FURTUN IN SULETUL MEU/GND ETERN/PERLE DE AMINTIRI

Ploaia m arde mocnit, desennd imaginea unei rentoarceri, pe pereii de sticl. Dei mi-am gsit un loc anume ntr-o barc de lemn, simt c respir de dou ori mai mult Am ochii deschii, ncerc s-mi ascult sufletul. Timpul se rsfrnge n oglinzile splate de ploile primverii, iar florile es cenua rsritului aruncat n orizont. Sunt treaz, dei e nc devreme. Nu mai pot adormi, aa c m ridic i m ndrept spre fereastr. Deschid geamul i privesc Privelitea este scldat n lumina roiatic a rsritului, adierea vntului plimb frunzele copacilor, iar ici-colo se zresc cteva psri. Este frumos, dar este doar un peisaj, o simpl imagine. E primul lucru care mi-a venit n minte doar un peisaj Unde a disprut uimirea? Unde s-au dus momentele n care rmneam aintit n faa ferestrei, ncercnd s-mi explic zborul psrilor i adierea vntului? Unde sunt toate acestea? Altdat aceast privelite m-ar fi lsat fr cuvinte, mi s-ar fi prut extraordinar. Acum, ns, nimic i mi-e dor, mi-e dor de mine n clipele cnd tiam s simt parfumul vieii i pulsul organic al naturii. ncetul cu ncetul memorii dulci-amrui mi inund sufletul i-mi acoper gndirea ca nite petale ale ntunericului. Sentimente precum nostalgia i melancolia pun stpnire pe mine. Iar eu m las cuprins de acest vis, copilria, anotimp ce trece i nu se mai ntoarce. mi amintesc toate momentele importante, toate bucuriile i dezamgirile. Lucruri pe care am crezut c le-am uitat, lucruri care nici nu am tiut c sunt acolo. i, cu ct m afund mai mult, teama necunoscutului m cuprinde i mi doresc s pot opri timpul n loc, mcar pentru-o secund sau mai puin Dar e imposibil, fiindc timpul trece, trece ireversibil. Gndul, ncovoiat de durerea zborului, un zbor linitit, dar foarte rapid, privete anii. i pentru prima oar nu vd lumina de la captul tunelului sau mai bine zis nu vreau s-o vd. De ce? Pentru c asta nseamn s m trezesc la realitate. ns, chiar de m-a ntoarce napoi, n-a putea s mai neleg. i, dei mi-e greu, zmbesc i trec mai departe