Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleac ntrebnd Ce-i cu mine-n gar, ce-oi avea de gnd, Plec i eu din gar i tristeea-mi port Spre mirajul galben din aeroport. Galben-i lumina, ochii mei sunt triti, Toi privesc la mine ca la teroriti. Unde-a pune pasul liber i corect, Fr ndoial, a prea suspect. i pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, Cnd nu vreau nimica, crede c a vrea. Gara m someaz, iarba nu-mi d loc, Pe aeroporturi parc a da foc. ncordarea-n lume a crescut cumplit, Eu m simt suspectul care a iubit, i cu ct iubirea mi-o art firesc, Cu att toi ceilali straniu m privesc. Am cocoa-n spate i am mini prea mari, tergtori de lacrimi am la ochelari, Cum n lumea asta totul e cum nu-i, M transform n altul fr voia lui. Bat cu pumnu-n mas i cu biciu-n cal, Nu mai sunt patetic i sentimental, Fug rznd din gar la aeroport, Un pistol cu ap ntr-o mn port. Pun pistolu-n ceaf la aviator, Nu crcni, urmeaz ruta ta de zbor, Ruta dumitale este ruta mea, Dar eu sunt eu nsumi, nu altcineva. Vreau dup acestea pe acest pmnt S m luai cu toii drept ceea ce sunt; Acum observ ct e de greu, S v art c eu sunt eu.
poezie de Adrian Punescu