Comisia Europeana

Comisia este definita ca fiind forta notrice a Comunitatii. Daca aceasta este ineficienta,totul merge rau,dar daca ai un presedinte sustinut de o Comisie puternica beneficiarii sunt statele membre. Comisia europeana este organul executiv al Uniunii Europene, avand rolul de a intocmi proiecte de legi si de a monitoriza aplicarea acestora. Dupa un sondaj efectuat de EUROBAROMETRU,comisia ramane inca necunoscuta printre cetatenii comunitari. Comisia are doua mari responsabilitati: gardian al tratatelor si monopolul initiativei legislative. Compozitia,organizarea si functionarea Comisiei sunt fixate prin articolele 211-219 ale Tratatului de la Maastricht(TCE) cu modificarile aduse prin Tratatul de la Nisa. Actul Unic European a confirmat rolul central al Comisiei stabilind ipotezele in care Consiliul (Consiliul de Ministri) este apelat sa statueze aceasta prin majoritate calificata. Originea Comisiei este Inalta Autoritate a CECA-CECO aparuta in 1952 ,apoi cele doua Comisii ale EURATOM si CEE,dar originea reala a acesteia este tratatul de la Bruxelles din 1967 ,cand a avut loc fuziunea institutionala ,aparand o singura Comisie pentru toate cele trei Comunitati. Rolul Comisiei a fost reintarit prin Actul Unic European si desfiintat prin Tratatul de la Maastricht,Amsterdam si Nisa. Istoriceste Comisia a cunoscut si perioade de criza, exemplu fiind 16 martie 1999,data a demisiei presedintelui Comisiei Jacques Santer.

DESEMNAREA COMISIEI
Comisia are sediul principal la Bruxelles. Actuala comisie, care si-a inceput mandatul in noiembrie 2004 are 25 de membrii desemnati de comun accord de guvernele Statelor Membre la propunera presedintelui Comisiei. Numarul membrilor Comisiei poate fi modificat de catre Consiliu in unanimitate, de altfel acesta fiind singurul caz in care Consiliul poate modifica singur prevederile Tratatului TCE. Membrii Comisiei sunt alesi pe baza competentei lor generale si care ofera toate garantiile de independenta.Acestia sunt numiti pe o perioada de cinci ani, iar mandatul acestora poate fi reinnoit. Desemnarea membrilor comisiei se face in patru faze: Desemnarea presedintelui comisiei

Consiliul, reunit in prezenta sefilor de stat si de guvern, hotarand printr-o majoritate calificata, numeste o personalitate pe care intentioneaza sa o numeasca Presedinte al Comisiei Europene. Presedintele si ceilalti membri ai Comisiei nominalizati, vor fi supusi votului de aprobare al Parlamentului European. Dupa aprobarea de catre Parlamentul European, Presedintele si ceilalti membri ai Comisiei vor fi investiti de catre Consiliu care va hotari prin majoritate calificata. Presedintele si ceilalti membri ai Comisiei astfel desemnati se supun votului de aprobare al Paralamentului European. Dupa aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membri ai Comisiei sunt numiti de catre Consiliu care hotaraste cu majoritate calificata. Conducerea Comisiei este formata din: 1) Presedintele Comisiei. Desemnat cu 6 luni inainte ca mandatul sau sa inceapa, aceasta este consultat in legatura cu desemnarea celorlalti comisari. Numirea sa se face pentru un mandat egal cu cel al Comisiei. Presedintele Comisiei are, teoretic, rol administrativ si protocolar, el reprezentand Comisia in fata celorlalte institutii comunitare, precum si in relatiile cu tertii. Influenta presedintelui poate fi insa, in practica, destul de mare, fapt demonstrat de perioada Delors, si confirmat prin modificarea Regulamentului intern al Comisiei, prin care sunt recunoscute largi puteri discretionare presedintelui in atribuirea sarcinilor in interiorul institutiei (comisarilor), si in revizuirea acestora.Tratatul de la Nisa a intarit rolul presedintelui Comisiei europene in raport cu ceilalti comisari: el defineste orientarile politice si organizarea interna a Comisiei, asigurand coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia, numeste vicepresedintii Comisiei, si poate cere demisia unui comisar. 2) Vicepresedintii, in numar de doi, sunt desemnati de catre presedinte, dintre comisari. Suplinesc presedintele cand situatiile o cer, coordoneaza relatiile Comisiei cu statele terte, grupate pe zone geografice.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A COMISIEI EUROPENE Cabinetul comisarului

Fiecare comisar dispune de un cabinet care se gaseste in limita dintre politic si administrativ, cabinet anuntat de comisar la inceputul mandatului si aprobat de Presedintele Comisiei. Cabinetul are responsabilitati privind functionarea consiliului de relatii, de contract, de ajutor, de inlocuire a comisarului absent la reuniuni, etc.

Unitatile administrative

Unitatile administrative ale Comisiei sunt cele 25 directii generale si serviciile asimilate, dirijate de directori generali sub jurisdictia unui comisar.

Functionarea Comisiei Europene

Comisia este o institutie cu caracter permanent ai carei membri se reunesc, de principiu, in sedinte saptamanale de lucru, in zilele de miercuri sau ori de cate ori este nevoie in formula colegiala. Intrucat sedintele nu sunt publice, in fiecare zi de joi au loc intalniri cu reprezentantii presei, in care sunt prezentate rezumate ale discutiilor ce au avut loc. Exista si reuniuni ale unor grupuri de membri, cu care ocazie se adopta documente care nu necesita prezenta tuturor. Pe langa procedura orala in sedinta plenara, mai exista inca doua modalitati de luare a deciziei: procedura extraordinare de abilitare ori a de unui comisar cate si ori procedura este scrisa. nevoie. Presedintele Comisiei stabileste ordinea de zi, conduce sedintele si convoaca sedinte Hotararile se iau in prezenta majoritatii membrilor, cu majoritate simpla si implica raspunderea colectiva a comisarilor europeni. Principiul de baza al functionarii Comisiei Europene este principiul de colegialitate prevazut in art. 219 al Tratatului TCE si exprimat in Regulamentul Interior al acesteia. Acesta implica faptul ca toate actele, declaratiile, luarile de pozitie de catre fiecare membru al Comisiei sunt deduse din vointa colegiala si angajeaza intreaga responsabilitate a institutiei.

Atributiile Comisiei Europene

Articolul 211 al Tratatului TCE precizeaza urmatoarele atributii ale Comisiei: Vegheaza la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat si a dispozitiilor luate de institutiile comunitare in baza acestuia; Formuleaza recomandari si avize asupra domeniilor care fac obiectul prezentului tratat sau pe care le prevede necesare; Dispune de putere de decizie proprie si participa la formularea actelor emise de Consiliu si de Parlamentul European in conditiile prevazute de tratat; Exercita competentele pe care i le confera Consiliul pentru executarea regulilor stabilite.

DIFERITELE ETAPE ALE PROCESULUI DE NUMIRE A COMISIEI

Prima etapa:desemnarea presedintelui Comisiei

Este vorba despre alegerea persoanei care va fi numita presedinte al Comisiei. Pentru aceasta sunt necesare doua operatii: (a) acordul statelor membre si (b) aprobarea de catre Parlamentul European.

a) Acordul statelor membre

Desemnarea presedintelui are loc in cadrul Consiliului, reunit la nivelul sefilor de state sau de guverne si hotarand cu majoritate calificata. Consiliul se pronunta cu privire la candidaturile declarate si pregatite de statele membre,dar si de diferite persoane care pot organiza cvasicampanii electorale.In aceasta situatie rolul presedintelui devine cu atat mai important. Vetoul britanic a avut desigur ca scop limitarea rolului presedintelui ,reamintind in mod clar rolul Consiliului in alegerea Comisiei. Mai interesanta, presiunea exercitata de Partidul Popular European, care a iesit invingator cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 2004, pentru ca, pentru functia de Presedinte al Comisiei, candidatul sa fie numit dintre membrii sai sau macar cu acordul sau, anticipeaza textul Constitutiei, conform caruia Consiliul European trebuie sa tina seama de rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European la desemnarea presedintelui Comisiei. Dar este necesar sa se reaminteasca faptul ca, in cazul in care Consiliul trebuie sa decida fara o propunere din partea Comisiei, adoptarea necesita cel putin 88 de voturi si o majoritate de doua treimi a statelor membre(cel putin in iunie 2004). b) Aprobarea de catre Parlamentul European In 1994 era prevazuta doar consultarea Parlamentului European. Articolul 214 din TCE precizeaza clar ca aceasta aprobare are loc dupa desemnarea de catre statele membre. La 22 iulie 2004, Jose Manuel Barroso a fost investit de Parlamentul European la presedintia viitoarei Comisii Europene. A primit 413 voturi din partea celor 711(dintr-un total de 723) de participanti la scrutin, in timp ce 251 de parlamentari au votat impotriva, 44 s-au abtinut, iar 3 au depus buletine nule. Etapa a doua: desemnarea celorlalti membri ai Comisiei In conformitate cu articolul 214 din TCE, Consiliul(de Ministri), hotarand cu majoritate calificata si de comun accord cu presedintele desemnat, adopta lista celorlalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca membri ai Comisiei, lista stabilita potrivit propunerilor facute de fiecare membru. Inainte de Tratatul de la Amsterdam, statele membre desemnau comisarii unilateral si se multumeau sa aprobe alegerile facute de celelalte state. Numirea comisarilor era adesea anuntata in capitala corespunzatoare, inainte ca numirea sa se faca la Bruxelles, interzicand, de fapt, Presedintelui Comisiei sa conteste numirea avansata.

Comisia este cea mai mare institutie a UE. Ea numara aproximativ 16.000 de angajati, ceea ce reprezinta dublul personalului ansamblului celorlalte institutii. Aceasta este responsabila n fata Parlamentului European, care are dreptul de a cere demisia acesteia, prin depunerea unei motiuni de cenzura sau de nencredere. Comisia lucreaza n strnsa colaborare cu cele doua organe consultative ale Uniunii, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor pe care le consulta n legatura cu proiectele sale de acte legislative. Dupa parerea noastra, Comisia Europeana are un important rol al controlului aplicarii tratatelor comunitare, atat de catre Consiliu, cat si de statele membre si consideram ca are si un semnificativ rol reprezentativ deoarece reprezinta interesele Comunitatii pe plan european.

BIBLIOGRAFIE

Cornel Tandafir, Drept Comunitar Manual Universitar, Editura Sitech. Augustin Fuerea, Drept Comunitar European. Partea generala, Editura All Beck. 5

Daniel Mihail Sandru, Drept Comunitar, Integrarea Europeana, Editura Universitara. Jean-Luc Sauron, Curs de institutii europene, Editura Polirom.

REFERAT LA DREPT INSTITUTIONAL COMUNITAR

--COMISIA EUROPEANA--

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative Facultatea de Administratie Publica