ANALIZA REFRACTOMETRICA

Este metoda optica de analiza cantitativa bazata pe fenomenul refractiei luminii in proba de analizat transparenta.

Fenomenul refractiei luminii si indicele de refractie (n).

Este un ansamblu optic format din 2 MO transparente adiacente S =suprafata de separare dintre cele 2 medii optice N directia pe suprafata de separare dintre cele 2 MO. C1, C2 vitezele de propagare a aceleiasi radiatii electromagnetice monocromatice in cele 2 MO. i si r prin care este descrisa deplasarea radiatiei electromagnetice prin cele 2 MO densitatea optica DO2>DO1 => C1>C2 => radiatia electromagnetica se deplaseaza cu viteza mai mare in mediul optic mai putin dens. Experimental se constata ca : -daca radiatia electromagnetica incidenta parcurge MO1 si face cu normala N un unghi de incidenta i, la interfata isi schimba directia de propagare astfel incat in MO2 face cu normala un unghi r =unghi de refractie. -schimbarea directiei de propagare este insotita si de schimbarea vitezei de deplasare. Fenomenul refractiei unei raze de lumina consta in schimbarea simultana a directiei de propagare si a vitezei de deplasare. Pt caracterizarea cantitativa a fenomenului refractiei luminii Snellius si Descartes au introdus notiunea de indice de refractie (n). Pt sistemul optic considerat se introduce notiunea de n a MO2 fata de 1 notat n2,1 (radiatia parcurge MO1 si se refracta cand patrunde in MO2). Pe baza determinarii experimentale cei 2 au ajuns la concluzia ca: n -este o marime adimensionala si supraunitara. Pt a putea face comparatie intre MO se impune introducerea notiunii de indice de refractie absolut nk definit in raport cu vidul.

nk,o =indicele de refractie a unui mediu care parcurge mai intai vidul si se refracta cand patrunde in MO1 C0,Ck vitezele de deplasare a aceleiasi radiatii monocromatice in vid si in MOk Datorita acestei valori se propune ca mediile optice sa fie caracterizate prin valoarea indicelor de refractie determinate fata de aer, nu neaparat fata de vid. Pe baza acestei consideratii se formuleaza expresia: n1,0 =indicele de refractie al mediului 1 fata de aer n2,0 =indicele de refractie al mediului 2 fata de aer 1

Expresia 4 reprezinta relatia cantitativa ce descrie fenomenul refractiei luminii la interfata dintre cele 2 medii. Valoarea lui n a unui MO oarecare notata n face parte din categoria constantelor fizice care descriu MO. Valoarea lui n trebuie cunoscuta, justificata si utilizata pt identificarea speciilor chimice si pt dozarea lor in amestec. Valoarea lui n a unui MO este influentata de mai multi factori experimentali.

Factori experimentali care influenteaza valoarea indicelui de refractie

1.) densitatea mediului optic Valoarea lui n a unui MO creste la cresterea acestuia. Relatia dintre n si nu este strict liniara si nu poata fi exprimata printr-o expresie respectata pe tot domeniul valorilor lui . Din acest motiv au fost propuse mai multe relatii obtinute prin generalizarea rezultatului experimental:

Pt caracterizarea unei substante pure a fost introdusa notiunea de refractie molara: R

Fizic s-a demonstrat ca R =polarizabilitatea electronica a unei molecule de substanta. 2.) lungimea de unda a radiatiei electromagnetice incidente (nm) Intre valoarea lui n a unei radiatii electromagnetice si marimile ondulatorii ce caracterizeaza acea radiatie exista relatia:

Valoarea indicelui de refractie a unui MO depinde de , dependen care poarta numele de dispersie. Dispersia fenomen prin care se pot separa radiatiile electromagnetice care au diferite. Pt a putea compara MO intre ele determinarile experimentale se fac cu radiatii monocromatice identice. Cele mai folosite sunt: -radiatia galbena notata D din spectrul vizibil al atomilor din Na -radiatia verde E din spectrul vizibil al atomilor de Hg Indicele de refractie este raportat intotdeaun in functie de identitatea radiatiei electromagnetice incidente. 3.) temperatura si presiunea -influenteaza valoarea lui n in masura in care influenteaza valoarea MO. 2

Temperatura influenteaza semnificativ valoarea lui n al MO lichid iar presiunea influenteaza valoarea lui n a MO gazoase.

Determinari experimentale refractometrice:

Tinand cont de relatia Lorentz-Lorentz: -determinarile experimentale refractometrice presupun masurarea MO si masurarea lui n.

Densitatea unui mediu optic:

Densitate- marime fizica ce caracterizeaza corpurile prin raportul dintre m si V al acestora.

Masurarea densitatii absolute a unui lichid

1. Metoda picnometrului: dupa incarcarea cu lichid se aseaza dopul astfel incat excesul de lichid sa se elimine. Se cantareste picnometrul

2. Metoda areometrica (cu diametrul) functioneaza pe baza legii lui Arhimede: un corp solid cufundat in lichid este impins de jos in sus cu o forta egala si de semn contrar cu greutatea volumui de lichid dezlocuit. In bulb se introduc granule metalice sau un lichid cu mare. Pt masurare, densimetrul este introdus in lichidul de masurat. Densimetrul efectueaza mai multe miscari pe directie verticala pana cand forta de greutate a corpului inversat devine egala cu forta care il impinge de jos in sus. Valoarea se citeste pe scala la nivelul coloanei de lichid. 3

3. Metoda oscilatiilor armonice: MGOA modul generator de oscilatii armonice TFO tub flexibil oscilant se incarca cu lichid si se ataseaza la corpul MGOA. MGOA produce oscilatii armonice care se transmit si la TFO (cele 2 module intra in rezonanta). Se intrerupe activitatea MGOA si se masoara intervalul de timp in care amplitudinea oscilatiilor tubului flexibil se reduce la 0. densitatea din tubul oscilant: =M-Nt M,N-constante caracteristice lichidului si sistemului analitic t-timpul in care amplitudinea oscilatiilor scade la 0.

Masurarea indicelui de refractie a unui MO

Valoarea indicelui de refractie a unui MO se poate masura prin metode care iau in considerare fenomenele fizice ce au loc la trecerea razei de lumina prin MO de analizat. Din acest pdv se cunosc: 1. metode refractometrice bazate pe fenomenul de refractie al luminii. 2. metode interferometrice bazate pe fenomenul de interferenta al razelor de lumina se folosesc in general pt studiul MO gazoase obtinand valori ale lui n cu precizii pana la a-8-a zecimala.

1. Metode refractometrice:
-principiul unghiului de incidenta limita i l si al reflexiei totale -principiul unghiului de refractie limita r l Principiul unghiului de incidenta limita i l si al reflexiei totale

O raza de lumina care parcurge mai intai MO1 se refracta in MO2 indepartandu-se de normala. Caz limita unghiul de incidenta i= i l =cea mai mare valoare a unghiului de incidenta pt care unghiul de refractie r=90o

In acest caz raza refractata se propaga la interfata dintre cele 2 MO si imparte campul vizual in 2 jumatati egale iluminate diferit.

Valoarea lui n al MO mai putin dens se poate calcula daca se cunoaste valoarea lui n1 a MO mai dens si valoarea unghiului de incidenta limita i l caruia ii corespunde un unghi de refractie r=90o. Acest principiu se completeaza cu cel al reflexiei totale. Daca unghiul de incidenta i are o valoare limita infinitezimal mai mare decat i l .

Pt un unghi l care este infinitezimal > i l , fenomenul refractiei este inlocuit cu fenomenul reflexiei totale. Raza reflectata imparte campul vizual in 2 jumatati egale iluminate diferit. Valoarea ungiului de refractie a MO mai putin dens se poate masura daca se cunoaste valoarea lui n a MO mai dens si valoarea unghiului de incidenta pe care la interfata dintre cele 2 MO se produce un fenomen de reflexie totala. Principiul unghiului de refractie limita r l

O raza de lumina incidenta care strabate mai intai MO1 se refracta in MO2 apropiindu-se de normala. Unghiul de refractie este cu atat mai mare cu cat unghiul de incidenta este mai mare. Cazul limita: situatia in care i=90o care corespunde unui unghi de refractie maxima.

n1 =indicele de refractie a MO mai putin dens se poate calcula daca se cunoaste n2 a Mo mai dens si se masoara unghiul de refractie corespunzator unui unghi de incidenta de 90o. In realitate unghiul de incidenta trebuie sa fie infinitezimal mai <90o astfel incat fenomenul de refractie sa se produca la interfata dintre cele 2 MO. Pe acest principiu se construiesc refractometrele ABBE si ZEISS.

Folosirea principiului unghiului de refractie limita in constructia si functionarea refractometrului ABBE.

Raza incidenta mai intai parcurge MO de analiza caracterizat de n<N al prismei de analiza. Raza de lumina se refracta apropiindu-se de normala (unghiul r) cand patrunde in prisma de analiza si se mai refracta inca o data indepartandu-se de normala cand paraseste prisma de analiza. n = N sin r In realitate refractometrul ABBE functioneaza cu unghiul de incidenta i care este infinitezimal <90o. Refractometrul ABBE traditional foloseste ca sursa de radiatii incidente o radiatie din spectrul diurn ( soare sau bec cu incandescenta). Dispersia radiatiilor luminoase in blocul analitic al refractometrului este compensata prin intermediul unui ansamblu de prisme AMICI care recompun radiatiile monocromatice rezultate prin dispersie sub forma unei radiatii monocromatice cu =5893 Ao =589,3 nm adica radiatia galbena din spectrul vizibil al atomilor de Na. Refractometrele ABBE mai noi sunt dotate cu minisurse constituite chiar din lampi cu vapori de Na . Prin software-ul corespunzator valorile experimentale sunt corectate din pdv al temperaturii. Se construiesc si refractometre densimetre care masoara simultan indicele de refractie si unui MO.