C2 COMBUSTIBILI CLASICI, BIOCOMBUSTIBILI Combustibili clasici: petrol, gaze nat, carbuni - raspandire - rezerve - caracteristici - utilizari - preturi Biocombustibili

i - definitii - tipuri - clasificari - avantaje / dezav - tendinte: optimizare tehnologii clasice dezv noi tehnol diversificare surse de mat prime reducere costuri de productie = crestere competitivitate pe piata energetica : valorificare subproduse - costuri de productie (bio)hidrogen COMBUSTIBILI CLASICI REDUCERE EMISII POLUANTE IN URMA ARDERII: - modificare standarde de calitate (reducere continut compusi cu sulf, aromate) - optimizare constructie autovehicule (dotare cu catalizatori pe traseul de evacuare gaze arse; reducere consum specific)

Compoziia combustibililor clasici utilizati in domeniul transporturilor, precum benzina i motorina, s-a redefinit pentru a reduce emisiile poluante din eapamentul vehiculelor. Au fost implementate specificaii ale sulfului mai drastice, in vederea reducerii poluarii mediului. n Europa de exemplu, Legislaia Auto (2000) a introdus o serie de specificaii stringente cu o reducere a sulfului la 10 ppm n 2009. La modul general, prin combustibil diesel (motorine) se intelege orice combustibil ce poate fi utilizat in motoarele cu aprindere prin compresie. Motorinele sunt produse petroliere lichide in compozitia carora intra diferite fractii provenite din procesele de distilare primara a titeiului, hidrocracare si solventarea fractiilor de motorina de cracare catalitica. Motorinele sunt utilizate in special drept combustibili pentru motoarele diesel, pentru motoare diesel de turatie mare (automobile), si pentru motoare diesel cu turatie medie si joasa (motoare navale si motoare stationare in industrie), dar si drept combustibili pentru centrale de incalzit. Pretul mediu al motorinei a fost pentru multa vreme mai redus decat cel al benzinei. In ultimii ani insa, pretul motorinei a intrecut pretul benzinei. Pretul motorinei depinde de: pretul titeiului, procesare, costuri de distributie, cererea care se inregistreaza, dispunerea surselor locale de combustibil diesel.

S-a constatat ca pretul motorinei are tendinta de a creste pe durata sezonului rece ca urmare a cresterii de petrol lampant ce se inregistreaza in aceasta perioada, iar petrolul lampant este rafinat cam in acelasi mod cu motorina. Cresterea pretului motorinei in ultima perioada se datoreaza si recentelor modificari privind cerintele de calitate a combustibililor diesel (reducere continut sulf), care implica o rafinare suplimentara a acestora ce poate duce la cresterea costului pe piata. Alte cauze ale cresterii pretului motorinei pot fi si inchiderea unor rafinarii in Golful Mexic si o deturnare de capacitate de rafinare de masa pentru producerea de benzina. (Pret motorina: 456 465$/tona) Factori de influenta pentru pretul motorinei - pret titei - procesare - costuri de distributie - cerere piata - existenta sau nu a surselor locale de combustibil diesel

Automobilele alimentate cu combustibil diesel au eficienta consumului de combustibil mai ridicata fata de motoarele pe benzina (20 40% mai buna), iar emisiile de gaze cu efect de sera sunt mai reduse (10 30% mai reduse). Combustibilul diesel este mai putin inflamabil decat benzina, fiind mai sigur in manipulare si exploatare. Lupta pe piata nu se mai da insa numai intre automobilele echipate cu motoare alimentate cu benzina sau motorina, ci mai ales intre automobilele alimentate cu combustibili clasici si cele hibride sau electrice. AVANTAJE utilizare motorina versus benzina - eficienta consum automobile echipate cu motor Diesel > eficienta consum automobile echipate cu motor OTTO (20 40% mai mare) - emisii gaze cu efect de sera mai reduse (cu 10 30%) - motorina este mai putin inflamabila decat benzina siguranta in manipulare si exploatare Desi prima impresie ar fi ca in viitor consumul de motorina ar putea scade, ca urmare si a cresterii consumului de biodiesel, impunerii mai importante a ecoautomobilelor si mentinerea suprematiei automobilelor echipate cu motoare Otto, totusi, prognozele prevad o crestere si in urmatorii ani a cererii de motorina, in special si ca urmare a introducerii sorturilor cu sulf redus care duc la reducerea gradului de poluare. Specificaiile pentru benzina reformat necesit mai puine aromate i olefine i impun constrngeri asupra hidrocarburilor uoare i asupra sulfului. Cerina ndeprtrii sulfului poate fi nsoit de aceea a ndeprtrii aromatelor. n general aceste tendine rezult dintr-o cretere a raportului de hidrogen fa de carbon (H:C) din produsele de rafinrie. Tendinte: - Crestere consum si in viitor ca urmare - dezvoltare continua a sectorului transporturi - intrarea pe piata in mica masura a autovehiculelor echipate cu motoare electrice sau hibride

BIOCOMBUSTIBILII, definitie, generalitati Biocombustibilii sunt combustibili obtinuti din materii prime regenerabile asa cum sunt produsele agricole ca de exemplu sfecla de zahar, plante oleaginoase, cereale, lemn, paie, sau alte surse de materie organica (deseuri organice menajere sau industriale). Biocombustibilii pot fi utilizati fie singuri, fie in amestec cu combustibili clasici. Conform practicii internationale, amestecurile de combustibili clasici cu biocombustibili sunt reprezentate prin litere si cifre ce indica tipul combustibilului si proportia in amestec. In cazul amestecurilor de bioetanol cu benzina acestea sunt simbolizate prin EXX, in care xx reprezinta proportia de biocombustibil in amestec. Exemplu: E100 = bioetanol pur, E5 = amestec de benzina cu 5% vol. bioetanol, E20 =amestec de benzina cu 20% bioetanol. Amestecurile de biodiesel cu motorina sunt simbolizate prin BXX. Biodieselul si bioetanolul sunt cele mai utilizate tipuri de biocombustibili in prezent. Acestia au fost definiti in functie de compozitia lor. Biodieselul, conform ASTM (American Society of Testing and Materials), este definit drept combustibilul alcatuit dintr-un amestec de monoalchilesteri ai acizilor organici cu lant lung, ce sunt proveniti din uleiuri vegetale sau grasimi animale. Bioetanolul este definit drept un combustibil alternativ bazat pe alcool, produs prin fermentatia si distilarea unor materii prime regenerabile ce au un continut ridicat in zaharuri sau in compusi ce pot fi convertiti in zaharuri asa cum sunt amidonul sau celuloza. CLASIFICARE biocombustibilii in functie de mai multe criterii: I. O clasificare primara imparte biocombustibilii in doua mari categorii in functie de necesitatea prelucrarii sau nu inainte de utilizare: - biocombustibili primari - biocombustibili secundari. Conform acestei clasificari, biocombustibilii primari reprezinta acei biocombustibili care pot fi utilizati fara a necesita o prelucrare. Aici se incadreaza acei biocombustili care sunt utilizati pentru incalzit, prepararea hranei, producerea de energie electrica asa cum sunt lemnul, resturile lemnoase, cocenii.. Combustibilii secundari sunt cei rezultati prin prelucrarea biomasei, asa cum sunt bioetanolul, biodieselul,...si care pot fi utilizati de exemplu in transporturi sau in diferite procese industriale. II. Dupa starea de agregare se deosebesc biocombustibili in stare solida (lemn, mangal, pelete de lemn), lichida (bioetanol, biodiesel, uleiuri de piroliza) sau gazoasa (biogaz, biometan, biohidrogen). III. O alta clasificare poate avea in vedere sursa de provenienta. Astfel, biocombustibilii pot proveni din produse forestiere, produse agricole, produse acvatice, produse municipale (reziduuri). IV. Se mai cunoaste o clasificarea a biocombustibililor in functie de generatia din care fac parte. Generatiile au fost stabilite in functie de clase de tehnologii, clasificare care se poate asemana si cu cea care are drept criteriu materia prima utilizata. Conform acestei clasificari se cunosc biocombustibili de generatia I, II, III si IV.

Biocombustibilii de generatia I sunt acei biocombustibili care sunt obtinuti din materie prima- biomasa ce reprezinta materie prima si pentru industria alimentara. Reprezentantii acestei generatii sunt: - uleiuri vegetale - biodiesel (provenit din uleiuri vegetale sau grasimi animale) - bioetanol produs din plante bogate in zaharuri (sfecla de zahar, trestie de zahar) sau amidon (cereale - porumb in special) - bio-ETBE - biogaz obtinut din digestia anaeroba a unor materii organice. Biocombustibili de generatia a II a sunt biocombustibili obtinuti din materii prime care nu sunt de interes pentru industria alimentara (produse de piroliza a unor materiale celulozice, sau gazeificare a unor materiale biologice cu obtinere de singaz din care prin sinteza Fischer-Tropsch de exemplu, se poate obtine biodiesel sau biobenzina, etanol celulozic, etc.). Reprezentantii acestei generatii sunt: - bioetanol celulozic - biocombustibili sintetici - biogaz din material lignocelulozic. Biocombustibili de generatia a III a sunt acei biocombustibili obtinuti din materii prime modificate genetic. Insa cei mai importanti biocombustibili din aceasta generatie sunt cei obtinuti din alge: biodiesel, bioetanol sau biohidrogen. Uneori se considera si Biocombustibili de generatiua a IV a se bazeaza pe culturi incrucisate sau modificate genetic care consuma in mod specific cantitati foarte mari in procesul de crestere. Reprezentantii acestei generatii sunt: - biohidrogenul obtinut prin fermentatia biomasei selectionate - biohidrogen provenit din fotoliza apei utilzand microorganisme drept catalizator. CONSUMUL DE BIOCOMBUSTIBILI La nivel mondial se inregistreaza o tendinta continua de crestere a consumului de biocombustibili. In perioada anilor 2000 2005 s-a inregistrat o crestere puternica a productiei de biocombustibili, productia de biodiesel crescand de la 893 la 3762 milioane litri, iar productia de bioetanol a crescut de la 17,3 la 44,8 bilioane litri [2]. Tarile Europei produc mai mult biodiesel decat bioetanol ca urmare a solului si climei mai propice cultivarii plantelor oleaginoase. Dar productia de biocombustibili la nivelul Europei este mica comparativ cu productia de bioetanol inregistrata la nivelul continentului american, in special in SUA si Brazilia. Este de asteptat [3] ca participarea biocombustibililor la consumul de combustibili necesar sectorului transporturilor sa creasca de la aproximativ 1% cat se inregistreaza in prezent, pana la aproximativ 7% in anii 2030. Aceasta reprezinta o crestere de la 15,5 Mtoe (milioane tone de petrol echivalent) corespunzatoare anului 2004, la 146,7Mtoe corespunzatoare anului 2030. Cea mai mare crestere a consumului de biocombustibili se preconizeaza sa se inregistreze in SUA, Europa, Asia si Brazilia. Cresterea consumului de biocombustibili in alte regiuni ale globului va fi destul de redus.

NECESARUL DE TEREN AGRICOL PENTRU PRODUCEREA DE BIOCOMBUSTIBILI Intinderea de teren utilizata la nivel mondial in agricultura in scopul producerii hranei este de aproximativ 1500 milioane hectare, ceea ce inseamna 11% din suprafata Pamantului [4]. In plus fata de aceasta intindere de teren, inca 2800 milioane hectare ar putea fi potential utilizabila. Totusi, o parte din aceasta suprafata nu este disponibila sau are alte destinatii. Aproape 45% este acoperita de paduri, 12% corespunde unor arii protejate iar 3% este ocupata de asezari omenesti. Cele mai mari suprafete disponibile de teren se afla in America Latina, Caraibe, Africa de SudSahara. Astazi, 14 milioane de hectare de teren sunt utilizate pentru producerea biocombustibililor, ceea ce reprezinta aproximativ 1% din suprafata cultivata la nivel mondial [3]. Se poate evalua ca exista necesarul de teren care sa asigure cresterea productiei de biocombustibili astfel incat sa reprezinte 6% din totalul combustibililor utilizati in domeniul transporturilor. Totusi, tendinta cresterii suprafetei terenurilor destinate cultivarii plantelor utilizate in productia de biocombustibili se poate face in detrimentul terenurilor destinate producerii de plante necesare industriei alimentare sau se poate face pe seama defrisarii padurilor. Solutii la aceste tendinte sunt cultivarea unor plante necesare producerii de biocombustibili care sa aiba o mare eficienta de crestere si selectarea unor plante care pot fi culotivate in bune conditii si pe soluri degradate. In plus, in ultimii ani au inceput sa fie dezvoltate tehnologii care permit obtinerea de biocombustibili avand ca materie prima diferite tipuri de alge. COSTURI DE PRODUCTIE A BIOCOMBUSTIBILILOR Costurile de productie ale biocombustibililor inca nu sunt competitive cu costurile de productie ale combustibililor obtinuti din petrol, gaze naturale sau carbune. Acesta este si principalul motiv pentru care acesti combustibili regenerabili inca nu au putut sa intre pe piata combustibililor. In prezent exista cerere si oferta pe piata purtatorilor de energie pentru biodiesel si bioetanol, in ciuda faptului ca si costurile de proctie ale acestor doua tipuri de biocombustibili sunt inca mai mari decat ale combustibililor corespunzatori obtinuti din surse fosile de energie, motorine, benzine. Explicatia consta in acest caz in scutirile de taxe si celelalte inlesniri financiare aplicate pentru combustibilii regenerabili in scopul impulsionarii comercializarii si respectiv a consumului lor cu efecte asupra reducerii poluarii mediului. Este clar ca in ultimii ani se fac demersuri majore pentru incurajarea comercializarii/ consumului de biocombustibili. In acest sens, sumele destinate activitatii de cercetare menite sa conduca la gasirea de solutii pentru reducerea costurilor de productie a biocombustibililor sunt din ce in ce mai mari. Aceste solutii pot consta in: - optimizarea tehnologiilor de obtinere existente sau dezvoltarea de noi tehnologii; - diversificarea surselor de materie prima (indeosebi atunci cand materia prima are intrebuintari si in alte domenii, mai ales in sectorul alimentar) - descoperirea de noi tipuri de biocombustibili. In cazul biodieselului de exemplu, costul sau de productie depinde in principal de materia prima utilizata. Astfel, biodieselul obtinut din grasimi animale si uleiuri

uzate are costul de productie mai redus decat biodieselul provenit din uleiuri vegetale. De fapt in acest caz costul de productie poate fi mai redus chiar decat cel al motorinei. In ceea ce priveste bioetanolul, cel obtinut din materiale lignocelulozice nu este economic in cazul productiei la scara industriala. Ca urmare, va trebui optimizata obtinerea glucozei prin hidroliza materialului celulozic. Pretul titeiului influenteaza direct fezabilitatea economica a biocombustibililor. In conditiile cresterii si respectiv mentinerii ridicate a pretului titeiului, profitabilitatea producerii biodieselului si bioetanolului va fi mai mare decat in prezent. Ceea ce este clar, pentru impunerea biocombustibililor pe piata va trebui sa se caute solutii pentru reducerea costurilor lor de productie. In acest context, impunerea hidrogenului pe piata energetica nu pare a se realiza in viitorul apropiat. Dar, considerand avantajele acestuia in raport cu alte tipuri de biocombustibili, dezvoltarea in viitorul mai mult sau mai putin apropiat a unei economii bazate pe hidrogen pare a fi o ipoteza cu foarte mari sanse de realizare. Este de remarcat faptul ca in prezent hidrogenul, este adevarat, obtinut din surse fosile de energie, are deja utilizari in domeniul energetic. Aceasta afirmatie poate fi exemplificata cel putin cu consumul din ce in ce mai mare de hidrogen din rafinarii, consum cerut de modificarea standardelor de calitate pentru benzine si motorine in vederea reducerii efectului lor poluant asupra mediului. BIOHIDROGENUL CAPACITATI DE PRODUCTIE Productia curenta de hidrogen este estimata la 5 x 10 6 Nm3/an (2010, SUA, h7). Se estimeaza ca peste 90% din aceasta cantitate de hidrogen este obtinuta din combustibili fosili. O estimare a materiilor prime utilizate la obtinerea H arata astfel: - 40% - gaze naturale (reformare) - 30% din fractii grele petrol + nafta -18% din carbuni - 4% electroliza apa 1% - biomasa. EX: in 2005 in Canada de vest (Alberta) se produceau 3x10 6 tH2 prin reformarea gazului natural si a carbunelui, desi zona este foarte bogata in paduri. Pentru ca biohidrogenul sa poata patrunde pe piata combustibililor, intrand in competitie cu combustibilii pe baza de petrol, trebuie sa se imbunatateasca eficienta tehnologiilor de productie a H2 la cel putin 7%. COSTURI DE PRODUCTIE Daca se considera obtinerea hidrogenului din diferite tipuri de materii prime utilizand diferite tehnologii, luand ca baza obtinerea bioH din biomasa, costurile de productie sunt prezentate in Tabelul 1. Tabel 1. Costuri de productie pentru H2 pornind de la diferite materii prime utilizand diferite tehnologii, luand ca baza bioH2 obtinut din biomasa

Tehnologie

Cost productie USD/m3 Structura costurilor de productie Mat prima 0,1 catalizatori 0,03 En electrica 0,03 abur 0,03

Reformare gaz bioH2 (din H2 din energie H2 din alte natural biomasa) nucleara surse regenerabile de energie 0,67 1 1,07 1,20 0,17 0,03 0,03 0,07 0,03 0,03 0,13

Costuri de productie estimate pentru obtinerea H2 prin diferite procedee* procedeu Costuri (euro/kg H2) Reformare gaz natural 0,8 1 Oxidare partiala hidrocarburi 1,1 1,2 Electroliza avansata 1,7 4 Reformare m etan energie nucleara 0,8 Electroliza cu energie electrica de la retea 3,8 Din en vant 4,8 Din en solara 5,9 6,2 Fotoelectroliza 8,8 Gazeificare biomasa 1,1 2 Piroliza biomasa 1,1 1,8 Digestie anaeroba 4 Fotofermentare 1,2 2,2 Direct prin biofotoelectroliza 2,2 2,7 ** piroliza rapida lemn ** piroliza rapida reziduuri din lemn ** piroliza rapida reziduuri agricole (paie) *** gazeificare biomasa rumegus ***gazeificare biomasa - paie * (h3), ** h4, ***h5 2,4 3 4,55 1 2 [USD/kg H2] 2,5 [USD/kg H2]

(h4) Ex: Obtinere H2 prin piroliza rapida a biomasei Etape proces Cost productie: Pentru stabilirea pretului de vanzare, in afara costurilor de productie trebuie sa se mai tina seama si de costurile implicate de transportul H2. (h5) Ex: