regimul juridic al actelor administrative 1. Legalitatea si oportunitatea actelor administrative I Legalitatea ca element central al regimului juridic al actelor administrative.

Prin regim juridic vom intelege un ansamblu de reguli, de fond si de forma, care dau particularitate actelor administrative in circuitul juridic, si anume; reguli (conditii) de valabilitate a actului administrative, respective reguli ce guverneaza efectele pe care actul le produce. Intr-o formulare generica, prin legalitatea actelor administrative intellegem conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu actele normative care au o forta juridica superioara. II. Relatia legalitate oportunitate in doctrina romaneasca interbelica Scoala interbelica trata problema ,,puterii discretionare, adica a actelor administrative de autoritate discretionare , ca o problema fireasca a ,,puterii executive, activitatea de guvernare si activitatea administrativa. Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 (art. 2) face distinctie intre actele de guvernamant si actele administrative de autoritate discretionare, desi ambele categorii erau evocate prin expresia puterii discretionare a executivului sau a puterii de apreciere a executivului. In esenta atunci cand se analiza puterea discretionara se facea distinctie intre: a)chestiunile de oportunitate si b) chestiunile de legalitate; in cazul activitatii administrative Executivul avea puterea discretionara de a exprima oportunitatea, dadr nu si legalitatea acteor sale, pe cand in cazul actelor de guvernamant puterea executiva avea caderea de a aprecia nu numai chestiunile de oportunitate, dar si chestiuni de legalitate. III. Relatia legalitate-oportunitate in doctrina si jurisprudenta franceza In doctrina franceza se vorbeste despre un drept de apreciere al administratiei publice pentru a evoca actiunea administratiei intr-un cadru ingaduit de lege, pe cand notiunea de oportunitate este folosita pentru a evoca o actiune de fapt a administratiei publice, in situatii exceptionale, actiune necesara dar contrara legii.Putem observa ca atat in doctrina franceza, cat si in doctrina germana, raportul dintre legalitate si oportunitate, respectiv puterea discretionara este privita si prin prisma practicii judecatoresti, ajungandu-se pana acolo incat sa se formuleze anumite solutii teoretice prin raportare la dreptul existent si alte solutii teoretice prin raportare la dreptul existent si alte solutii teoretice raportate la dreptul creat de judecator. Ca o idee generala scopul administratiei publice, si anume realizarea interesului public, este totdeauna un element de legalitate, in timp ce mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce tin de oportunitate. Administratia nu are dreptul de a comite, in numele puterii discretionare, erori manifeste si nici de a face lucruri absurde , iar daca aceasta se intampla atunci exista motive ce indrepatatesc un recurs pentru exces de putere. Relatia legalitate-oportunitate in doctrina, legislatia si jurisprudenta germana Doctrina germana, traditioanal,prin putere discretionara evoca o anumita marja de libertate a administratiei publice in deciziile si actiunile sale, adica posibilitatea de allege intre mai multe atitudini posibile (a face A, a faceB sau a nu face nimic). IV.

Pentru fundamentarea puteriii discretionare in Germania, de-a lungul anilor s-au formulat mai multe teze, intre care si teoria dupa care fundamentul puterii discretionare s-ar afla in existenta notiunilor juridice nedeterminate; bine public, utilitate publica, ordine publica, drumuri publice, securitate publica, interes public, sigranta circulatiei, pericol, profil, avantaj, dezavantaj, aptitudine, buna ordonantare, abuzz, noapte, de mai multe ori, deseori, etc. Traditia puterii discretionare a administratiei germane s-a continuat si dupa 1945, tribunalkele administrative continuand sa rrespecte aceasta traditie. V. Concluzii cu privire la jurisprudenta romaneasca actuala Litera si spiritul Constitutiei noastre, necesitatea penetrarii institutiilor europene democratice si in practica instantelor de contincios administrative din tara noastra ne indreptatesc sa sustinem ca, indifferent cum privim oportunitatea in raport cu legalitatea, judecatorul de contincios administrative are dreptul sa verifice daca administratia publica nu a actionat abuziv, contrar interesului public, asa cum rezulta aceasta aceasta din legea pe care se intemeiaza actul administrative. Conditiile legalitaii In opinia prof. R Ionescu dupa conditiile-tip de legalitate se refera la: a) actul administrative sa fie emis in baza si in executarea legii b) actul administrative sa fie emis pe baza tuturor actelor organelorde stat care sunt superioare organului administrative emitent c) actul administrative sa fie emis de organul administrativ numai in limitele competentei sale d) actul administrative sa fie conform scopului legii ca si al celorlalte acte normative ale organelor suerioare organului administrative emitent e) actul administrative sa respecte cerintele legale referitoare la forma sa f) actul administrative sa fie oportun In lucrarea prof. Ilie Iovanas din 1977 citam urmatoarele criterii:a: a) momentul in care este adoptat un act normative b) locul si conditiile concrete in care urmeaza sa se aplice actul administrative c) mijloacele materiale si spirituale pe care le angajeaza decizia administrative, precum si al duratei in timp pe care o reclama aplicarea ei d) conformitatea actului administrativ cu scopul legii. In lumina acestor consideratii, urmeaza sa identificam, pe de-o parte, conditii generale de legalitate, iar pe de alta parte, conditii specifice de legalitate, pe considerente de oportunitate. Conditii generale de legalitate: a) actul administrative sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul Constitutiei b) actul administrative sa fie emis in litera si spiritul ordonantelor c) actul administrative sa fie emis pe baza tuturor actelor organelor administratiei publice care sunt superioare organului administrative emitent d) actul administrative sa fie emis de organul administrative numai in limitele componentei sale VI.

e) actul administrative sa fie emis in forma si cu procedura prevazuta de lege. Cat priveste sfera conditiilor de legalitate pe considerente de oportunitate, scopul legii (ratio legis) este limita legala a dreptului de apreciere (a oportunitati), limita la care se raporteaza judecatorul de contencios administrative, adica excesul de putere Neindeplinirea uneia din conditiile de legalitate atrage aplicarea sanctiunilor specifice dreptului administrative. 2. Forma si procedura emiterii actului administrativ I. Forma actului administrativ Manifestarea de vointa, care constituie actul administrative, nu poate produce efecte juridice, daca nu este concretizata de regula intr-o forma scrisa, care pentru actul administrative act de autoritate este o conditie ad validitatem, si de care se leaga si alte conditii de forma exterioara cum ar fi: limba in care este redactat actul, antetul(care arata organul emitent), titlul, preambulul, semnaturile, sigiliul, timbrul sec sau stampila, data si locul emiterii, numarul de ordine,numarul de iesire. Motivarea actului orice act administrative, fie normative, fie individual, potrivit exigentelor Constitutiei, trebuie sa fie motivat. Neindeplinirea acestor cerinte atrage nulitatea sau dupa caz, anulabilitatea actului. Potrivit art.13 din Costitutie, in Romania limba oficiala este limba romana, ca atare actele administrative, care sunt acte oficiale, nu pot fi redactate decat in limba romana. II. Fazele procedurii de elaborare a actului administrative Procedura de elaborare a actelor administrative cunoaste mai multe forme, de la cele mai simple pana la cele ami complicate. Sunt cazuri cand administratia poate proceda fara sa fie obligata sa respecte o procedura prestabilita. Din aceasta cauza, cercetarea regulilor procedurii de emitere a actelor administrative este dificil de realizat. Asa se explica de ce regulile procedurale ale regimului actelor administrative, analizate ca forme procedurale de emitere a actelor administrative, sunt de regula,impartite in trei categorii, in rapot de momentul emiterii actului; anterioare;concomitente si posterioare. III. Operatiuni procedurale anterioare, teoria avizului