A fost odat ca-n povesti, A fost ca niciodat, Din rude mri mprtesti, O prea frumoas fat.

Si era una la printi Si mndr-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Si luna ntre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l ndreapt Lng fereastr, unde-n colt Luceafrul asteapt. Privea n zare cum pe mri Rsare si strluce, Pe misctoarele crri Corbii negre duce. l vede azi, l vede mni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de sptmni, i cade drag fat. Cum ea pe coate-si rzima Visnd ale ei tmple De dorul lui si inima Si sufletu-i se mple. Si ct de viu s-aprinde el n orisicare sar, Spre umbra negrului castel Cnd ea o s-i apar. * Si pas cu pas pe urma ei Alunec-n odaie,

Tesnd cu recile-i scntei O mreaj de vpaie. Si cnd n pat se-ntinde drept Copila s se culce, I-atinge minile pe piept, I-nchide geana dulce; Si din oglind luminis Pe trupu-i se revars, Pe ochii mari, btnd nchisi Pe fata ei ntoars. Ea l privea cu un surs, El tremura-n oglind, Cci o urma adnc n vis De suflet s se prind. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftnd din greu suspin: - "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vin! Cobori n jos, luceafr blnd, Alunecnd pe-o raz, Ptrunde-n cas si n gnd Si viata-mi lumineaz!" El asculta tremurtor, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda n mare; Si ap unde-au fost czut n cercuri se roteste, Si din adnc necunoscut Un mndru tnr creste. Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Si tine-n mn un toiag

ncununat cu trestii. Prea un tnr voievod Cu pr de aur moale, Un vnt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei strvezii E alb ca de cear Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afar. - "Din sfera mea venii cu greu Ca s-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatl meu Si muma-mea e marea. C n cmara ta s vin, S te privesc de-aproape, Am coborit cu-al meu senin Si m-am nscut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o las; Eu sunt luceafrul de sus, Iar tu s-mi fii mireas. Colo-n plate de mrgean Te-oi duce veacuri multe, Si toat lumea-n ocean De tine o s-asculte." - "O, esti frumos, cum numa-n vis Un nger se arat, Dar pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodat; Strin la vorb si la port, Lucesti fr de viat, Cci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tu m-ngheat."

* Trecu o zi, trecur trei Si iarsi, noaptea, vine Luceafrul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el n somn Aminte s-si aduc Si dor de-al valurilor domn De inim-o apuc: - "Cobori n jos, luceafr blnd, Alunecnd pe-o raz, Ptrunde-n cas si n gnd Si viata-mi lumineaz!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti n locul unde piere; In aer rumene vpi Se-ntind pe lumea-ntreag, Si din a chaosului vi Un mndru chip se-ncheag; Pe negre vitele-i de pr Coroana-i arde pare, Venea plutind n adevr Scldat n foc de soare. Din negru giulgi se desfsor Marmore ele brate, El vine trist si gnditor Si palid e la fat; Dar ochii mari si minunati

Lucesc adnc himeric, Ca dou patimi fr sat Si pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca s te-ascult s-acuma, Si soarele e tatl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, Si lumea ta o las; Eu sunt luceafrul de sus, Iar tu s-mi fii mireas. O, vin', n prul tu blai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri s rsai Mai mndr dect ele." - "O, esti frumos cum num-n vis Un demon se arat, Dar pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodat! M dor de crudul tu amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei m dor, Privirea ta m arde." - "Dar cum ai vrea s m cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Cum c eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare?" - "Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as ncepe Desi vorbesti pe nteles, Eu nu te pot pricepe; Dar dac vrei cu crezmnt S te-ndrgesc pe tine,

Tu te coboar pe pmnt, Fii muritor ca mine." - "Tu-mi cei chiar nemurirea mea n schimb pe-o srutare, Dar voi s stii asemenea Ct te iubesc de tare; Da, m voi naste din pcat, Primind o alt lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi s m dezlege." Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * In vremea asta Ctlin, Viclean copil de cas, Ce mple cupele cu vin Mesenilor la mas, Un paj ce poart pas cu pas A-mprtesii rochii, Biat din flori si de pripas, Dar ndrznet cu ochii, Cu obrjei ca doi bujori De rumeni, bat-i vina, Se furiseaz pnditor Privind la Ctlina. Dar ce frumoas se fcu Si mndr, arz-o focul; Ei Ctlin, acu-i acu Ca s-ti ncerci norocul.

Si-n treact o cuprinse lin ntr-un ungher degrab. - "Da' ce vrei, mri Ctlin? Ia du-t' de-ti vezi de treab." - "Ce voi? As vrea s nu mai stai Pe gnduri totdeuna, S rzi mai bine si s-mi dai O gur, numai una." - "Dar nici nu stiu mcar ce-mi ceri, D-mi pace, fugi departe O, de luceafrul din cer M-a prins un dor de moarte." - "Dac nu stii, ti-as arta Din bob n bob amorul, Ci numai nu te mnia, Ci stai cu binisorul. Cum vntoru-ntinde-n crng La psrele latul, Cnd ti-oi ntinde bratul stng S m cuprinzi cu bratul; Si ochii ti nemisctori Sub ochii mei rmie... De te nalt de subtiori Te-nalt din clcie; Cnd fata mea se pleac-n jos, n sus rmi cu fat, S ne privim nestios Si dulce toat viata; Si ca s-ti fie pe deplin Iubirea cunoscut, Cnd srutndu-te m-nclin, Tu iarsi m srut."

Ea-l asculta pe copilas Uimit si distras, Si rusinos si drglas, Mai nu vrea, mai se las, Si-i zise-ncet: - "nc de mic Te cunosteam pe tine, Si guraliv si de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafr, rsrit Din linistea uitrii, D orizon nemrginit Singurttii mrii; Si tainic genele le plec, Cci mi le mple plnsul Cnd ale apei valuri trec Cltorind spre dnsul; Luceste c-un amor nespus, Durerea s-mi alunge, Dar se nalt tot mai sus, Ca s nu-l pot ajunge. Ptrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... n veci l voi iubi si-n veci Va rmnea departe... De-aceea zilele mi sunt Pustii ca niste stepe, Dar noptile-s de-un farmec sfnt Ce-l nu mai pot pricepe." - "Tu esti copil, asta e... Hai s-om fugi n lume, Doar ni s-or pierde urmele Si nu ne-or sti de nume. Cci amndoi vom fi cuminti,

Vom fi voiosi si teferi, Vei pierde dorul de printi Si visul de luceferi." * Porni luceafrul. Cresteau In cer a lui aripe, Si ci de mii de ani treceau n tot attea clipe. Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele Prea un fulger nentrerupt Rtcitor prin ele. Si din a chaosului vi, Jur mprejur de sine, Vedea, c-n ziua cea denti, Cum izvorau lumine; Cum izvornd l nconjor Ca niste mri, de-a-notul... El zboar, gnd purtat de dor, Pn' piere totul, totul; Cci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaste, Si vremea-ncearc n zadar Din goluri a se naste. Nu e nimic si totusi e O sete care-l soarbe, E un adnc asemene Uitrii celei oarbe. - "De greul negrei vecinicii, Printe, m dezleag Si ludat pe veci s fii

Pe-a lumii scar-ntreag; O, cere-mi, Doamne, orice pret, Dar d-mi o alt soarte, Cci tu izvor esti de vieti Si dttor de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire, Si pentru toate d-mi n schimb O or de iubire... Din chaos, Doamne,-am aprut Si m-as ntoarce-n chaos... Si din repaos m-am nscut. Mi-e sete de repaos." - "Hyperion, ce din genuni Rsai c-o-ntreag lume, Nu cere semne si minuni Care n-au chip si nume; Tu vrei un om s te socoti, Cu ei s te asameni? Dar piar oamenii cu toti, S-ar naste iarsi oameni. Ei numai doar dureaz-n vnt Deserte idealuri Cnd valuri afl un mormnt, Rsar n urm valuri; Ei doar au stele cu noroc Si prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Si nu cunoastem moarte. Din snul vecinicului ieri Trieste azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarsi soare;

Prnd pe veci a rsri, Din urm moartea-l paste, Cci toti se nasc spre a muri Si mor spre a se naste. Iar tu, Hyperion, rmi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvntul meu denti S-ti dau ntelepciune? Vrei s dau glas acelei guri, C dup-a ei cntare S se ia muntii cu pduri Si insulele-n mare? Vrei poate-n fapt s arti Dreptate si trie? Ti-as da pmntul n bucti S-l faci mprtie. ti dau catarg lng catarg, Ostiri spre a strbate Pmntu-n lung si marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Si pentru cine vrei s mori? ntoarce-te, te-ndreapt Spre-acel pmnt rtcitor Si vezi ce te asteapt." * n locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Si, c si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revars. Cci este sara-n asfintit

Si noaptea o s-nceap; Rsare luna linistit Si tremurnd din ap. Si mple cu-ale ei scntei Crrile din crnguri. Sub sirul lung de mndri tei Sedeau doi tineri singuri: - "O, las-mi capul meu pe sn, Iubito, s se culce Sub raza ochiului senin Si negrit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gndirile strbate-mi, Revars liniste de veci Pe noaptea mea de patimi. Si de asupra mea rmi Durerea mea de-o curm, Cci esti iubirea mea denti Si visul meu din urm." Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fat; Abia un brat pe gt i-a pus Si ea l-a prins n brate... Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi, blaie. Ea, mbtat de amor, Ridic ochii. Vede Luceafrul. Si-ncetisor Dorintele-i ncrede: - "Cobori n jos, luceafr blnd, Alunecnd pe-o raz,

Ptrunde-n codru si n gnd, Norocu-mi lumineaz!" El tremur ca alte dti n codri si pe dealuri, Cluznd singurtti De misctoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut In mri din tot naltul: - "Ce-ti pas tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trind n cercul vostru strmt Norocul v petrece, Ci eu n lumea mea m smt Nemuritor si rece."