Chapter 1

Funct ia Beta
Vom considera acum funct ia legat a de funct iile gamma, ce apare in calculul a multor integrale denite. Este denit a pentru x > 0 si y > 0 de cele 2 identit a ti echivalente : Denit ie Funct iile beta, sau integralele Euler de prima spet a, sunt date de:
1

B (x, y ) =
0

tx1 (1 t)y1 dt
/2 /2

(1.1)

=2
0

sin(t)2x1 cos(t)2y1 dt = 2
0

sin(t)2y1 cos(t)2x1 dt

(1.2)

= B (y, x) Aceast a denit ie este deasemenea valid a pentru numere complexe x si y , cum ar (x) > 0 si (y ) > 0, iar Euler g ase ste ecuat ia (1.1) nc a din 1730. Numele de funct ia beta a fost introdus pentru prima dat a de Jacques Binet (17861856) in 1839 si a avut numeroase contribut ii legate de acest subiect. Funct ia beta este simetric a si poate calculat a prin int elegerea funct iei gamma, datorit a unei propriet a ti importante: Teorema 1 Fie (x) > 0 si (y ) > 0, atunci: B (x, y ) = (x)(y ) = B (y, x). (x + y ) (1.3)

Demonstrat ie Vom folosi integrala denita (??)3 si form am urm atorul produs:

(x)(y ) = 4
0

u2x1 eu du
0 0

v 2y1 ev dv

=4
0

eu 1

+v 2 2x1 2y 1

dudv

CHAPTER 1. FUNCT IA BETA

introducem variabilele polare u = r cos , v = r sin , a sadar:

/2 0 /2

(x)(x) = 4
0

er r2(x+y)1 cos2x1 sin2y1 drd

=2
0

r2(x+y)1 er dr2
0

cos2x1 sin2y1 d

= (x + y )B (y, x).

Din relat ia (1.3)32 urmeaz a: B (x + 1 , y ) = (x + 1) (y ) x(x)(y ) x = = B (x, y ), (x + y + 1) (x + y )(x + y ) x+y

ajungem la ecuat ia funct ional a a funct iei beta : B (x + 1, y ) = x B (x, y ). x+y (1.4)

1.1

Valori speciale
1 1 B ( , ) = , 2 2 2 3 1 2 , B( , ) = 3 3 3 1 3 B ( , ) = 2, 4 4 B (x, 1 x) = sin(x) 1 , x n => 1 ,

B (x, 1) =

B (x, n) =

(n 1)! x(x + 1) . . . (x + n 1) (m 1)!(n 1)! (m + n 1)!

B (m, n) =

m => 1, n => 1.

1.2. INTEGRALELE LUI WALLIS

1.2

Integralele lui Wallis

/2 /2

De exemplu, urm atoarele integrale (integrale Wallis ) Wn =

0

sinn d =
0

cosn d,

pot calculate prin nt elegerea funct iilor beta si gamma. Datorit a relat iei (1.2)31, avem : 1 n+1 1 , ), Wn = B ( 2 2 2 si cele dou a cazuri n = 2p + 1 si n = 2p devin naturale. Pentru valorile impare ale argumentului n, avem: W2p+1 = 1 (p + 1)(1/2) p!(1/2) 1 B (p + 1. ) = = 2 2 2(p + 3/2) 2p + 1(p + 1/2) 2p p! 4p p!2 = . 1.3.5 . . . (2p + 1) (2p + 1)!

si folosindu-ne de formula (??)10 ajungem la un rezultat cunoscut: W2p+1 =

Aceea si metod a ne permite s a calcul am integralele pentru valori specice: W2 p = si n nal: W2 p = Se observ a u sor c a: Wn+2 = 1 n+2+1 1 1 n+1 1 (n + 1)/2 n+1 B( , ) = B( + 1, ) = Wn = ( ) Wn 2 2 2 2 2 2 n/2 + 1 n+1 (2p)! 1.3.5 . . . (2p 1) = p 2 . 2p+1 p! 4 p! 2 1 1 1 (p + 1/2)(1/2) B (p + , ) = 2 2 2 2(p + 1)

mult umit a ecuat iei (1.4)33. Este interesant de notat c a: 1 +1 1 B( , ) 2 2 2 funct ioneaz a pentru orice num ar real > 1 si n cele din urm a putem deduce folosind (1.1)30 si (1.2)31 c a (respectiv cu = 1/2 si = 1/2): W =
/2 0 /2 0

d = sin sin d =

0 1 0

2 (1/4) 2dt = , 2 2 1 t4

(1.5)

2t2 dt (2 )3/2 . = 2 (1/4) 1 t4

In consecint a produsul acestor dou a integrale ne permite s a deriv am relat ia datorit a lui Euler: 1 1 dt t2 dt = . 4 4 4 1 t 1 t 0 0