aud asa ca am inceput sa alerg sprea ea in timp ce cuvintele ei imi rasunau in cap, ma umpleau cu energie, alergam mai rapid,parca capatam energie simteam, simteam cum ma apropii statea acolo si ma astepta era numai lumina. Peste tot era lumina, o lumina calda, nu foarte puternica, o lumina ce iti facea placere sa o privesti o flacara ce arde, flacara ce danseaza in intuneric am ajuns aproape de ea si mi-a intins mana. Atunci am incercat sa ii cer scuze. M-am intors in sala de sport. Campionatul aproape se terminase si eu parca dormisem si parca tot ce am patit pana acum au fost doar un vis, un vis pierdut in trecut in fata mea statea Adriana. Se uita la mine, cred, sa vada daca m-am trezit. Parca stia ce patisem. M-am uitat la ea confuz si am putut sa imi dau iar seama de gandurile ei. Atunci am aflat ca ea a fost mereu langa mine, ma pazea din umbra, avea grija de mine. Pana la sfarsitul scolii am mai vorbit, de parca nu s-ar fi intamplat nimic eram prieteni. Stiam ca viata mea o sa continue si ca o sa uit totul, o sa fie un vis urat care dispare dupa ceva timp si iti este peste putinta sa ti-l 14

amintesti. Cred ca cel mai greu lucru din acel an a fost sa imi iau la revedere de la colegi si de la scoala, chiar de la Adriana. Stateam si ma gandeam ca in timpul clasei a 8-a o vedeam zilnic, era aproape de mine si ma proteja dar acum sunt la liceu si nu mai are cum sa mai fie aproape de mine Asta a fost ultima data cand m-am gandit la tot ce am patit invatasem o lectie foarte importanta. Totul devenise un cosmar urat care dispare. Stiam ca nu voi mai pati asta vreodata si ca o sa fie bine, dar m-am inselat

-Sfarsit-

15