Ajder Roxana Daniela Pictura, Anul I Au trecut deja cteva ore de cnd se plimba prin ntuneric.

. Nu era nici zi , dar nu prea a fi nici noapte. Vedea goluri de diferite forme si mrimi, dar acestea dispreau cu ct se apropia mai tare, parc fugind de uieratul sacadat al vntului pe care l producea zburnd. Se zbtea ntr-un nor de cea ce l apsa n jos parc intenionat, dar i continu drumul ghidndu-se dup licririle stelelor, mult prea palide pentru acest anotimp. Zburnd spre nicaieri, o lumin cum nu mai vzuse pn atunci i capt atenia si i incetini zborul. i ddea impresia c lumina lunii venea dintr-o direcie din care nu mai venise vreodata. Privi in jos i o vazu czuta, despicat n mii, poate chiar milioane de fire aurii nclcite, agitate din cauza furtunii ce se vedea n deprtare. Vntul le lovea cu putere, iar ele preau a ncerca s se desprind de pmnt, pentru a se ntoarce ct mai repede n naltul din care proveneau. Fr sa-i dea seama, vzu cum ceilali au luat-o nainte, ndepartndu-se din ce in ce mai mult, lsnd o dra de pene negre sa i distrag atenia. Vzndu-se singur, ateriz pe o poteca necata ntre rmiele nglbenite. nainteaza nesigur, asurzit de zgomotul produs de acestea i observ cum luna a prins rdcini puternice. Simi cum picioarele i se afund n noroiul greoi i se ntreb: Daca pana si Ea si -a putut pierde aripile, atunci ce sens mai are ca eu sa zbor vreodata?