Accept-m aa cum sunt Aceast poveste este a unui soldat, care, n sfrit, se ntorcea acas, dup ce luptase n Vietnam.

El i sun prinii din San Francisco: - Mam, tat, m ntorc acas, dar nainte vreau s v cer o favoare. Am un prieten pe care mi-ar face plcere s-l aduc cu mine. - Sigur, au rspuns prinii. Ne-ar ncnta s-l cunoatem. - Dar, exist ceva ce ar trebui s tii dinainte. El a fost rnit ngrozitor n lupt. A clcat pe o min i a pierdut un bra i un picior. i n afar de asta, nu are nici unde s locuiasc. - Ce suferin!!! Regretm mult s auzim asta. - Poate putem s-l ajutm s gseasc un adpost unde s locuiasc, spuse i mama. - Nu mam, eu vreau ca el s poat locui la noi acas! - Dar fiule, nu tii ce ne ceri, nu ai idee de gravitatea problemei! Mama, de acord cu tatl, spuse i ea: - Cineva cu atta dificultate ar fi o sarcin grea pentru noi. Avem propria noastr via i nu vrem un lucru ca acesta s intervin n modul nostru de a tri. Cred c te poi ntoarce acas i uit acest subiect. El i va gsi un mod de a locui, propice pentru el! Fiul nchise telefonul i niciodat prinii nu au mai auzit de el. Cteva zile mai trziu, ei au primit un anun de la poliie, informndu-i c fiul lor murise cznd de pe o cldire. Poliia consider accidentul o sinucidere. Prinii ngrozii, au zburat n oraul unde se afla fiul lor i au fost dui la morg pentru identificarea cadavrului. Ei l-au recunoscut i spre goaza i teroarea lor, au descoperit ceva ce nu tiau: FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRA I UN PICIOR Prinii din aceast poveste sunt ca noi, gsim c e mai uor s iubim pe aceia care sunt perfeci, frumoi, sntoi, simpatici, dar nu ne plac persoanele care ne incomodeaz i ne fac s ne simim ru. Noaptea asta, nainte de a adormi, s ne rugm lui Dumnezeu s ne dea puterea de care avem nevoie pentru a accepta, fr restricii, persoanele aa cum sunt ele, chiar dac sunt diferite de noi. PENTRU LUME POI FI O PERSOAN, DAR PENTRU O PERSOAN TU POI FI LUMEA.