Sunteți pe pagina 1din 25

Studiul de caz nr.7

Contabilitatea mediului – mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

7.1 Necesitatea şi perspectivele organizării contabilităţii mediului

Un moment important în dezvoltarea sistemului informaţional al activităţii tehnico-productive şi social-economice l-au avut şi îl au metodele contabile.

consolideze

substanţial suportul decizional economic, transferând tot mai mult soluţionarea unor probleme, fundamentarea unor decizii, din spaţiul probabilistic în cel al certitudinii.

Contabilitatea este un instrument de înregistrare a mişcării stocurilor, a naturii şi sensului fluxurilor, cu scopul determinării în timp a rezultatelor activităţii, valoarea adăugată, beneficiul sau pierderea, produsul intern brut, venitul naţional, economia sau soldul creanţelor şi datoriilor.

Eficienţa oricărei verigi de generare a fluxului informaţional depinde însă de legătura acesteia cu realitatea existentă şi nu cu realitatea dorită. Actualul sistem al Contabilităţii Naţionale nu reflectă un segment important al realităţii, al stocurilor şi fluxurilor asociate relaţiei biunivoce dintre sistemul economico-social şi mediu.

Economia mondială, societatea umană în ansamblul său, se află în faţa unei profunde ecocrize, a cărei depăşire solicită schimbarea practicilor clasice în raport cu cerinţele conservării mediului, iar contabilitatea mediului poate deveni spaţiul unor decizii cu impact în acest sens.

Ideea unei „contabilităţi a mediului” s-a conturat pe parcursul anilor '60-'70, mai întâi în plan teoretic (Betrand de Jouvenel – 1986, Henry Reskin – 1975), şi apoi în forme concrete, prin aplicaţiile din Norvegia (1974), Canada (1977) şi, ulterior, Franţa.

Prin

contabilitatea

naţională,

omul

a

reuşit

să-şi

Managementul mediului

Problema contabilităţii mediului şi a resurselor naturale a fost şi pe ordinea de zi a Conferinţei de la Rio, când s-a încercat proiectarea de paşi concreţi către realizarea dezvoltării durabile, în acest sens a fost subliniată necesitatea unor mijloace de gestionare a mediului, fiind prezentat şi „Sistemul costurilor integrate economie–mediu”, elaborat de ONU în cadrul obiectivului de revizuire a „sistemului contabilităţii naţionale”.

Comisia de conturi pentru economia mediului se înscrie în cadrul general al comisiilor de conturi, înfiinţat pentru principalele departamente ministeriale tehnice, agricultură, transport, sănătate, industrie. Fiecare dintre aceste comisii elaborează conturi structurate şi coordonate cu cele ale contabilităţii naţionale, graţie metodologiei „costurilor-satelit” a căror dezvoltare la scară naţională este coordonată de INSEE (Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice).

Costurile privind mediul care au făcut obiectul unei prime analize de către INSEE în anii ’80, au fost reactivate în 1994 de către Institutul Francez al Mediului. Din 1996, conturile de cheltuieli pentru protecţia mediului sunt elaborate după metodologia SERIEE (Sistemul European de Centralizare a Informaţiilor Economice asupra Mediului).

Din anii 1974-1975, ministerul care se ocupă cu mediul iniţiază

cercetări şi studii despre eco-industrii (cifra de afaceri, locuri de muncă,

şi despre cheltuieli de protecţie a mediului la iniţiativa

întreprinderilor, a colectivităţilor locale şi a persoanelor private. Aceste două tipuri de lucrări se concretizează în 1981 într-o primă versiune a publicaţiei „Date economice asupra mediului”.

Obiectivul urmărit este de a orienta mai bine factorii de decizie şi publicul în ceea ce priveşte principalele ţinte economice ale politicilor de mediu, care este nivelul şi evoluţia cheltuielilor pentru protecţia mediului, cine le finanţează, care este nivelul pagubelor cauzate mediului şi avantajele economice legate de reducerea acestor pagube, care sunt implicaţiile pentru intensificarea politicilor de mediu, inclusiv probleme legate de locurile de muncă, export etc.

exportul

)

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

În aceeaşi perioadă, INSEE dezvoltă „conturile satelit”, care se înscriu în cadrul contabilităţii naţionale; „conturile–satelit” marchează relaţiile dintre funcţiile colective, precum sănătate, educaţie, cercetare-dezvoltare, transporturi, turism şi activităţi economice.

Primele „conturi-satelit” ale mediului au fost publicate în 1986. Aceste conturi acopereau următoarele domenii:

- gestiunea apelor continentale;

- eliminarea şi recuperarea deşeurilor;

- spaţiile naturale protejate (parcuri naţionale, regionale);

- protecţia spaţiilor maritime;

- vânătoarea.

Începând cu 1990, Oficiul Statistic al Comunităţii Europene (Eurostat) începe definirea unui Sistem European de Centralizare a Informaţiilor Economice asupra Mediului (SERIEE). Acest sistem se înscrie în orientările definite în Sistemul Conturilor Naţionale, adoptat la nivel internaţional. El propune un cadru comun statelor membre pentru colectarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor economice asupra mediului, fiind centrat pe protecţia mediului şi pe evaluarea cheltuielilor stabilite pentru a reduce impactul asupra mediului.

Acestea fac obiectul unui anumit cont, şi anume contul Cheltuielilor pentru Protecţia Mediului (CPM). Conturile complementare sunt axate pe gestiunea resurselor naturale: gestiunea apei, a pădurilor şi a activităţilor de reciclare.

Obiectivul contului de Cheltuieli pentru Protecţia Mediului este de a răspunde următoarelor trei întrebări.

1. Cât cheltuieşte colectivitatea naţională şi sub ce formă pentru protecţia mediului?

2. Care sunt activităţile economice iniţiate pentru protecţia mediului?

3. Cum şi prin ce agenţi este finanţată această cheltuială?

În Franţa, între anii 1995-1998, s-au elaborat conturile de cheltuieli pentru protecţia mediului în următoarele domenii: gestiunea apelor, gestiunea deşeurilor, aerul şi poluarea fonică, biodiversitatea peisajelor.

Managementul mediului

Câteva domenii ale clasificării europene a activităţilor de protecţie a mediului nu fac încă obiectul conturilor de cheltuieli (protecţia solurilor şi a apelor subterane, protecţia împotriva radiaţiilor).

În calitate de cont-satelit pentru protecţia mediului, Contul pentru Cheltuiala cu Protecţia Mediului al SERIEE este coordonat cu conturile naţionale. Acest cont constituie unul dintre modulele Sistemului Integrat de Conturi Economice ale Mediului (SEEA). SEEA propune o prezentare normalizată a interacţiunii dintre economie şi mediu, care se articulează în jurul conturilor de flux (presiuni asupra mediului) şi de patrimoniu (starea mediului în termeni fizici şi monetari). În acest ansamblu, conturile de cheltuială pot fi văzute ca descriind răspunsul efectiv al societăţilor la presiunile şi degradările la care a fost supus mediul.

Un alt modul al Sistemului Integrat de Conturi Economice ale Mediului îl constituie indicatorii de sinteză, care aduc o informaţie sintetică despre nivelul presiunilor şi starea mediului. Obiectivul lor este de a asigura o monitorizare mai directă a politicilor publice.

Numeroase lucrări cu privire la indicatorii mediului au fost dezvoltate la nivel internaţional de către OCDE, Agenţia Europeană a Mediului şi Naţiunile Unite.

De exemplu, OCDE a definit indicatori bazaţi pe modelul „presiune-stare-răspuns”. Presiunile rezultă din activităţile umane, starea este aceea a mediilor fizice iar răspunsurile sunt eforturile efectuate de către actorii publici şi privaţi. Cei mai importanţi indicatori sunt:

- pentru schimbarea climatică: intensitatea emisiilor de CO 2 ;

- pentru stratul de ozon: substanţele dăunătoare stratului de ozon;

- pentru calitatea aerului: intensitatea emisiilor de SO x şi NO x ;

- pentru producţia de deşeuri: intensitatea producţiei de deşeuri municipale;

- pentru calitatea apei dulci: rata de racordare a staţiilor de epurare;

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

- pentru resursele de apă dulce: intensitatea utilizării resurselor de apă;

resurselor

- pentru

resursele

forestiere:

intensitatea

utilizării

forestiere;

- pentru resursele energetice: intensitatea utilizării energiei;

- pentru biodiversitatea: numărul speciilor ameninţate.

În stadiul actual al reflectării conturilor naţionale la nivel internaţional, european şi francez, o evaluare planetară a patrimoniului natural şi a degradărilor suferite de mediu este încă foarte dificilă. Preferinţa se îndreaptă către elaborarea de conturi fizice, susceptibile de a descrie ansamblul patrimoniului natural al unei ţări în diversele sale componente, integrând utilizarea stocurilor de resurse naturale pe de o parte, şi degradarea mediilor naturale cauzate de activităţile economice, pe de altă parte. Aceste date fizice pot, în anumite cazuri, să fie corelate cu conturile naţionale, care sunt exprimate în termeni monetari.

Conturile de emisii vizează corelarea emisiilor de poluanţi în aer, apă şi sol cu sectorul productiv şi cu sectorul consumului. Astfel, Biroul Central de Statistici al Ţărilor de Jos a dezvoltat o prezentare matricială a emisiilor în diverse medii cu activitatea ramurilor productive şi neproductive. Această metodă a fost adoptată la nivel european, în special pentru descrierea emisiilor atmosferice şi a deversărilor în apă.

Analiza pagubelor provocate mediului este indispensabilă pentru a explica o parte din evoluţiile constante în stocurile de active naturale (cantitativ şi calitativ).

Naţiunile Unite („Departamentul de Informare economică şi socială şi de analiză a politicilor”) preconizează să integreze în conturi pagubele legate de epuizarea resurselor naturale, de utilizare a pământului, de utilizare a funcţiei de eliminare a poluării.

În concluzie, în ciuda unui efort iniţial important în plan metodologic, conturile mediului au fost practic limitate la conturile de cheltuieli pentru protecţia mediului.

Managementul mediului

Dezvoltările actuale se concentrează asupra conturilor de emisii atmosferice, a conturilor pădurii şi a conturilor apei.

De exemplu, în domeniul apei îmbunătăţirea contului se sprijină pe două considerente: pe de o parte, stabilirea în 1999, a unui nou cont referitor la cheltuielile legate de prelevarea şi distribuţia apei, fiind necesară o modificare a structurii contului cheltuielilor de gestiune a apelor uzate, iar pe de altă parte, adoptarea directivei cadru europene referitoare la apă. Această directivă care stabileşte un cadru pentru protecţia apelor atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ, joacă un rol strategic în politica comună a apei. Directiva prevede fixarea unui obiectiv de „aducere a apelor într-o stare bunăşi de definire a programelor de măsuri, trecând prin analizele economice. Încă de la sfârşitul anului 2004, este prevăzută stabilirea unei „caracterizări a districtelor hidrogeografice”, incluzând o analiză economică a utilizării apei care să prezinte proporţia de recuperare a costurilor utilizării apei în sectorul macroeconomic, în cadrul căruia se distinge sectorul consumului, industria, agricultura.

De asemenea, îmbunătăţirea contului cheltuielilor de gestiune a deşeurilor vizează să coreleze rezultatele conturilor cu obiectivele şi deciziile politicii naţionale referitoare la deşeuri.

Îmbunătăţirea contului se realizează prin:

- prezentarea integrată atât a datelor fizice, cât şi a celor monetare;

- extinderea contului de deşeuri negestionate în prezent;

- un studiu mai precis al circuitelor de finanţare a cheltuielii, ca urmare a introducerii „TGAP” (taxa generală a activităţii poluante).

Unul dintre obiectivele îmbunătăţirii conturilor este de a furniza o mai bună estimare a nivelului cheltuielilor, şi nu un diagnostic mai fiabil al evoluţiilor anuale.

Datele disponibile s-au îmbogăţit considerabil din 1993-1994, perioadă în care a fost elaborată metoda conturilor şi au fost efectuate evaluările de bază.

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Principalele noi surse de informare sunt următoarele:

- datele contabile, mult mai detaliate, prin introducerea unor noi

conturi disponibile la Direcţia Generală a contabilităţii publice, referitoare la instituţiile publice locale şi la bugetele anexe ale municipalităţilor;

- anchete despre „colectivităţile locale şi mediu” în parteneriat cu Agenţiile de Apă, unităţile de deşeuri;

- noi anchete în domeniul deşeurilor, precum şi rezultatele anumitor

studii îndrumate de ministerul care se ocupă de protecţia mediului.

Îmbunătăţirea acestor conturi permite, de asemenea, integrarea datelor monetare şi fizice pentru o mai bună monitorizare a politicilor întreprinse de diferite categorii de agenţi, precum şi impactul acestora.

În domeniul deşeurilor, se va urmări corelarea cantităţilor de deşeuri colectate şi prelucrate, pe categorii, cu evaluările contabile despre cheltuiala făcută.

În domeniul apei, cantităţile de apă colectate şi distribuite, pe de o parte, şi de ape uzate colectate şi epurate, pe de altă parte, vor fi corelate cu valorile cheltuielilor care se raportează la acestea.

Obiectivul nu este de a se ajunge la evaluări strict identice, ci de a se putea identifica factorii explicativi ai evoluţiilor trasate de către conturi. Dincolo de confruntarea rezultatelor, necesară în etapa iniţială, este vorba mai ales de crearea unei complementarităţi. Anumite organisme care intervin în domeniul apei şi al deşeurilor au creat sisteme de informaţii contabile şi/sau financiare specifice (Agenţii de Apă, Agenţii de Deşeuri, Ecoambalaje). Informaţiile pe care aceste sisteme le pun la dispoziţie clarifică aspecte importante ale conturilor precum finanţarea, preţul serviciilor, al echipamentelor. Conturile trebuie să permită urmărirea impactului politicilor. Îmbunătăţirea conturilor îşi fixează ca obiectiv şi contribuţia la crearea şi consolidarea politicilor şi instrumentelor corespunzătoare. Pentru aceasta, conturile trebuie să integreze instrumentele de monitorizare a acestor politici, şi anume: date despre observarea preţurilor, date despre reţelele diverselor taxe şi despre utilizările fondurilor alocate, evoluţia emisiilor şi indicatorii fizici.

Managementul mediului

Schema îmbunătăţirii costurilor se prezintă astfel:

Metoda cantitate - preţ Cantităţi Agenţii de Apă, Deşeuri Preţuri Observator INSEE Repartiţia producţiei în
Metoda cantitate - preţ
Cantităţi
Agenţii de Apă, Deşeuri
Preţuri
Observator INSEE
Repartiţia producţiei în funcţie de
modul de gestiune şi de organizare
Regularizare
Colectivităţi locale
Contabilitate publică
Întreprinderi
Anchete
Date monetare

Unul din principalele obiective ale îmbunătăţirii costurilor este legat de problematica recuperării costurilor, subliniat în special de Directiva cadrului european. Este vorba de a verifica dacă aceste costuri, legate de deprecierea echipamentelor, sunt efectiv integrate în preţul serviciilor.

trebui să înregistreze

ar ameliorări semnificative ale conturilor, şi anume:

- o analiză a evoluţiei cheltuielilor curente în funcţie de volumul serviciilor aduse, tipul de tratament, calitatea serviciilor;

- o descrierea mai precisă a organizării domeniilor şi a condiţiilor de intervenţie a administraţiilor publice.

Rezultatele

detaliate

ale

anchetelor

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Sistemul statistic asupra mediului mari categorii de surse statistice:

- informaţiile rezultate din gestiunea administrativă a serviciilor de

mediu, informaţiile obţinute de la Agenţiile Apei sau de la anumite direcţii ale Ministerului Mediului, reactualizate în fiecare an, acestea constituind o verigă importantă pentru elaborarea costurilor;

- datele rezultate din sistemul statistic public, în special cele

provenite de la contabilitatea publică. Cu excepţia anchetei referitoare la investiţiile antipoluante, aceste date nu se referă strict la mediu. Cadrul de referinţă nu se pretează la o utilizare directă a datelor. Astfel, în nomenclatorul activităţilor oficiale gestiunea deşeurilor municipale nu este separată de gestiunea deşeurilor industriale. De aceea, sunt necesare anumite estimări pentru a trece de la datele sectoriale la datele pe produse. În domeniile (apă, deşeuri) în care schimbările economice, juridice şi organizaţionale sunt numeroase, aceste estimări trebuie să fie reînnoite regulat pentru a se ajunge la un bilanţ al evoluţiilor reale.

nu

furnizează decât o imagine a situaţiei la un moment dat.

se dezvoltă sprijinindu-se pe trei

- anchete

statistice

specifice

mediului.

Aceste

anchete

Proiectul, privind îmbunătăţirea conturilor de cheltuieli în domeniul apei şi al deşeurilor vizează, în special, întărirea legăturii dintre datele monetare şi datele fizice, conducând la modificări substanţiale ale metodelor urmărite pentru elaborarea conturilor.

7.2 Fundamentarea deciziei de finanţare a activităţii de conservare a capitalului natural

Cheltuieli de protecţie a mediului (pe exemplul gestiunii apelor uzate)

Cheltuiala de gestiune a apelor uzate cuprinde activităţile de gestiune a apelor uzate (prevenirea poluării prin modificări de tehnologii, colectarea şi transportul apelor uzate, tratarea apelor uzate) şi diferite cheltuieli, pe

Managementul mediului

categorii de agenţi, epurarea colectivă de către societăţi şi administraţiile publice, gestiunea pe cont propriu a sectoarelor industriei extractive, agroalimentare, prelucrătoare. Cheltuiala include cheltuieli curente, dar şi investiţiile producătorilor de servicii de gestiune a apelor uzate, pentru toţi producătorii specializaţi (administraţii publice şi întreprinderi) şi producătorii auxiliari ai sectoarelor industriale. Finanţarea acestor cheltuieli este asigurată de către utilizatori (taxe de epurare), subvenţiile Agenţiilor de Apă, precum şi subvenţiile Fondului Naţional de Epurare a Apei.

Structura cheltuielilor de gestiune a apelor uzate se prezintă în tabelul 1.

Tabel 1 (în mil. Euro)

 

1995

2000

2001

2002

2003

Rata de creştere (%)

Cheltuieli curente

           

Cheltuieli de capital

           

Cheltuieli totale

           

Structura valorii facturilor de apă se prezintă în tabelul 2

Tabel 2 (în euro la cursul curent)

           

Rata de creştere

1995

2000

2001

2002

2003

anuală medie (%)

Valoarea de epurare a apei

           

Rata de evoluţie a epurării

           

Valoarea totală a facturii de apă

           

Rata de evoluţie a valorii totale a facturii

           

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Cheltuiala de gestionare a apelor uzate poate fi divizată în trei mari componente:

- gestiunea apelor uzate, asumată de către colectivităţile locale, indiferent dacă aceste ape provin de la întreprinderi sau de la utilizatorii privaţi („epurare colectivă”);

- gestiunea apelor uzate industriale, asumată de către întreprinderile care prelucrează singure efluenţii („epurarea industrială”);

- „epurarea autonomă” pentru persoanele private care nu sunt racordate la reţeaua colectivă de epurare. Cheltuiala curentă este împărţită între întreprinderi şi persoanele private: persoanele private cheltuiesc pentru deversarea apelor uzate în reţelele colective de epurare, precum şi pentru întreţinerea instalaţiilor de epurare autonome. Întreprinderile cheltuiesc pentru deversarea în reţelele colective şi funcţionarea propriilor sisteme de prelucrare a apelor uzate. Principalele componente ale cheltuielilor de gestiune a apelor uzate sunt prezentate în tabelul 3. Cheltuiala de gestiune a epurării colective reuneşte totalitatea cheltuielilor legate de serviciile municipale de gestiune a apelor uzate, oricare ar fi modurile lor de gestiune, cheltuielile de capital, cheltuielile curente a persoanelor private şi a întreprinderilor racordate, precum şi subvenţiilor Agenţiilor de Apă pentru colectivităţi.

Finanţarea gestiunii apelor uzate

Agenţiile de Apă şi Fondul Naţional pentru Dezvoltarea Aducţiilor de Apă (FNDAE) joacă un rol important, oferind subvenţii, mai ales pentru investiţii. Dar acest rol de colector şi redistribuitor nu apare în finanţarea cheltuielilor, în măsura în care, rolul de finanţator este atribuit persoanelor private şi întreprinderilor care plătesc redevenţe (taxe) acestor organisme. Ajutoarele din partea Agenţiilor de Apă şi a FNDAA pentru gestiunea apelor uzate se prezintă în tabelul 4.

Managementul mediului

Tabel 3

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 1. Cheltuieli cu epurarea colectivă 1.1.Cheltuieli curente
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
1.
Cheltuieli cu epurarea
colectivă
1.1.Cheltuieli curente
1.1.1. Consum final
1.1.2. Consum intermediar
(ramuri productive)
1.2.
Cheltuieli de capital
2.
Cheltuieli cu epurarea
autonomă
2.1. Cheltuieli curente
2.2. Cheltuieli de capital
3.
Cheltuieli cu epurarea
industrială
3.1. Cheltuieli curente
3.2. Cheltuieli de capital
TOTAL

Tabel 4

mil. euro

 

1995

2000

2001

2002

2003

1. Ajutoare FNDAE pentru epurarea colectivă

         

2. Ajutoare din partea Agenţiilor de Apă pentru epurarea colectivă

         

3. Prima de epurare

         

4. Ajutoare din partea Agenţiilor de Apă pentru epurarea industrială şi agricolă

         

5. Subvenţii de la Agenţiile de apă pentru producţie

         

TOTAL APE UZATE

         

Dinamica celuielilor cu epurarea apelor uzate în raport cu cheltuielile naţionale

         

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Structura surselor de finanţare pentru cheltuielile de gestiune a apelor uzate se prezintă în tabelul 5.

 

1995

1996

1997

1998

1999

2000

Producători nespecializaţi

           

Persoane private

           

Producători specializaţi :

           

- Administraţiile publice

           

- Întreprinderi specializate în gestiunea apelor uzate

           

TOTAL

           

Producătorii nespecializaţi reprezintă ansamblul de unităţi productive ale economiei naţionale, inclusiv administraţiile publice, serviciile, comerţul etc., ale căror principală activitate nu este producţia de servicii colective de epurare. Aceşti producători finanţează cea mai mare parte a cheltuielilor de gestiune (40% din cheltuiala totală). Furnizarea de servicii de gestiune a apelor uzate este rezultatul a trei tipuri de producători, care asigură funcţiile epurării colective şi industriale.

- administraţiile publice locale (comune, grupuri) care colectează şi tratează singure propriile ape uzate;

- întreprinderile specializate în colectarea şi tratarea apelor uzate;

- producătorii auxiliari, întreprinderile care gestionează singure propriile ape uzate, cu propriul lor sistem de epurare.

Cheltuieli de gestionare a deşeurilor Structura cheltuielilor de gestionare a deşeurilor se prezintă în tabelul 6.

Tabel 6 (în mil euro)

Rata

de creştere

anuală medie

(%)

1995

2000

2001

2002

2003

Cheltuieli curente

Cheltuieli de capital

TOTAL

Managementul mediului

Cheltuiala curentă este compusă din cheltuiala administraţiilor publice pentru gestiunea deşeurilor municipale, din cheltuiala individuală pentru saci şi recipiente de colectare a deşeurilor şi din cheltuiala întreprinderilor pentru gestiunea deşeurilor. Pentru această din urmă categorie de cheltuială, se face distincţia între cheltuiala pentru gestiunea deşeurilor „externă” (unde tratarea deşeurilor se realizează la o unitate specializată) şi „internă” (tratarea se realizează de întreprinderea care gestionează deşeurile). Această cheltuială curentă integrează şi subvenţiile de care beneficiază întreprinderile:

ajutoarele de la Agenţiile de Apă, pentru eliminarea deşeurilor, şi cele de la organismele specializate (Eco-ambalaj, Adelphe şi Cyclamed). Principalele componente ale cheltuielilor de gestiune a deşeurilor sunt redate în tabelul 7

 

Tabel 7

 

1995

2000

2001

2002

2003

Rata de creştere anuală medie

1.Cheltuiala curentă a administraţiilor publice

           

2. Cheltuiala curentă

           

individuală

3. Cheltuiala curentă a întreprinderii din care :

           

3.1.În gestiune „internă

           

3.2.

În gestiune „externă

           

4.

Cheltuieli de capital

           

4.1.Pentru gestionarea deşeurilor municipale

           

4.2.

Pentru gestionarea

           

deşeurilor rezultate din întreprinderi

TOTAL

           

Cheltuielile referitoare la gestiunea deşeurilor municipale continuă să înregistreze o creştere susţinută, de ordinul a 5% în 1999 şi în 2000. Decretul de la 1 aprilie 1992, referitor la deşeuri, prevede ca la 1 iulie 2002, toate comunele să practice trierea selectivă a deşeurilor municipale.

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Chiar dacă acest obiectiv nu a fost complet atins, această lege modifică în mod considerabil activităţile de gestiune a deşeurilor. Adoptarea mai multor decrete privitoare la diferitele categorii de deşeuri face să promoveze colectarea selectivă şi reciclarea. Decretul din 12 mai 1999, despre colectarea bateriilor şi acumulatorilor uzaţi şi directiva europeană, publicată în octombrie 2000, despre valorificarea vehiculelor ieşite de uz va stimula reciclarea acestor două categorii de produse. Reciclarea deşeurilor s-a dezvoltat foarte mult. Cea mai mare parte a deşeurilor municipale sunt supuse reciclării, al cărui cost este superior costului depozitării. Cu aceste precizări se poate da contur schemei contabile a cheltuielilor contabilităţii mediului, după cum se observă în tabelul 8, şi care va fi regăsită în toată logica contabilităţii mediului.

Schema costurilor protecţiei mediului

Tabel 8

Nr.

Factori de mediu Categoria de cheltuieli şi costuri pentru protecţia mediului
Factori de mediu
Categoria
de cheltuieli
şi costuri pentru
protecţia mediului

Ape climat

Ape uzate

Deşeuri

Sol şi apă freatică

Zgomot, vibraţii

 

Biodiversitate şi

Radiaţie

Alţi factori

 

Crt.

peisaj

Total

1

Deşeuri şi tratarea emisiilor

                 

2

Prevenire şi managementul mediului

                 

3

Valoarea-umbră a materialelor pierdute ca non-produse

                 

4

Costuri de procesare a materialelor de tip non-produse

                 

5

Suma cheltuielilor cu mediul

                 

6

Venituri din protecţia mediului

                 

Managementul mediului

Când, se aplică, în contabilitatea firmei Contabilitatea mediului, două grupe de experţi lucrează în acest sector şi anume:

- grupul de contabilitate (contabili), care are sarcina să evalueze, să

urmărească, să înregistreze vânzările de produse (input-output), veniturile

evidenţiate pe centre de cost, costurile de achiziţie (preţurile de vânzare, preţurile interne, calculul impozitelor şi taxelor etc.)

- grupul de tehnologie (tehnologii), care are sarcina să elaboreze

balanţele materiale, de apă, energie, deşeuri, emisii exprimate în unităţi fizice şi sub formă de costuri, să identifice costurile pentru echipamente de captare şi tratare a emisiilor, pentru aplicarea tehnologiilor curate, să evalueze numărul orelor ca manoperă, operaţiile necesare distribuirii costurilor pe diferite niveluri de abordare a mediului înconjurător. Documentul principal urmărit de decidenţi, ca suport pentru raportare în interiorul întreprinderii sau în afara ei este Fişa care se referă la costurile protecţiei mediului, întocmită la nivelul unui an calendaristic.

Fişa costurilor protecţiei mediului la nivelul unei întreprinderi pe timp de un an calendaristic

Tabel 9

Nr.

Factori de mediu Categoria de cheltuieli şi costuri pentru protecţia mediului
Factori de mediu
Categoria
de cheltuieli
şi costuri pentru
protecţia mediului

Climat

Ape uzate

Deşeuri

Sol şi apă freatică

Zgomot, vibraţii

 

Biodiversitate şi

Radiaţie

Alţi factori

 

Crt.

peisaj

Total

1.

Deşeuri şi tratarea emisiilor

                 

1.1.

Uzura echipamentelor

                 

1.2.

Întreţinere, materiale pentru operare şi servicii

                 

1.3.

Personal

                 

Taxe datorii

1.4.

Amenzi, penalităţi Asigurări pentru responsabilităţi de mediu

                 

1.5.

Rezerve pentru depoluare medie

                 

1.6.

Prevenirea şi managementul protecţiei mediului

                 

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Nr.

Factori de mediu Categoria de cheltuieli şi costuri pentru protecţia mediului
Factori de mediu
Categoria
de cheltuieli
şi costuri pentru
protecţia mediului

Climat

Ape uzate

Deşeuri

Sol şi apă freatică

Zgomot, vibraţii

 

Biodiversitate şi

Radiaţie

Alţi factori

 

Crt.

peisaj

Total

1.7.

Servicii externe pentru managementul protecţiei mediului

                 

2.

Personal pentru activităţile generale necesare managementului protecţiei mediului

                 

2.1.

Cercetare-dezvoltare

                 

2.2.

Cheltuieli suplimentare pentru tehnologii curate

                 

2.3.

Alte costuri ce au incidenţă cu managementul protecţiei mediului

                 

2.4.

Valoarea-umbră a materialelor pierdute ca non-produs (output)

                 

3.

Materii prime

                 

3.1.

Ambalaje

                 

3.2.

Materiale auxiliare

                 

3.3.

Materiale pentru procesare

                 

3.4.

Energie

                 

3.5.

Apă

                 

4.

Costuri de procesare cu ieşirile de tip non-produse

                 

TOTAL CHELTUIELI DE MEDIU

                 

5.

Venituri din protecţia mediului

                 

5.1.

Subsidii, premii

                 

5.2.

Alte categorii de venituri

                 

VENITURI DIN PROTECŢIA MEDIULUI

                 

Sursa:

U.N.

Division

for

Sustainable

Development:

Environmental

Management

Accouting; New York, Procedures and Principles, 2001, p. 97-105

Managementul mediului

Funcţia subcontului 1.7 este aceea de anticipa viitoarele cheltuielile şi obligaţii şi să ajute compania să se protejeze împotriva unor eventuale riscuri. Evaluările fondurilor monetare prezente pentru suportarea activităţii viitoare se determină conform Standardelor Internaţionale pentru Contabilitate (TAS), conform normelor stabilite de Comitetul Internaţional pentru standardele Contabilităţii – IASC/9/ - derivate din responsabilităţile firmei faţă de propriile politici şi strategii, faţă de legislaţie locală şi naţională.

Responsabilităţile firmei se referă şi la:

contaminarea apelor freatice;

contaminarea apelor de suprafaţă (prin neetanşeităţi);

emisii în atmosferă;

emisii de energie (radioactivitatea, de pildă);

contaminarea.

La dimensionarea cheltuielilor prezumate (previzionare, rezerve) pentru subcontul 1.7 sunt separate cheltuielile pentru:

- adaptarea echipamentelor pentru a le aduce la parametrii actuali de performanţă, conform reglementărilor în vigoare locale;

- recuperarea şi reciclarea deşeurilor;

- refacerea (remedierea) amplasamentelor pentru depozitarea deşeurilor (halde, depozite diferite, iazuri, bataluri etc.);

- curăţirea refacerea siturilor contaminate (sol, apă freatică, peisaj, biodiversitate).

Subcontul 2.3 este, de asemenea, interesant atât pentru a face cunoscute dimensiunile poluării trecute, cât şi pentru cea viitoare, aici înregistrându-se cheltuieli ce trebuie să se facă pentru a susţine activitatea de cercetare-dezvoltare, menită să minimizeze impactul activităţii întreprinderii cu mediul, să remedieze poluarea trecută şi să evite poluarea viitoare.

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Subcontul 3: de câte ore un material, intrat în fluxul tehnologic, nu iese din instalaţii ca produs finit, este un semn al ineficienţei producţiei şi trebuie definit ca deşeu sau ca emisie. Conturarea, cât mai exact, a fluxului de materiale sau, cel puţin al materialelor prime este un imperativ pentru evaluarea costurilor ecologice. Costul materialelor achiziţionate regăsit în structura/masa produselor finite şi/sau în masa deşeurilor, reprezintă între 40-90% din totalul cheltuielilor ecologice; valoarea precisă depinzând de costurile unitare ale materiilor prime, intensitatea lor (consum pe unitatea de performanţă) şi de calitatea managementului.

7.3 Fundamentarea cererii şi ofertei de resurse umane pentru capitalul natural

Primele estimări efectuate în Franţa, în anul 2002, cu privire la locurile de muncă legate în mod direct de mediu, arată o puternică creştere faţă de 1999; 17 700 de noi locuri de muncă în domeniul mediului, ceea ce înseamnă o creştere anuală de 5,8%.

În domeniul mediului lucrează aproximativ 325 000 de persoane, reprezentând 1,35% din numărul total al locurilor de muncă.

Creşterea puternică a cheltuielilor naţionale în domeniul mediului constituie principala explicaţie a acestei progresii, mai mare decât media. Ea este cu atât mai accentuată, cu cât creşterea cheltuielilor s-a realizat în principal în sectoarele serviciilor construcţiilor şi lucrărilor publice, unde productivitatea nu este, în general, foarte mare, cu atât mai puţin în anul 2002, când trebuie să ţinem cont de efectul reducerii săptămânii de lucru la 35 de ore.

Într-adevăr, singurele domenii ale mediului care nu figurează ca generatoare nete de locuri de muncă sunt domeniile poluării aerului şi ale măsurilor şi controlului calităţii aerului şi apei, domenii în care locurile de muncă se referă, în principal, la fabricarea de echipamente. Este vorba deci, despre locuri de muncă în sectoarele industriale şi de capital, unde productivitatea înregistrează creşteri mai rapide.

Managementul mediului

Anul 2002 a cunoscut o dezvoltare puternică a locurilor de muncă în domeniul lucrărilor publice şi construcţiilor din domeniul mediului (7,2%), această dezvoltare fiind legată de investiţiile pe care le-au făcut colectivităţile locale (uzine de incinerare a deşeurilor menajere, reţele de epurare şi de apă potabilă).

Au fost create numeroase noi locuri de muncă în toate serviciile din domeniul mediului, şi aceasta atât în serviciile comerciale (7,3%), cât şi în serviciile necomerciale (4,2%). Recuperarea, în mod special, a beneficiat de un context foarte favorabil, cu o creştere excepţională a cererii. Aceasta s-a tradus prin angajări, care s-au conjugat cu eforturile depuse de către serviciile de tratare a deşeurilor.

Locurile de muncă din domeniul mediului regrupează:

- locurile din domeniul producţiei de servicii de protecţie a

mediului şi de gestiune a resurselor naturale, indiferent dacă aceste servicii sunt furnizate de întreprinderi, de asociaţii sau de administraţii publice (A);

- locurile din domeniul producţiei de bunuri, care intră în

constituirea brută de capital fix pentru protecţia mediului. Se distinge fabricarea de echipamente specifice, constituirea de instalaţii specifice (staţii de epurare, instalaţii de incinerare etc.) şi produse non-specifice, intrând în

formarea brută de capital fix (B);

- locurile din domeniul produselor utilizate de persoanele private şi

de întreprinderi, cu scopul protejării mediului (C). Locurile de muncă din domeniul consumurilor intermediare care intră în fabricarea acestor produse (D) sunt totuşi excluse din calculul statistic.

Locurile de muncă din domeniul mediului sunt deci definite în strânsă legătură cu cheltuiala naţională dedicată mediului, fie că este vorba despre cheltuiala curentă (servicii de protecţie a mediului, de gestiune a resurselor naturale şi produse conexe) sau despre cheltuiala de capital (investiţii pentru protecţia mediului). O parte din aceste locuri de muncă corespund exportului: exporturi, foarte limitate, de servicii de protecţie a mediului, exporturi, mai importante, de echipamente specifice protecţiei mediului (cuptoare de incinerare, material de măsură etc.).

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Locurile de muncă luate în considerare includ, nu numai pe cele din întreprinderile angajate în ecoactivităţi (activităţi care produc bunuri şi servicii destinate măsurării, prevenirii, limitării sau corelării neajunsurilor cauzate mediului), ci şi pe cele legate de activităţile de mediu ale administraţiilor publice şi ale asociaţilor, precum şi pe cele legate de activităţile secundare şi auxiliare ale diferitelor unităţi productive, din moment ce aceste activităţi se traduc prin furnizarea de servicii contabilizate în cheltuiala naţională cu protecţia mediului. Ca exemplu, detaliem mai jos locurile de muncă din domeniul mediului legate de gestiunea deşeurilor.

Prima grupă de locuri de muncă priveşte furnizarea de servicii de gestiune a deşeurilor (tipul A). Colectarea şi tratarea deşeurilor generează posturi de şoferi, triori, funcţionari (servicii contabile, administrative), de conducere şi de administraţie. În anul 2002, aceste locuri de muncă erau estimate la 69 000. Al doilea grup (B) se referă la construcţia şi instalarea incineratoarelor, amenajarea echipamentelor specifice: cuptoare etc., fie că sunt utilizate pentru formarea brută de capital fix a producătorilor privaţi, fie că sunt exportate. În anul 2002, aceste locuri de muncă se ridică la 4300. Se disting locurile de muncă în domeniul fabricării echipamentelor şi materialelor specifice (400) din domeniul instalaţiilor specifice (3700) şi cele din domeniul produselor nespecifice, care intră în investiţii (clădiri administrative, mijloace de transport nespecializate etc. (200). În sfârşit, al treilea grup de locuri de muncă (tip C) este constituit de cele din domeniul consumului individual în saci de gunoi, pubele etc. Locurile de muncă corespunzătoare sunt în număr de 1600 (în anul 2002). Alte definiţii:

- ne putem limita, în mod mai restrictiv, numai la locurile de muncă

ce corespund unei profesii sau unei meserii din domeniul mediului. În afara de faptul că aceste locuri de muncă se definesc şi se numără greu, această măsură nu permite totuşi evaluarea ansamblului de locuri de muncă generate de protecţia şi gestiunea mediului. Definiţia reţinută, în măsura în care ea integrează, cel puţin la nivel conceptual, totalitatea activităţilor de mediu, inclusiv când acestea sunt exersate cu titlu auxiliar, înglobează cvasitotalitatea locurilor de muncă corespunzătoare unei meserii sau unei profesii specifice mediului.

Managementul mediului

- se poate, dimpotrivă, extinde evaluarea ansamblului locurilor de

muncă, legate în mod indirect activităţilor de mediu, implicate de aceasta. În primul caz, includem ansamblul locurilor legate nu numai de activităţile care produc servicii de protecţie a mediului şi produse specifice mediului, ci şi de locurile de muncă legate de producţia şi consumurile intermediare (electricitate, produse chimice etc.) ale acestor activităţi. În al doilea caz, includem locurile de muncă în activităţile implicate de activităţile de mediu,

de exemplu, ecoturismul în jurul parcurilor regionale sau naţionale (hoteluri, restaurante etc.). Dincolo de problemele teoretice, legate în al doilea caz de delimitarea precisă a câmpului, dificultăţile practice de evaluare au condus la soluţia care nu reţine aceste două extensii ale câmpului locurilor de muncă din domeniul mediului.

Metoda de estimare a numărului de locuri de muncă direct legate de mediu se bazează pe combinaţia diverselor surse de informaţie utilizate în diferite capitole consacrate cheltuielii şi ecoactivităţilor, precum şi pe câteva date complementare, care provin de la Sessi şi Insee. Metoda generală aplicată este următoarea: fiecărui tip de cheltuială îi este asociată o producţie 1 , care se împarte într-o producţie naţională (generatoare de locuri de muncă) şi o producţie importată. Pentru fiecare tip de cheltuială, importurile sunt deduse. Invers, exporturile care furnizează locuri de muncă naţionale, dar nu şi cheltuiala, sunt adăugate.

Datele referitoare la exporturi sunt, fie bazate pe rezultatele anchetelor anuale ale întreprinderilor pentru aceste servicii, fie derivate din ecoactivităţilor pentru bunuri. Importurile sunt mai puţin cunoscute şi n-au putut fi evaluate pentru anumite servicii: singurele luate în calcul au fost importurile calculate expres în alte capitole ale conturilor.

După aceste corectări, şi utilizând datele despre ecoativităţi, o producţie naţională este deci calculată, pentru fiecare temă (cu excepţia temei „produse şi tehnologii proprii”) cu detaliile următoare:

- servicii referitoare la mediu (sursa „cheltuiala”);

- echipamente de mediu (sursa „ecoactivităţi”);

1 În funcţie de posturi, trebuie corectată cheltuială precedent evaluată a taxelor, resimţite în produs

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

- construcţii de mediu (sursa „ecoactivităţi”);

- produse de mediu (sursa „ecoativităţi” sau cheltuială”);

- alte echipamente (calculate prin diferenţa între cele două surse);

- alte construcţii (calculate prin diferenţa între cele două surse).

Acestor diverse tipuri de producţie li se aplică apoi raportul efective utilizate/cifra de afaceri fără taxe 2 al sectorului sau al sectoarelor de activitate considerat(e), pentru a evalua numărul de locuri de muncă corespunzător. Acest raport provine din anchete anuale de întreprinderi.

Ipotezele subadiacente sunt deci destul de puternice:

- raportul utilizat este un raport mediu pentru o întreagă categorie de produse sau servicii: de exemplu, pentru produse de mediu utilizate de gospodării în cheltuiala lor de gestiune a deşeurilor (în principal, pubele şi saci de plastic) este utilizat raportul general al industriilor de transformare a materiilor plastice;

- pentru categoria „alte echipamente”, se foloseşte raportul mediu pe „bunuri de echipament profesional”;

- acelaşi raport este utilizat pentru acelaşi serviciu de mediu, fie că este efectuat de o întreprindere privată specializată fie de serviciile publice sau de o întreprindere în gestiunea sa internă a mediului.

De altfel, aceste estimări, pentru că se fac ultimele, sunt influenţate, de asemenea, de incertitudinile tuturor estimărilor efectuate precedent (mai ales dificultatea de identificare a bunurilor şi a echipamentelor de mediu în interiorul nomenclaturilor produselor).

Efectivele observate sau estimate sunt exprimate în efective medii pe an, şi nu în echivalente „timp plin”.

2 pentru anumite cheltuieli de natură generală, se aplică raportul „efective utilizate/producţie”, reieşit din conturile naţionale

Managementul mediului

Câmpul locurilor de muncă din domeniul mediului este prezentat în schema următoare

(C)

Locuri de muncă în fabrica de produse

(A) Locuri de muncă în serviciile legate de domeniul mediului Indirect legate de mediu,consumuri intermediare
(A)
Locuri de muncă în
serviciile legate de
domeniul mediului
Indirect legate de
mediu,consumuri
intermediare de
servicii
Exporturi
Direct
Consum
legate de
individual
(B)
mediu
Exporturi
Administraţii
Locuri de muncă
în construcţii şi
lucrări publice
sau fabricare de
publice
Vânzări
echipamente
piaţa naţională
Întreprinderi
Investiţii
Asociaţii
individuale
Gestiune
internă
Exporturi
Investiţii
servicii
mediu
(neimportant)
Indirect
legate
servicii mediu (neimportant) Indirect legate Posturi servicii de mediu (A) Posturi direct legate (B ş i

Posturi servicii de mediu (A)

Posturi direct legate (B şi C)

Locuri de muncă în cercetare sau fabricarea de echipamente vândute în construcţiile „la cheie”

Posturi direct legate de investiţii şi de consumuri intermediare

Posturi în ecoactivităţi în sens larg (inclusiv administraţii şi producţie necomercială)

Posturi estimate prin această metodă

Contabilitatea mediului-mijloc de fundamentare a deciziei de mediu

Structura locurilor de muncă în domeniul mediului se prezintă în

Tabel 10

Posturi mediu specifice Servicii Lucrări Fabricare Servicii Fabricare Domenii publice sau Servicii publice, de
Posturi mediu specifice
Servicii
Lucrări
Fabricare
Servicii
Fabricare
Domenii
publice sau
Servicii
publice,
de produse
private
de
necomer-
interne
Construcţii
(1)
vândute
echipament
ciale
Gestiunea poluărilor
Poluarea
aerului
Ape uzate
Deşeuri
Reabilitarea
solurilor şi a
apelor
Poluarea
fonică
Măsură şi
control (3)
Gestiunea resurselor
Apă
Recuperare
Natură,
Peisaj,
Biodiversi-
tate,
Cadru Vital
Activităţi
transversale
TOTAL
Alte posturi
(2)
Total posturi

(1) Numai fabricarea produselor de mediu destinate consumului individual (sau aceloraşi produse pentru export). Fabricarea unor astfel de produse pentru consumul intermediar al întreprinderilor nu este luată în calcul.

(2) Locuri de muncă în fabricarea de echipamente sau de construcţii nespecifice mediului, dar utilizate de către serviciile de mediu. (3) Locurile de muncă, de măsură şi control efectuate de serviciile publice, sunt incluse în „activităţile transversale”.