Am iesit din scara blocului.

Stateam in vechiul hoshimin acum general

Vasile Milea. Mergeam spre scoala. Cum am pasit afara ma cuprins un fior
rece. Doamne ce frig este miam spus in timp ce urechile se inrosau din
cauza frigului. Era luni. Ma inreptam spre scoala. Pe drum m-am oprit sa
imi iau o cafea.
-

Doi lei va rog. Imi ceruse vanzatoarea scurt

Imediat! Si i-am platit

Am plecat mai departe in frig. Traversez strada care ducea la Afi Palace
Cotroceni. Intru pe o straduta paralela cu Drumul Taberei. Am inaintat cu
greu. Acum batea si vantul si era si mai frig. M-am oprit intre doua masini
galbene pbabil taxiuri pt ca aveau acele placate pe usi. Mi-am baut
cafeaua fericit ca puteam sa ma incalzesc. Ma chinui sa ma uit la ceas.
Eram prea adormit. Este 7:40 citesc eu. Daca gresesc si ora inseamna
ca-s adormit rau. Si totusi nu ma simteam asa de adormit. Am fugit spre
scoala am urcat treptele doua cate doua ca de obicei, doar ca uitasem ca
la ultim ul etaj era o scara in plus. Am ajuns la et. 2 si era sa cad urcand
3 trepte de odata. Norocul meu a fost ca treptele sunt micute special pt
cei din clasele primare. Nu era nimeni pe hol sa rada de dezechilibrarea
mea. Mergeam spre clasa. Prima clasa era 8B a doua 7B a trea adica cls
mea era 8A dupa noi ultima era 7A si in capat 5B.
Am intrat in clasa su speranta de a vedea un chip cunoscut. Insa nimeni.
Imi dau jos geaca si ghiozdanul. Cand sa imi scot telefonul sa ma uit la
ceas observ ca inca mai aveam paharul de carton de cafea in mana. Il
arunc uimit si ma uit la ceas. Era 7:23. Cum de este 7:23 cand mai
devreme era 7:40. Poate chiar eram adormit in acea dimineata. Simteam
cum ma topesc acum dupa ce am inghetat afara in frig. M-am dus si am
deschis geamurile
-

Ahhhh ce bine este acum. Am spus eu. Cand am deschis si al 3-lea

geam am auzit un zgomot pe hol

Am fugit si am deschis usa sa vad cine este. Nu era nimeni pe hol dar
observ cum se inchide usa la clasa vecina adica la 7B. Am ramas pe
ganduri in acel moment pana cand am simtit cum cineva sau ceva ma
priveste. Merg la banca mea ma asez ingandurat si ma uit pe geam. Vad o
persoana scunda cu ghiozdan in spate. Nu conosteam pe acel sau acea
elev/eleva.

Ce faci aici in frig? Ma intreba Cristina pe neasteptate

Stau. Am raspuns eu nevinovat

Pana la 8 au venit si restul colegilor mei. Eram 20 in clasa

Incepuse prima ora. Aveam matematica. Normal cafeaua iti da energie
nu? Eu in aceasta dimineata ma simteam mai obosit dupa ce am baut
cafeaua. Trecusera deja 30 de minute, si simteam ca trebuie sa merg la
wc dan nu ca aveam nevoie neaparata dar parca simteam ca trebuie sa
ies pe hol
-

Oare sa o intreb daca ma lasa? Il intreb eu pe colegul meu de banca

Nu cred dar trebuie sa iesi nu? Imi spuse tot el
Mda... i-am raspuns lui Alex.

Am ridicat mana si spre uimirea mea profesoara ma lasat sa ies. M-am

ridicat din banca si am pornit spre usa privit de toti colegii. Ma priveau de
parca mai aveau putin si imi strigau Hai mai repede! Grabestete! era
ciudat ca profesoara ne-a dat niste exercitii de rezolvat. Iar eu nu aveam
cu ce sa-i deranjez. Am ajuns pe hol si am vazut cum se inchide usa la
7B. Baia era in cealalta parte a etajului. Pana sa ajung acolo ma tot
intrebam dc ma gandeam la persoana care a intrat la 7b
Nu am mai indraznit sa mai ies din clasa pana la sfarsitul orelor. Seara mam intins in pat, obosit lipsit de energie. Simteam ca nu puteam sa fac
nimic. Ma gandeam la persoana ce a intrat la 7b si la ce zi am avut. Fara
sa vreau am crezut ca am murit intins in acel pat gandindu-ma la ceva.
Nu stiam ce inseamna acel ceva. Si totusi adormisem.
Statea si se uita la mine. Ma sorbea din priviri. Era o fata scunda cu parul
scurt si blond. Se holba la mine. Privirea ei ma facea sa innebunesc. Era
asa de inuman de frumoasa incat nu-mi puteam dezlipi privirea de la ea.
Simteam cum iau foc ca sangele imi clocoteste in vene. Innebuneam...
Ziua urmatoare am pornit spre scoala. Era marti. Mi-am luat cafeaua
obisnuita si am plecat cu ea in scoala. Cand intru in clasa ma calmez. Nu
eram singur. Era victor un coleg care isi petrece pauzele in banca. Eram
numai noi doi in clasa. Usa era inchisa iar geamurile deshise.
-

Ce cald este in clasa! Spuse victor

Mda. Chiar ca este cald. Ii raspund eu posomorat

Si totusi simteam cum sunt privit. M-am asezat in banca si am observat

ca aveam cartile si caietele de miercuri. Aveam si echipamentul de sport
la mine. Dar era marti

cred ca am incurcat orarul mi-am spus eu putin nelinistit

-

Victor ce zi este azi?

Miercuri! Spuse el calm parca asteptand sa raman uimit

Intradevar ramasesem uimit. Cand a trecut ziua de marti? Si era miercuri.

M-am uitat la telefon la data. Da! Era miercuri. ce? Cum de am plecat
asa devreme de acasa?! era ora 7:30 cand eu eram la scoala dupa zece
minute tensionate petrecute cu victor si alte 10 pe drum. Plecasem de
acasa la ora 7:10. Parca vroiam sa ajung mai repede la scoala sa vad pe
cineva sau ceva.
La ora 12:57 am iesit din clasa sa-l caut pe alex pe coridor. In multimea
de oameni am vazut cum sunt tintuit de o pereche de ochi. Erau acei ochi.
Cei pe care i-am visat azi noapte. N-am speriat si am fugit in clasa. Nu
am vazut cui ii apartineau ochii dar am retinut ca era o persoana
scunda... Am intrat foarte discret in clasa speriat de acea privire
stanjenitoare.
La ultima ora am plecat spre sala de sport aflata in curtea scolii. Am intrat
in sala si m-am inndreptat spre scarile care duceau la vestiare. Telefonul a
inceput sa vibreze. Primisem un mesaj. In timp ce ma uitam la telefon am
simtit un fior rece cum ma cuprinde in timp ce pe langa mine trecuse o
fata cu parul lung castaniu si ondulat. Nu i-am vazut fata dar era scunda.
Mi-am continuat drumul spre vestiar. M-am schimbat si am coborat
scarile.bancuta unde trebuia sa ne asezam pana la venirea profesoarei de
sport era in cealalta parte a salii de sport. In timp ce ma indrepat spre
locul unde trebuia sa ne asezam m-a surprins privirea unei fete. Era acea
fata pe care o vazusem pe scari si avea acea privire sfidatoare, o privire
inumana. Ne-am privit in ochi pana cand mi-am dat seama ca
impietrisem. Am inceput sa merg spre bancuta dar privind-o in ochi, asta
pana cand m-am izbit intr-un perete. Am cazut pe spate si am auzit cum
a inceput sa rada. Atunci am grabit pasul. Ajuns spre banca m-am
intrebat: cum o cheama oare? si am aragtat cu mana spre ea
-

Adriana o cheama! M-a surprins Cristina

Pai ... nu am spus nimic... am continuat eu oarecum speriat

Ba da! Ai spus cu voce tare! Tipa Cristina.

Esti cam obosit, nu? Spuse andra care aparuse in spatele meu brusc

Cam da... asa cred. Totusi nu am spus nimic cu voce tare... am

continuat eu

Si chiar ma simteam obosit. M-am intora sa o mai privesc pe Adriana dar

nu am mai vazut-o. Dar inca ii simteam prezenta, simteam cum ma
priveste, ca stie ca ma gandesc la ea si ca stiu ca o simt.
-

Andra... am spus eu

Da. Ce este?

Tu simti???

Ce sa simt??? Spuse ea sceptica. Nu simt nimic. Cred ca esti foarte

obosit astazi. Mai bine sa vorbesti cu profa sa nu faci sportul

Bine cum spui tu. Am continuat surprins

Am vorbit cu profesoara de sport sa ma invoiasca de la ora. Tot restul orei

stmteam cum oboseala ma apasa si cum eram urmarit...
Odata ajuns acasa m-am aruncat in pat si am adormit. Am dormit pana a
doua zi de dimineata...
Mergeam pe zapada. Era foarte frig si troienele depaseau 2 metri in unele
locuri. Inaintam pe acea staraduta. Deja se intunecase afara si era si mai
frig. Imi luasem de acasa geanta cu costumul de arte martiale. Imi
luasem o cafea pe care urma sa o beau intre cele doua masini. Doar 4
guri am sorbit din cafea. Restul disparuse miraculos... deja simteam ca
era cineva in spatele meu cineva care ma priveste si imi asteapta
urmatoarea miscare...
Am pornit spre scoala, si in timp ce mergeam am alunecat pe gheata
formata pe zapada. Am incercat sa ma ridic, dar in zadar... atunci Adriana
a aparut, m-a ridicat si mi-a spus tu esti...
M-am trezit infricosat de ce mi s-a intamplat. Era ora 6:35. Eram treaz.
Nici ochii nu puteam sa ii mai inchid. Am mancat de dimineata si am
pornit spre scoala. Mi-am luat binecunoscuta cafea pe care am baut-o in
acelasi loc, urmand sa plec spre scoala. Am intrat in cladire am urcat la
etaj unde am surprins-o pe cristina vorbind parca singura. M-am speriat
dar simteam prezenta cuiva in clasa. Cristina s-a oprit imediat speriata ca
am auzit ce vorbea. Parca imi ascundea ceva...
Restul zilei am cautat-o pe Adriana in scoala. La ora 12 fara 7 minute, pe
hol, mi s-a parut ca am vazut-o. Am fugit spre ea dar era altcineva. Era sa

ei geamana. Stiam ca o chema Dana. Am intrebat-o daca Adriana este la

scoala dar ea mi-a raspuns rece ca este bolnava si ca sta acasa. M-am
simtit foarte ciudat...
Ora urmatoare era cea de muzica. Profesorul deschide catalogul la
intamplare si ma asculta pe mine. Ies la tabla desenez portativul, ii
raspund la intrebari si tocmai cand se gandea ce nota meritam am simtit
un fior rece pe sira spinarii. Deodata nu mai auzeam nimic. Atunci am
vazut cum din spatele clasei apare ca o umbra o fata scunda. Era Adriana
si parca plutea deasupra podelei. Se apropia din ce in ce mai mult.
Simteam ca innebuneam. Deodata toate obiectele si tot ce puteam sa vad
se invarteau prin clasa urmand sa isi schimbe culorile. Atunci am lesinat
cu imaginea Adrianei plutind spre mine
M-am trezit la putin timp dupa ce am lesinat tipand. Cazusem pe spate
lovindu-ma cu capul da podea. Imi amintesc ca nu ma durea nimic dar ca
trebuia sa tip. Cand m-am ridicat de pe podea colegii se uitau inmarmuriti
la mine iar profesorul se ridicase in picioare dar ramase impietrit.
-

Cred ca esti foarte obosit! Striga Cristina din banca

Probabil... i-am raspuns. Foarte ciudat...

M-am intors in banca unde am stat pana sa se termine orele.

In fiecare noapte visam acelasi vis cand cadeam pe gheata si aparea
adriana care ma ridica si imi spunea tu esti.... in ciuda aurei misterioase
a Adrianei, incepuse sa imi placa oarecum de ea. Simteam cum eram
atras de ea.
Visul se repeta in fiecate noapte ori pt ca meditam excesiv asupra frazei
tu esti... ori pt ca era ceva misterios cu Adriana. Incepusem sa cred ca
visam asta doar pt ca eram atras de ea... asta pana cand visul incepu
identic: era noapte, mergeam spre scoala unde se tineau cursuri de arte
martiale. Imi luasem o cafea care urma sa o beau miraculos de rapid.
Atunci imi continuam drumul si alunecam pe gheata. In loc sa apara
Adriana si sa ma salveze am lesinat. M-am trezit intr-o camera slab
luminata. Eram intins intr-un pat. Era cald in camera. M-am uitat la ceas:
nu trecea nici un minut. Parca timpul era oprit. M-am uitat mai atent in
camera si am observat ca se apropia cineva. Initial crezusem ca era
Adriana dar era sora ei Dana
-

Nu-ti fie teama. Spuse ea

Unde sunt? Ce s-a intamplat? Trebuie sa plec am antrenament

De ce fugi de mine. nu vezi? Te-am salvat. Erai foarte obosit si nici

nuputeai sa mergi. De ce o placi pe Adriana? Ea te-a abandonat. Pe
mine trebuie sa ma iubesti pentru ca tu esti...

Si atuci m-am trezit lac de transpiratie... eram speriat. Nu stam ce mi se

intampla, pateam prea multe lucruri ciudate. Simteam cum camera se
invartea.
Ziua urmatoare am incercat sa fiu optimist ca nu voi pati nimic. Din
pacate cand am intrat in scoala nu era nimeni, nimeni. Cand am ajuns la
etajul 1 cineva pasea in spatele meu. Era dana... am fugit spre clasa unde
nu am gasit pe nimeni
-

Ce se intampla?! Am tipat.

Geamurile erau deschise. Afara incepu sa bata vantul. Din cauza

curentului format usa s-a deschis scartaind. Atunci am vazut-o pe dana
cum intra, levitand in clasa.
-

Trezestete!

Am simtit o palma peste fata. Cineva tipa la mine.

-

Ce? Ce s-a intamplat??? Am intrebat eu inghitind in sec.

Ai lesinat... spuse doamna profesoara de romana

Iar???

Era ceva ciudat cu Adriana si cu Dana. Erau inumane. De fiecate data

cand le vedeam pateam cate ceva. Nu era bine. Deveneam din ce in ce
mai obosit cu cat treceau zilele chiar daca dupa ce am lesinat inainte de
ore nu mai patisem nimic anormal. Si in ciuda celor intamplate eram atras
de Adriana. Era atat de misterioasa... nici nu vorbisem cu ea. Asta pana
intr-o zi rece de la inceputul scolii de pe la mijlocul lui ianuarie cand
parea... normala
Mergeam pe hol singur, parca controlat de cineva. Ma indreptam spre sala
de clasa cand mi-a iesit in cale si ma intrebat ce mai fac. Eu oarecum
speriat iam spus ca bine in ciuda a tot ce mi se intamplase pana la acel
moment. atunci ea a dat din cap si mi-a zambit. Era un zambet cald,
frumos, nicidecum fortat.
Mi se parea foarte intelept sa notez intamplarile zilnice inrt-un jurnal si
asa am si facut. Da! Mi-am facut un jurnal

17 ianuarie. Nimic neobisnuit. Afara incepe sa se faca tot mai frig. Ies din
scara blocului si simt cum vantul bate prin mine, cum ca inghet. Cafeaua
pe care o beau in fiecare dimineata incepe sa se raceasca imediat, deci,
nici ea nu ma mai incalzeste.
19 ianuarie. Este si mai frig afara. Acum imi beau cafeaua in scoala.
Maine este mai greu cati trebuie sa o bag in buzunar sa nu mi-o arunce
profesoara de franceza.
23 ianuarie. Este ziua mea. Fac 14 ani dar pt prima data in viata nu ma
intereseaza sarbatoarea aceasata. Nu am mai patit nimic neobisnuit...
Adriana si Dana au disparut. Nu le-am mai vazut deloc. Ultima data cand
le-am vazut a fost in ultima zi de scoala.
26 ianuarie. Afara a inceput sa ninga, si este din ce in ce mai greu sa
merg spre scoala fara sa inghet chiar daca nu sunt nici 500 de metri de
parcurs. In rest ni mic neobisnuit... este liniste dinnaintea furtunii.
3 februarie. Pt prima data afara nu mai ninge dar este un ger cumplit.
Temperaturile scad. De doua nopti iar am inceput sa visez acea
intamplare cand am cazut pe gheata. Incepe sa imi fie frica deoarece
drumul spre scoala seamana din ce in ce mai mult cu cel din visul meu.

6 februarie. Astazi este ultima data cand scriu in acest jurnal. Nu am mai
patit nimic straniu sau neobisnuit de ceva timp si incep sa cred ca totul a
fost o inchipuire a mintii mele.
Si asa am terminat scurtul meu jurnal de iarna, dar nu povestea, nu
desigur ca nu...
Ziua urmatoare am plecat spre scoala. De aceasta data nu mi-am baut
cafeaua deoarece nu aveam nici-un ban. Mergand incet spre scoala, trist,
obosit nici nu m-am gandit la evenimentele trecute... totul pierise ca
intamplare nesemnificativa in viata noastra. Dar intradevar eu nu am
observat ca eram urmarit, cineva mergea in urma mea ca o umbra a
zilei... dar era iarna. Era destu de intuneric pentru a fi o umbra. Era
cineva dar cine. Tocmai acum mi-am dat seama mi-am spus eu. eram
urmarit zilnic... de aceea nu mai vedeam nimic straniu caci urmaritorul
meu disparuse din lumea vizibila poate trecuse intr-o alta lume, invizibila
oamenilor de rand. Dar in cel mai ciudat mod eu am observat urmaritorul
meu. Eram primul care si-a dat seama de acest lucru ciudat. Poate era

un inger pazitor sau un demon malefic. Nu stiam in acel moment. M-am

oprit sa imi verific buzunarele. Eram prea obosit si daca nu mi-as fi baut
cafeaua as fi adormit la scoala... culmea ca prim minune in buzunarul de
la spate unde imi tineam portofelul am gasit 2 lei. Ciudat lucru avand in
vedere ca m-am cautat in absolut toate buzunarele si nu am gasit nimic.
M-am intors oarecum vesel la magazin sa imi iau cafeaua. Nici nu ma mai
gandeam la urmaritorul meu. Putea sa fie oricine sau orice atata timp cat
imi beam cafeaua. Si asa am porit din nou spre scoala cu cafeaua
aburind. Cand am ajuns in fata scolii din departare a aparut o silueta.
Mergea incet si lin. Parca plutea deasupra pamantului inghetat. Stiam cine
era Acea silueta plutea spre mine. Stiam cine e si am plecat in directia
opusa. De cand nu am mai simtit senzatia asta de frig mi.am spus. Am
stat sa imi beau cafeaua fiind alert la orice miscare din jurul meu. Pe la 8
fara 5 minute m.am gandit ca era timpul sa intru in scoala. Am pasit in
sala de clasa. Nu era nimeni. M.am panicat, credeam ca iar o sa lesin si o
sa raman acolo. Dar spre fericirea mea mi.am amintit ca aveam biologie
prima ora si trebuiam sa fim in lab. De biologie. Am mers acolo unde
mi.am gasit colegii dar ma simteam ciudat. Simteam ca inca eram
urmarit. Timpul trecea incet si parca asteptam sa ma intalnesc cu cineva
noptile treceau greu. Mereu visam ca trebuia sa ma imtalnesc cu cineva
dar nu stiam cu cine. Un lucru era sigur ca toate visele mele au devenit
realitate si asta