Cega

Acipenser ruthenus Linnaeus, 1758

Denumirea populara : cega

Distributie geografica

Cega este o specie euro-asiatica fiind raspandita in raurile care se varsa in Marea Caspica, M. Neagra, M. Azov, M, Baltica, M. Alba, M. Barent, M. Kara.

Cega a fost semnalata in cursurile inferioare ale afluentilor Dunarii: Prut, Olt, Arges, Siret, Jiu si in afluentii Tisei: Cris, Mures, Somes.

Descriere

D 37-54; A 19-31; SD (12-13) 14 (15-17); SL (52) 57-71; SV (0-12) 13-16 (17-19); sp.br. 15-26 (31).

Lungimea maxima: 100 125 cm, greutatea pana la 16 kg. In Dunare se prind de obicei exemplare de 60-70 cm (4-5 kg). Uneori se captureaza exemplare de 8-10 kg.

Se deosebeste de viza prin buza inferioara care este intrerupta la mijloc. De celelalte specii ale genului Acipenser se deosebeste prin numarul mare de scuturi laterale, in general mai mare de 50 si prin mustatile franjurate (Sokolov and Vasilev, 1989).

Botul este alungit, triunghiular, ascutit, putin ridicat la extremitate; lungimea botului este extrem de variabila si este cuprinsa intre 37,6% - 57,1% lc (Carausu, 1952).

1/3

Cega

Coloratia este foarte variabila. Spatele de culoarea cenusie sau cafenie, cu o usoara nuanta de verde; scuturile albicioase. Partea ventrala de culoare galbuie. Innotatoarele P, D si C cenusii, V si A cenusii-albicioase. Irisul de culoare galbuie. Antipa (1909) a descris doua varietati de culoare: var. alba cu pielea alba, fara pigment (care uneori poate avea ochii de culoare rosie) si var. erythraea de culoare rosu-caramiziu.

Pe langa forma tipica de cega cu botul lung si ascutit, Antipa (1909) descrie o varietate de cega cu botul scurt (Acipenser ruthenus var. brevirostris). Aceasta varietate difera de forma obisnuita prin botul scurt, triunghiular si rotunjit la varf. Cele doua forme de rostru au fost semnalate in majoritatea bazinelor. Unii autori considera aceste forme ca fiind grupuri genetice distincte. Alti autori neaga existenta celor doua forme considerand ca sunt determinate de conditiile de mediu (hrana) sau sunt un rezultat al hibridarii ( Sokolov and Vasilev, 1989).

Hibrizi

Cega se incruciseaza cu viza, morunul, pastruga si nisetrul. Cel mai frecvent se incruciseaza cu nisetrul acesti hibrizi se recunosc prin numarul mai mare de scuturi laterale si tendinta de a ramane in rauri ( Sokolov and Vasilev, 1989; Antipa, 1909). Hibrizii intergenerici artificiali morun x cega sunt cunoscuti sub numele de bester. Acesti hibrizi sunt crescuti in scop comercial.

Biologie

Cega este o specie de apa dulce. Se intalneste in Dunare, extrem de rar in mare. Se intalneste destul de rar in Delta Dunarii, este mai raspandita in regiunea Brailei, pe bratul Borcea si in sus pe Dunare. De obicei sta in curent la adancimi mari, cu fund tare, pietros sau nisipos. Nu suporta apa tulbure si din acest motiv, dupa ploaie se retrage in locuri adanci. In timpul iernii hiberneaza in gropi adanci, impreuna cu viza. Este o specie sedentara si nu intreprinde migratii lungi.

Hrana consta din organisme bentonice - aproape exclusiv crustacee si larve de insecte, de preferinta cele de efemeride, apartinand genului Palingenia. Larvele acestor insecte se dezvolta la adancimi de 6-8 m, aceste locuri constituind locuri de hranire/aglomerare ale cegii. Consuma si viermi, larve de trichoptere si chironomide.

2/3

Cega

Longevitate . Atinge o varsta de 22 24 ani. Femelele traiesc mai mult decat masculii.

Maturitatea sexuala : masculii la 3-7 ani (de obicei 4-5 ani), femelele la 5-12 ani (de obicei 7-9 ani). Probabil ca dupa atingerea maturitatii sexuale se reproduce anual, dar acest fapt trebuie confirmat.

Fecunditate : Fecunditatea absoluta variaza intre 15.000 44.000 icre.

Perioada de reproducere : Incepe la mijlocul lunii aprilie si dureaza pana la sfarsitul lunii mai, uneori pana la inceputul lui iunie. Temperatura optima de reproducere este de 12 170 C.

Locurile de reproducere : Locul de reproducere este intotdeauna in Dunare, la o adancime de 6-8 metri, in locuri cu un curent puternic pentru a preveni depunerea malului pe icre.

3/3