ANALIZA COMPARATIVA A PROGRAMELOR COLARE DIN ARIA CURRICULAR LIMB I COMUNICARE CLASA A IV-A / CLASA A V-A

GRUPA: Drgoel (Preda) Daniela Licu (Ionescu) Alina Plumb (Mihilescu) Irina Popescu Ana Insuirea corect a limbii materne de ctre elevi se rsfrnge asupra ntregului proces de formare i dezvoltare intelectual. Nivelul nvrii depinde de modul cum elevii i-au format capacitile de receptare a mesajului oral i a celui scris, precum i cel de exprimare oral i scris. Aria curricular Limb i comunicare (n,,Curriculum naional pentru nvmntul obligatoriu. Cadru de referin elaborat n 1998) pune accentul pe: fundamentarea pe modelul comunicativ-funcional, destinat structurrii capacitilor de comunicare social; vehicularea unei culturi adaptate la realitile societii contemporane; contientizarea identitii naionale ca premis a dialogului intercultural i a integrrii europene. Tot n documentul citat mai sus este precizat c studiul limbii i literaturii romne n nvmntul obligatoriu i propune dezvoltarea competenelor de comunicare oral i scris ale elevilor, precum i familiarizarea acestora cu texte literare i nonliterare, semnificative din punctul de vedere al vrstei colare mici i mijlocii. Semnificaia coninuturilor de nvare Noile programe de nvmnt promoveaz coninuturile nvrii precum nite repere care s asigure realizarea obiectivelor propuse. O caracteristic important a coninuturiolor este aceea c acestea trebuie s fie orientative i s stimuleze spiritul creator al elevilor, oferindu-le posibilitatea de a alege, de a compara. Coninuturile sunt flexibile, ceea ce permite adaptarea lor la nivelul posibilitilor intelectuale reale ale elevilor, precum i intereselor i preferinelor copiilor. Scopul studiului gramaticii, ca parte integranta a comunicrii este cultivarea limbajului la elevi, intelegand prin limbaj procesul de exprimare a ideilor i a sentimentelor prin mijlocirea limbii.

Cultivarea limbajului reprezint una din cele mai de seama sarcini ale ciclului primar. Activitatea de nvare a cunotinelor de limba asigura n acelai timp cultivarea zestrei lingvistice a elevilor i contribuie la stimularea proceselor de cunoatere, a gndirii abstracte, n mod deosebit. O caracteristica specifica a nsuirii noiunilor de limba o reprezint reluarea pe un plan superior a celor invitate anterior, fie ca acest lucru s-a fcut pe cale oral-practica sau prin reguli i definiii gramaticale. Acest sistem de repartizare a volumului de cunotine, n programa colara, se numete sistem concentric. n mod concentric se parcurge drumul nvrii fiecrei noiuni gramaticale. Elevii nva i folosesc n vorbire cuvinte care denumesc: fiine, lucruri, fenomene ale naturii, aciuni, persoane, inca din clasele I si a II-a construiesc propoziii cu ajutorul acestora, pentru ca ulterior, in clasele a III-a sa nvee ca acestea sunt substantive, adjective i sa recunoasc categoriile lor gramaticale: felul i numrul, iar n clasa a IV-a genul . La fel se procedeaz i cu verbul. Plecnd de la noiunile deja nvate din limba matern, exist tendina de a nva prin comparaie sau de a traduce prin structuri existente n limba matern, dar inexistente n noua limb ce se dorete nsuit, de aici i unele probleme de nvare ntr-un mod corespunztor a noii limbi. Clasificarea verbelor reprezint o preocupare constant pentru lingvistica modern si comparat. Diferentele de abordare sunt evidente chiar in interiorul sistemului aceleiasi limbi, si cu atat mai mult atunci cand vine vorba despre o abordare contrastiv a dou sau mai multe limbi. De aceea, avand in vedere punctele de convergent si de divergent intre roman si englez, am propus o clasificare organizat dup trei criterii majore: semantic, morfologic si sintactic. Am insistat asupra unor clase de verbe care ridic probleme deosebite de ordin comparativ, si anume: verbele auxiliare principale si auxiliarele de mod si de aspect, verbele reflexive din limba roman, verbele cu particul adverbial si verbele prepozitionale din limba englez, precum si asupra unittilor frazeologice verbale. Dac ne referim la limba roman, inventarul de forme nepersonale descrie: infinitivul, participiul, supinul si gerunziul, iar in limba englez se face distincia intre infinitiv, participiu prezent, participiu trecut si gerunziu. In limba englez existena gerunziului este adesea ignorat datorit omonimiei cu forma participiului prezent. Pe de alt parte, notm lipsa supinului sau a unei forme echivalente in limba englez.

Verbul in orice limba semnifica o actiune sau o stare. Verbul in limba engleza, prin forma sa arata timpul la care se face acea actiune. Prin urmare, verbul in limba engleza, are mai multe timpuri. Timpurile de baza desi sunt prezent, trecut, viitor, atunci cind se face o traducere, nu exista o corespondenta perfecta a timpurilor. Totusi, pentru placerea exercitiului incerc mai jos sa fac o paralela intre timpurile verbelor in limba engleza si timpurile verbelor in limba romana: 1. Prezent: ma joc (verbul in romana) -> I play, I am playing (verbul in engleza) 2. Imperfect:

ma jucam (verbul in romana) -> I was playing (verbul in engleza) 3. Perfectul compus: m-am jucat (verbul in romana) -> I played, I have played, I have been playing (verbul in engleza) 4. Perfectul simplu: ma jucai (verbul in romana) -> I played (verbul in engleza) 5. Mai mult ca perfectul: ma jucasem (verbul in romana) -> I had played (verbul in engleza) 6. Viitor: ma voi juca (verbul in romana) -> I will play, I will be playing (verbul in engleza) 7. Viitorul perfect: ma voi fi jucat (verbul in romana) -> I will have played, I will have been playing (verbul in engleza) Dupa cum se vede in exemplul de mai sus, perfectul compus din limba romana poate avea drept corespondent mai multe timpuri in limba engleza. Dupa modul in care se formeaza timpurile verbelor in engleza, se impart in verbe regulate si verbe neregulate. In cazul verbelor neregulate, in engleza trebuiesc stiute cele 3 forme ale verbului. In engleza, verbul to play = a (se) juca este verb regulat. Ca verb regulat: - formele continue primesc un "-ing" la sfarsit; - trecutul simplu al verbului (in engleza) primeste "-ed" la sfarsitul verbului; - participiul trecut al verbului se formeaza prin adaugarea lui "-ed" la sfarsitul verbului. Verbul in limba engleza formeaza timpurile (unele timpuri) cu ajutorul altor verbe (auxiliare). Verbele auxiliare in limba engleza sunt: to be (a fi) , to have (a avea). Si in Limba Romana se folosesc verbele auxiliare, dar nu in acelasi fel.

Limba i literatura romn clasa a IV-a

Verbul (actualizare). Persoana i numrul (actualizare). Timpul: prezent, trecut (toate

Limba i literatura romn clasa a V-a

Verbul. Timpul, persoana, numrul (actualizare). Modurile personale i

Limba englez clasa a IV-a

Verbul timpul prezent continuu (afirmativ, negativ, interogativ)

Limba englez clasa a V-a

Verbul viitorul cu will (afirmativ, negativ, interogativ), going to

formele), viitor (forma literar). Funcia sintactic: predicat. Probleme de ortografie i de ortoepie a verbelor a fi i a lua.

modurile nepersonale (recunoatere). Timpurile modului indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-multca-perfectul, viitorul I. Verbele auxiliare: a fi, a avea, a vrea. Funcia sintactic: predicatul (actualizare). Predicatul verbal. Predicatul nominal (verbul copulativ a fi i numele predicativ).

timpul prezent simplu (afirmativ, negativ, interogativ) *timpul viitor (cu will) may must *adverbe de timp (tomorrow)

(afirmativ, negativ, interogativ) trecutul verbelor: be, have, can (afirmativ), *(negativ, interogativ)

Not: Pentru
recunoatere i pentru analiz, se utilizeaz texte care conin verbe personale, la diateza activ, modul indicativ (timpurile prezent, trecut, viitor forma literar). Verbul "a fi" este utilizat numai cu valoare predicativ. Nu este utilizat terminologia gramatical.

Not: Elementele noi enumerate mai sus vor fi prezentate alturi de elementele nsuite n clasa a III-a. Categoriile gramaticale enumerate aparin metalimbajului de specialitate. Terminologia NU va face subiectul unei nvri explicite. Nu se va face apel la conceptualizarea unitilor lingvistice, utilizate n situaiile de comunicare. Structurile gramaticale de mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor acte de vorbire, nu vor fi tratate izolat i analitic, ci vor fi abordate n cadrul achiziiei globale. Elementele de gramatic se vor doza progresiv, conform dificultilor i nevoilor de comunicare, fr a se urmri epuizarea tuturor realizrilor lingvistice ale categoriilor gramaticale

enumerate mai sus.

Substantivul (actualizare). Genul. Numrul. Funcia sintactic: subiect (actualizare); parte secundar de propoziie.

Substantivul.Substantivele Substantivul numrul plural comune i substantivele proprii. Genul.Numrul. *plurale neregulate (actualizare) Articolul. Articolul hotrt. Articolul nehotrt. Cazurile substantivului Nominativul. Funcii sintactice: subiect i nume predicativ. Acuzativul. Prepoziia. Prepoziia simpl i compus. Funcii sintactice: complement i atribut (fr precizarea felului). Dativul. Funcii sintactice: complement (fr precizarea felului). Genitivul. Articolul genitival (posesiv). Acordul n gen i n numr al articolului genitival cu substantivul determinat. Utilizarea corect a substantivelor proprii n dativ-genitiv. Funcii sintactice: atribut (fr precizarea felului).

Pronumele (actualizare). Pronumele personal. Numrul. Persoana. Genul. Pronumele personal de politee (actualizare). Funcia sintactic: subiect (actualizare);

Substitui ai substantivului Pronumele Pronumele personal: persoana, numrul, genul (actualizare). Formele accentuate i neaccentuate ale pronumelui personal.

*parte secundar de propoziie.

Funciile sintactice: subiect, atribut, complement. Pronumele personal de politee. Formule reverenioase de adresare. Numeralul Numeralul cardinal (13 - 20)

Numeralul (actualizare). Probleme de ortografie i ortoepie: numeralele cardinale compuse, numeralul ordinal.

Numeralul cardinal. Numeralul ordinal. Funcii sintactice: subiect, atribut, complement. Determinanii substantivului

Numeralul cardinal: 21-100 ordinal 1-30

Adjectivul
Adjectivul (actualizare). Acordul adjectivului n gen i numr cu substantivul pe care l determin. Poziia adjectivului fa de substantiv n propoziie. Ortografia adjectivelor terminate n "-iu".

Adjectivul propriu-zis i Adjectivul adjectivul provenit din demonstrativ (singular i verb la participiu. plural) Adjectivul Adjectivele variabile grade de comparaie la posesiv (singular i (formele flexionare) i adjective regulate i invariabile. Acordul cu plural) substantivul n gen, numr *neregulate i caz. Funcii sintactice: atribut i nume predicativ. Topica adjectivului. Prile de vorbire neflexibile Adverbul Adverbele de loc, de timp, de mod. Adverbele provenite din adjective.

Adverbul de timp: yesterday, *ago, *last, tomorrow, *next

Funcia sintactic: complement.

Interjecia. Prepoziia de loc (*between, over, across, above, at, in, on)

Prepoziia between, over, across, above, at

Diferenele ntre coninuturile celor dou obiecte de studiu ( limba romn i limba englez ) nu sunt majore; diferenele apar n mod firesc dac lum n considerare deosebirile dintre cele dou limbi; aceste diferene ar putea fi atenuate dac cei 2 profesori i planific activitatea n echip; coninurile ar putea fi corelate mcar din vedere al momentului predrii,astfel nct sa fie evitate situaiile n care cunotinele n limba englez le anticipeaz pe cele similare n limba romn.