POLITICI COMERCIALE

47

Capitolul 2. Politica vamală

2.1 . Noţiuni introductive privind politica vamală
Parte componentă a politicii comerciale a unui stat, politica vama1ă este pusă în aplicare cu ajutorul reglementărilor adoptate de stat care vizează intrarea sau ieşirea în/din ţară a mărfurilor şi mijloacelor de transport, îndeplinirea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale. Politica vamală reprezintă deci o componentă a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementărilor şi normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care vizează intrarea sau ieşirea în şi din ţară a mărfurilor şi care implică : • • • • Controlul mărfuri1or, a documentelor însoţitoare şi a mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamale; Îndeplinirea formalităţilor vamale; Impunerea vamală prin plata creanţelor vamale; Alte formalităţi specifice, reglementate prin acte normative.

2.1.1. Instrumente de politică vamală
Ca instrumente de politică vamală sunt folosite:   Legile, codurile şi regulamentele vamale, ca elemente de natură legislativă care diferenţiază modul de aplicare a politicilor vamale între statele lumii; Tarifele vamale, principalele instrumente prin care se realizează impunerea vamală, folosite de toate ţările lumii, cuprinzând procentual nivelul taxelor vamale ce se percepe asupra mărfurilor importate sau exportate, în funcţie de procedurile aplicate. Reprezintă mijloacele indirecte prin care este

48

POLITICI COMERCIALE

protejată economia unui stat, dat fiind faptul că taxele vamale înscrise în aceste tarife reprezintă restricţia comercială cea mai veche ca aplicabilitate. În tarifele vamale, fiecărei poziţii a nomenclatorului de mărfuri îi sunt asociate anumite niveluri de taxe vamale. De altfel, se poate aprecia că tariful vamal este format din binomul nomenclator tarifar — taxe vamale. În timp ce nomenclatorul tarifar are vocaţie universală, taxele vamale exprimă, prin structura şi nivelul lor, interesele specifice de politică comercia1ă ale fiecărei ţări.  Taxele vamale sunt în fapt impozite percepute de stat atunci când mărfurile trec frontiera vamală a statului respectiv. Marea majoritate a statelor lumii percep taxe vamale la import şi numai în cazuri de excepţie, pentru produsele deosebite, şi la export. Tranzitul, supus altădată taxelor vamale, prevede numai prescripţiile de servicii pentru transportul mărfurilor în tranzit sau pentru depozitarea lor temporară pe teritoriul de tranzit. Nivelul taxei vamale precum şi durata în timp a perceperii acesteia sunt probleme de o deosebită importanţă în teoria şi practica politicii comerciale. Nivelul taxei vamale depinde de nevoia de protecţie, taxa fiind cu atât mai ridicată cu cât condiţiile de producţie pe piaţa internă sunt mai defavorabile faţă de cele ale exportatorilor străini.

Foarte multe state practică o politică vama1ă preferenţială cu caracter tarifar, ceea ce presupune acceptarea de reduceri sau chiar eliminarea taxelor vamale la unele importuri din state sau uniuni vamale cu care sunt încheiate anumite acorduri, creându-se astfel facilităţi importante pentru actorii economici din ţările cu care sunt statuate astfel de regimuri vamale preferenţiale. Întrucât există şi teza potrivit căreia ar trebui limitat caracterul preferenţial al taxelor vamale, deoarece sunt afectate veniturile bugetare, se impune explicaţia faptului că acordându-se anumite facilităţi importatorilor, prin aceste măsuri de politică preferenţială, se contribuie în toate cazurile la creşterea veniturilor bugetare ale statului importator, deoarece impunerea se realizează pe un volum fizic mai mare de mărfuri importate. Adoptarea unei astfel de politici nu este rezultatul voinţei importatorilor, ci un act deliberat al unui stat faţă de alt stat cu care au fost încheiate o serie de convenţii bazate pe considerente economico-comerciale obiective, ţinându-se cont de nivelul de dezvoltare diferit al forţelor de producţie.

POLITICI COMERCIALE

49

2.1.2. Sistemul vamal - structura instituţională de aplicare a politicii vamale
Pe parcursul existenţei economiei mondiale s-a demonstrat faptul că progresul economic al unei ţări depinde mai întâi de gradul de mobilizare şi folosire mai intensă a resurselor proprii umane, materiale şi financiare, într-un cuvânt eforturile fiecărui popor. Acest lucru însă nu presupune promovarea unei politici economice autarhice; istoria dezvoltării economice a demonstrat că nici o ţară din lume, fie ea chiar dezvoltată, nu a practicat o astfel de politică fără a fi profund dăunătoare asupra propriei dezvoltări. Ţările nu se pot izola de circuitul economic mondial. Participarea economiilor naţionale contemporane la diviziunea internaţională a muncii presupune însă şi o protejare a acestora de către stat, deci de o instituţie de drept public, prin folosirea diverselor mijloace şi tehnici. Una din instituţiile care participă ca element de protecţie îi reprezintă sistemul vamal. Acest tip de sistem diferă de la un stat la altul în funcţie de structura organizatorică, politica economică şi comercială pe care le practică. El este inclus în cadrul general al sistemului economic al statelor participante în schimbul internaţional de mărfuri. Obiectivele sistemului vamal Obiectivele principale, la nivel de economie naţională, pe care acest sistem le are în vedere sunt1):     Protejarea intereselor economice ale statului; Elaborarea de statistici relevante despre activitatea de comerţ exterior; Înfăptuirea politicii fiscale a statului; Încurajarea activităţilor de export prin diverse forme şi mijloace.

Definirea sistemului vamal Prin prisma acestor obiective, putem defini sistemul vamal ca fiind acea structură complexă care cuprinde pârghiile utilizate de stat pentru influenţarea activităţii vamale, metodele administrative şi de conducere, cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul vamal, cadrul juridic, format din legi,

Gheorghe Caraiani - “Reglementări interne şi internaţionale privind vămuirea mărfuri1or”, Editura Lumina
1

50 POLITICI COMERCIALE decrete. hotărâri şi alte reglementări cu caracter normativ în domeniul activităţii vamale. fie la o unitate vamală de interior.export. plata taxelor vamale. îndeplinirea formalităţilor vamale.taxele vamale percepute la import ridică artificial preţul intern al mărfurilor importate. Funcţia de negociere . exportul sau tranzitul vamal. Funcţia protecţionistă . în . aplicarea unor principii de politică economică de încurajare a dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice şi/sau extinderea relaţiilor economice cu străinătatea. Obiectul impunerii îl constituie mărfurile care fac obiectul formelor de desfăşurare a activităţii de comerţ exterior. se înţelege un complex de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii. subiectul impozitului fiind persoana fizica sau juridica obligată prin lege la plata acestuia. Impunerea vamală joacă rolul cel mai important în cadrul politicii vamale. de regulă. care au drept scop     stabilirea taxei vamale aferente operaţiunii de import . Cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere care în activitatea vamală.fie la o unitate vamală de frontieră. în general. Impunerea — instrument principal în aplicarea politicii vamale Prin impunere. din punct de vedere al politicii practicate de un stat la un anumit moment. Declaraţia vamală scrisă se poate depune: . evaluarea mărfurilor în vamă.taxele vamale reprezintă o sursă de venituri la bugetul de stat. Declaraţia vamală în detaliu . îndeplinind trei funcţii principale:    Funcţia fiscală . Impunerea vamală are în componenţa să două laturi: politică şi tehnică. Impunerea vamală în activitatea de comerţ exterior presupune. respectiv importul. într-un cadru bilateral sau multilateral concesii tarifare reciproce. este calculat sub forma de cota procentuală. protejând astfel producătorii interni.documentul prin care sunt furnizate informaţiile necesare realizării obligaţiilor fiscale. Funcţiile impunerii vamale.statele pot negocia.

O importanţă mai mare revine argumentului privind divergenţa costurilor private şi a celor sociale. ci dimpotrivă.2. permiţând declarantului vamal să dispună de acele mărfuri care au făcut obiectul declarării.47%. Avantajele sociale le depăşesc pe cele private când consecinţele favorabile ale unui proces de producţie revin în totalitate societăţii. care cuprind taxele vamale şi alte impozite percepute la importul sau exportul unor bunuri. Fundamente tarifare teoretice ale protecţiei Există o serie de motivaţii pentru utilizarea taxelor vamale într-o economie de piaţă pentru a produce anumite efecte asupra funcţionării economiei. respectiv de a plăţi drepturile vamale stabilite. articolul XX din GATT permite ţării importatoare să limiteze sau să interzică importurile “pentru protejarea vieţii oamenilor. dacă decidenţii privaţi ar avea un imbold să internalizeze avantajele sociale. animalelor şi plantelor”. Acest argument n-ar fi totuşi foarte convingător. De asemenea. politica protecţionistă se fundamentează prin divergenţa dintre costurile şi avantajele sociale. Printre aceste motivaţii se pot enumera:  Din punct de vedere economic. care coincide cu liberul de vamă.65% şi 3. fără a putea fi valorificate pe piaţă. căci în acest caz nu există interes pentru internalizare. prin aplicarea taxei vamale ar dispărea discrepanţa dintre costurile sociale şi cele private ale acestui purtător de energie. raportate la produsul intern brut. contribuţia acestora la formarea veniturilor fiscale totale în majoritatea ţărilor occidentale au o pondere scăzută cuprinsă între 0. întrucât fie nu există piaţă relevantă. mărirea impozitelor pe operaţii comerciale. În acest caz există o alternativă.88%.POLITICI COMERCIALE 51 funcţie de posibilităţile titularilor de a prezenta mărfurile în vederea controlului vamal şi de a îndeplini faţă de organul vamal obligaţia fiscală. anume răspunderea pentru produse: începând din anul 1992. reprezintă valori “extrem de modeste” situându-se între sub 1% în majoritatea ţărilor dezvoltate cu excepţia Israelului unde ponderea este de 1. 2. respectiv private . fie aceasta ar putea fi creată numai cu costuri exagerat de ridicate. Termenul de plată îl reprezintă momentul validării declaraţiei vamale. Încărcarea importului de petrol cu taxe vamale speciale se fundamentează şi prin faptul că arderea produselor petroliere poluează atmosfera. Pentru ca producătorii externi să nu poată transfera costurile sociale pentru daune împotriva sănătăţii plătitorilor de impozit din ţara importatoare. În practica internaţională. orice întreprindere din Uniunea Europeană îşi poate aduce .

că. dacă o ţară doreşte să producă pe plan intern anumite produse. O taxă vamală protecţionistă le-ar putea facilita startul. pentru a putea beneficia de avantajele producţiei de scară mare. între timp ele creează locuri de muncă (de altfel necompetitive). Adesea este cerută o protecţie vamală specială pentru aşa numitele “ramuri tinere” (infant industries). nepermiţând ca acestea să fie afectate în mod nefavorabil de concurenţa străină. O dată atins acest nivel. Pe lângă aceasta. Prin taxa vamală se protejează forţa de muncă şi locurile de muncă din anumite ramuri în faţa concurenţei cu produse realizate în străinătate la costuri mai reduse. cel puţin pentru o perioadă de timp. Taxa vamală conduce la reducerea importurilor.52 POLITICI COMERCIALE în circulaţie produsele în cadrul Uniunii o dată ce are autorizaţia pentru aceasta în ţara de provenienţă (“Principiul Casis-de-Dijon”). de asemenea.  Protecţia tarifară susţine ramuri care sunt importante din punct de vedere social. Întreprinderile favorizate sunt puternic interesate să formeze un cartel pentru a se putea opune mai eficient autorităţilor. astfel încât să ajungă la un nivel de producţie la care să fie competitive pe piaţa mondială. Taxele vamale pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei ţări. o asemenea producţie trebuie apărată de concurenţa din străinătate. Se mai pot menţiona şi alte argumente în favoarea folosirii taxelor vamale cum ar fi: . În schimb. iar prin aceasta se stimulează producţia internă şi se majorează gradul de utilizare a forţei de muncă şi veniturile producătorilor. recent înfiinţate şi al căror volum de producţie este încă prea redus. respectiva taxă vamală ar trebui înlăturată. Întreprinderile ar fi atunci obligate să se supună concurenţei internaţionale şi să-şi dovedească propria performanţă. pentru a căror păstrare militează intens salariaţii şi sindicatele. doar cu greu ar mai putea fi retrasă. cumpărătorul fiind scutit într-o mare măsură de sarcina dovedirii cauzalităţii. Acest argument provine de la economistul german Friedrich List (1841). Sunt avute în vedere acele ramuri industriale (mai precis: întreprinderi). n-ar desconsidera aceste voci. care dorea să justifice aplicarea la vremea sa de taxe vamale protecţioniste (“educative”) contra importurilor de mărfuri industriale englezeşti. strategic sau economic .    Experienţa arată. anulând protecţia tarifară. răspunde pentru daunele ce ar rezulta din utilizarea acestuia. Un guvern care ar dori să-şi asigure realegerea. protecţia odată acordată.

POLITICI COMERCIALE

53

Stabilirea taxelor vamale este necesară, în lumea contemporană, pentru ca ţările să aibă posibilităţile de negociere comerciale reciproce, bilaterale şi multilaterale; Scopuri militar-strategice. Prin instituirea taxelor vamale se por introduce sancţiuni comerciale sau se pot obţine deziderate politico-militare. În aceeaşi direcţie acţionează şi preferinţele vamale ; Dorinţa de menţinere a propriului stil de viaţă, neafectat de influenţe străine, poate fi atât de mare, încât o ţară este dispusă să plătească un anumit preţ economic.

Indiferent de motive, hotărâtoare este relaţia dintre utilitatea unei protecţii sporite şi costurile suplimentare. Numeroase şcoli de gândire în planul comerţului internaţional şi-au declarat sprijinul pentru politicile de liber schimb considerând că acestea maximizează bunăstarea, chiar dacă s-a dovedit că nu pentru toţi participanţii la fluxurile comerciale internaţionale. Mulţi analişti ai comerţului internaţional au fost foarte critici la adresa barierelor comerciale indiferent de forma pe care au îmbrăcat-o în decursul timpului. Numeroase grupuri de interese însă, au adus o serie de argumente în favoarea folosirii barierelor comerciale în situaţii determinate considerând că acestea pot fi justificate prin numeroase raţiuni de politică economică. Raţiunile în favoarea liberului schimb s-au bazat în principal pe analizele economice care au demonstrat, făcând uz de o serie de prezumţii simplificatoare, că se obţin efecte nete de bunăstare ca urmare a liberalizării schimburilor comerciale, atât pentru fiecare ţară în parte, cât şi la scara întregii economii internaţionale. Analiza economică privitoare la ceea ce se câştigă sau se pierde atunci când se folosesc bariere comerciale în calea schimburilor dintre actorii economici situaţi în teritorii economice diferite trebuie să înceapă cu evidenţierea impactului instrumentelor tradiţionale de protejare a economiei de concurenţa externă – tarifele vamale. Întreaga analiză care urmează este efectuată din perspectiva economiei bunăstării (încadrată în ramura economiei normative). Bunăstarea poate fi definită ca situaţia de optim spre care tinde fiecare individ 2. Optimul consumatorului este dat de maximizarea bunăstării, în timp ce optimul producătorului este dat de maximizarea profitului. Se vor determina în analiza care se va face condiţiile necesare pentru atingerea optimului atât pentru consumatori, cât şi pentru producători. După
A se vedea Dobrotă, N., Economia politică, Editura Economică, Bucureşti, 1995.
2

54

POLITICI COMERCIALE

conturarea acestui context se va încerca apoi cuantificarea efectelor pe care le presupune introducerea unei taxe vamale la nivel naţional pentru fiecare categorie economică influenţată de această măsură. Intuitiv, se poate lesne observa că, de exemplu, introducerea unei taxe vamale de import la bunul X influenţează:  Consumatorii bunului X care, pentru a intra în posesia acestui bun s-ar putea vedea nevoiţi să plătească o sumă mai mare de bani faţă de situaţia în care nu s-ar fi recurs la această măsură de politică comercială; Producătorii naţionali ai bunului X, care pot fi avantajaţi de majorarea preţului la bunul oferit de ei; Guvernul statului care a introdus această măsură, întrucât va obţine venituri bugetare pe care nu le-ar fi obţinut în condiţii de liber schimb.

 

În orice caz, efectele asupra categoriilor enumerate mai sus trebuie nuanţate în funcţie de un criteriu extrem de important: mărimea pieţei care este protejată . Cu alte cuvinte, interesează în ce măsură introducerea unei taxe vamale de import întrun stat produce efecte asupra preţului mondial. Se pot distinge astfel două situaţii:  Piaţa naţională este suficient de mare pentru a influenţa preţul mondial. În această situaţie introducerea taxei vamale de import conduce la o anumită majorare a preţului naţional, dar care este dublată de o reducere a preţului mondial; Piaţa naţională nu este suficient de mare pentru a influenţa preţul mondial (statul respectiv este un price taker). În această situaţie introducerea taxei vamale de import conduce la creşterea preţului naţional, dar nu modifică preţul mondial.

În teoria economică se pot distinge mai multe tipuri de abordări în ceea ce priveşte efectele diferitelor măsuri de politică comercială: • Abordare statică versus abordare dinamică. Abordarea statică implică luarea în considerare a efectelor de bunăstare la un moment dat, în timp ce abordarea dinamică presupune estimarea efectelor pe care le produce o măsură de politică comercială pe o durată mai mare de timp; Abordare în condiţii de echilibru parţial versus abordare în condiţii de echilibru general. Abordarea în condiţii de echilibru parţial presupune luarea în considerare numai a efectelor de bunăstare care se produc asupra

POLITICI COMERCIALE

55

ramurii economice protejate. Practic, se presupune că ramura protejată ocupă o pondere atât de mică în cadrul întregii economii naţionale, încât schimbările din această ramură produc efecte neglijabile asupra celorlalte ramuri ale economiei; Spre deosebire de aceasta, abordarea în condiţii de echilibru general presupune luarea în calcul şi a efectelor de bunăstare care se produc asupra ramurilor aflate în interacţiune cu ramura protejată. De exemplu, creşterea producţiei în ramura protejată poate conduce la atragerea resurselor care în condiţii de liber schimb ar fi putut fi folosite într-o altă ramură. Ca urmare, producţia şi exportul din această a doua ramură ar putea fi afectate (ar putea scădea).

2.2.1. Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică, în echilibru parţial; Cazul unei ţări mici
Ipotezele de la care se porneşte în acest caz sunt următoarele:  Efectele sunt înregistrate numai la un moment dat, fără a se ţine seama de consecinţele în timp ale aplicării taxei vamale de import;  Industria considerată are o greutate specifică extrem de redusă în ansamblul economiei naţionale, motiv pentru care sunt neglijate interacţiunile acesteia cu alte ramuri ale economiei naţionale;  Introducerea unei taxe vamale la import conduce la mărirea preţului naţional, dar nu poate influenţa preţul mondial;  Agenţii economici işi desfăşoară activitatea în condiţii de concurenţă perfectă. Practic curba ofertei reprezintă răspunsul agregat al unui număr mare de firme individuale faţă de preţul pieţei. Nici o firmă nu este suficient de mare pentru a afecta, prin propriile sale decizii privind mărimea producţiei, preţul pieţei. Să considerăm situaţia în care România (o ţară mică) produce şi importă genţi din piele. Vom compara situaţia în care nu există taxă vamală de import cu situaţia în care se introduce o astfel de barieră în calea schimburilor comerciale. Efectele introducerii unei taxe vamale de import pot fi reprezentate grafic, după cum se poate observa în figura 13:
Se consideră pentru acest exemplu numeric că funcţia cererii poate fi scrisă sub forma:
3

cantitatea în funcţie de preţ. iar funcţia ofertei. pC(q) = -40.56 POLITICI COMERCIALE Pret (P)-lei PC O Pt a A B D Pm b C c d G F C PO QOm QOt QCt QCm Figura. QOm.000·q + 600.000. în condiţii de echilibru parţial Unde: Cantitate (Q) – mii buc C.000.1. sub forma: p O(q) = 40. QCm. QCt.este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de liber schimb.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiţii de liber schimb. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mică. după introducerea unei taxe vamale de import egală cu t.000·q + 2. şi nu invers.este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de impunere vamală.este curba cererii inverse4 O -este curba ofertei inverse Pm.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiţii de impunere vamală.este preţul mondial Pt -este preţul naţional. .000. 4 Este scrisă mărimea preţului în funcţie de cantitate. QOt.

În această situaţie preţul mondial al genţilor din piele va rămâne la acelaşi nivel (Pm=1. 5 . într-o abordare statică.. Pieţe în concurenţă perfectă şi imperfectă . Pe de altă parte.000 lei). pag. Aceasta înseamnă că.POLITICI COMERCIALE 57 Considerăm că.200. Galupa. Efectele de bunăstare asupra consumatorilor naţionali Pentru a putea cuantifica efectele de bunăstare asupra consumatorilor trebuie introdusă noţiunea de surplus al consumatorilor. Presupunem în continuare că statul român introduce o taxă vamală ad valorem de 20% la importul de genţi din piele. Creşterea preţului naţional determină restrângerea cererii naţionale până la valoarea Q Ct=20 (mii bucăţi) şi creşterea producţiei naţionale până la valoarea Q Ot =15 (mii bucăţi).. C. Hartulari. în timp ce preţul naţional va creşte cu valoarea taxei vamale de import (200.. C. Trebuie precizat că. Homewood. ajungând la Pt=1. Fiind vorba despre o industrie considerată competitivă. 43-53. International Economics.. În această situaţie.. ea arată legătura care se stabileşte între cantitatea cerută şi preţ. Curba cererii C poate fi percepută în două moduri.iniţial. Această siuaţie conduce la reducerea cantităţii importate până la valoarea de 5 (mii bucăţi). deoarece preţul mondial rămâne constant. Curba cererii intersectează axa preţurilor în punctul P C = 2.000. curba cererii inverse coincide de fapt cu aceea a utilităţii marginale a consumatorilor6. presupunem că preţul mondial la acest produs (P m) este de 1. în timp ce cantitatea oferită de producătorii naţionali (QOm) este de 10 (mii bucăţi). iar cantitatea cerută (QCm) este de 25 (mii bucăţi). Bucureţti.000. Teorie şi aplicaţii. Kindleberger. D. Pe de o parte. această taxă vamală ad valorem produce aceleaşi efecte de bunăstare ca şi o taxă vamală specifică de 200. În această situaţie. această condiţie fiind necesară pentru maximizarea utilităţii totale a consumatorilor.000. 6 A se vedea Marin. nu se percepe nici o taxă vamală pentru importul genţilor din piele.000 lei/bucată.000 lei. C. Din această coincidenţă a celor două axe se poate deduce că aria de sub graficul cererii inverse exprimă utilitatea totală a consumatorilor naţionali.. Vom vedea în continuare cum afectează această măsură de politică comercială bunăstarea fiecăreia dintre cele trei categorii enumerate mai sus? A. A. ea arată care este suma maximă de bani pe care fiecare cumpărător ar fi dispus să o plătească pentru a achiziţiona o unitate suplimentară de produs5. Irwin. 1986. Microeconomie. 2001. Editura ASE.000 lei. diferenţa de 15 (mii bucăţi) este importată.000 lei).000 lei. în situaţia în care cererea tinde către 0. preţul maxim care se poate A se vedea Lindert. Albu.P.

000 lei.000 lei. axa preţurilor şi paralela dintr-un punct de pe axa preţurilor faţă de orizontală. Însă pentru cumpărătorii care nu sunt dispuşi să ofere mai mult de 1. surplusul consumatorilor este dat de aria triunghiului PCCPm.000.000.000 lei. Revenind la situaţia în care este introdusă o taxă vamală de import care conduce la creşterea preţului de la 1. egală cu diferenţa dintre ariile triunghiurilor PCCPm şi PCDPt.200.000.000 lei la 1.200. dobândirea unei genţi la acest preţ nu le aduce nici un câştig de bunăstare. Astfel. Dacă preţul ajunge la P m = 1. Practic se poate conchide că introducerea unei taxe vamale de import conduce la o pierdere de bunăstare pentru consumatorii naţionali.000.000. scăderea preţului până la 1.000. Astfel.000 lei pentru ultima geantă de piele pe care ar achiziţionao. această pierdere de bunăstare este egală cu aria trapezului P mPtDC.5 miliarde lei.200.000 lei. adică: ( QCt + QCm ) ⋅ ( Pt − Pm ) 2 Numeric. acest surplus al consumatorilor poate fi reprezentat prin suprafaţa delimitată de curba cererii. Valoric. pentru exemplul considerat. Prin urmare se poate defini surplusul consumatorilor ca fiind diferenţa dintre utilitatea totală produsă de o anumită cantitate de bunuri şi suma de bani plătită efectiv pentru cumpărarea cantităţii respective.000 lei nu le aduce decât un câştig de 200. cererea creşte de la 0 la 20 mii bucăţi.000.58 POLITICI COMERCIALE oferi pentru o geantă din piele este de 2. în cazul în care preţul la genţi din piele ajunge la 1. pentru un cumpărător care ar fi fost dispus să achiziţioneze prima geantă la preţul de 2.000 lei.000 lei.000 lei scăderea preţului îi aduce un câştig de 1. Grafic.000.200. Dacă preţul unei genţi ajunge la 1. Iar pentru cumpărătorii care nu pot oferi mai mult de 1. cauzată pe de o parte de creşterea preţului.000 lei.000 lei. Din momentul în care preţul începe să scadă. Efectele de bunăstare asupra producătorilor naţionali Dacă în cazul consumatorilor s-a produs o pierdere de bunăstare. iar pe de altă parte de scăderea cantităţii cumpărate. cererea începe să crească.000.000 lei la 1. surplusul consumatorilor este dat de suprafaţa tringhiului PCDPt şi reprezintă un câştig de bunăstare pe care consumatorii naţionali îl înregistrează ca urmare a scăderii preţului de la 2.000 lei. este de aşteptat ca în cazul producătorilor naţionali să se înregistreze un câştig. B. această pierdere de bunăstare a consumatorilor este egală cu 4. deoarece aceştia vor fi avantajaţi atât ca urmare a creşterii preţului la produsul realizat. cât şi ca urmare a . se poate observa că se produce o scădere a surplusului consumatorilor.

Practic. Galupa. Editura ASE.. egală cu diferenţa dintre suprafeţele Veniturile înregistrate se obţin înmulţind cantitatea vândută cu preţul de vânzare. deoarece costurile de producţie se măresc şi ele. Pentru producerea fiecărei unităţi suplimentare se înregistrează şi o creştere a costului de producţie. 43-53. Veniturile lor vor creşte aşadar de la aria OQ omAPm la aria OQotBPt7. Spre exemplu.000 lei. surplusul producătorilor este nul atunci când producţia naţională este zero.000 lei. ducând la micşorarea profitului total.000. producătorii încep să fie avantajaţi. se va introduce în acest caz noţiunea de surplus al producătorilor.200. dar pentru fiecare unitate care urmează acest câştig se reduce treptat.000. 8 A se vedea Marin. 7 . pag. Pentru un preţ egal cu costurile totale (600. Similar cu cazul consumatorilor naţionali.POLITICI COMERCIALE 59 creşterii cantităţii oferite. axa preţurilor (Oy) şi paralela dusă la axa orizontală dintr-un punct de pe axa preţurilor..000 lei. acest surplus este dat de suprafaţa mărginită de curba ofertei.. C.000 lei. deoarece nu obţin profit. se poate observa că se produce o creştere a surplusului consumatorilor. Bucureţti. în această situaţie surplusul producătorilor este egal cu suprafaţa triunghiului P0PmA.000 lei la 1.000 lei. producătorii naţionali vor fi interesaţi să îşi majoreze producţia de la 10 mii bucăţi la 15 mii bucăţi. Microeconomie. precizat că aria de sub graficul ofertei (sau al costului marginal) nu reprezintă altceva decât costul total al producătorilor naţionali. Pornind de la această condiţie de optim trebuie. surplusul producătorilor va fi dat de aria triungiului P0PtB. Albu. Teorie şi aplicaţii. curba ofertei coincide cu aceea a costului marginal8. D. Pe măsură ce creşte preţul de vânzare. De asemenea. 2001.. Prima unitate de produs dincolo de această limită este realizată în condiţii de pierdere (preţul obţinut pentru ea este mai mic decât costul ei marginal). A. Pieţe în concurenţă perfectă şi imperfectă . Deci.200.000 lei la 1. deoarece costul pentru realizarea ultimei genţi de piele devine egal cu suma de bani încasată din vânzarea acesteia. Prin urmare la preţul P m cantitatea oferită nu poate depăşi 10 mii bucăţi. Cu alte cuvinte. Surplusul (profitul) producătorilor va fi dat de diferenţa dintre veniturile înregistrate din vânzarea unei cantităţi de bunuri şi costurile totale aferente acesteia. Ca urmare a creşterii preţului de la 1. C. pentru prima unitate produsă se înregistrează un câştig de 400. Hartulari. Însă vor creşte şi costurile. de asemenea.000 lei). deoarece într-o industrie competitivă aceasta este o condiţie necesară pentru maximizarea profitului producătorilor.200.000. dacă preţul ajunge la 1. Astfel dacă preţul ajunge la 1.. Revenind la situaţia în care are se introduce o taxă vamală de import care determină majorarea preţului de la 1. producătorii naţionali refuză să producă.

este nevoie de analizarea unei a treia categorii influenţate de introducerea taxei vamale de import: guvernul. pentru exemplul considerat. pierderea consumatorilor este mai mare decât câştigul înregistrat de producători. În condiţii de liber schimb. deci nu există nici încasări bugetare provenind din această sursă. dar şi asupra guvernului.60 POLITICI COMERCIALE P0PtB şi P0PmA. se poate calcula efectul net de bunăstare la nivel naţional. egal valoric cu suprafaţa dreptunghiului BDCG. Efectele de bunăstare la nivelul guvernului Introducerea unei taxe vamale la importul unui anumit produs influenţează în ( QCt − QOt ) ⋅ ( Pt − Pm ) mod favorabil veniturile bugetare ale unui stat. producătorilor. iar pe de altă parte de creşterea cantităţii oferite. Cuantificarea efectului introducerii taxei vamale de import asupra veniturilor bugetare este extrem de simplă. acest câştig de bunăstare al producătorilor este egal cu 2. adică: ( QOt + QOm ) ⋅ ( Pt − Pm ) 2 Numeric. Pentru a completa viziunea asupra efectelor de bunăstare înregistrate la nivelul economiei naţionale. după cum se ştie. în urma introducerii unei taxe vamale de import. . Introducerea taxei vamale de import reprezintă un câştig de bunăstare pentru guvern. se înregistrează un câţtig de bunăstare pentru producători. Efectele de bunăstare la nivel naţional Având la dispoziţie efectele parţiale pe care le produce introducerea unei taxe vamale de import asupra consumatorilor. sub aspectul bunăstării. deoarece. acest câştig de bunăstare al guvernului este egal cu 1 miliard de lei. Se poate observa că. Valoric. D. o funcţie importantă a taxelor vamale este aceea fiscală. acest câştig egal cu suprafaţa trapezului P mPtBA. Practic. cauzat pe de o parte de creşterea preţului la bunul vândut. nu se percep taxe vamale de import. pentru exemplul considerat. Numeric.5 miliarde lei. C. După adoptarea măsurii protecţioniste. veniturile bugetare se majorează proporţional cu nivelul taxei vamale şi cu mărimea cantităţii importate.

b şi d mai sunt denumite uneori şi pierdere reziduală (deadweight loss. .(a+b+c+d) =+a =+c = .POLITICI COMERCIALE 61 Pierdere de bunăstare pentru consumatori Câştig de bunăstare pentru producători Câştig de bunăstare pentru guvern Efect net la nivel naţional = . Ea poate fi considerată şi un tribut plătit ineficienţei producătorilor interni. Suprafaţa d mai este cunoscută şi sub denumirea de “ efect de consum” al taxei vamale.PmPtDC = + PmPtBA = + BDGC = . spre deosebire de suprafeţele a şi c. constată că noul preţ îi determină să îşi restrângă cererea. pierderea naţională netă de bunăstare este egală cu 1 miliard de lei. Explicaţia economică a acestei pierderi este legată de costul suplimentar de producţie (costul marginal de producţie creşte) pe care trebuie să îl suporte consumatorii. reprezintă nişte pierderi de bunăstare suportate de consumatorii naţionali şi necompensate de nici un fel de câştiguri ale altor actori economici. fără posibilitatea de a obţine din altă parte această cantitate la un preţ mai mic.(b + d) Se poate observa aşadar că introducerea unei taxe vamale de import produce un efect net negativ asupra economiei naţionale. Din acest motiv cele două arii. Această pierdere este egală cu suprafeţele b şi d. Pentru exemplul numeric de mai sus. Suprafaţa b mai este cunoscută şi sub denumirea de “ efect de producţie” al taxei vamale. înregistrându-se o pierdere de bunăstare. ca urmare a măririi preţului naţional din cauza introducerii unei taxe vamale de import. ar fi plătit în condiţii de liber schimb o sumă de bani egală cu suprafaţa Q CmQCtGF. Consumatorii care.(BAC + GDC) = . engl. pentru achiziţionarea cantităţii Q Cm-QCt. O dată cu renunţarea la cantitatea QCm-QCt ei pierd şi surplusul aferent acesteia: suprafaţa d.). Ea poate fi interpretată ca un rezultat al unei alegeri mai puţin favorabile a consumatorilor. care.

iar funcţia ofertei. Şi în acest caz se poate recurge la o reprezentare grafică a efectelor înregistrate la nivel naţional. sub forma: p O(q) = 100·q + 20. în echilibru parţial.62 POLITICI COMERCIALE 2. Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică. care produc şi importă automobile. 9: 9 Se consideră pentru acest exemplu numeric că funcţia cererii poate fi scrisă sub forma: pC(q) = -50·q+ + 60.2.2. după cum se poate observa în figura 2.000. Cazul unei ţări mari Cazul unei ţări mari prezintă o serie de similitudini cu situaţia prezentată anterior. Ipotezele de la care se porneşte sunt aceleaşi.000. Să considerăm cazul Statelor Unite ale Americii (o ţară mare). . singura modificare care apare fiind legată de posibilitatea ţării care introduce taxa vamală de import de a contribui la modificarea preţului mondial. Vom compara situaţia în care nu există taxă vamală de import cu situaţia în care se introduce o astfel de barieră în calea schimburilor comerciale.

după introducerea unei taxe vamale de import specifice egală cu t.lei O PW0+t P1 PW0 PW1 a b c d h C QOm QOt QOi QCi QCt QCm Figura 2.este cantitatea care ar fi fost cerută de consumatorii naţionali dacă preţul naţional ar fi ajuns la valoarea Pwo +t QOm -este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de liber schimb QOt.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiăii de liber schimb QCt.este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de impunere vamală QOi .este preţul mondial în condiţii de liber schimb P1.este preţul naţional.este cantitatea care ar fi fost oferită de producătorii naţionali dacă preţul naţional ar fi ajuns la valoarea Pwo +t. P1-Pw1=t QCm.este noul preţ mondial care se formează după introducerea taxei vamale în ţara importatoare. în echilibru parţial În figura de mai sus: C. trebuie precizat însă că preţul naţional este mai mic decât (Pwo+t) Pw1. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mare.este curba cererii inverse O.este curba ofertei inverse Pwo.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiţii de impunere vamală QCi. .POLITICI COMERCIALE 63 Pret (P) .

Diferenţa de 500 (mii bucăţi) este importată. În acest caz. Raţionând ca în cazul ţării mici.000 USD. interesele producătorilor străini se modifică. ajungând la 45. astfel încât desfacerile lor pe piaţa ţării mari să nu fie afectate. ei preferă să îşi reducă preţul de vânzare până la o valoare care să le permită să exporte o cantitate cât mai mare de produse. în timp ce producătorii mondiali îşi reduc preţul de vânzare (P w1) până la valoarea de 25. În cazul unei ţări mari însă. Presupunem acum că autorităţile americane decid introducerea unei taxe vamale specifice (t) la importul de automobile. În general în cazul unei ţări mari consumatorii au mai puţine alternative de a înlocui importurile decât în cazul unei ţări mici. Cu toate acestea. modificarea exactă a preţului naţional şi implicit a preţului mondial după introducerea unei taxe vamale specifice de către o ţară mare poate fi calculată dacă se cunosc elasticitatea ofertei străine faţă de preţ (ε) şi elasticitatea faţă de preţ a cererii naţionale de produse de import (η).000 USD. dat fiind în primul rând caracterul mult mai limitat al resurselor în raport cu mărimea cererii care trebuie satisfăcută. Chiar şi oferta producătorilor naţionali dintr-o ţară mare este de obicei mai puţin elastică faţă de preţ. De data aceasta. Care este explicaţia? • În primul rând se observă o modificare de comportament din partea producătorilor străini. Totuşi este puţin probabil ca ei să poată suporta o reducere de preţ egală cu valoarea taxei specifice. Formula10 de calcul este următoarea: În condiţii de liber schimb. corespunzător unei cereri interne de 600 (mii bucăţi) şi unei producţii interne de 100 (mii bucăţi).000 USD/bucată. Aceştia nu erau preocupaţi de menţinerea unor vânzări cât mai mari pe piaţa unei ţări mici. de unde rezultă că preţul naţional în condiţii de 10 . preţul mondial la automobile este P wo = 30. dată fiind importanţa desfacerii produselor lor pe această piaţă de mari dimensiuni. egală cu 15. curbele cererii şi ale ofertei de produse importate în funcţie de preţ. • În al doilea rând. Trebuie menţionat că diferenţa dintre preţul naţional şi noul preţ mondial este egală cu exact valoarea taxei vamale specifice introduse de SUA. deoarece aveau o serie de alte pieţe de desfacere care nu recurgeau la măsuri de protecţie şi deci care nu erau obligaţi să recurgă la reducerea preţului de vânzare pentru a-şi menţine competitivitatea faţă de produsele naţionale. Mai precis. şi cererea faţă de produsele de import este mai puţin elastică în cazul ţării mari decât în cazul ţării mici. ar fi de aşteptat ca preţul de pe piaţa naţională să se majoreze cu t.64 POLITICI COMERCIALE Considerăm că iniţial SUA nu percep nici un fel de taxă vamală la importul de automobile.000 USD.000 USD. se observă că pe piaţa americană preţul la automobile (P1) nu creşte decât până la valoarea de 40. pentru ţara importatoare. pot fi scrise astfel: CM=m-n·P şi OM=u+v·P.

Efectele de bunăstare care se produc asupra economiei naţionale se calculează în mod similar cu cele înregistrate în cazul ţării mici. Din formula de mai sus se poate observa că mărirea preţului naţional este cu atât mai pronunţată cu cât elasticitatea ofertei producătorilor mondiali este mai mare şi elasticitatea cererii consumatorilor naţionali de produse importate este mai mică. preţul naţional (P1) va creşte cu 2/3 din valoarea taxei vamale specifice (t). spre deosebire de cazul ţării mici. .POLITICI COMERCIALE 65 ∆P ε t = ⋅ P ε − η PW 0 W0 unde: ΔP. Egalând din nou cele două curbe se obţine noul preţ naţional Pt= (m-u):(v+n) + (v·T):(n+v). devenind: OM=u+v·(P-T). curba ofertei de importuri se modifică. Pentru a obţine variaţia procentuală a modificării de preţ faţă de preţul mondial în condiţii de liber schimb. se obţine ε. faţă de preţul mondial în condiţii de liber schimb (P wo). care este egal cu [v:(v+n)]·(T:P). η. Dacă presupunem în cazul importului de automobile realizat de SUA că elasticitatea ofertei exportatorilor străini este egală cu 4. adică elasticitatea ofertei producătorilor străini. calculăm raportul ΔP/PW0. O parte din efectul introducerii taxei liber schimb (egal cu preţul mondial) este P W0= (m-u):(v+n). se obţine -η. ε. t -este cuantumul taxei vamale introduse de ţara importatoare. Diferenţa dintre cele două preţuri este aşadar ΔP=(v·t):(n+v). iar preţul producătorilor străini (P w1) va scădea cu 1/3 din valoarea taxei vamale specifice (t). atunci.este elasticitatea faţă de preţ a cererii naţionale de produse importate.este elasticitatea ofertei exportatorilor străini faţă de modificarea preţului de pe piaţa ţării importatoare. ajungând la 40.este modificarea preţului naţional ca urmare a introducerii taxei vamale (P tPW0). iar elasticitatea cererii consumatorilor naţionali de produse importate este egală cu –2.000 USD. Dacă se înmulţeşte v cu P/Q. ajungând la 25. apare o diferenţă notabilă. adică elasticitatea cererii faţă de produsele străine. PW0. După introducerea taxei vamale t. iar dacă se înmulţeşte n cu P/Q. Însă.000 USD.este preţul naţional în condiţii de liber schimb (egal cu preţul mondial).

0. Suprafaţa h se poate determina ca produs între cantitatea importată după introducerea taxei vamale de import şi diferenţa dintre preţul mondial în condiţii de liber schimb şi cel la care se ajunge după introducerea taxei vamale (h=( QCt – QOt)·(Pwo . suprafeţele b şi d reprezintă pierderi reziduale. Totodată. De data aceasta însă ţara care impune o taxă vamală de import câştigă suprafaţa h pe seama producătorilor străini. USD 3 mld. ci numai un preţ egal cu P 1.5 mld. dacă h>b+d. ca urmare a introducerii unei taxe vamale specifice la importul de automobile. ea poate fi privită şi ca o reducere a pierderii de bunăstare pe care o înregistrează consumatorii naţionali. Această arie este adesea denumită un câştig de bunăstare rezultat din raportul de schimb (terms of trade gain). care nu mai sunt nevoiţI să plătească un preţ egal cu PW0+t.(b+d) . Suprafaţa h constituie o pierdere de bunăstare pe care o suportă producătorii străini care îşi reduc preţul de desfacere. În tabelul de mai jos sunt redate sintetic efectele de bunăstare înregistrate la nivelul SUA.(a+b+c+d) =+a = + (c+h) = h. care îşi reduc preţul de vânzare. Pierdere de bunăstare pentru consumatori Câştig de bunăstare pentru producători Câştig de bunăstare pentru guvern Efect net la nivel naţional = .5 mld USD În continuare.Pw1)). 11 . ca şi în cazul ţării mici. ci este preluată de producătorii externi.5 mld. deoarece ţara importatoare poate să obţină un preţ mondial mai mic pentru produsele pe care le importă faţă de condiţiile de liber schimb. redată grafic prin aria h 11. USD . nu mai este suportată de consumatorii naţionali. cauzate de o producţie mai puţin eficientă şi respectiv de reducerea posibilităţilor de alegere pe care le au cumpărătorii naţionali. atunci statul importator înregistrează un câştig net de bunăstare. Astfel.66 POLITICI COMERCIALE vamale de import. Trebuie precizat că în cazul ţării mari introducerea unei taxe vamale de import nu conduce în mod necesar la o pierdere de bunăstare în ansamblu. USD 1.

3.POLITICI COMERCIALE 67 Avantajul de a fi mare Pentru a vedea diferenţa de bunăstare care apare între o ţară mică şi o ţară mare. cererea internă s-ar ridica la 300 mii automobile. iar oferta producătorilor naţionali ar deveni de 250 mii automobile. la nivel mondial. dacă un stat mare introduce o taxă vamală de import poate obţine rezultate mult mai avantajoase decât un stat mic care recurge la aceeaşi măsură. importurile scăzând faţă de situaţia de liber schimb de la 500 mii automobile la 50 mii automobile. B. A se vedea Södersten. valoarea taxei vamale la importul de automobile). văzut ca un întreg.375 mld USD Diferenţa de bunăstare faţă de ipoteza conform căreia SUA sunt un stat mare se poate observa că este semnificativă. analiza efectelor trebuie extinsă şi asupra exportatorilor 12.75 mld USD = + 2. International Economics. Chiar dacă pentru un stat mare introducerea de taxe vamale de import este avantajoasă în raport cu aceeaşi situaţie pentru un stat mic. curba ofertei. Reed.6.. iar restul datelor ar rămâne neschimbate (curba cererii. 1994. Efectele de bunăstare care s-ar înregistra în acest caz ar fi următoarele: • • • Pierdere de bunăstare pentru consumatori Câştig de bunăstare pentru producători Câştig de bunăstare pentru guvern Efect naţional net = . neputând deci să influenţeze preţul mondial. ceea ce sugerează că. se poate recurge la un exerciţiu teoretic. MacMillan. în ceea ce priveşte evoluţia bunăstării. G. am oberva că preţul naţional ar ajunge la valoarea de PW0+t=45. 12 . În aceste condiţii.000 USD. Dacă am presupune că SUA ar fi o ţară mică. către ţara importatoare. din punct de vedere al bunăstării. pentru a se putea obţine o imagine completă. London.625 mld USD = +0.75 mld USD = . chiar dacă un stat mare poate chiar să obţină chiar câştiguri de bunăstare în urma recurgerii la măsuri de protecţie. În figura 313 de mai jos este reprezentată situaţia exporturilor “restului lumii”..

. ceea ce înseamnă că excedentul este exportat.68 POLITICI COMERCIALE Pret (P) USD Ox PW0 z PW1 x y w v CX q1 q2 q3 q4 Figura 3. Spre deosebire însă de situaţiile în care intervine existenţa unei taxe vamale. Prin analogie cu raţionamentul la care s-a recurs în cazul efectelor de bunăstare pe care le produce introducerea unei taxe vamale de import. Se observă că pentru preţurile P W0 şi PW1 oferta naţională depăşeşte cererea. de această dată nu se vor înregistra nici un fel de efecte asupra guvernului.000. iar funcţia ofertei Ox. Astfel. USD Se consideră pentru acest exemplu numeric că funcţia cererii C x poate fi scrisă sub forma: pC(q) = -100·q+ + 35. se pot deduce efectele pe care le produce o scădere a preţurilor asupra ţărilor exportatoare.000. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mare. Se presupune că întreaga cantitate suplimentară de bunuri este exportată către ţara importatoare mare considerată anterior. în echilibru parţial. înregistrate la nivelul exportatorilor din restul lumii În figura 3 se pot observa curbele cererii (Cx) şi ofertei (Ox) de pe pieţele naţionale ale exportatorilor. se poate sintetiza că se înregistrează: Câştig de bunăstare pentru consumatori 13 = + (z+y) ? mld. sub forma: pO(q) = 20·q + 19.

bunăstarea nu mai poate fi redusă.5 mld USD . Se poate observa că introducerea unei taxe vamale reduse antrenează un câştig mic de bunăstare pe unitatea de produs importat. a fost introdusă noţiunea de taxă vamală optimă.(b+d) = . Dincolo de un anumit nivel al taxei vamale. unde efectul net de bunăstare este ambiguu. spre deosebire de cazul ţării importatoare.75 mld USD . în unele situaţii (h>b+d) câştiguri de bunăstare pentru o ţară importatoare mare. dacă se ţine seama de cantitatea mare de produse importate.(x+w+v) ? mld.(z+y+x+w+v) = . este suficient să se determine suma dintre efectul înregistrat în ţara importatoare şi efectul înregistrat de ţările exportatoare. în cazul exportatorilor se înregistrează o pierdere certă de bunăstare. oricât de mult ar creşte taxa vamală. creşterea nivelului taxei vamale antrenează iniţial o sporire a bunăstării. deoarece cantitatea pe care o vând ţările exportatoare (q 3-q2) este egală cu cantitatea pe care o cumpără ţara importatoae (QCt-QOt). Sintetizând. iar diferenţa de preţ (PW0-PW1) este aceeaşi. corespunzător taxei vamale optime.POLITICI COMERCIALE 69 Pierdere de bunăstare pentru producători Efect net la nivel naţional = . deci taxa vamală prohibitivă corespunde nivelului minim de bunăstare pe care îl poate înregistra ţara importatoare. Mai mult.1. ceea ce înseamnă că nu se mai consumă decât produse autohtone.25 mld USD Prin urmare. scăderea cererii de importuri duce chiar la transformarea câştigului de bunăstare în pierdere. Între valoarea optimă şi cea prohibitivă.0. O dată depăşit nivelul prohibitiv.2. . în schimb.75 mld USD Se poate observa că. Ea nu reprezintă altceva decât acel nivel al taxei vamale care maximizează câştigul de bunăstare al ţării mari. această măsură va conduce întotdeauna la o pierdere de bunăstare la nivel mondial. mărirea taxei vamale de import aduce cu sine scăderea câştigului de bunăstare mergând până la înregistrarea unei pierderi de bunăstare. Prin urmare. Pornind de la observaţia că un stat mare poate obţine câştiguri de bunăstare ca urmare a introducerii unei taxe vamale.(x+w+v) = -(b+d+x+v) . dar. chiar dacă introducerea unei taxe vamale de import poate aduce. dar se produce şi o scădere a cantităţii importate. la un moment dat taxa vamală poate deveni prohibitivă.1. USD . Pentru a calcula efectul total pe care îl produce la nivel mondial introducerea unei taxe vamale de import într-o ţară mare. câştigul total de bunăstare poate fi însemnat. până la un nivel maxim al acesteia. Trebuie însă remarcat că suprafaţa h este egală cu suprafaţa w. O taxă vamală ridicată. efectul mondial total poate fi redat după cum urmează: Efect de bunăstare în ţara importatoare Efect de bunăstare în ţările exportatoare Efect total la nivel mondial = h. duce la înregistrarea unui câştig de bunăstare unitar însemnat. iar statul revine la autarhie.

. Bunul Y. dar şi pe piaţa factorilor de producţie există concurenţă perfectă. dotarea cu factori de producţie rămâne constantă în timp. în echilibru general14 . în afara bunului Y. individualizat. curba de indiferenţă şi echilibrul naţional în condiţii de autarhie În ceea ce priveşte producţia celor două bunuri. De asemenea.. nefiind luate în calcul şi variantele de producţie situate sub această curbă. Întotdeauna balanţa comercială va fi considerată echilibrată. 2000. se A se vedea Dunn. Cazul unei ţări mici Abordarea precedentă. International Economics. Ea nu oferă o imagine completă asupra modificărilor survenite în economia unei ţări ce recurge la protecţionism. J. se porneşte de la ipoteza că aceasta se realizează cu deplina utilizare a factorilor de producţie 15 existenţi la nivel naţional şi. în echilibru parţial. la importul căruia se va aplica o taxă vamală. Pentru efectuarea unei astfel de analize. Prin urmare. în plus. se porneşte de la premisa că în ţara importatoare (ţara A) se disting două categorii de bunuri:     Bunul X. care este expresia generică a tuturor celorlalte bunuri produse şi importate de ţara A. analiza în echilibru general mai presupune şi îndeplinirea a două ipoteze suplimentare: Pe piaţa bunurilor. Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică. R. iar factorii de producţie sunt foarte flexibili (se pot converti factorii de producţie necesari pentru realizarea unui bun în factori de producţie necesari pentru realizarea celuilalt bun).70 POLITICI COMERCIALE 2.2.  Curba posibilităţilor de producţie.3. este insuficientă. Mutti. De aceea în continuare analiza poate fi îmbogăţită prin luarea în considerare a interdependenţelor prezente între ramurile unei economii naţionale. deşi este extrem de utilă pentru evidenţierea unor efecte produse de introducerea taxei vamale de import. Routledge. global. 14 . 15 Prin urmare nu va interesa în analiza efectuată decât frontiera posibilităţilor de producţie. New York.

Bucureşti. curbă care nu se va modifica pe parcursul analizei. ea este reprezentată grafic prin curba P1P2. curba posibilităţilor de producţie nu exprimă altceva decât “combinaţiile posibile de producere a două bunuri prin folosirea integrală şi eficientă a resurselor disponibile la un moment dat”.. Frontiera posibilităţilor de producţie şi curba de indiferenţă Se observă că pe axa Ox este reprezentată cantitatea produsă la nivel naţional din bunul X. Editura Economică. Curba posibilităţilor de producţie permite următoarea interpretare: având la dispoziţie aceeaşi cantitate de factori de producţie. în timp ce pe axa Oy este reprezentată cantitatea produsă la nivel naţional din bunul Y.POLITICI COMERCIALE 71 poate trasa curba posibilităţilor de producţie pentru ţara A. 16 . Cantitate Y D yP2 yP1 P2 P1 i1 D 0 i2 xP2 xP1 Cantitate X Figura 4. Prin definiţie 16. N. În figura 4. Economia politică. deplin şi eficient A se vedea Dobrotă. 1995.

Invers. fie yP1 bucăţi din bunul Y şi xP1 bucăţi din bunul x. este necesar ca această rată marginală să fie egală cu raportul dintre preţurile celor două bunuri. Cu alte cuvinte.5). Forma concavă a curbei posibilităţilor de producţie reflectă legea costului de oportunitate crescător. New York. devine dezavantajoasă la nivel naţional mărirea producţiei bunului X în raport cu Y. yP1). McGraw-Hill.5 unităţi din Y se cheltuieşte suma obţinută din vânzarea a 3 unităţi din bunul X (corespunzătoare unui raport P X:PY de 1:2). yP2).  fie se reduce producţia bunului X până la un nivel la care sacrificiul pe care îl presupune renunţarea la cantitatea corespunzătoare din Y este mai mic.5 unităţi din bunul Y (deci RMS P (Y/X) ar fi fost în valoare absolută egală cu 1.5). pentru a produce 1 unitate suplimentară din bunul X ar trebui să se renunţe la 1. dacă pentru a se produce 1 unitate suplimentară din bunul X ar fi trebuit să se renunţe la 1. adică perechea (xP1. Problems. adică: RMS P (Y ) = PY X PX Într-adevăr. 17 . dacă. Ea exprimă rata marginală de substituire (RMSP (Y/X)) între bunurile Y şi X. 1996.5 unităţi din Y s-ar fi cheltuit suma obţinută din vânzarea a 0. de exemplu... dar pentru a cumpăra 1. adică perechea (xP2.5 unităţi din bunul Y (deci RMS P (Y/X) este în valoare absolută egală cu 1. S.72 POLITICI COMERCIALE utilizaţi în fiecare caz. Tangenta în orice punct la curba posibilităţilor de producţie are o pantă egală cu raportul de schimb dintre cele două bunuri. motivaţia economică a acestei legi fiind dată de faptul că resursele de care dispune ţara A nu sunt perfect adaptabile la utilizări alternative 17. iar pentru a cumpăra 1. se constată că pentru fiecare unitate suplimentară obţinută din bunul X este nevoie de renunţarea la o cantitate din ce în ce mai mare din bunul Y. C. and Policies. dacă se produce o deplasare pe curba posibilităţilor de producţie în sensul P2P1. Economics – Principles. ţara A poate realiza fie y P2 bucăţi din bunul Y şi xP2 bucăţi din bunul x. De aceea nu pot exista decât două variante pentru restabilirea echilibrului:  fie se majorează preţul la bunul X. În orice moment. Brue. astfel încât bunul Y să devină pe piaţă relativ mai ieftin în raport cu X.75 unităţi din bunul X (corespunzătoare unui raport P X:PY de 2:1). pentru asigurarea echilibrului pieţei. A se vedea McConnel.

pag. Microeconomie. o deplasare pe această curbă în sensul I1P1. Teorie şi aplicaţii. de exemplu. În plus. adică perechea (x P1. în timp ce deplasarea către stânga semnifică scăderea utilităţii totale pe care o pot resimţi aceştia. Hartulari. A se vedea Marin. Se observă că această curbă are o formă convexă faţă de origine. Albu.POLITICI COMERCIALE 73 producătorii naţionali ar fi fost tentaţi să majoreze cât mai mult producţia bunului X în raport cu Y sau s-ar fi produs o scumpire relativă a bunului Y faţă de X. În figura 4. care nu se intersectează niciodată deoarece ar însemna ca o aceeaşi pereche de cantităţi consumate să confere simultan două niveluri diferite de utilitate. trebuie ţinut cont şi de faptul că din perspectiva economiei bunăstării se urmăreşte asigurarea maximizării profitului producătorilor. Galupa. deci creşte cantitatea consumată din bunul X de la x I1 la xP1 şi scade cantitatea consumată din bunul Y de la y I1 la yP1. Ea permite următoarea interpretare: consumatorii din ţara A ating aceeaşi utilitate totală indiferent dacă aleg să consume cantitatea yP1 din bunul Y şi xP1 din bunul x. curba de indiferenţă a consmatorilor naţionali este reprezentată grafic prin curba i 1.. 2001. Or. bunul X aduce o satisfacţie suplimentară din ce în ce mai mică. Ansamblul alternativelor în care se pot combina cantităţile consumate din cele două bunuri în cadrul aceluiaşi nivel de utilitate este reprezentat printr-o curbă de indiferenţă a consumatorilor . formează harta de indiferenţă. Bucureţti.. Deplasarea la dreapta a acestei curbe este sinonimă cu creşterea nivelului de utilitate la care ajung consumatorii naţionali. Prin urmare. Pieţe în concurenţă perfectă şi imperfectă . se porneşte de la prezumţia că se pot atinge diferite niveluri de utilitate pentru consumatori. asigurate de combinaţii variate între cele două bunuri consumate. Explicaţia economică rezidă în următorul aspect: dacă se consideră. Editura ASE. consumatorii fiind tot mai puţin tentaţi să renunţe să consume o cantitate din bunul Y pentru a primi în schimb o unitate suplimentară din bunul X. adică perechea (x I1. C. yI1). Cu alte cuvinte. 18 . yP1) sau aleg să consume cantitatea yI1 din bunul Y şi xI1 din bunul x. C... singura situaţie care asigură echilibrul pieţei este aceea în care există egalitate între rata marginală de substituire şi raportul dintre preţurile celor două bunuri. scade utilitatea marginală a bunului X şi creşte utilitatea marginală a bunului Y. 43-53. A. D. pe măsură ce devine mai abundent. Totalitatea curbelor de indiferenţă. se poate demonstra18 că acest maxim este atins atunci când: PX C mX = PY C mY În ceea ce priveşte consumul celor două bunuri .

adică: RMS C (Y PX = ) PY X Într-adevăr. PX U mX = PY U mY . că utilitatea totală a acestora se majorează atunci când raportul utilităţilor marginale ale celor două produse este egal cu raportul dintre preţurile acestora.5 unităţi din bunul Y.74 POLITICI COMERCIALE Similar cu cazul curbei posibilităţilor de producţie. este necesar ca această rată marginală să fie egală cu raportul dintre preţurile celor două bunuri. spre exemplu. Invers. pentru a se consuma 1 unitate suplimentară din bunul X trebuie să se renunţe la 1. În orice moment.5 unităţi din bunul Y. consumatorii din ţara A vor avea tendinţa de a-şi restrânge consumul din bunul X sau va trebui să se producă o reducere a preţului relativ al bunului X în raport cu Y. astfel încât consumatorii să fie dispuşi să achiziţioneze această unitate suplimentară din bunul X.5 unităţi din bunul Y (deoarece raportul PX:PY este de 1:2). Ea exprimă rata marginală de substituire (RMSC (Y/X)) între bunurile Y şi X. O altă variantă de echilibrare a pieţei în această situaţie este stoparea tendinţei consumatorilor de a cumpăra o cantitate suplimentară din X prin majorarea preţului la produsul X în raport cu Y. consumatorii din ţara A vor fi tentaţi să majoreze consumul bunului X până când cantitatea suplimentară din bunul Y la care sunt dispuşi să renunţe va creşte. dacă. tangenta în orice punct la curba de indiferenţă are o pantă egală cu raportul de schimb dintre cele două bunuri. dacă pentru a se consuma 1 unitate suplimentară din bunul X trebuie să se renunţe tot la 1. pentru asigurarea echilibrului pieţei. Nu în ultimul rând trebuie să se ţină seamă şi în cazul consumatorilor. pentru a se cumpăra 1 unitate suplimentară din bunul X trebuie să se renunţe la cumpărarea a 2 unităţi din bunul Y (deoarece raportul P X:PY este de 2:1). numai că de data aceasta pentru a cumpăra 1 unitate suplimentară din X trebuie să se renunţe la cumpărarea a 0. dar. la un buget constant.

în condiţii de autarhie. pentru care dreapta preţurilor (DD). (x1.y1) în figura 4. deoarece factorii de producţie la nivelul ţării A sunt deja deplin şi eficient utilizată. producătorii naţionali nu îşi vor putea mări producţia.y1) şi are ca tangentă în acest punct tot dreapta preţurilor. este tangentă la curba posibilităţilor de producţie. Dacă în condiţii de autarhie utilitatea totală a consumatorilor naţionali era limitată de cantităţile produse la nivel naţional. iar nivelul de utilitate al consumatorilor naţionali va fi descris de acea curbă de indiferenţă care se intersectează cu frontiera posibilităţilor de producţie în punctul (x 1. posibilitatea cumpărării şi a vinderii unor bunuri în exterior le va oferi acestora şansa plasării curbei de indiferenţă pe un nivel de utilitate superior. având panta P X/PY. Astfel. condiţia de echilibru general pe piaţa ţării A este ca: X Deci trebuie determinată acea pereche de cantităţi produse din bunurile X şi Y. la un raport de preţuri dat. DD . iar cantitatea lor nu variază în timp. După cum s-a precizat anterior.POLITICI COMERCIALE 75 Pentru a stabili când este atins echilibrul general pe piaţa statului A trebuie să se ţină seama de rezultatele obţinute anterior. RMS P (Y ) = RMS C (Y PX = ) PY X Participarea la comerţul internaţional Participarea ţării A la comerţul internaţional va modifica însă echilibrul înregistrat. Noua situaţie a ţării A poate fi reprezentată grafic după cum urmează: .

fără recurgerea la metode protecţioniste. i2 – curbe de indiferenţă ale consumatorilor din ţara A TT – axa preţurilor naţionale şi mondiale în condiţii de liber schimb T’T’ (P2C2) – deplasarea axei preţurilor mondiale după introducerea taxei vamale de import DD. axa preţurilor mondiale coincide cu axa preţurilor . TT. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mică. în echilibru general În figura de mai sus sunt reprezentate: P1P2 – curba posibilităţilor de producţie din ţara A i1.76 POLITICI COMERCIALE Cantitate Y E T i1 D T’ i2 P2 E P1 T 0 D Cantitate X Figura 5. EE – axele preţurilor naţionale după introducerea taxei vamale de import În condiţiile participării la circuitul comercial internaţional.

în ţara A. iar cantitatea oferită din bunul X este x P1. P2. la importul bunului Y. fiind o ţară mică.xC1) este exportată către restul lumii. pentru un nivel dat al preţurilor (cel mondial). În cazul bunului Y. Dat fiind că A este o ţară mică.yP1) este importată din restul lumii. Scumpirea bunului Y şi menţinerea constantă a preţului bunului X. înseamnă scăderea puterii de cumpărare şi deci şi a utilităţii totale. care este paralela dusă la dreapta TT din punctul P2. Se observă că de data aceasta curba de indiferenţă a consumatorilor naţionali nu mai intersectează curba posibilităţilor de producţie. dar cele două curbe au drept tangentă. Aceasta înseamnă că producătorii naţionali vând. i2. egală cu t. dar axa preţurilor naţionale se va modifica.POLITICI COMERCIALE 77 naţionale. situată la stânga curbei i 1. cantitatea cerută este y C1. Prin urmare. Dat fiind că pentru acest nivel al preţurilor oferta depăşeşte cererea. iar consumatorii naţionali cumpără bunurile X şi Y la aceleaşi preţuri. cantitatea cerută din bunul X este xC1. Se presupune în continuare că ţara A introduce o taxă vamală de import. axa preţurilor mondiale îşi va menţine aceeaşi pantă (nu se modifică raportul de preţuri între cele două bunuri la nivel mondial). Dat fiind că bunul Y a devenit mai scump în raport cu bunul X faţă de condiţiile de liber schimb. se înregistrează la nivel naţional şi o reorientare a opţiunilor de producţie. Diferenţa faţă de autarhie rezultă din cantităţile de bunuri tranzacţionate. în punct diferite (P1 şi C1) o aceeaşi dreaptă. iar cantitatea oferită este y P1. consumatorii naţionali sunt şi ei influenţaţi de introducerea taxei vamale t. în condiţiile unor venituri date. însoţită de o scădere a producţiei din bunul X. Poziţionarea exactă a acesteia este dată de trei aspecte: . La rândul lor. Diferenţa dintre cererea mai mare şi oferta mai mică (y C1. consumatorii din ţara A se vor înscrie pe o nouă curbă de indiferenţă. este un price taker. Astfel. se va înregistra o creştere a cantităţii produse din bunul Y. diferenţa (x P1. comerţul internaţional se va desfăşura acum de-a lungul dreptei T’T’. al căror raport (PX:PY) determină panta axei TT. A. Dat fiind că raportul preţurilor mondiale nu s-a modificat. Se obţine astfel un nou punct de echilibru pentru producătorii naţionali. Noua ei pantă va fi dată de expresia: PX ( PY + t ) Corespunzător modificării preţurilor relative ale celor două bunuri. TT.

introducerea de taxe vamale aduce încasări bugetare. Cazul unei ţări mari Faţă de cazul ţării mici. . Pe baza analizei efectuate anterior se poate remarca faptul că efectele introducerii taxei vamale de import sunt mult mai complexe dacă se au în vedere şi interdependenţele care apar la nivelul economiei unui stat. care este exportat. dat fiind că se înregistrează şi o pierdere a puterii de cumpărare a consumatorilor.78 POLITICI COMERCIALE  curba i2 nu se poate intersecta cu i1. dar şi la scăderea producţiei celuilalt bun. Situaţia de pe piaţa ţării B este reprezentată grafic în figura 6.  curba i2 intersectează noua axă a preţurilor mondiale T’T’. în analiza ţări mari (ţara B) intervine o singură modificare a premiselor iniţiale: introducerea unei taxe vamale t influenţează raportul de preţuri la bunurile X şi Y atât în ţara B. dar. deoarece scăderea veniturilor din export (ca urmare a reducerii cantităţii exportate) este dublată de o reducere egală a cheltuielilor de import (scade şi cantitatea importată). EE este paralelă cu DD (au aceeaşi pantă. cât şi în restul lumii. Consumatorii se înscriu pe un nivel de utilitate inferior. Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică.4.  punctul C2 este determinat atunci când în el se poate duce o tangentă (EE) la curba i2 cu panta Px/(Py+t) (deci se asigură şi echilibrul consumatorilor naţionali pentru noul raport de preţuri). balanţa comercială rămâne echilibrată. în echilibru general. scade şi consumul din celălalt bun.2. evident. creşterea preţului relativ al bunului protejat faţă de celălalt bun conduce la scăderea consumului din bunul protejat. Astfel:   recurgerea la protecţionism conduce la creşterea producţiei bunului protejat. şi pentru consum). într-un punct C 2. în echilibru general. deoarece raportul naţional între preţul la bunul X şi preţul la bunul Y este acelaşi şi pentru producţie.   2.

spre deosebire de cazul ţării mici. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mare. i2 – curbe de indiferenţă ale consumatorilor din ţara B TT – axa preţurilor naţionale şi mondiale în condiţii de liber schimb T’T’ (P2C2) –axa preţurilor mondiale după introducerea taxei vamale de import DD.POLITICI COMERCIALE 79 Cantitate Y i2 T’ E C2 E T D C1 P2 P1 D T 0 i1 Cantitate X Figura 6. în condiţii de echilibru general În figura de mai sus sunt reprezentate: P1P2 – curba posibilităţilor de producţie din ţara B i1. Producătorii naţionali vor deveni interesaţi să realizeze o cantitate . unde această majorare era egală cu cuantumul taxei vamale de import. EE – axele preţurilor naţionale după introducerea taxei vamale de import Introducerea taxei vamale t la importul bunului Y duce la creşterea preţului naţional al acestuia. însă majorarea este mai mică decât cuantumul taxei vamale.

Producătorii externi ai bunului Y se văd nevoiţi.5. decizia lor se materializează în modificarea pantei axei preţurilor mondiale. Noul lor echilibru va fi atins pe o altă curbă de indiferenţă (i 2). Dat fiind că în restul lumii bunul Y devine relativ mai ieftin decât bunul X. fie la stânga curbei de indiferenţă atinse în condiţii de liber schimb. Prin urmare noul punct al producţiei naţionale P 2 se va stabili acolo unde dreapta preţurilor naţionale (DD). devine relativ mai scump decât bunul importat Y) şi pierderea dată de utilizarea mai puţin adecvată a resurselor interne. va fi tangentă la curba posibilităţilor de producţie. însă în detrimentul restului lumii. Consumatorii naţionali vor fi şi ei influenţaţi de introducerea taxei vamale de import. Grafic. având panta modificată corespunzător modificării relative a preţurilor. se poate vorbi despre o taxă vamală optimă. Practic. Ea va intersecta curba posibilităţilor de producţie în punctul P2 şi comerţul internaţional se va desfăşura de-a lungul acesteia. Acesta este în acelaşi timp punctul de intersecţie dintre noua curbă de indiferenţă (i2) şi noua dreaptă a preţurilor mondiale (T’T’). renunţând la producerea unei cantităţi determinate din bunul X. ca şi în cazul analizei în echilibru parţial. Dat fiind că T’T’ are acum o altă pantă decât TT. Prin urmare. Prin urmare obţinerea unui anumit nivel de utilitate (mai mare sau mai mic decât cel anterior) depinde de diferenţa dintre câştigul pe care ţara A îl obţine din îmbunătăţirea termenilor schimbului (la nivel mondial bunul X. având aceeaşi pantă cu DD) este tangentă la i 2. exportat de ţara B. 2. pentru a compensa parţial efectele pe care le produce asupra lor introducerea unei măsuri protecţioniste de către ţara B. noua curbă a preţurilor mondiale (T’T’) va deveni mai abruptă decât TT. panta dreptei DD va fi mai mică decât cea a dreptei TT.80 POLITICI COMERCIALE sporită din bunul Y. să reducă preţul bunului Y în raport cu X. această diferenţă depinde în ultimă instanţă de elasticitatea cererii şi ofertei naţionale şi străine. noua curbă de indiferenţă a consumatorilor se poate situa fie la dreapta. care maximizează câştigul de bunăstare al ţării mari.2. Dat fiind că la nivel naţional bunul Y se scumpeşte în comparaţie cu X. într-un punct C2. Impunerea vamală optimă . dar şi punctul în care noua dreaptă a preţurilor naţionale (EE.

Pe măsura creşterii taxei vamale.POLITICI COMERCIALE 81 O ţară mare. Stofă (export) RSv RSv CS CS F I CSIv Q’ D ’ C ’ CISI P ’ RSIv=RMS RSIv=RMS RSIv RSIv D Q H K CICS I Fig. în cazul de faţă reprezentate pentru cazul unei taxe vamale aplicate (import (export ) ) -Stofă (import ) . Taxa vamală optimă poate fi definită ca fiind acea taxă vamală. aflată în faţa unei curbe nu perfect elastice a ofertei străinătăţii. care permite ţării ce o introduce. acţionează două forţe opuse: • • reducerea preţului bunului importat ca urmare a introducerii taxei. se poate determina O B’ taxa vamală A’ T Grâu -Grâu optimă. prin introducerea unei taxe vamale optime. să atingă cel mai înalt nivel de bunăstare. Impunerea vamală optimă După ce s-au fixat cantităţile comercializateC dorite. diminuarea cantităţilor importate ca urmare a încărcării vamale mai ridicate. poate influenţa raportul de schimb în propriul interes. 7. pentru compensarea declinului cererii. Taxa vamală este optimă atunci când diferenţa dintre câştigul de bunăstare ca urmare a reducerii preţului şi pierderea de bunăstare ca urmare a diminuării cantităţilor importate este maximă.

trebuie să cunoască în care parte anume a curbei schimbului se află şi ţara respectivă. şi prin urmare curba schimbului nu poate fi tangentă la o curbă de indiferenţă a schimbului cu pantă negativă. se ridică la 100 %. dacă partenerii externi ar avea o elasticitate nulă faţă de preţ. Dacă un guvern are intenţia să introducă o taxă vamală pozitivă în interesul economic naţional. În acest caz cel mai bine pentru ţară este să revină la un punct de pe curba schimbului aferentă străinătăţii. Baza pentru aceasta rezultă din panta negativă a curbei de indiferenţă a schimbului aferentă Italiei. Pentru o ţară mică. dacă aplică asupra importurilor sale o taxă vamală extrem de mare.5. iar consumatorii dispun de D’B’. curba schimbului poate fi atinsă doar acolo. pozitivă. RS Iv. şi partenerul comercial afectat de respectiva taxă vamală. Dacă. liberul schimb este prin urmare soluţia optimă. Dacă elasticitatea ofertei de export a străinătăţii faţă de preţ este negativă taxa vamală optimă are o valoare negativă . faţă de care ofertanţii de pe piaţa mondială se comportă perfect elastic în raport cu preţul şi pot comercializa orice cantitate de mărfuri la un raport de schimb dat. întrucât importurile de stofă se scumpesc prin adăugarea taxei vamale. În partea inelastică a curbei schimbului ( dincolo de punctul de inflexiune ) înclinaţia este. dimpotrivă. o ţară ar putea percepe o taxă vamală infinit de mare.82 POLITICI COMERCIALE importului de stofă. statul pretinde Q’D’. taxa vamală optimă rezultă a fi v* = 0. Acolo nu este valabil aşadar raportul de schimb internaţional RSv. taxa vamală optimă este egală cu zero. Dacă elasticitatea curbei schimbului partenerului străin este e F = 2/3. Se schimbă OC unităţi de grâu la export. statul preluând. dacă elasticitatea faţă de preţ a cererii franceze de import tinde către minus infinit. Pe de altă parte. Relaţia de preţ RS Iv are drept consecinţă împrejurarea că producătorii italieni tind spre punctul P’. din care D’C’ ca importuri. Rezultă că taxa vamală (stabilită optim de Italia) este zero. Punctului de echilibru Q îi corespunde punctul de consum Q’ din cadranul I. astfel fiind îndeplinită condiţia de optim RSIv = RMT19. pentru QC unităţi stofă la import. deoarece atunci ar putea ajunge pe o curbă de indiferenţă a schimbului mai înaltă. Dacă elasticitatea faţă de preţ a ofertei străine de export εF este infinită. la care ε F > 0. deci dacă nu ar reacţiona la preţurile de desfacere obţinute. De aceea relaţia DC/OC redă raportul de schimb al celor două bunuri în interiorul Italiei. consumatorilor italieni rămânându-le doar CD unităţi. unde de asemenea este înclinată negativ. QD unităţi ca încasări din taxa vamală. iar dacă η F = -2. unde statul şi consumatorii îşi împart consumul de stofă. Prin urmare. Ţara importatoare poate valorifica în folosul său această lipsă de reacţie a străinătăţii. de exemplu η F = -3. Aceasta înseamnă că cea mai înaltă curbă de indiferenţă a schimbului posibil de atins se atinge la o taxă vamală de import de 50%. fireşte. 19 Rata marginală de transformare în producţie . v* se ridică la 50 %.

6. . Pentru calcularea ratei efective a protecţiei taxei vamale. Pentru un nivel dat al preţurilor mondiale. a unui tarif vamal. Pentru producătorul intern de produse similare cu cele ce pot fi importate nu este suficientă cunoaşterea nivelului nominal al taxei. Pentru ca taxele vamale să contribuie în mod eficient la creşterea veniturilor bugetare ale statului. prohibitiv. nivelul taxelor vamale cu caracter restrictiv. ar trebui să existe garanţia că partenerul comercial reacţionează şi mai elastic cu cererea să de import. ele fiind aplicate unor sectoare relativ restrânse ale importurilor.2. Atunci când scopul principal ai tarifului vamal îl reprezintă protejarea industriei naţionale. nu constituie caracteristica generală. Dacă. În cazul unei elasticităţi scăzute faţă de preţ a propriei cereri de import. Protecţia pe care o asigură taxa vamală pentru consumatorul de produse importate se calculează luânduse în considerare faptul că importatorul va trebui să verse la organele fiscale suma corespunzătoare produsului dintre nivelul nominal al taxei vamale şi valoarea vamală a importurilor vămuite. stabilindu-se gradul de protecţie a valorii adăugate de procesul de prelucrare. cât şi cea străină este suficient de mare. este indicată o taxă vamală pozitivă. cele două cereri de import sunt inelastice (Σ < 1). în diferite etape. dominantă. 2. rata de protecţie efectivă a taxei vamale va indica excedentul de valoare adăugată pe plan intern. el având nevoie să afle nivelul efectiv al protecţiei tarifare asupra valorii adăugate în ţară. în funcţie de principiile politicii economice ale fiecărei ţări. Forme ale protecţiei vamale: protecţia efectivă şi protecţia nominală Caracterul de protecţie al unui tarif vamal este evidenţiat de importanţa care i se acordă de fiecare ţară unuia din cele două scopuri de bază ale folosirii acestuia: protecţia desemnată să elimine sau să reducă importul prin creşterea preţurilor sau obţinerea unor venituri pentru bugetul ţărilor importatoare. se ţine seama de taxele vamale prelevate asupra materialelor importate în produsul finit respectiv. ci să fie relativ scăzute.POLITICI COMERCIALE 83 Numai dacă este cunoscut că atât propria elasticitate a importului faţă de preţ. Protecţia vamală nominală  Protecţia vamală nominală vizează ansamblul întregului produs supus impunerii vamale. adică dacă Σ este mult mai mare decât unu. atunci ar fi mai bine să subvenţioneze importurile. dimpotrivă. ele nu trebuie să aibă un caracter prohibitiv pentru importun. încurajatoare pentru import. care se obţine prin intermediul impunerii taxei vamale ca parte a valorii adăugate în condiţii de comerţ liber.

taxele vamale nominale sunt cu atât mai mari cu cât gradul de prelucrare al mărfurilor) Protecţia vamală efectivă   Protecţia vamală efectivă vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii nou create şi încorporate în produsul importat. respectiv protecţia efectivă . Factorii care influenţează nivelul protecţiei efective sunt: . Măsoară sporul de valoare nou creată pe unitatea de produs în condiţiile impunerii vamale faţă de sporul de valoare nou creată pe unitatea de produs în absenţa impunerii vamale. pe unitate. Protecţia efectivă se calculează după următoarea formulă:  veP = VP − ( F × VF ) AP unde: veP Taxa vamală efectivă. protecţia nominală este direct proporţională cu gradul de prelucrare al mărfurilor importate (deoarece. pe unitate F Cantitatea de produse intermediare pe unitatea de output Sau: Tf x Vf – Tm x Vm / Vf-Vm X 100 unde: -Tf – taxa vamală nominală la produsul finit. VP Taxa vamală specifică/nominală (suma percepută pe unitatea fizică) aplicată asupra produsului de import concurent. .84 POLITICI COMERCIALE   Nivelul protecţiei vamale nominale este dat de nivelul taxelor vamale înscrise în tariful vamal oficial . VF Taxa vamală specifică/nominală aplicată produselor intermediare.Vm – valoarea vamală a materiei prime. Vf –valoarea vamală a produsului finit. ca regulă generală. Ca regulă generală. -Tm – taxa vamală nominală la materia primă încorporată în produsul finit.

) 2. Abordări conceptuale Natura juridică şi economică a taxelor vamale Taxele vamale apar sub forma unui impozit indirect prelevat de organele fiscale ale statului. taxe consulare etc.   2. Dacă taxa vamală percepută asupra produselor intermediare sau a materiei prime ce participă la realizarea produsului finit este mai mic decât taxa vamală percepută asupra produsului finit atunci nivelul protecţiei efective va fi mai ridicat. conceptul mai cuprinzător este cel de drepturi vamale. Totodată. iar la materia primă aceasta este de 10%. Rolul încasărilor din taxe vamale în totalul veniturilor bugetare este dependent şi de nivelul de dezvoltare a economiei. îndeosebi în cele în curs de dezvoltare. taxe statistice. superior nivelului protecţiei nominale. Protecţia efectivă variază direct proporţional cu nivelul dispersiei tarifare.POLITICI COMERCIALE 85  nivelul taxelor vamale la produsul finit şi respectiv la produsele intermediare (materiei prime). taxe sanitare. similar întrucâtva cu alte componente ale fiscalităţii indirecte care adaugă la . inferior nivelului protecţiei nominale. De exemplu. Dispersia tarifară este diferenţa dintre taxele vamale dintr-un anumit tarif vamal în funcţie de gradul de prelucrare. întrucât pentru a obţine liberul de vamă un importator sau comisionarul său vamal va trebui să achite mai multe categorii de elemente ale fiscalităţii (TVA. dacă la produsul finit taxa vamală este 20%. dispersia tarifară. comisioane vamale. accize. dispersia tarifară va fi de 10 puncte procentuale. Dacă taxa vamală percepută asupra produselor intermediare sau a materiei prime ce participă la realizarea produsului finit este mai mare decât taxa vamală percepută asupra produsului finit atunci nivelul protecţiei efective va fi mai mic.3 Taxele vamale .3. Cu cât ponderea valorii nou create şi încorporate în produsul finit este mai mică (gradul de prelucrare este scăzut).1.instrumentele politicii vamale Taxele vamale reprezintă una dintre componentele importante ale fiscalităţii în multe state. gradul de prelucrare al produsului. rata protecţiei efective este mai ridicată.

Aceasta obligaţie apare în cadrul raporturilor juridico-financiare derivate din raportarea activităţilor unui agent economic la cerinţele derivate din echilibrele bugetare. Spre deosebire de alte categorii de taxe care vizează fluxurile comerciale indiferent de provenienţa şi destinaţia lor. taxele vamale pot îndeplini selectiv sau succesiv funcţiile de:   egalizare a nivelurilor de preţ. ci şi a efectelor şi incidentelor asupra competitivităţii mărfurilor. Factori ce influenţează stabilirea nivelului taxei vamale Din punct de vedere economic. sau limitarea importului anumitor produse în funcţie de interesele economiei naţionale. protecţia unor ramuri economice naţionale. Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică deoarece este prevăzută de normele juridice în vigoare şi potrivit acestora neîndeplinirea obligaţiei respective atrage răspunderea juridică şi silită de a plăti taxele neachitate integral sau la termen legal. reprezentat prin organele financiare cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale. În măsura în care corectează aceste diferenţe. respectiv. Caracterul obligatoriu al taxelor vamale este prevăzut în formulare expresă în Codurile Vamale. necesitatea cunoaşterii nu numai a nivelului. Taxele vamale pot avea influenţe semnificative asupra decalajului de competitivitate comercială a produselor de origini diferite. Beneficiarul acestei obligaţii financiaro-bugetare de a plăti taxele vamale este exclusiv statul. titluri declarative de drepturi şi obligaţii şi executorii fără vreo investire specială. taxa vamală se aplică numai în cazul tranzacţiilor cu produse care trec frontiera vamală a statului. . Taxele vamale pot îndeplini o funcţie restrictivă chiar şi atunci când au un nivel redus. preţul unui anumit produs pe piaţa externă şi internă. sau pot îndeplini numai o funcţie de echilibrare a preţului deşi au un nivel ridicat în cazul în care diferenţa de competitivitate este net în favoarea produselor provenite din import.86 POLITICI COMERCIALE preţul mărfurilor o anumită cotă atunci când are loc o vânzare sau o cumpărare de mărfuri pe plan intern. la stabilirea nivelului taxei vamale se are în vedere nivelul diferenţelor existente între costul şi. în situaţiile în care diferenţa de competitivitate este în favoarea produselor indigene. care în mod firesc nu este acelaşi la diferite categorii de produse şi în diferite circumstanţe. act juridic prin care se constată şi individualizează obligaţia bănească a fiecărui subiect taxabil. importante pentru arhitectura productivă internă. Forma de concretizare a obligaţiei de plată a taxelor vamale este forma bănească şi se individualizează printr-un titlu de creanţă financiar-bugetară. Aceasta evidenţiază caracterul complex al rolului şi funcţiilor taxelor vamale de import în comerţul internaţional.

Din punct de vedere al politicii fiscale. perceperea ei fiind avantajoasă pentru un stat. Nivelul lor se stabileşte de multe ori în funcţie de nevoile stringente. un mijloc complex de politică comercială. Factori de natură politică . manifestată şi prin funcţionarea unui tarif vamal naţional. întrucât ca impozit fiscal.POLITICI COMERCIALE 87 Restricţii de natură bugetară . orientarea politică a guvernanţilor. Raportul dintre cererea şi oferta de protecţie . .nivelul taxelor vamale poate fi stabilit astfel încât să asigure un anumit nivel al încasărilor bugetare. cu taxe mari la produse manufacturate şi taxe mici la materiile prime.tipul de regim politic. taxa vamală este abordată în special în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera (export. Deşi politica de liber schimb este formal susţinută de către majoritatea statelor. Valenţele taxei vamale ca instrument de politică comercială se conturează odată cu dezvoltarea industriei şi interesului statului de a proteja economia proprie de concurenţa străină. Funcţiile taxei vamale ca instrument fiscal. pentru punerea în funcţiune a unei politici tarifare proprii. taxa vamală majorează veniturile bugetare. principii care se aplică în practică în mod necondiţionat şi care cunosc o largă utilizare odată cu maturizarea sistemului comercial multilateral. Astfel. Tendinţe întâlnite pe plan mondial în utilizarea taxelor vamale ca instrumente de politică comercială În aplicarea taxelor vamale ca instrument de protecţie al statului. statele găsesc permanent motivaţii suficiente pentru introducerea taxelor vamale. de venituri la bugetul statului. unul din cele mai utilizate instrumente pentru protejarea economiei naţionale. Taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în scopul formării veniturilor statului. la un moment dat. apare protecţionismul vamal. încurajându-se astfel importul de materii prime şi dezvoltarea noilor industrii. Funcţia taxei vamale ca instrument de politică comercială Taxa vamală a devenit în timp dintr-un instrument fiscal. import sau tranzit). stimularea sau restrângerea relaţiilor comerciale cu anumite state sau grupuri de state. în perioada postbelică se conturează unele tendinţe majore:  tendinţa de utilizare a taxele vamale pentru punerea în practică a principiului nediscriminării exprimat prin clauza naţiunii celei mai favorizate şi prin clauza regimului naţional. evidenţiindu-se meritele acesteia pentru maximizarea producţiei mondiale.

2. este de natură să hotărască adesea realizarea sau nerealizarea tranzacţiei sau să constituie un element important al contabilităţii acesteia. Clasificarea taxelor vamale20 Taxele vamale pot fi clasificate după mai multe criterii:     după scopul impunerii (sau nivelul impunerii). Dumitru Miron.T.88 POLITICI COMERCIALE  tendinţa de reducere a nivelului taxelor vamale în condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate intre ţările membre ale G. după modul de percepere (sau de aşezare). Sultana Suta -Selejan . după modul de stabilire (sau fixare de către stat). după obiectul impunerii (sau după felul operaţiei de comerţ exterior. ţinând seama de faptul că trecerea generalizată în ţările cu economie de piaţă la sistemul cursurilor valutare fluctuante şi. Editura Independenţa Economica.. astfel încât încadrarea la importul unui produs dintr-o anumită grupă de taxe vamale.  În pofida reducerilor repetate ale nivelului taxelor vamale care au avut loc în cadrul G. flotante este de natură să reducă sau să mărească nivelul impunerii prin intermediul taxei vamale la importul produselor în ţară respectivă în funcţie de situaţia de dezvoltare sau de devalorizare a monedei ţărilor în cauză. în ultima vreme.T.T. Ele continuă să deţină un rol însemnat în domeniul concurentei internaţionale pe pieţele de mărfuri.T.A.3. 1999 . După scopul impunerii. taxele vamale rămân încă un important instrument de protecţie a economiilor naţionale .2. Brăila. taxele vamale se împart în două categorii:   20 taxe vamale cu caracter fiscal taxe vamale cu caracter protecţionist Nicolae Sută. sau direcţia circulaţiei mărfurilor în comerţul exterior).A. prin intermediul negocierilor tarifare multilaterale. tendinţa de reducere în general a semnificaţiei nivelului taxei vamale ."Comerţ Internaţional şi Politici Comerciale contemporane". ca urmare a derulării unui şir de runde de negocieri tarifare multilaterale în cadrul acestui acord.

în practică. În aceste condiţii taxele vamale au caracter pur fiscal.POLITICI COMERCIALE 89 Ele se deosebesc după nivelul impunerii. fiind menite doar să completeze veniturile colectate la bugetul statului. sau în situaţii în care oferta internă pentru anumite produse este semnificativ mai mică decât cererea internă. Ele constituie un principal mijloc de protejare a produselor naţionale faţă de concurenţa străină. Spre exemplu. prin intermediul lor urmărindu-se în primul rând reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor importate şi implicit protejarea pieţei interne de concurenţa străină. se percep la un nomenclator redus de produse şi pe . Ele nu au o largă răspândire pe plan internaţional. poate recurge la reduceri ale preţului de ofertare. parţial. surprinzătoare perceperea de taxe vamale la produse care nu se realizează de către producătorii indigeni. ele sunt plătite de firma importatoare şi sunt suportate de consumatorul final pentru că ele sunt incluse în preţul de desfacere pe piaţa internă a mărfurilor importate. se introduc şi se menţin taxe vamale şi la poziţiile tarifare neconcurate încă de furnizorii externi. Taxele vamale de export se percep de către stat asupra mărfurilor indigene atunci când acestea sunt exportate. Taxele cu caracter protecţionist au în general niveluri mai ridicate. cele cu caracter fiscal au în general un nivel mai redus. Este evident că aceste taxe vamale au doar caracter fiscal. Pentru a determina efectul protecţionist al taxelor vamale se foloseşte calcularea ratei protecţiei efective care poate diferi semnificativ de protecţia nominală. singurul scop principal pentru care se percep fiind obţinerea de venituri pentru bugetul statului. pentru a contracara efectul nefavorabil al taxei vamale asupra competitivităţii mărfurilor sale. Apare . de multe ori. uneori. Dacă. Este dificil de stabilit unde începe scopul fiscal şi se continuă cu cel protecţionist. După obiectul impunerii. Întrucât majorarea taxelor vamale existente sau introducerea de taxe vamale la produsele liberalizate este dificilă din cauza cerinţelor derivate din parteneriatul internaţional. de multe ori destul de ridicate la importurile de citrice ale unor ţări din zona temperată. se practică taxe vamale. în principiu. comparativ cu cele de import. de către firma exportatoare care. ele sunt suportate. taxele vamale sunt de trei feluri:    taxe vamale de import taxe vamale de export taxe vamale de tranzit Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate atunci când acestea trec graniţele vamale ale ţării importatoare. contribuind direct la ridicarea preţului mărfurilor importate şi făcându-le din acest punct de vedere mai puţin competitive în raport cu cele indigene.

limitarea unor exporturi (de regulă. acesta fiind o importantă sursă de venituri (ca urmare a utilizării căilor şi mijloacelor de transport. care să fie prelucrate în ţară într-o cantitate tot mai mare şi exportate apoi ca produse manufacturate) pentru a încuraja dezvoltarea anumitor ramuri ale industriei pentru care ţările respective dispun de o bază corespunzătoare de materii prime. În cazul tranzitării teritoriului lor vamal de către fluxuri comerciale. în general.    Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine care tranzitează teritoriul vamal al ţării respective. Valoarea vamală trebuie calculată pornind . contracararea practicării preţurilor de transfer de către corporaţiile transnaţionale care. Prin intermediul lor. antrepozitelor etc. în acest mod. taxe vamale mixte. Aceste garanţii percepute la pătrunderea pe teritoriul vamal. Scopul perceperii taxelor vamale de tranzit este pur fiscal. şi alte obiective cum ar fi:  ridicarea preţului la produsele respective pe piaţa internaţională (cu condiţia ca statul respectiv să fie un principal exportator şi furnizor pe piaţa internaţională la produsele vizate). ar dori să-şi transfere profiturile fără a fi impozitate sau a evita prevederile legale care impun reinvestirea unei părţi din aceste profituri. produse neprelucrate — materii prime industriale sau agricole. a porturilor. atunci când se percep ele au un nivel scăzut întrucât statele sunt interesate să încurajeze tranzitul pe teritoriul lor. acestea sunt de trei feluri:    taxe vamale ad valorem. taxe vamale specifice. pe lângă scopul fiscal. a depozitelor. care se restituie cu ocazia părăsirii acestui teritoriu vamal nu pot fi considerate taxe de tranzit. unele ţări pot decide folosirea unor garanţii pentru a elimina unele practici comerciale neloiale. Taxele vamale ad valorem se percep de către stat asupra mărfurilor importate sau exportate şi se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor respective. Ele nu au o răspândire prea largă pe plan internaţional şi.). se pot urmări.90 POLITICI COMERCIALE perioade limitate de timp. După modul de percepere a taxelor vamale. de regulă. evitarea acuzării unor producători indigeni de practicarea dumpingului.

) şi se stabilesc sub forma unei cifre absolute exprimată în moneda ţării respective. sau prin perceperea alături de taxa vamală ad valorem şi a unor taxe vamale specifice (tot temporar). taxele vamale ad valorem prezintă şi unele inconveniente:  sensibilitate ridicată faţă de oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor pe pieţele internaţionale de mărfuri. prin perceperea taxelor vamale ad valorem se reduce volumul încasărilor din taxe vamale percepute. în prealabil. Acesta este dezavantajul principal pentru care acest gen de taxe vamale nu au o largă răspândire pe plan internaţional. Acestea sunt cele mai vechi taxe cunoscute în istoria comerţului internaţional şi cele mai răspândite pe plan mondial. fiind astfel mai uşor de determinat. tonă.  Taxele vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor importate (sau exportate) (bucată. şi exprimat în condiţia franco frontiera vamală a ţării importatoare. Nu elimină apariţia abuzurilor de tipul nefacturării mărfurilor la preţul real din considerente de evaziune vamală. metru pătrat. Pentru a elimina protecţionismul derivat din încadrarea tarifară discreţionară şi din utilizarea unor diferite preţuri pentru calcularea valorii vamale. Preţul astfel stabilit. au fost adoptate. definit prin preţul de facturare. mai multe ediţii ale unor reglementări care se regăsesc în prezent în Codul privind evaluarea vamală administrat de către OMC. Practicarea taxelor vamale specifice este foarte greoaie şi complexă întrucât presupune existenţa unui tarif vamal foarte detaliat. Cu toate acestea. iar efectul protecţionist al acestora scade. etc. În cazul scăderii preţurilor la mărfurile importate. cu Fondul Monetar Internaţional. Practica arată însă că acest inconvenient poate fi depăşit prin perceperea temporară a unor taxe vamale suplimentare la produsele ale căror preţuri au scăzut. Cu toate acestea. . Ele prezintă avantajul că sunt mult mai uşor de stabilit (în comparaţie cu cele specifice) întrucât presupun doar fixarea unei cote procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor şi nu implică elaborarea unui tarif vamal deosebit de detaliat. metru cub. la nivel internaţional. care trebuie să fie mereu completat şi revizuit pe măsura ce apar noi tipuri de produse care sunt preluate în circuitul pieţei internaţionale. se transformă în moneda naţională a ţării importatoare folosindu-se un coeficient de evaluare vamală convenit.POLITICI COMERCIALE 91 de la preţul de tranzacţie. taxele specifice prezintă şi unele avantaje (în raport cu cele ad valorem) şi anume:  înlătură posibilitatea frustrării statului de drepturile legale de vamă întrucât taxa vamală se raportează la unitatea de măsură fizică a mărfii importate.

De regulă. impunerea vamală făcându-se la un moment dat în funcţie de circumstanţele specifice ceea ce induce o notă de imprevizibilitate pentru actorii economici implicaţi în tranzacţia comercială respectivă. Ca regulă generală. şi o taxă vamală specifică atunci când preţurile înregistrează importante scăderi. Altfel spus. taxe vamale convenţionale (sau contractuale). După modul de stabilire sau fixare de către stat . Taxele vamale autonome (generale) sunt stabilite de către stat în mod independent şi nu pe baza unor convenţii bi sau multilaterale încheiate cu alte state. În aceste cazuri. temporar. ci numai de volumul fizic al importurilor. aceste taxe se aplică în afara regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate şi de aici decurg două trăsături caracteristice ale acestora: au un nivel foarte ridicat (fiind deseori prohibitive) şi nu fac obiectul negocierilor. Taxele vamale convenţionale (contractuale) se stabilesc de către stat prin înţelegere cu alte state. aceste taxe se percep asupra mărfurilor care provin din ţările cu care statul respectiv nu are încheiate acorduri comerciale. taxe vamale preferenţiale (sau de favoare). Protecţia oferită de acest gen de taxe vamale variază invers proporţional cu preţul bunurilor supuse impunerii vamale. Datorită nivelului ei fix. constituind o importantă barieră în calea schimburilor comerciale dintre state.92 POLITICI COMERCIALE  volumul încasărilor la bugetul statului din perceperea acestor taxe nu este influenţat direct de oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor. În tarifele vamale ale unor state se regăsesc concomitent atât taxele vamale ad valorem cât şi cele specifice. pe lângă taxa vamală ad valorem se mai percepe. taxele vamale se împart în patru categorii:     taxe vamale autonome (sau generale). conform clauzelor stabilite prin acordurile bi sau multilaterale încheiate. taxe vamale de retorsiune (sau de răspuns). aceste taxe se percep asupra mărfurilor provenind din . Taxele vamale mixte se percep atunci când taxele vamale ad valorem nu sunt destul de eficace ca mijloc de protecţie. pe o anumită perioadă de timp. taxa vamală specifică determină o încărcare vamală diferită a mărfuri1or importate în condiţiile oscilaţiei preţurilor pe piaţa internaţională la produsele respective. iar în relaţiile cu aceste state nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate.

S.. la o anumită poziţie tarifară nu sunt înscrise şi alte categorii de taxe vamale. în general. Ca urmare a . peste taxele vamale în vigoare. se vor aplica automat taxele vamale convenţionale.C.). Au ca obiectiv principal anihilarea efectelor negative pe care le produc cele două tipuri de practici comerciale neloiale. Dacă se face dovada vânzării la preţuri situate sub o valoare considerată normală s-au a subvenţionării exporturilor. Aceste taxe îmbracă două forme:   taxe antidumping taxe compensatorii Taxele de retorsiune se percep ca taxe vamale suplimentare. la ele se raportează toate celelalte categorii de taxe vamale. Taxele vamale convenţionale se regăsesc în toate tarifele vamale naţionale. S.P.POLITICI COMERCIALE 93 ţările care îşi acordă reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate şi de aici decurg două trăsături caracteristice: au niveluri semnificativ mai reduse decât cele autonome şi. iar cele compensatorii nu pot depăşi nivelul subvenţiei de export (sau al primei directe la export). fac obiectul negocierilor tarifare în cadrul sistemului comercial internaţional.cu care s-a încercat penetrarea pe o anumită piaţă). numindu-se de regulă taxe de bază întrucât. fiind o derogare de la clauza naţiunii celei mai favorizate. Ele au un nivel prestabilit în sensul că nu pot depăşi un anumit nivel. precum şi a existenţei prejudiciului. Atunci când într-un tarif vamal. Ele reflectă un regim de favoare ce se negociază între anumite ţări şi care nu se extinde asupra celorlalte state. Nu se pot percepe decât numai după ce s-a declanşat o procedură de anchetă prin care să se facă dovadă că a avut loc o astfel de practică neloială care a produs un prejudiciu grav sau este pe cale să se producă acest prejudiciu. Taxele vamale preferenţiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse (uneori chiar zero) care se aplică tuturor sau numai anumitor categorii de mărfuri importate din anumite ţări şi care nu se extind asupra mărfurilor provenind din celelalte ţări.P. protocoale preferenţiale. se poate lua măsura de răspuns în spiritul celor două coduri de conduită negociate în cadrul GATT: codul antidumping şi codul privind subvenţiile de export şi taxele compensatorii.G.G.. respectiv taxele antidumping nu pot depăşi marja de dumping (adică diferenţa dintre preţul internaţional şi preţul de dumping .mai redus . Aranjamentele preferenţiale (reciproce sau nereciproce) au proliferat în perioada postbelică (ex. convenţii preferenţiale etc. Taxele vamale de retorsiune (de răspuns) se aplică de către stat ca represalii şi ca răspuns la practicile comerciale ale partenerilor considerate şi dovedite a fi neloiale (politica de dumping şi politica de subvenţionare a exporturilor). grupările economice integraţioniste.

Practica comerţului internaţional a consacrat tariful vamal ca principal instrument pentru reglementarea schimburilor comerciale externe . sunt cuprinse în acest catalog şi produsele scutite de impunerea vamală la importul lor pe teritoriul vamal al ţării respective (sau la export). Tarifele vamale. implicând impunerea vamală sunt instrumente de politică comercială admise de către GATT. precum şi taxele vamale percepute asupra fiecărui produs sau grupă de produse. Clasificarea mărfurilor în tarifele vamale Principalele criterii de clasificare a mărfurilor în tarif vamal sunt:    originea mărfuri1or gradul lor de prelucrare combinaţie a acestor doua criterii. cu condiţia să nu fie prohibitive. pe baza cărora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui măsuri de discriminare relaţiile comerciale cu anumite state. Acest sistem de clasificare este în vigoare şi astăzi şi. cu ajutorul cărora se protejează piaţa internă de concurenţa străină. elaborat în 1950 de Biroul de Statistică al ONU. Această practică a fost legiferată în articolul XI al Acordului General asupra Tarifelor Vamale şi Comerţului (GATT) prin care se stabileşte că părţile contractante la acest acord nu vor institui şi nu vor menţine alte prohibiţii şi restricţii la import în afara taxelor vamale. Această clasificare a fost făcută din nevoi de ordin statistic. potrivit intereselor economice naţionale ale statelor.I. care să permită ONU şi altor organizaţii să poată urmări la nivel internaţional evoluţia comerţului exterior ai tuturor statelor lumii.4. 2.T. clasificare a mărfurilor Principalele nomenclatoare de utilizate pe plan internaţional Standard International Trade Clasification — S. Tariful vamal şi încadrarea tarifară a mărfurilor Definire Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale. Ca regulă generală. potrivit .94 POLITICI COMERCIALE acestor trăsături caracteristice aceste taxe de retorsiune au o dublă natură: tarifară şi netarifară.C.

poziţii şi subpoziţii tarifare). sub egida Consiliului de Cooperare Vamală. fără a afecta nivelul taxelor vamale.) A fost realizat din iniţiativă GATT. . în urma adoptării la Bruxelles a Convenţiei privind clasificarea mărfurilor lui tarife vamale şi a suferit o serie de modificări pe parcurs. este flexibil. rămânând însă la o clasificare pe patru cifre (secţiuni 21. în 1950. Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor A fost adoptat în iunie 1983 la Bruxelles.POLITICI COMERCIALE 95 lui. Trecerea de la nomenclatorul cu 6 cifre la cel cu 8 cifre s-a făcut pentru a ne alinia tarifului vamal al Comunităţilor Europene. Unele state membre ale GAIT nu au aderat la acest nomenclator. utilizarea unei codificări omogene pe 6 cifre 5019 grupe de produse sunt identificate astfel pe aceleaşi baze ceea ce a contribuit esenţial la simplificarea relaţiilor administrative între client şi furnizor.    România a practicat încadrarea tarifară conform Sistemului armonizat până în 1994. când datorită faptului că acest sistem poate fi luat ca o bază pentru o formă mai detaliată de clasificare.B. Prezintă următoarele caracteristici principale:   are la bază cele două nomenclatoare cel mai larg răspândite pe plan internaţional clasificarea mărfurilor în cadrul acestui sistem armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor are la bază criteriul combinat al originii şi gradului de prelucrare a mărfurilor. în sensul că poate fi folosit ca atare sau luat ca bază pentru o formă prescurtată sau mai detaliată de clasificare . Şi această situaţie întârzia şi îngreuna negocierile tarifare. a convenţiei privind sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor. printr-o hotărâre a Guvernului (HG 732/1993) s-a decis să se detalieze încadrarea tarifară de la 6 la 8 cifre. subgrupe şi poziţii tarifare). Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles (N. Aceasta este o clasificare pe cinci cifre (secţiuni. statele raportează informaţii statistice vizând evoluţia comerţului lor exterior.V. diviziuni. cu care România a încheiat un acord de asociere. având nomenclatoare proprii mult mai detaliate decât cele prezentate mai sus. grupe. capitole 99. Sistemul acesta avea menirea să uşureze negocierile tarifare în cadrul GATT-ului.

Încadrarea tarifară constă în:  a considera proprietăţile şi caracteristicile obiective ale mărfurilor. aşa cum se prezintă ele în momentul vămuirii (acesta fiind criteriul obiectiv de încadrare tarifară). Taxele vamale înscrise în aceste coloane pot fi: convenţionale. autonome. fiind folosite nu numai de ţările dezvoltate ci şi de ţări în curs de dezvoltare şi ţări în tranziţie la economia de piaţă. preferenţiale. De aceea este esenţial ca această operaţiune să se facă cu rigoare şi logică. Acestea sunt folosite de regulă de unele ţări în curs de dezvoltare. fiecare aplicându-se mărfurilor provenind din anume ţări. precum şi natura formalităţilor de îndeplinit în momentul vămuirii.96 POLITICI COMERCIALE Tipuri de tarife vamale Tarifele vamale simple sunt acelea care au o singură coloană de taxe vamale pentru toate produsele supuse impunerii vamale. Tarifele vamale compuse sunt acelea care au două sau mai multe coloane de taxe vamale. Determinarea poziţiei tarifare este importantă deoarece condiţionează cuantumul taxelor vamale şi a altor impozite de achitat. Încadrarea tarifară Poziţia tarifară reprezintă simbolul sub care mărfurile figurează în tariful vamal şi se concretizează într-un număr al nomenclatorului vamal. deşi în practică şi unele din acestea folosesc mai multe tipuri de taxe vamale. . indiferent de provenienţa lor. Acest gen de tarife au cea mai largă răspândire pe plan internaţional.

prin aderarea la acest sistem a majorităţii statelor lumii. Poziţia tarifară reprezintă un act de identitate al mărfii prin intermediul căruia aceasta se legitimează în faţa organelor vamale în vederea obţinerii unor facilităţi sau îndeplinirii unor obligaţii. a alege acea poziţie tarifară care corespunde mărfii în cauză. Exemplu: O ladă cu 20 de biciclete demontate. să cuprindă caracteristicile esenţiale ale articolului complet sau finit.12 . în starea în care se prezintă.POLITICI COMERCIALE 97   a revedea în nomenclatura combinată poziţiile tarifare susceptibile de a acoperi marfa în cauză. care să elimine divergenţele cu privire la încadrarea tarifară. deşi în botanică măslinele sunt considerate fructe. Sistemul armonizat comportă o serie de dispoziţii care stabilesc principiile pe care se bazează nomenclatura vamală şi fixează regulile generale care permit să se asigure o interpretare juridică uniformă. Exemplu: Nota 5 a capitolului 71: când există cel puţin 2% dintr-un metal preţios într-un aliaj. Prima parte a regulii 2a lărgeşte cuprinsul poziţiilor care se referă la un articol determinat. etc. fără şei şi 40 de şei ambalate separat: 20 de biciclete fără şei şi 20 de şei……………………. Regulile de Armonizat încadrare tarifară conform Sistemului O marfă nu poate fi încadrată decât la o singură poziţie a nomenclaturii tarifare. Nota 2 a capitolului 7: denumirea de "legume" cuprinde şi măslinele.87. Regula 2. de capital.. sunt în număr de 6. astfel încât să asigure nu numai acoperirea articolului complet. Aceste reguli. respectând regulile de încadrare tarifară (note de secţiuni. articolul complet sau finit prezentat în stare demontată sau nemontată pentru raţiuni ţinând de nevoile sau comoditatea ambalajului sau transportului. Regula 1: clasificarea mărfurilor este legal determinată de termenii poziţiilor şi de notele secţiunilor şi capitolelor. Din acest motiv s-au făcut eforturi de elaborare a unui sistem armonizat de descriere a mărfurilor. dar chiar şi a articolului incomplet sau nefinit. A doua parte a regulii 2a clasează în aceeaşi poziţie cu articolul montat. Dacă există cazuri în care redactarea poziţiilor şi a regulilor acestora nu este suficientă pentru a determina cu certitudine poziţia la care marfa urmează a fi clasată se face trimitere la celelalte reguli interpretative. cu condiţia ca acesta. subpoziţii. se consideră că este un aliaj de metale preţioase.denumite reguli generale interpretative.).

Poziţie cu un conţinut general: "scara cu trepte" = 94.Alte lucrări din fier sau din oţel .14 . ele se încadrează la poziţia cu numărul cel mai mare dintre poziţiile susceptibile de a fi luate în considerare.14. încadrarea se va face la 82..95 Regula 2b extinde cuprinderea poziţiilor care menţionează o singură materie determinată sau a produselor compuse dintr-o singură materie determinată. .de a servi şi pentru preluat reziduuri. În termenii regulii 3a marfa trebuie clasată la poziţia cea mai specifică. încadrarea se face la 94.09.Alte jucării .modele pentru divertisment Încadrarea are ca motivaţie: . În cazul în care bunurile nu pot fi încadrate prin aplicarea regulilor 3a sau 3b. Regula de încadrare 3b O ascuţitoare pe un suport fantezie .26 .14.Scaune . substanţe.sunt vizate în mod specific în text .de a promova vânzarea.01 .poziţii de luat în considerare: = 82.. .de a face articolul mai atrăgător.există 2 poziţii posibile: = 73. astfel că încadrarea se va face la ultima poziţie 96.09.08. materiale sau articole diferite (prezentate în asortimente destinate vânzării cu amănuntul) se încadrează după natura articolului care le conferă caracterul esenţial. Exemplu: Regula de încadrare 3a Un scaun la care este ataşată o scară de metal . Se prevede totuşi că două sau mai multe poziţii sunt considerate la fel de specifice dacă acestea se raportează numai la o parte din materiile care constituie produsul amestecat. orice produs compus din mai multe materii se clasează în conformitate cu principiile enunţate la regula 3. iar creioanele de 96. Deci. Regula 3b prevede că bunurile compuse din materii. Regula de încadrare 3c Un etui care cuprinde 10 pixuri de culori diferite şi 10 creioane colorate . .identifică clar articolul Deci.01.Pixurile aparţin de 96.98 POLITICI COMERCIALE 20 de şei…………………………………………………87. Prin aplicarea acestei reguli. Elementul "articol de tăiat" determină caracterul esenţial.03 .Ascuţitori (alte articole de tăiat ) = 95. Regula 3 enunţă principiile de clasificare aplicabile mărfurilor susceptibile de a fi clasificate la două sau mai multe poziţii.

ca de exemplu: denumiri. Aceste ţigări conţin foi de lăptucă. de eucalipt.13. şi este necesară datorită progresului tehnologic rapid şi dificultăţii de a codifica totul. În final. Bere îmbuteliată în sticle dispensabile (cu o singură folosire) ……………………………………………. caracteristici. Deoarece o marfă nu poate fi încadrată decât . 70. funcţie de dispoziţiile pe care le consideră cele mai potrivite. obligatoriu. În principiu.poz. în general. ambalajelor care conţin mărfuri. 70. O carafă de cristal. Eucaliptul. ar putea să ne facă să ne gândim la un medicament din capitolul 30. în timp ce regula 5b se aplică. destinate a combate fumatul.03 Sticlele…………………………………… poz.13.03 2. privit după rolul său în articol. Exemplu: Ţigări pe bază de foi de lăptucă. utilizare. 22.) Regula 6 prevede că încadrarea produselor în subpoziţiile unei poziţii se determină prin respectarea prevederilor acelor subpoziţii şi notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie şi.poz. În ceea ce priveşte regula 5a aceasta reglementează clasarea cutiilor şi huselor prezentate împreună cu mărfurile cărora le sunt destinate. Analogia se poate baza pe numeroase elemente. 22. dar nu de tutun. 22.poz. Prezenţa lăptucii ne-ar putea conduce la capitolul 7 al legumelor. conţinând vin de calitate inferioară Se încadrează la ………………………………… poz.04 (Carafa nu este un ambalaj normal pentru un vin ieftin. Regula 5. Bere îmbuteliată în sticle returnabile şi în lăzi returnabile Berea………………………………………. prin aplicarea regulii 4 s-a decis a încadra aceste ţigări la capitolul 24 " Tutun şi produse din tutun ".POLITICI COMERCIALE 99 Regula 4 se aplică mărfurilor care în funcţie de noutatea lor nu sunt reprezentate în mod specific în nici una din poziţiile Sistemului armonizat.31 (dă caracterul esenţial) Vinul………………………………………. Exemplu: 1. înţelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpoziţiile aflate pe acelaşi nivel. cu respectarea regulilor prezentate anterior. 70. fiecare agent economic poate determina poziţia tarifară a mărfurilor sale consultând nomenclatorul vamal..10. Ele vor fi clasate la iniţiativa fiecărei ţări. Această prevedere nu se aplică când materialele şi cutiile de împachetat sunt evident susceptibile utilizării repetate.31 Carafa………………………………………poz.90 + lăzile (în funcţie de material) 3. Această regulă permite a le încadra la poziţia aferentă celor mai asemănătoare articole. chiar dacă ele nu conţin tutun.

încadrarea ambalajelor nespecifice Regula 6 : încadrarea în subpoziţii 2. Regula 3 : A. încadrarea ambalajelor pentru o folosinţă îndelungată la poziţia articolelor cărora le sunt destinate B. Dacă nu există prevederi legale. i se pot . se aplică regula generală nr. poziţia plasată ultima în ordinea de Regula 4 : Încadrarea pe bază de analogie Regula 5 : A.5. Bazându-se pe această informaţie. poziţia cea mai specifică numerotare B. de o anumită libertate în alegerea poziţiei tarifare a mărfii. Stabilirea originii impunerii vamale bunurilor supuse Originea produselor este o informaţie esenţială pentru strategia vamală.100 POLITICI COMERCIALE la o singură poziţie a nomenclaturii tarifare. Declarantul dispune deci. urmând respectarea regulilor de încadrare tarifară. Figura 4. din contra. importatorul poate beneficia de regimuri tarifare preferenţiale rezultând din acordurile de asociere sau de liber schimb sau. agentul economic trebuie să procedeze fără grabă. este mai dificil a o modifica fără a aduce o justificare convingătoare şi acceptabilă pentru administraţia vamală. caracterul esenţial C. pentru produse incomplete sau nefinite B. Reguli de încadrare tarifară Identificarea produsului Dacă există prevederi legale care guvernează încadrarea acestui produs. dar această alegere trebuie motivată şi dovedită pentru a se evita acuzarea din partea organelor vamale de încercare de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor vamale.1 de încadrare în nomenclatura vamală. pentru produse amestecate şi articole compuse încadrare . se aplică regulile generale de Regula 2 : A. întrucât odată aleasă poziţia tarifară.

numai în scopul de a evita această piedică. Avantajul pe care operatorul îl poate trage din această regulă este evident.v. că se concretizează printr-o schimbare a încadrării (poziţiei) tarifare .d. dar în anumite cazuri este necesar ca valoarea adăugată prin transformare (prelucrare) să reprezinte un anumit procentaj din valoarea produsului (40% . originea este cea de care depinde în final valoarea taxelor percepute şi natura formalităţilor vamale. a restricţiilor la import. . De asemenea. Atunci când un produs este rezultatul unor intervenţii productive în diferite ţări. La importuri. Agentul economic trebuie. cu taxele antidumping sau compensatorii. Se estimează. cu formalităţile specifice (licenţe. chiar dacă aceasta poate evolua (se poate modifica) pe parcursul circuitului internaţional.60% ). Informaţie importantă pentru a urmări şi controla operaţiunile de import.POLITICI COMERCIALE 101 aplica măsuri de control a comerţului exterior. să identifice precis originea produsului pe care îl importă. în general.p. pentru că un produs terţ poate obţine o origine care îi permite să beneficieze de un tratament preferenţial prevăzut de acordurile de asociere. produsul importat este originar din ţara în care a fost realizat. trebuie menţionat că importul (fără transformări ulterioare) nu poate conferi origine unei mărfi neoriginare. Este vorba de o origine obţinută prin "naturalizare". Dacă o marfă originară din ţara A este supusă unui contingent şi dacă. odată cunoscute încadrarea tarifară şi valoarea în vamă a produsului. controale sanitare şi fitosanitare). vamal. se consideră că este originar din ţara în care a suportat ultima transformare substanţială. dar poate acţiona şi ca o frână pentru importuri. ultima fază de transformare este transferată în ţara B. menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile făcute în vamă. fiind în acest caz sinonimă cu contingentele cantitative. atunci când un produs este obţinut din activităţi productive desfăşurate într-o singură ţară. deci. D. Aceasta înseamnă că regulile de origine nu pot servi la evitarea reglementărilor. Originea poate facilita agentului economic realizarea importului la taxe mai reduse sau chiar în condiţii de exceptare a acestora. Originea se poate determina şi pe baza unor reguli specifice de origine stipulate în numeroase acorduri comerciale interguvernamentale. Operaţia de transformare substanţială trebuie să fie justificată economic. ultima transformare substanţială este o intervenţie care se finalizează prin obţinerea unui nou produs sau reprezintă un stadiu de fabricaţie important. administraţia vamală este în drept de a constata şi contesta transformarea realizată în ţara B. În general.

greutate netă şi brută. care conduce la reducerea costurilor de transport. taxele vamale au un efect invers ca al unei noi căi ferate. . Distincţia între noţiunea de origine şi cea de provenienţă În fapt. mărfurile americane importate direct din USA sunt şi de origine şi de provenienţă americane. Simplificarea şi armonizarea politicilor vamale la nivel internaţional Economistul francez Frederic Bastiat spunea cu peste un secol în urmă. este de origine americană şi de provenienţă olandeză. Certificatele de origine trebuie eliberate de organele abilitate. o marfă originară din USA. de administraţii vamale. de Camerele de Comerţ şi Industrie. În general. formularul propriu ţării de expediere este considerat suficient atunci când cuprinde toate informaţiile necesare identificării mărfii: natură. origine dovedită prin certificate tipizate. Această distincţie între originea şi provenienţa mărfurilor este indispensabilă pentru redactarea declaraţiei vamale. o marfă îşi conservă originea oriunde ar ajunge. importată via Olanda. referindu-se la protecţia vamală „o taxă vamală este o cale ferată negativă”. Desigur. taxele vamale şi costurile de tranzacţie generate de procedurile vamale . El pornea de la ideea că. Procedurile vamale care sunt ori nenecesare ori ineficiente.102 POLITICI COMERCIALE Cum se dovedeşte originea Atunci când este vorba de a supune o marfă unui regim vamal preferenţial. provenienţa este o noţiune cu caracter pur geografic. numele expeditorului. De exemplu. 2. În contradicţie. Costurile de tranzacţie cuprind acele costuri determinate de:   Procedurile necesare pentru a proteja un interes public determinat ( protecţia mediului. mărind costurile mărfurilor importate. Distanţa economică (diferenţa între preţurile la locul de origine şi cele la destinaţie) este o funcţie de următoarele elemente: asigurarea. trebuie dovedită originea acesteia prin documente furnizate de exportator importatorului.6. În anumite situaţii sunt necesare documente stabilite după un model particular. specie. chiar şi când provine dintr-o ţară terţă. siguranţă pentru consumatori). de elasticitatea cererii şi ofertei şi de efectele redistributive. de anumite ministere. număr de colet. marcă. transportul. Toate aceste costuri sunt partajate între partenerii la o tranzacţie în funcţie de condiţia de livrare aleasă şi înscrisă de parteneri în contract.

Ca atare. progrese în direcţia liberalizării comerciale se pot obţine şi pe calea simplificării şi îmbunătăţirii procedurilor şi practicilor vamale. îmbunătăţirea procedurilor vamale sau înlăturarea celor nenecesare produc câştiguri în planul eficienţei atât pentru importatori şi exportatori cât şi pentru alţi actori implicaţi în tranzacţiile comerciale şi contribuie la fluidizarea fluxurilor comerciale între ţări. Spre exemplu. au crescut în complexitate şi şi-au sporit eficacitatea protecţionistă procedurile şi formalităţile vamale. Reducerea birocraţiei şi a corupţiei produce alte tipuri de câştiguri (mai puţin cuantificabile dar mult mai importante). experienţa arătând că una dintre cele mai eficiente căi de luptă împotriva corupţiei este armonizarea şi simplificarea reglementărilor în domeniu. îmbunătăţirea procedurilor şi atenuarea fenomenului corupţiei nu sunt procese independente unul de altul. Problema este că. de aceea atenuarea fenomenului trebuie să înceapă tot în acest punct. În cele mai multe state corupţia începe şi atinge rafinamentul la nivelul organelor vamale. Dar. Efectele generate de simplificarea procedurilor vamale sunt:      Sporuri de eficienţă pentru exportatori traduse în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei operaţiunilor comerciale. Creşterea integrităţii şi a credibilităţii unor structuri ale administraţiei publice. o creştere a credibilităţii la nivel internaţional producând un efect de demonstraţie pentru alte componente ale activităţii guvernelor. întrucât instituţiile administrează atât reglementări formalizate cât şi o serie de reguli informale. Creşterea profitabilităţii firmelor importatoare. tendinţa de a subestima prognozele cu privire la veniturile provenite din colectarea . iar costurile de transport s-au diminuat ca urmare a modernizărilor tehnologice. pe măsură ce taxele vamale s-au redus ca urmare a negocierilor comerciale multilaterale şi a aplicării numeroaselor sisteme preferenţiale vamale. Prin urmare. Rezultatele procedurilor şi practicilor vamale sunt profund influenţate de modul în care instituţiile specializate în acest domeniu gestionează procesul de vămuire. Creşterea veniturilor bugetare prin eficientizarea colectării drepturilor vamale. Reducerea posibilităţii de menţinere a birocraţiei şi corupţiei la punctele vamale.POLITICI COMERCIALE 103  Birocraţia sau corupţia existente la diferitele niveluri administrative. multe perfecţionări tehnice anterioare au eşuat pentru că s-au dovedit incompatibile cu regulile şi stimulentele informale. A devenit tot mai evident faptul că.

   . În acest proces transferul electronic al informaţiilor şi al documentelor comerciale devine o stare de fapt. posibilitatea de a fi anticipate şi aplicarea lor uniformă şi nedistorsionată. implicarea constructivă a unor entităţi terţe se dovedeşte oportună ca impuls pentru operaţională a autorităţilor guvernamentale. Lipsa lor de predictibilitate nu permite exportatorilor şi importatorilor sa-şi elaboreze planuri de afaceri credibile. marketing şi investiţii viabile. Transparenţa.104 POLITICI COMERCIALE drepturilor vamale se naşte din înclinaţia concretă de a face acest lucru şi nu din slăbiciuni de natură infrastructurală. cu întregul mediu extern al firmei. Simplificarea procedurilor vamale este importantă atât pentru impulsionarea deschiderii economice cât şi pentru maximizarea valenţelor concurenţei.presupune claritatea reglementărilor vamale. Cea mai insidioasă sursă de impredictibilitate este corupţia organelor vamale. Predictibilitatea. Esenţial este nu numai ca informaţiile să poată fi culese dar acestea să fie şi sugestive. Studiile arată că principalii pivoţi ai unei corecte strategii macroeconomice sunt:  Responsabilitatea.este necesară atât pentru a obţine informaţii utile cât şi pentru a acţiona ca un filtru al acţiunilor autorităţilor publice. Acest lucru sporeşte în importanţă în condiţiile perfecţionării tehnologiei informatice care face tot mai facil dialogul cu firmele partenere . Este un consens general că o deschidere către piaţa internaţională conduce la mai bune performanţe economice. cu clienţii . Participarea. Uneori. iar concurenţa externa conduce la mai buna alocare a resurselor.presupune acces rapid şi ieftin la informaţiile comerciale şi procedurale. De asemenea. sa-şi conceapă strategii de import.este capacitatea de a cere organelor vamale să răspundă de acţiunile întreprinse . O responsabilitate autentică înseamnă să aibă o mai mare autonomie decizională dar să fie şi responsabile pentru consecinţele acţiunilor lor. relativ uşor de interpretat şi obtenabile la costuri optime. procedurile vamale trebuie să fie corecte şi aplicate uniform. şi ca feedback pentru utilizatorii serviciilor publice.

C. Spre exemplu se putea spune uşor că nivelul nominal al taxei vamale este 20% sau 15% dar valoarea vamală (baza de aplicare a taxelor vamale) era destul de greu determinabilă.M.I. să pornească în stabilirea valorii vamale de la valoarea plătită sau care urmează a fi plătită conform facturii. Ţările industrializate şi majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare au la dispoziţie în prezent o bază unitară pentru calcularea taxelor vamale.I. In expresie cantitativă.1. în prezent peste 90 % din comerţul mondial este derulat sub auspiciile S.F.POLITICI COMERCIALE 105 2. sau o valoare calculată folosindu-se corespunzător elementele de cost. vor putea fi evitate potenţialele multiple încadrări tarifare sau acuzaţiile de dumping.A.) Aceasta înseamnă în primul rând. O. preţul la care se revând mărfuri identice sau similare pe piaţa internă a importatorului adus în condiţia de livrare franco frontiera vamală.V. introducerea Sistemului Armonizat (S.M. revizuit dar nu semnificativ cu ocazia rundei Uruguay. Runda Tokyo de negocieri comerciale multilaterale a permis adoptarea unui cod de evaluare vamală.6. In multe sisteme vamale naţionale se folosea ca bază de evaluare fie preţul F. Până la finele anilor 70.B fie preţul C.. În cazul în care există indicii cu privire la o deliberată subfacturare se va folosi . Din punct de vedere al sectorului privat aceasta înseamnă că se va putea negocia mai bine preţul de tranzacţie şi strategiile promoţionale.I. în ordine.C. revizuieşte periodic S.V.I. pentru a include noile produse care apar în circuitul comercial pentru a lua în considerare mutaţiile ce se produc în fundamentele comerţului. Ţările în curs de dezvoltare au obţinut o perioadă . evaluarea vamală a fost o problemă sensibilă pentru administraţiile vamale dar şi pentru actorii economici ca urmare a existenţei unor sisteme diferite de evaluare. o valoare minimă stabilită uneori arbitrar de către autorităţile vamale. Accelerarea implementării obligaţiilor prevederile codului de evaluare vamală derivate din Codul de evaluare vamală este gestionat acum de către O. Acordul cere membrilor O.A. Atunci când unele autorităţi vamale încadrează produsele în mai multe poziţii tarifare O.A.. preţul unor mărfuri similare în aceleaşi condiţii comerciale. vor putea fi mai uşor concepute ciclurile de afaceri.. va putea reglementa acest dualism.)ca bază a nomenclatoarelor tarifare. sau costurile de producţie din ţara importatoare.O.V. Direcţii vamale de acţiune în domeniul cooperării Accelerarea alinierii şi armonizării nomenclatoarelor tarifare la standardele Organizaţiei Vamale Internaţionale (O.preţul unor mărfuri identice importate din aceeaşi sursă de provenienţă.

Organizarea de seminarii cu lucrătorii vamali şi cu oamenii de afaceri . nomenclatorul tarifar. asupra respectării derulării de activităţi specifice şi pe respectarea principiilor de bază pentru funcţionalitatea activităţilor administrative şi de cooperare vamală:  Transparenţă şi predictibilitate. cu sprijin metodologic din partea ţărilor dezvoltate. Atunci când administraţiile vamale naţionale acţionează în numele altor ministere (altele decât cele al comerţului şi   . Modificarea denumirii reflecta o clara schimbare a mentalităţilor în materie de proceduri vamale. Transparenţa poate spori prin asistenţa reciprocă conferită prin furnizarea de informaţii cu privire la taxele vamale. Multe administraţii vamale şi-au creat site-uri pe Internet care oferă constant seturi complete de informaţii cu privire la problematica vamală. La nivelul diferitelor forumuri internaţionale sau mai făcut eforturi în această direcţie dar s-a dovedit dificilă armonizarea declaraţiilor vamale de import. Promovarea standardizării şi simplificării documentelor şi formalităţilor vamale luând în considerare reglementările provenind de la diferitele forumuri internaţionale. acordul simplifică şi armonizează procesul de evaluare vamală şi îi conferă ceva mai multă transparenţă şi predictibilitate. Predictibilitatea va creşte prin publicarea şi clarificarea regulamentelor vamale şi a procedurilor adiacente. sub numele de Organizaţia Vamala Internaţionala. acest acord. Pentru sectorul privat.V.I. Eforturile de negociere în ce priveşte cooperarea vamală şi acordurile de asistenţă administrativă reciprocă între diverşi parteneri. sistemele electronice şi procedurile vamale simplificate şi rapide. Aceste seminarii vor avea ca temă analiza riscurilor comerciale. limitate la aria lor directa de competenta în particular la procedurile vamale şi la metodele de control. Aceasta este în acelaşi timp o problemă nouă dar şi una deja clasică. O.106 POLITICI COMERCIALE de tranziţie până în anul 2000 să aplice . şi să lucreze ceva mai transparent cu partenerii din mediile de afaceri. totuşi. Mare parte din aceste eforturi sunt. Schimbarea de nume reflecta faptul ca organizaţia nu s-a dovedit un forum de referinţa pentru administraţiile vamale naţionale multe dintre acestea preferând să aplice reglementările O.M. investiţiile directe . nu să inhibe comerţul internaţional. luându-se în considerare convenţiile vamale internaţionale în domeniu cum ar fi Convenţia de la Kyoto. Negocierile s-au concentrat. şi multe administraţii vamale naţionale încearcă să promoveze. contingentele tarifare şi legislaţia vamală.C. cu precădere.

Integritate comportamentala  Utilizarea tehnologiei informaţiei. Organizaţia Vamală procedurile vamale (O.6. restricţiilor cantitative de tipul contingentelor şi a altor măsuri de control al importurilor .) Internaţională şi O.  2. pronunţat apolitica care a obţinut o serie de succese în procesul de simplificare şi armonizare prin demersurile sale metodologice de facilitare a comerţului. Aspecte tehnice 2. Aceste proiecte vor contribui la practica şi experienţa naţională şi regională. Organizaţia Vamală Internaţională precum şi experţii Grupului celor 7 au făcut unii paşi în direcţia promovării standardizării şi simplificării documentelor şi a stabilirii unui set standard de date pentru birourile vamale.2. care presupune:   Asigurarea corectitudinii calculării şi plătii taxelor vamale la import şi când este cazul la export Aplicarea interdicţiilor.V.V. Pentru a conferi o perspectivă globală cu scopul de a facilita comerţul internaţional. O mare parte din activitatea sa este legată de consolidarea scopurilor instituţiilor vamale. este o organizaţie tehnică. Reforma şi modernizarea sistemelor vamale 4. Consolidare 3.POLITICI COMERCIALE 107 finanţelor) sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se ajunge la simplificarea şi armonizarea globala.I.I. Asistenţa tehnică şi programele de pregătire în domeniul armonizării şi simplificării procedurilor vamale . Ar fi bine daca autorităţile vamale ar fi recunoscute ca singurele instituţii guvernamentale care se ocupa de traficul internaţional de bunuri. Problema cea mai sensibilă este că de cele mai multe ori lipsesc fondurile alocabile acestui deziderat. discuţiile ar trebui să se concentreze pe următoarele teme: 1.

3. Acest scop este să facă administraţiile vamale mai încrezătoare în:     Adaptarea constantă la schimbările frecvente ale mediului economic Mai buna folosire a resurselor Perfecţionarea managementului şi a gestiunii resurselor umane Oferirea unor servicii prompte. şi asociaţiile internaţionale ale oamenilor de afaceri.I.108 POLITICI COMERCIALE Consolidarea este deseori privită ca o activitate vamală internă. îmbunătăţi consolidarea vamală. organismele vamale naţionale şi asociaţiile lor. Reforma vamale şi modernizarea administraţiilor Administraţiile vamale efective şi eficiente reprezintă o altă ţintă a fluenţei fluxurilor comerciale.6.I. 2. Chiar şi cele mai rafinate proceduri pot fi influenţate negativ de comportamente atipice şi de reguli de aplicare ambigue.V. utile şi eficiente . În condiţiile specifice ale actualei pieţe global. un Memorandum de înţelegere între O. şi facilita comerţul internaţional. O.V.V.I. Cercurile de afaceri furnizează informaţii prealabile sosirii partizilor de mărfuri organismelor vamale pentru un mai riguros control pe baza analizei de risc. şi companii pentru a întări cooperarea. administraţiile vamale trebuie să coopereze mai strâns între ele pentru a-si pune în valoare obiectivele într-o manieră mai concretă şi mai eficace. Acordurilor bilaterale Aranjamentelor multilaterale (Convenţia de la Nairobi) S-a adoptat de asemenea. Acest program de cooperare este promovat prin ACTIONDEFIS. îşi îndeplineşte acest rol prin adoptarea:      Unei reţele vamale globale (regional intelligence) Oficii de legătură (Liaison offices) Băncii de date a O.

Se putea adera acceptând acordul cadru şi una dintre anexe. de date vamale comune( bazat pe iniţiativa G 7 de a reduce volumul de informaţii vamale cerute cu ocazia îndeplinirii formalităţilor Ghidul O. sunt necesare eforturi adecvate în continuare chiar dacă s-au întreprins deja următorii paşi     Sistemul de informaţii în timp real Eforturile de dezvoltare a unei metodologii specifice unui cod pentru o unică expediere Modelul O.-EDIFACT pentru mesajele vamale. Această procedură făcea posibilă aderarea doar ca gest politic fără angajamentul de a modifica legislaţia şi procedurile vamale naţionale.I.I.V. În prezent. pentru a deveni semnatar trebuie acceptate integral toate anexele. Varianta revizuită a Convenţiei de la Kyoto cuprind.N. Folosirea tehnologiei informaţiilor Folosirea tehnologiei informaţiilor facilitează flexibilitatea şi eficienţa la nivel ul organismelor vamale.POLITICI COMERCIALE 109 Integritatea comportamentală Faptul că problema integrităţii la nivelul organismelor vamale se discutaă tot mai des şi mai deschis arată creşterea deschiderii acestora pe fond de transparenţă. Această problemă va rămâne sensibilă atâta vreme cât condiţiile de muncă din anumite ţări (salarii. Doar anumite proceduri pot fi aplicate în interiorul unei perioade de . practici şi recomandări standard. Cercurile de afaceri aşteaptă un sşi mai pronunţat nivel de integritate din partea lucrătorilor vamali precum şi de la poliţie şi organele judecătoreşti.V. Totuşi. pentru asigurarea consistenţei în folosirea U. Ea s-a constituit într-un pachet instituţional care descria formalităţile de îndeplinit pentru a deveni parte semnatară şi 31 de anexe cu privire la procedurile vamale specifice. aderarea fiind cu rezerve. Organizaţia Vamală Internaţională a elaborat un Plan de Acţiune pentru Integritate. pe lângă textul de bază o anexă orizontală şi 10 anexe specifice. corupţia poate efectiv restricţiona comerţul pentru că implică timp şi costuri suplimentare. perspective profesionale) rămân inadecvate iar corupţia este o stare de fapt. Revizuirea Convenţiei de la Kyoto Convenţia iniţială din anul 1973 de la Kyoto avea menirea de a contribui la simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale dar a avut o serie de slăbiciuni. Ca şi ineficienţa. In Declaraţia de la Arusha din1993 directorii generali şi comisarii vamali au reiterat importanţa acestei sensibile probleme. fiecare cuprinzând.

este singura organizaţie globală abilitată cu problematica politicilor comerciale în sens larg şi are încă un evident profil politic.M. comerţul electronic. Facilitarea fluxurilor comerciale poate fi definită în multe moduri. Comerţ şi Transport (UN CEFACT) facilitarea schimburilor comerciale reprezintă “ activitatea dedicată îmbunătăţirii abilităţii organizaţiilor comerciale. sunt încă cele mai vizibile bariere comerciale.C.110 POLITICI COMERCIALE tranziţie. Conform unor estimări reducerea până la eliminare a acestor formalităţi uneori redundante poate genera economii de peste 75 miliarde dolari la scară globală.C. O. certificate de origine. Măsuri antidumping . ea este foarte bine situată pentru a se ocupa şi de gestionarea facilităţilor comerciale. administrative şi de afaceri. Procurarea şi oferirea informaţiilor necesare tranzacţiilor cum ar fi numeroasele documente şi formalităţi. din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare de a schimba produse şi servicii efectiv utile”.(o treime din fluxurile internaţionale de bunuri sunt tranzacţii intracompanii). nu are şi expertiza tehnică de a se ocupa de marea varietate de bariere comerciale fiind necesară completarea activităţii sale cu alte organisme sectoriale. Conform unei definiţii date de Centrul Naţiunilor Unite pentru Facilitarea Procedurilor şi Practicilor Administrative. în pofida eforturilor de simplificare şi armonizare.M. Dezvoltarea fără precedent a transporturilor pe calea paletizării şi containerizării. livrările just în time şi alte nuanţe logistice permit şi provoacă companiile să se acomodeze la această piaţă globală. Evident. De când O.M. explozia sistemelor informatizate. ocupă încă 2-10% din preţul final pe care îl plătesc consumatorii. Trăim în prezent în condiţiile unei pieţe globale în care alocarea optimă a resurselor este fundamentală. Rolul O. Doar aplicarea globală şi uniformă a procedurilor vamale va ajuta în mod real sectorul privat să-şi reducă costurile şi să beneficieze de o autentică liberalizare a comerţului internaţional. Tabel 1. Rundele de negocieri GATT Anul 1947 1949 1951 1956 1960-1961 1964-1967 Locul/numele Geneva Annency Torquay Geneva Geneva/Runda Dillon Geneva/Runda Problematica Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare. Procedurile vamale. La impresionanta creştere a comerţului internaţional contribuie şi globalizarea producţiei şi rapida circulaţie a bunurilor şi serviciilor în interiorul corporaţiilor şi între acestea.C. facturi.

Măsuri antidumping. Măsuri compensatorii. încheiată cu Runda Kennedy în 1967. Politica concurenţei. achiziţii guvernamentale). Comerţul şi mediul înconjurător. obstacole tehnice. Măsuri investiţionale legate de comerţ (TRIMs). acordate de ţările dezvoltate celor în curs de dezvoltare de la începutul anilor ´70.POLITICI COMERCIALE 111 1973-1979 Kennedy Geneva/Runda Tokyo Geneva/Runda Uruguay 1986-1994 ? Runda Mileniului Bariere tarifare. Măsuri investiţionale legate de comerţ. Crearea OMC Reglementarea diferendelor. Comerţul cu produse agricole. Comerţul electronic. Comerţul şi mediul înconjurător. Produse tropicale. Produse provenind din resurse naturale. exceptându-le de la obligaţia reciprocităţii concesiilor comerciale şi chemând ţările dezvoltate la acordarea de concesii unilaterale în domeniul produselor de interes pentru exportul ţărilor în curs de dezvoltare. Clauza de abilitare. Reguli de origine. Clauza de salvgardare. Aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală. cu efecte asupra a peste 50% din comerţul mondial al perioadei respective. Comerţul şi standardele de muncă. Produse agricole. Prima rundă de negocieri comerciale a avut ca rezultat formularea şi semnarea Acordului General pentru Tarife şi Comerţ şi stabilirea a circa 45 000 concesii tarifare. Produse agricole. Bariere netarifare (administrative.OMC pe linia reducerii barierelor tarifare Seria primelor şase runde de negocieri (imaginea 1). Bariere netarifare. Clauza de salvgardare. Produse textile. a vizat în primul rând negocierea de concesii tarifare reciproce. Măsuri antidumping şi compensatorii. în continuare. Produse tropicale. Reglementarea diferendelor Bariere tarifare. Aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPs). Acest gen de negociere a înregistrat un mare succes şi a condus la reducerea nivelului mediu al taxelor vamale la nivel mondial de la 40% în 1947 la 5% în prezent în 1968. Partea a IV-a a fost adăugată la GATT. la adoptarea Sistemului Generalizat de Preferinţe comerciale nereciproce şi nediscriminatorii . Aceste prevederi au dus. Comerţul cu servicii. Bariere netarifare. Comerţul cu servicii. Reglementarea diferendelor. . Comerţul cu produse modificate genetic Rezultatele rundelor de negocieri multilaterale GATT . numită “Comerţ şi dezvoltare” şi care prevede un statut “special şi diferenţiat” pentru ţările în curs de dezvoltare.

discuţiile în acest sens ducând la convenirea a 5 000 de concesii tarifare (inclusiv consolidările). Nivelul mediu al taxelor vamale percepute de CEE s-a redus cu 38%. participante la negocieri (CEE. Runda Tokyo. Suedia. A doua parte a negocierilor a vizat continuarea procesului de dezarmare vamală. SUA. comerţul cu produse “sensibile” (produse agricole. ţările participante schimbând între ele 4 300 de concesii tarifare ( în principal consolidări de taxe vamale. Runda de la Geneva – 1955-1956 Această rundă s-a încheiat în mai 1956.112 POLITICI COMERCIALE Runda de la Annecy (Franţa) – aprilie – august 1949 Cele 13 state participante au avut în vedere o nouă scădere a taxelor vamale. Prima parte a negocierilor rundei a fost consacrată discuţiilor cu statele membre CEE în vederea menţinerii concesiilor convenite anterior. cel al SUA cu 43%. şi anume “reducerea lineară şi reciprocă a taxelor vamale cu un anumit procent convenit”. aceste reduceri urmând a fi aplicate la circa 60% din importul total de produse industriale al celor nouă ţări sau grupe de ţări capitaliste. la importul de produse agricole. Rezultatul a constat în convenirea a 4 400 de concesii tarifare. la exportul de produse industriale manufacturate al ţărilor în curs de dezvoltare. a determinat. Canada. Elveţia. dar care deveneau susceptibile de a fi erodate în condiţiile adoptării tarifului vamal comun al CEE. Japonia. Concesiile tarifare convenite au fost următoarele:  la importul de produse industriale. Runda Kennedy. în medie cu 35%.9 miliarde USD (1977). Austria.9 miliarde USD. cu efect asupra unui volum al schimburilor multilaterale de 4. Norvegia şi Finlanda). la importul de produse industriale şi agricole. produse tropicale) ş. acestea însemnând o reducere cu 25% a nivelului taxelor vamale faţă de cel din 1948. ţările capitaliste dezvoltate acordau o reducere de până la 41% a taxelor vamale. Runda Dillon-Geneva – 1960. textile. ţările capitaliste (cele nouă) reduceau nivelul taxelor vamale cu    . ţările în curs de dezvoltare au acceptat să facă concesii tarifare sub forma consolidărilor sau a reducerilor de taxe vamale la un număr limitat de produse. încheiată în 1979. S-a folosit o nouă tehnică de negociere. a condus la reducerea taxelor vamale la 6 300 poziţii şi subpoziţii tarifare.a. Runda de la Torquay (Anglia) –1950 – 1951 Cele 38 de state participante au negociat un număr de 8 700 concesii tarifare. în decurs de 5 ani. cu până la 35%. iar cel al Angliei cu 35%. în medie. ţările capitaliste dezvoltate reduceau taxele vamale. concesiile vizau un volum al importurilor de 3. obstacole tehnice). care era aplicabilă la circa 30% din importul total de produse agricole al grupului celor nouă ţări capitaliste. alături de concesii tarifare substanţiale şi negocieri în alte domenii precum barierele netarifare (achiziţii publice.

Dintre acestea. cât şi varietăţii problemelor înscrise pe agenda de negocieri. precum şi reintegrarea comerţului cu textile în cadrul normativ al GATT (şi renunţarea la Acordul Multifibre. cu 40% a taxelor vamale de import pentru produsele industriale şi agricole.1 miliarde importuri totale realizate de celelalte ţări dezvoltate. circa 141 miliarde reprezentau importuri totale ale celor nouă ţări sau grupe de ţări capitaliste. cea mai mare parte a reducerilor convenite urmând să fie aplicate în decurs de patru ani. în plan tarifar. încheiat anterior). . iar 3.  la exporturile de produse agricole ale ţărilor în curs de dezvoltare. principalul rezultat al Rundei Uruguay constă în extinderea procesului de liberalizare a comerţului mondial. prin operarea de noi reduceri ale nivelului taxelor vamale. cele nouă ţări capitaliste au acordat concesii vizând un volum de 11 miliarde USD (1977) al acestor exporturi. în medie. ţinând seama de reducerile tarifare convenite. vizate de concesiile tarifare acordate.POLITICI COMERCIALE 113 o medie ponderată de 27%. A fost abordată pentru prima oară de o manieră cuprinzătoare liberalizarea comerţului cu produse agricole. Runda Uruguay (1986-1993) s-a dovedit a fi cea mai complexă rundă de negocieri. de factură protecţionistă. atât datorită dificultăţilor cu care se confruntase economia mondială în deceniul opt. ceea ce viza un volum de 28 miliarde USD (1977) al acestor exporturi. Valoarea totală a schimburilor comerciale afectate de reducerile sau consolidările de taxe vamale s-a cifrat la peste 155 miliarde USD (1977).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful