DOCTRINE JURIDICE. SINTEZA.

DREPT- ANUL I, SEM II Doctrina: opinia profesionistilor in drept Doctrine: opinii referitoare la diferite aspecte ale dreptului, precum rolul dreptului in societate; idei formulate cu privire la un anumit domeniu sau eveniment. Cuprinde opinii de filozofi, judecatori juristi, scriitori, sociologi, politologi, oameni cu capacitatea de a gandi si de a judeca, oameni care pot formula opinii despre drept. Rolul doctrinei juridice: Are o influenta indirecta Se reflecta ca o mentalitate generala asupra dreptului Poate influenta legiuitorul prin opinii cu privire la probleme regasite in doctrina Poate influenta legiuitorul care isi ia idei care se pot regasi intr-o sentinta, se poate raporta la doctrina chiar daca nu e izvor de drept propriu-zis. Clarifica sistematizarea ideilor teoretice referitoare la anumite probleme Creioneaza principalele jaloane a ceea ce urmareste societatea prin drept si rolul lui in viata sociala Doctrine fundamentale in drept: IUS NATURALISMUS: porneste de la idea ca singurul temei al dreptului este dreptul natural. Dreptul NATURAL: dreptul dedus cu rigoare matematica din ratiune. IUS POZITIVISMUS: la temelia ordinii juridice a societatii este dreptul pozitiv. Singura sursa a legii este legea pozitiva. Controversa intre PHYSIS= NATURA SI NOMOS= LEGE, CONVENTIE, OBICEI, DATINA. Deci dualismul intre natura si lege. 1. Adeptii lui PHYSIS= NATURA= NATURALISMUL Argumente: - lumea naturala este o lume a regularitatilor, cu o anumita legitate - o lume in care domina faptele naturale, intre care exista corelatii - raporturi cu caracter legic - in lumea naturala exista legi care au un caracter implacabil, universal, nu pot fi eliminate de catre existenta umana; cel mult omul poate asigura un control al lor - legile naturale sunt adevarate pentru ca se manifesta - natura si natura umana sunt aceleasi mereu - au considerat ca trebuie sa existe un fundament dincolo de legi, si aceasta este natura - unii au considerat ca in natura indivizii sunt inegali. Timbarc si Thrasymachos ziceau ca cel puternic il domina pe cel slab. - ideea inegalitatii este sustinuta si de Caliklles, care considera ca conform naturii este drept ca cel care este capabil sa aiba mai mult, si deci cel puternic il conduce pe cel slab. -ideea egalitatii sustinuta de Antiphon (in natura suntem toti egali), Alkidammas (divinitatea a facut toti oamenii liberi), si Lykophrom (legea e un contract si o garantie a obligatiilor reciproce). 2. Adeptii lui NOMOS=LEGE= POZITIVISMUL Argumente:

cetatile difera prin legi, prin conventii, sunt in continua transformare exista o diversitate a legilor si areprezentarii binelui, frumosului, adevarului, etc. oamenii aduc ceva nou spre deosebire de natura virtutile nu sunt naturale, ele se pot invata, transmite Archelaos spunea ca ceea e e just si injust nu exista de la natura, ci prin conventie; dreptul si dreptatea sunt stabilite de lege si nu exista in natura. In natura nu exista bine, rau, drept, nedrept, natura e amorala. Protagoras, un sofist de seama, considera ca binele, raul, adevarul nu au o esenta proprie de la natura, ci dreptul se intemeiaza pe vointa popoarelor, pe hotararile judecatorilor, voturile, hotararile poporului. Opiniile expirmate prin vot au atata putere incat pot rasturna ordinea naturala , de aici rezulta ca se poateface drept din nedrept, depinde de opiniile oamenilor. Legile sunt conventionale, nu arbitrarii! GRECIA ANTICA PLATON, ARISTOTEL SI SOCRATE au elaborat discutii asupra dreptului si a legii. PLATON Omul exista datorita legilor, care stabilesc raporturi intre indivizi in viata sociala. Indivizii trebuie sa respecte legea, chiar daca ii neindreptateste uneori. Si-a propus sa creeze o cetate perfecta, ideala. Indivizii sunt principalii componenti ai cetatii si au 3 calitati: ratiune intelepciune vointa-curaj dorinta- pasiune Trebuie sa conduca cei intelepti. unde exista intleepti care sa conduca nu trebuie sa existe legi. Initial nu a fost de acord cu ideea de a avea legi scrise pt ca ele sunt imperfecte. Apoi sa razgandit si a zis ca legile trebuie totusi sa contina un preambul. In cetate trebuie sa existe cooperare: unii vor conduce, altii vor produce, sau vor apara, astfel se va obtine o administrare a cetatii. Omul potrivit (in functie de clee 3 calitati) la locul potrivit. Sustinea ca daca gresesti trebuie sa te duci singur la judecator pt a-ti lua pedeapsa si apoi a te purifica. Cine va respecta legea va fi drept. Dreptatea nu inseamna distribuire, fiecare sa isi pastreze functiile. Spunea ca lumea e impartita in 2: lumea esentelor, a formelor, a idealurilor, tiparelor si lumea lucrurilor reale care sunt copii palide ale acestor esente. Ideea de lege implica perfectiunea, iar lucrurile sunt imperfecte, trecatoare. Legile pozitive sunt imperfecte. ARISTOTEL Dreptatea este o virtute sociala (pentru el si pentru altul, intersubiectivitatea). De curajul unui beneficiaza si ceilalti. Dreptul nu ia nici mai mult nici mai putin din ceea ce ii revine din societate. Cel care este drept nu poseda nici mai mult nici mai putin din bunurile comunitatii. Societatea stabilete o impartire in functie de merit. Sa-I dam cezarului ce-I al cezarului. Egalitatea se va face intre proportii: raportul ca toti sunt egali, dar contributia nu este egala. Unul este arhitect, altul este pantofar. Dreptul este legat de existenta litigiilor pentru ca judecatorul nu face nici schimb nici distributii. Dreptul este decizia judecatorului cand exista o relatie de plangere, un litigiu. Statul intervine si stabileste ordinea. Judecatorul descopera dreptul prin actiunea ratiunii,, care se cheama jurisprudenta.

Zicea ca desi legile sunt imperfecte ele trebuie sa existe. Putem suplini imperfectiunea legii prin interventia judecatorului.. El poate corecta legea. Dreptul natural are un anumit trecut cu vedere la inceput: porneste de la natura, cosmos, lumea inconjuratoare. Natura prezinta o anumita ordine si finalitate, si toate lucrurile sunt in relatie unele cu altele si merg catre un singur scop: de a-si atinge propria natura ,plinatatea fiintei lor. Tinta spre care tinde este natura lui. Natura cetatii este sa asigure fericirea indivizilor, finalitatea familiei este aceea de a avea copii, de a-I educa, de a perpetua specia. A gasi o solutie in raport cu natura= a gasi finalitate fiecarui lucri. Este natural, firesc sa dai ,dar si sa primesti. Dreptul natural se modifica permanent, nu are caracter perpetuu, etern, universal, aboslut. Legea pozitiva este dreptul legal (dicaion nomicon) SOCRATE Legea este intotdeauna dreapta. Cunoaste-te pe tine insuti maxima inscrisa pe templul lui Apollo dinDelfi. Omul este contrans.- supunerea individului fata de lege. Cunoasterea se transmite de la unul la celalalt. Adevarul salasluieste in fiecare om, trebuie sa se aiba pe sine in fata ca obiect de cunoastere. E important ceea ce stii pt ca dreptatea se realizeaza daca stii ce trebuie sa faci. Respectarea legii este o indatorire de la care nu te poti sustrage. Individul ii datoreaza legii existenta ca om si ca cetatean. Libertatea absoluta este o fictiune, individul este contrans de cand se naste. ROMA ANTICA CICERO Dreptul la romani= a trai in mod onorabil, a nu vatama pe altul si a da fiecaruia ce este al sau. Romanii fac distinctia dintre drept si morala. Dreptul este arta binelui si a echitabilului. Cicero inlocuieste natura exterioara cu natura omului: natura dreptului este generata de natura omuluui => dreptul se reduce la ratiune. Pentru a cunoaste dreptul trebuie sa se porneasca de la lege, legea este intelepciunea naturii, este intelepciunea dreapta in conformitate cu natura. Pentru Cicero omul este o fiinta inzestrata cu sociabilitate, care are acest instinct si are tendinta de a se asocia cu ceilalti si de aici apar datorii, obligatiile lui sociale. Principala indatorire este de a proteja proprietatea de jurt. Dreptul la el apare ca o tentativa de a proteja proprietatea de furt. O lata indatorire a omaneilor este de a-si respecta cuvantul dat si promisiunie si de aici provine forta contractelor. Principala caracteristca a contractului este consensul, acordul vointei partilor. Este influentat de scepticism si pune accentul pe jurisprudenta. A formulat noi obligatii: obligatia de a respecta in fiecare om, fie si sclav, ratiunea, umanitatea, sinceritatea, pietatea in raporturile de familie. ROLUL CRESTINISMULUI IN FORMAREA DREPTULUI Ideea uniunii omului cu divinitatea., ideea de mantuire, de transcenderea realitatii istorice. Principalul proces sau experienta intelectuala este aceea a credintei si nu a ratiunii.

Principala forma de intelegere a lumii exterioare face apel la o alta activitate, credinta= acceptarea, nu intelerea prin ratiune. Religia vrea sa subordoneze capacitatea intelectuala a omului la experienta mistica a credintei. Nu poti intelege daca nu crezi. SFANTUL AUGUSTIN Aureliu Augustin, care este sanctificat, a desfasurat o activitate misionara. 1. Teoria legilor profane (Teoria dreptului pozitiv). Doctrina Sf. Augustin este caracterizata de viziunea crestina asupra lumii. Toata conceptia sa juridica are la baza teoria crestina. Sf. Augustin sublineaza ca trebuie sa facem o distinctie in cadrul sistemului legislativ intre legea divina si legea omeneasca (=profana). Teoria legii profane are la baza 2 principii: a) Legile profane nu sunt juste b) Desi injuste, legile profane trebuie respectate (ideea obedientei fata de lege) Critica toate institutiile statului (sociale, militare, judiciare, ale administratiei). Astfel, justitia romana este injusta, pentru ca nu are la baza credinta crestina, iar unde nu exista justitie, nu exista nici drept. Sfantul Augustin sustine ideea proprietatii private, dar si a proprietatii comune, obstesti, prin punerea in comun a bunurilor de catre crestini, in special calugari reafirmarea dreptului natural, justitia devine comunitara. Proprietatea privata nu-si are izvorul in dreptul divin. Justitia este informulabila, ea nu poate fi adevarata decat daca are la baza credinta in Dumnezeu. Element de esenta pentru dreptul crestin, el nu poatesanctiona si nu poate fi sanctionat pe pamant. Important: dreptul crestin poate coexista in armonie cu dreptul laic, terestru, trecator. CONCEPTIA DESPRE LEGE SI DREPT A SF. TOMA DAQUINO TOMA DAQUINO Considera ca statul trebuie sa se supuna bisericii. Spunea ca nu exista contradictie intre spiritul de proprietate si textul Evangheliilor. In dreptul roman nu exista referire la textul ecanghelic, nu se spune nimic despre cum sa iti folosesti proprietatea privata. Statul are ca scop asigurarea binelui comul al societatii. Conflict intre papa si imparat, legat de originea divina a fiecaruia. Se reacorda importanta dreptului roman si proprietatii private. Toma plaseaza in varf ratiunea lui Dumnezeu. Spunea ca orice bine tebuie sa vizeze un bine pentru intreaga societate, apoi sa fie o dispozitie a ratiunii, sa vina de la o instanta de prestigiu si sa fie facuta publica si promulgata. Toma a reabilitat dreptul roman, institutiile sociale si cultura profana. A acceptat si cultura care a aparut in afara crestinismului. Credinta si ratiunea COEXISTA.

POZITIVISMUL JURIDIC Este o orientare care domina gandirea juridica in Evul Mediu. La inceputul sec 19 a aparut o idee despre mersul istoriei umane care se intelege prin 3 faze: 1. Mitologica, 2. Metafizica (filozofica), 3. Stiintifica (pozitiva)= in care lumea este explicata prin raporturi matematice intre oamnei. POZITIVISMUL ESTE CONCEPTIA JURIDICA CARE CONSIDERA CA LEGEA SI NUMAI LEGEA PROMULGATA ESTE SURSA ORDINII JURIDICE. TOTUL SE SPRIJINA PE LEGEA POZITIVA SI NU EXISTALT TIP DE DREPT IN AFARA DE DREPTUL POZITIV. Pozitivismul considera ca vointa umana este exclusiv a legiuitorului: ceea ce hotaraste legiuitorul are valoare de lege. Vointa legiuitorului este sursa dreptului, singura care are valoare. D. Scott si William of Ockham sunt reprezentanti de seama ai franciscanilor care sunt posteriorii lui Toma. Erau adversari ai lui Toma. Scott considera ca Toma a incorsetat lumea intr-o ordine: a sustine ideea de ordine naturala este un afront adus divinitatii pentru ca Dumnezeu este putere absoluta nelimitata. El poate crea si recrea lumea dupa vointa sa. Scott spunea ca Dumnezeu prin puterea si libertatea lui poate crea oricand o ordine in care conceptele pe care le consideram noi rele nu sunt rele in sine. Vointa lui Dumnezeu stabileste valoarea de bun sau rau. Proprietatea si conducerea nu vin din natura ci sunt artificiale, dar au avut permisiune divina. Ockam considera ca totul depinde de voitna lui Dumnezeu care poate crea mereu o lume, o poate modifica. Dreptul este o permisiune, o putere pe care o avem, de care ne bucuram datorita faptului ca ne-a fost acordata de o lege pozitiva, de o regula, de o autoritate. Aceasta permisiune o avem fie din dreptuul cerului fie din dreptul cetatii. Cei doi considerau ca exista doar procese individuale, deci nu exista om. Exista doar Ion, Vasile, Carla, X. Hugo Grotius este considerat intemeietorul dreptului international si al teoriei dreptului natura. THOMAS HOBBES Pozitivismul modern initiat de franciscani in Evul Mediu isi are originea in gandirea lui Thomas Hobbes. Considera ca reptul este artificial, si institutiile la fel. Dreptul este o institutie umana. Ordine naturala in care omul se afla in stare naturala. Aceasta stare naturala este o stare de dezoridine, de dezinstitutie. Omul este avar, violent- ia nastere un razboi al tuturor impotriva tuturor. In stare naturala, daca orice individ aare o libertate absoluta si beneficiaza de un drept asupra oricarui lucru din realitate, fiecare are dreptul la orice si inevitabil ia nastere conflictul. In stare naturala omul este dominat, treaieste cu frica mortii violente, sau cu amenintarea cu moartea. De aceea trebuie sa se treaca de al o stare naturala la una civila, aceasta este calea de salvare. Taote amenintarile pot fi depasite daca apar institutiile civile: statul si dreptul care se realizeaza pe cale contractuala. Hobbes este teoreticianul absolutismului politic.

Nu adevarul este cel care instituie legea, ci autoritatea. Suveranul este sursa legilor si este deasupra legilor. Principele este deasupra legilor. RATIUNEA PURA A LUI IMMANUEL KANT Pentru Kant teoria pura inseamna a stabili natura dreptului nu in functie de finalitatile lui politice, in in functie de ceea ce urmaresc oamenii prin drept, pentru ca nu are importanta caracterul naturii umane (ca buna sau rea), ci important este sa nu mai intemeiem dreptul pe asteptarile oamenilor de la drept, sa nu mai intelegem preptul prin prisma finalitatilor pe care le urmaresc oamenii prin drept, ci trebuie sa elaboram o teorie care sa izvorasca de la principii apriorice ale ratiunii, NU DIN EXPERIENTA CI DIN RATIUNE- STABILIREA CUNOASTERII DIN CONCEPTE, pentru ca experienta nu are universalitate si necesitate. O TEORIE PURA ESTE UNA CARE NU PORNESTE DE LA EXPERIENTA. OMUL ISI DA LEGEA MORALA SI SURSA LEGII MORALE ESTE OMUL. Daca omul respecta legea, o face dintr-un motiv exterior. Daca respecta moralitatea, o face bazandu-se pe un motiv interior. In raportul moral sau in viata morala individul nu se raporteaza decat la el insusi adica moralitatea este un monolog al individului, prin care isi stabileste anumite obiective pe care le judeca, le apreciaza, desi sunt de domeniul interioritatii. In Metafizica moravurilor, Kant definea dreptul ca Totalitatea conditiilor prin care liberul arbitru al unui om este in conformitate cu liberul arbitru al altui om, sub legea universala a libertatii. Dreptul sau legea nu este o ingradire a individului, ci numai o ingradire a actiunilor lui care incalca granitele libertatii celuilalt. Dreptul nu trebuie sa asigure securitatea, utilitatea, placrea, ci LIBERTATEA PERSOANEI.

W.F. HEGEL Ca si la Kant, dreptul este o manifestare a vointei. Vointa este libera (vreau ceva). Vointa libera se manifesta numaiu asupra obiectelor, nu si a persoanelor. Numai pentru bunuri poti avea drept de proprietate. PROPRIETATEA, CONTRACTUL SI NEDREPATEA SUNT CELE 3 MARI CONCEPTE ALE LUI HEGEL.

CODIFICAREA. ASPECTE FILOZOFICE Marile probleme ale sec 18 au fost problema legislatiei si cea a administrarii justitiei. SE resimtea in intreaba Europa nevoia unei coordonari, stabilizari si rationalizari a normelor juridice, care sa elimine obscuritatile si contradictiile si care apoi sa duca la instaurarea unei ordini care sa realizeze legile universale si eterne ale ratiunii, traducandu-le in norme pozitive sigure. Confuzia, caracterul contradictoriu si incertitudinea dreptului comun au impus reelaborarea sa doctrinala, reorganizarea in forma de sistem, coordonarea normelor in mod rational. Juristii epocii considerau dreptul natural, dreptul dedus cu rigoare matematica din ratiune, sistemul ideal de drept. Stabilizarea si rationalizarea dreptului a fost realizata la sf sec 18 si inceputul sec 19 de catre CODIFICARI.

Codurile nu erau decat compilatii si consoloidari ale normelor preexistente, romane si cutumiare, pe care legislatorul le-a integrat , coordonat si declarat stabile, urmarind satisfacerea exigentelor pe care erealitatea istorica o impunea in plan tehnico-juridic, si in prumul rand aceea a certitudinii si stabilitatii dreptului. Primul cod veritabil a fost cel care a intrat in vigoare in 1794 in Prusia. Codul continea un principiu indepartat al jusnaturalismului: principiul caracterului exhaustiv si necesar al codului. Pentru a inlatura cea mai mica libertate de a-l interpreta, se afirma principiul ca nimeni nu poate crea dreptul in afara legislatorului. Supunerea absoluta a judecatorului la lege. Singura sursa a dreptului este cea care provine de la autoritatea organelor legislative ale statului. Portalis a spus, totusi, ca legile pozitive nu inlocuiesc in intregine folosirea ratiuniinaturale, ocnsiderand ca in absenta unui text precs in materie penala legea poate folosi uzantele, precedentele judiciare, doctrina aceptate si dreptul natural. UTILITARISMUL ENGLEZ J. BENTHAM Filozofia lui utilitarista are ca punct de plecare principiul ca individul si comunitatea au ca scop fericirea. Omul trebuie sa caute fericirea si sa evite suferinta. Morala este arta de a conduce actiunile umane a.i. sa rezulte din ele cea mai mare cantitate de fericire posibila. Aceasta este singura masura a dreptului si nedreptului, iar regulile justitiei sunt regulile utilitatii. JOHN STUART MILL In opera sa, Utilitarismul, conceptul de justite se deosebeste de cel de morala in general pentru ca implica nu numai ceva ce e bine sa faci si rau sa nu faci, dar si ceva ce o anume perosana poate pretinde de la noi ca fiind dreptul au moral. Nimeni nu are un drept moral cu privire la generozitatea si marinimia noastra pt ca nu suntem obligati dpdv moral sa practicam virtuti fata de niciun individ dererminat. Elementul rational care legitimeaza sentimentul justitiei este determinat de faptul ca interesul la care el se refera este SECURITATEA, care este cel mai vital dintre toate interesele. justitia este un nume pentru anumite clase de reguli morale care privesc mai direct esenta bunastarii umane. Deci Mill concepe dreptul atat ca lege cat si ca drept personal, subicetiv, adica un titlu pe care il poseda unul sau mai multi indivizi. Esenta dreptului este ideea de constrangere juridica. Mill considera ca pe un infractor educatia si circumstantele exterioare l-au facut infractor, iar el nu este responsabil pentru aceasta. Considera ca nu s-ar putea justifica pedepsirea unui om a carui vointa este intr-o stare complet depravata decat daca s-ar presupune ca a ajuns in aceasta stare independent de orice influenta a unor circumstante exterioare. INFLUENTA POZITIVISMULUI FILOZOFIC IN DOMENIUL JURIDIC Se amplifica indeea ca veritabila cunoastere nu se poate fonda decat pe observarea faptelor si deci trebuie sa se renunte la cautarea unui principiu universal al realitatii si la cauzele ultime ale fenomenelor pentru a descoperi legile constituite de relatiile constante si invariabile care exista intre fenomene.

Problemele morale si sociale treubie sa fie cercetate urmand metodele stiintelor naturii. Vechea aspiratie a unei cunaosteri universale si totale renaste in ferma convingere ca metoda stiintelor naturii poate fi aceea care sa o satisfaca. A. COMTE Este intemeietorul pozitivismului. Considera ca pozitivismul nu recunoaste altuia alt drept decat acela de a-si face intotdeauna propria datorie. Orice drept uman este deci absurd, imoral. Fiecare are datorii fata de toti, dar nimeni nu are niciun drept propriu-zis. POZITIVISMUL JURIDIC FORMALIST Pozitivitatea la care se refera pozitivismul juridic este pozitivitatea formala a normelor, faptul de a fi puse de o entitate careia I se atribuie puterea exclusiva de a crea dreptul. Constructia logico-sistematica a dreptului pozitiv, dispunerea elementelor dupa o conexiune logica cat mai riguroasa a dus la dezvoltarea a ceea ce juristii numesc dogmatica, la elaborarea unei conceptii juridice generale realizata pe baza normelor existente. Se dezvolta jurisprudenta conceptelor. NEOKANTIANISMUL Pentru filozofia pozitivista, dominanta in a doua jumatate a se 19, nu exista decat realitatea faptelor, iar singura forma legitima de cunoastere era considerata stiinta,conceputa ca un sistem de legi imuabile despre raporturile necesare intre fapte. La sf sec al 19-lea apare o noua conceptie despre stiinta, care nu era legata de pozitivism. Aceasta orientare nu mai limita stiinta doar la stiintele naturii si la cele care utilizau metoda lor, ci lua in seama si cunoasterea care se refera la societate si la cultura. W. DILTHEY In principala sa lucrare, Introducere in stiintele spiritului, stabileste distinctia intre stiintele naturii si stiintele spiritului si sustine legitimitatea caracterului stiintific al acestora din urma. El fundamenteaza stiinta spiritului pe psihologie. Stiintele spiritului se disting de stiintele naturii prin obiectul lor: in cazul primelor obiectul este produs liber de om prin spiritul uman, pe cand in al doilea caz este constituit din fenomene necesare, in sens naturalist. REALISMUL SCANDINAV Specificul realismului scandinat este ideea conform careia dreptul este un fenomne psihic colectiv; drepturile subiective si obligatiile exista ca ceva diferit de realitatea empirica. Forta constrangatoare a dreptului nu are realitate decat in calitate de idee a spiritului uman. Din sustinerea irealitatii dreptului decurge ca sarcina juristului este inteleasa ca tehnica constituita din termeni si proceduri rituale cu care se determina la oameni comportamente si obisnuinte, introducandu-le un sens de obligatie, care se ataseaza credintei ca aceste rituri creaza legaturi si puteri reale. Karl Olivercroma accentueaza caracterul imaginar si fictiv al conceptelor de drept subiectiv si obligatie juridica.