POLITICI COMERCIALE

47

Capitolul 2. Politica vamală

2.1 . Noţiuni introductive privind politica vamală
Parte componentă a politicii comerciale a unui stat, politica vama1ă este pusă în aplicare cu ajutorul reglementărilor adoptate de stat care vizează intrarea sau ieşirea în/din ţară a mărfurilor şi mijloacelor de transport, îndeplinirea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale. Politica vamală reprezintă deci o componentă a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementărilor şi normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care vizează intrarea sau ieşirea în şi din ţară a mărfurilor şi care implică : • • • • Controlul mărfuri1or, a documentelor însoţitoare şi a mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamale; Îndeplinirea formalităţilor vamale; Impunerea vamală prin plata creanţelor vamale; Alte formalităţi specifice, reglementate prin acte normative.

2.1.1. Instrumente de politică vamală
Ca instrumente de politică vamală sunt folosite:   Legile, codurile şi regulamentele vamale, ca elemente de natură legislativă care diferenţiază modul de aplicare a politicilor vamale între statele lumii; Tarifele vamale, principalele instrumente prin care se realizează impunerea vamală, folosite de toate ţările lumii, cuprinzând procentual nivelul taxelor vamale ce se percepe asupra mărfurilor importate sau exportate, în funcţie de procedurile aplicate. Reprezintă mijloacele indirecte prin care este

48

POLITICI COMERCIALE

protejată economia unui stat, dat fiind faptul că taxele vamale înscrise în aceste tarife reprezintă restricţia comercială cea mai veche ca aplicabilitate. În tarifele vamale, fiecărei poziţii a nomenclatorului de mărfuri îi sunt asociate anumite niveluri de taxe vamale. De altfel, se poate aprecia că tariful vamal este format din binomul nomenclator tarifar — taxe vamale. În timp ce nomenclatorul tarifar are vocaţie universală, taxele vamale exprimă, prin structura şi nivelul lor, interesele specifice de politică comercia1ă ale fiecărei ţări.  Taxele vamale sunt în fapt impozite percepute de stat atunci când mărfurile trec frontiera vamală a statului respectiv. Marea majoritate a statelor lumii percep taxe vamale la import şi numai în cazuri de excepţie, pentru produsele deosebite, şi la export. Tranzitul, supus altădată taxelor vamale, prevede numai prescripţiile de servicii pentru transportul mărfurilor în tranzit sau pentru depozitarea lor temporară pe teritoriul de tranzit. Nivelul taxei vamale precum şi durata în timp a perceperii acesteia sunt probleme de o deosebită importanţă în teoria şi practica politicii comerciale. Nivelul taxei vamale depinde de nevoia de protecţie, taxa fiind cu atât mai ridicată cu cât condiţiile de producţie pe piaţa internă sunt mai defavorabile faţă de cele ale exportatorilor străini.

Foarte multe state practică o politică vama1ă preferenţială cu caracter tarifar, ceea ce presupune acceptarea de reduceri sau chiar eliminarea taxelor vamale la unele importuri din state sau uniuni vamale cu care sunt încheiate anumite acorduri, creându-se astfel facilităţi importante pentru actorii economici din ţările cu care sunt statuate astfel de regimuri vamale preferenţiale. Întrucât există şi teza potrivit căreia ar trebui limitat caracterul preferenţial al taxelor vamale, deoarece sunt afectate veniturile bugetare, se impune explicaţia faptului că acordându-se anumite facilităţi importatorilor, prin aceste măsuri de politică preferenţială, se contribuie în toate cazurile la creşterea veniturilor bugetare ale statului importator, deoarece impunerea se realizează pe un volum fizic mai mare de mărfuri importate. Adoptarea unei astfel de politici nu este rezultatul voinţei importatorilor, ci un act deliberat al unui stat faţă de alt stat cu care au fost încheiate o serie de convenţii bazate pe considerente economico-comerciale obiective, ţinându-se cont de nivelul de dezvoltare diferit al forţelor de producţie.

POLITICI COMERCIALE

49

2.1.2. Sistemul vamal - structura instituţională de aplicare a politicii vamale
Pe parcursul existenţei economiei mondiale s-a demonstrat faptul că progresul economic al unei ţări depinde mai întâi de gradul de mobilizare şi folosire mai intensă a resurselor proprii umane, materiale şi financiare, într-un cuvânt eforturile fiecărui popor. Acest lucru însă nu presupune promovarea unei politici economice autarhice; istoria dezvoltării economice a demonstrat că nici o ţară din lume, fie ea chiar dezvoltată, nu a practicat o astfel de politică fără a fi profund dăunătoare asupra propriei dezvoltări. Ţările nu se pot izola de circuitul economic mondial. Participarea economiilor naţionale contemporane la diviziunea internaţională a muncii presupune însă şi o protejare a acestora de către stat, deci de o instituţie de drept public, prin folosirea diverselor mijloace şi tehnici. Una din instituţiile care participă ca element de protecţie îi reprezintă sistemul vamal. Acest tip de sistem diferă de la un stat la altul în funcţie de structura organizatorică, politica economică şi comercială pe care le practică. El este inclus în cadrul general al sistemului economic al statelor participante în schimbul internaţional de mărfuri. Obiectivele sistemului vamal Obiectivele principale, la nivel de economie naţională, pe care acest sistem le are în vedere sunt1):     Protejarea intereselor economice ale statului; Elaborarea de statistici relevante despre activitatea de comerţ exterior; Înfăptuirea politicii fiscale a statului; Încurajarea activităţilor de export prin diverse forme şi mijloace.

Definirea sistemului vamal Prin prisma acestor obiective, putem defini sistemul vamal ca fiind acea structură complexă care cuprinde pârghiile utilizate de stat pentru influenţarea activităţii vamale, metodele administrative şi de conducere, cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul vamal, cadrul juridic, format din legi,

Gheorghe Caraiani - “Reglementări interne şi internaţionale privind vămuirea mărfuri1or”, Editura Lumina
1

export.fie la o unitate vamală de frontieră. hotărâri şi alte reglementări cu caracter normativ în domeniul activităţii vamale.50 POLITICI COMERCIALE decrete. într-un cadru bilateral sau multilateral concesii tarifare reciproce. Declaraţia vamală în detaliu . Funcţia protecţionistă .statele pot negocia.taxele vamale percepute la import ridică artificial preţul intern al mărfurilor importate. din punct de vedere al politicii practicate de un stat la un anumit moment. plata taxelor vamale. protejând astfel producătorii interni. exportul sau tranzitul vamal. Impunerea — instrument principal în aplicarea politicii vamale Prin impunere. Impunerea vamală joacă rolul cel mai important în cadrul politicii vamale. Impunerea vamală în activitatea de comerţ exterior presupune. în general. se înţelege un complex de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii. fie la o unitate vamală de interior. în .documentul prin care sunt furnizate informaţiile necesare realizării obligaţiilor fiscale. care au drept scop     stabilirea taxei vamale aferente operaţiunii de import . aplicarea unor principii de politică economică de încurajare a dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice şi/sau extinderea relaţiilor economice cu străinătatea. subiectul impozitului fiind persoana fizica sau juridica obligată prin lege la plata acestuia. îndeplinirea formalităţilor vamale. evaluarea mărfurilor în vamă. Obiectul impunerii îl constituie mărfurile care fac obiectul formelor de desfăşurare a activităţii de comerţ exterior. Impunerea vamală are în componenţa să două laturi: politică şi tehnică. Funcţiile impunerii vamale. de regulă. Cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere care în activitatea vamală. este calculat sub forma de cota procentuală. Funcţia de negociere .taxele vamale reprezintă o sursă de venituri la bugetul de stat. respectiv importul. îndeplinind trei funcţii principale:    Funcţia fiscală . Declaraţia vamală scrisă se poate depune: .

ci dimpotrivă. În practica internaţională.88%. căci în acest caz nu există interes pentru internalizare. Acest argument n-ar fi totuşi foarte convingător. Încărcarea importului de petrol cu taxe vamale speciale se fundamentează şi prin faptul că arderea produselor petroliere poluează atmosfera. animalelor şi plantelor”. fără a putea fi valorificate pe piaţă. prin aplicarea taxei vamale ar dispărea discrepanţa dintre costurile sociale şi cele private ale acestui purtător de energie. permiţând declarantului vamal să dispună de acele mărfuri care au făcut obiectul declarării. anume răspunderea pentru produse: începând din anul 1992. Avantajele sociale le depăşesc pe cele private când consecinţele favorabile ale unui proces de producţie revin în totalitate societăţii.POLITICI COMERCIALE 51 funcţie de posibilităţile titularilor de a prezenta mărfurile în vederea controlului vamal şi de a îndeplini faţă de organul vamal obligaţia fiscală.47%. Termenul de plată îl reprezintă momentul validării declaraţiei vamale.2. respectiv private . dacă decidenţii privaţi ar avea un imbold să internalizeze avantajele sociale. politica protecţionistă se fundamentează prin divergenţa dintre costurile şi avantajele sociale. Pentru ca producătorii externi să nu poată transfera costurile sociale pentru daune împotriva sănătăţii plătitorilor de impozit din ţara importatoare. reprezintă valori “extrem de modeste” situându-se între sub 1% în majoritatea ţărilor dezvoltate cu excepţia Israelului unde ponderea este de 1. În acest caz există o alternativă. respectiv de a plăţi drepturile vamale stabilite. O importanţă mai mare revine argumentului privind divergenţa costurilor private şi a celor sociale. care coincide cu liberul de vamă. articolul XX din GATT permite ţării importatoare să limiteze sau să interzică importurile “pentru protejarea vieţii oamenilor. raportate la produsul intern brut. Fundamente tarifare teoretice ale protecţiei Există o serie de motivaţii pentru utilizarea taxelor vamale într-o economie de piaţă pentru a produce anumite efecte asupra funcţionării economiei. orice întreprindere din Uniunea Europeană îşi poate aduce . care cuprind taxele vamale şi alte impozite percepute la importul sau exportul unor bunuri. mărirea impozitelor pe operaţii comerciale. contribuţia acestora la formarea veniturilor fiscale totale în majoritatea ţărilor occidentale au o pondere scăzută cuprinsă între 0. De asemenea. 2.65% şi 3. fie aceasta ar putea fi creată numai cu costuri exagerat de ridicate. Printre aceste motivaţii se pot enumera:  Din punct de vedere economic. întrucât fie nu există piaţă relevantă.

Prin taxa vamală se protejează forţa de muncă şi locurile de muncă din anumite ramuri în faţa concurenţei cu produse realizate în străinătate la costuri mai reduse. Acest argument provine de la economistul german Friedrich List (1841). pentru a putea beneficia de avantajele producţiei de scară mare. Întreprinderile favorizate sunt puternic interesate să formeze un cartel pentru a se putea opune mai eficient autorităţilor. strategic sau economic . care dorea să justifice aplicarea la vremea sa de taxe vamale protecţioniste (“educative”) contra importurilor de mărfuri industriale englezeşti. Pe lângă aceasta. recent înfiinţate şi al căror volum de producţie este încă prea redus. Taxa vamală conduce la reducerea importurilor. de asemenea. între timp ele creează locuri de muncă (de altfel necompetitive). pentru a căror păstrare militează intens salariaţii şi sindicatele. O taxă vamală protecţionistă le-ar putea facilita startul. n-ar desconsidera aceste voci. respectiva taxă vamală ar trebui înlăturată.    Experienţa arată. astfel încât să ajungă la un nivel de producţie la care să fie competitive pe piaţa mondială. Întreprinderile ar fi atunci obligate să se supună concurenţei internaţionale şi să-şi dovedească propria performanţă. cel puţin pentru o perioadă de timp.52 POLITICI COMERCIALE în circulaţie produsele în cadrul Uniunii o dată ce are autorizaţia pentru aceasta în ţara de provenienţă (“Principiul Casis-de-Dijon”). O dată atins acest nivel. Sunt avute în vedere acele ramuri industriale (mai precis: întreprinderi). doar cu greu ar mai putea fi retrasă. Un guvern care ar dori să-şi asigure realegerea. Se mai pot menţiona şi alte argumente în favoarea folosirii taxelor vamale cum ar fi: . protecţia odată acordată. Adesea este cerută o protecţie vamală specială pentru aşa numitele “ramuri tinere” (infant industries). iar prin aceasta se stimulează producţia internă şi se majorează gradul de utilizare a forţei de muncă şi veniturile producătorilor. cumpărătorul fiind scutit într-o mare măsură de sarcina dovedirii cauzalităţii. Taxele vamale pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei ţări. o asemenea producţie trebuie apărată de concurenţa din străinătate. dacă o ţară doreşte să producă pe plan intern anumite produse.  Protecţia tarifară susţine ramuri care sunt importante din punct de vedere social. răspunde pentru daunele ce ar rezulta din utilizarea acestuia. nepermiţând ca acestea să fie afectate în mod nefavorabil de concurenţa străină. că. În schimb. anulând protecţia tarifară.

POLITICI COMERCIALE

53

Stabilirea taxelor vamale este necesară, în lumea contemporană, pentru ca ţările să aibă posibilităţile de negociere comerciale reciproce, bilaterale şi multilaterale; Scopuri militar-strategice. Prin instituirea taxelor vamale se por introduce sancţiuni comerciale sau se pot obţine deziderate politico-militare. În aceeaşi direcţie acţionează şi preferinţele vamale ; Dorinţa de menţinere a propriului stil de viaţă, neafectat de influenţe străine, poate fi atât de mare, încât o ţară este dispusă să plătească un anumit preţ economic.

Indiferent de motive, hotărâtoare este relaţia dintre utilitatea unei protecţii sporite şi costurile suplimentare. Numeroase şcoli de gândire în planul comerţului internaţional şi-au declarat sprijinul pentru politicile de liber schimb considerând că acestea maximizează bunăstarea, chiar dacă s-a dovedit că nu pentru toţi participanţii la fluxurile comerciale internaţionale. Mulţi analişti ai comerţului internaţional au fost foarte critici la adresa barierelor comerciale indiferent de forma pe care au îmbrăcat-o în decursul timpului. Numeroase grupuri de interese însă, au adus o serie de argumente în favoarea folosirii barierelor comerciale în situaţii determinate considerând că acestea pot fi justificate prin numeroase raţiuni de politică economică. Raţiunile în favoarea liberului schimb s-au bazat în principal pe analizele economice care au demonstrat, făcând uz de o serie de prezumţii simplificatoare, că se obţin efecte nete de bunăstare ca urmare a liberalizării schimburilor comerciale, atât pentru fiecare ţară în parte, cât şi la scara întregii economii internaţionale. Analiza economică privitoare la ceea ce se câştigă sau se pierde atunci când se folosesc bariere comerciale în calea schimburilor dintre actorii economici situaţi în teritorii economice diferite trebuie să înceapă cu evidenţierea impactului instrumentelor tradiţionale de protejare a economiei de concurenţa externă – tarifele vamale. Întreaga analiză care urmează este efectuată din perspectiva economiei bunăstării (încadrată în ramura economiei normative). Bunăstarea poate fi definită ca situaţia de optim spre care tinde fiecare individ 2. Optimul consumatorului este dat de maximizarea bunăstării, în timp ce optimul producătorului este dat de maximizarea profitului. Se vor determina în analiza care se va face condiţiile necesare pentru atingerea optimului atât pentru consumatori, cât şi pentru producători. După
A se vedea Dobrotă, N., Economia politică, Editura Economică, Bucureşti, 1995.
2

54

POLITICI COMERCIALE

conturarea acestui context se va încerca apoi cuantificarea efectelor pe care le presupune introducerea unei taxe vamale la nivel naţional pentru fiecare categorie economică influenţată de această măsură. Intuitiv, se poate lesne observa că, de exemplu, introducerea unei taxe vamale de import la bunul X influenţează:  Consumatorii bunului X care, pentru a intra în posesia acestui bun s-ar putea vedea nevoiţi să plătească o sumă mai mare de bani faţă de situaţia în care nu s-ar fi recurs la această măsură de politică comercială; Producătorii naţionali ai bunului X, care pot fi avantajaţi de majorarea preţului la bunul oferit de ei; Guvernul statului care a introdus această măsură, întrucât va obţine venituri bugetare pe care nu le-ar fi obţinut în condiţii de liber schimb.

 

În orice caz, efectele asupra categoriilor enumerate mai sus trebuie nuanţate în funcţie de un criteriu extrem de important: mărimea pieţei care este protejată . Cu alte cuvinte, interesează în ce măsură introducerea unei taxe vamale de import întrun stat produce efecte asupra preţului mondial. Se pot distinge astfel două situaţii:  Piaţa naţională este suficient de mare pentru a influenţa preţul mondial. În această situaţie introducerea taxei vamale de import conduce la o anumită majorare a preţului naţional, dar care este dublată de o reducere a preţului mondial; Piaţa naţională nu este suficient de mare pentru a influenţa preţul mondial (statul respectiv este un price taker). În această situaţie introducerea taxei vamale de import conduce la creşterea preţului naţional, dar nu modifică preţul mondial.

În teoria economică se pot distinge mai multe tipuri de abordări în ceea ce priveşte efectele diferitelor măsuri de politică comercială: • Abordare statică versus abordare dinamică. Abordarea statică implică luarea în considerare a efectelor de bunăstare la un moment dat, în timp ce abordarea dinamică presupune estimarea efectelor pe care le produce o măsură de politică comercială pe o durată mai mare de timp; Abordare în condiţii de echilibru parţial versus abordare în condiţii de echilibru general. Abordarea în condiţii de echilibru parţial presupune luarea în considerare numai a efectelor de bunăstare care se produc asupra

POLITICI COMERCIALE

55

ramurii economice protejate. Practic, se presupune că ramura protejată ocupă o pondere atât de mică în cadrul întregii economii naţionale, încât schimbările din această ramură produc efecte neglijabile asupra celorlalte ramuri ale economiei; Spre deosebire de aceasta, abordarea în condiţii de echilibru general presupune luarea în calcul şi a efectelor de bunăstare care se produc asupra ramurilor aflate în interacţiune cu ramura protejată. De exemplu, creşterea producţiei în ramura protejată poate conduce la atragerea resurselor care în condiţii de liber schimb ar fi putut fi folosite într-o altă ramură. Ca urmare, producţia şi exportul din această a doua ramură ar putea fi afectate (ar putea scădea).

2.2.1. Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică, în echilibru parţial; Cazul unei ţări mici
Ipotezele de la care se porneşte în acest caz sunt următoarele:  Efectele sunt înregistrate numai la un moment dat, fără a se ţine seama de consecinţele în timp ale aplicării taxei vamale de import;  Industria considerată are o greutate specifică extrem de redusă în ansamblul economiei naţionale, motiv pentru care sunt neglijate interacţiunile acesteia cu alte ramuri ale economiei naţionale;  Introducerea unei taxe vamale la import conduce la mărirea preţului naţional, dar nu poate influenţa preţul mondial;  Agenţii economici işi desfăşoară activitatea în condiţii de concurenţă perfectă. Practic curba ofertei reprezintă răspunsul agregat al unui număr mare de firme individuale faţă de preţul pieţei. Nici o firmă nu este suficient de mare pentru a afecta, prin propriile sale decizii privind mărimea producţiei, preţul pieţei. Să considerăm situaţia în care România (o ţară mică) produce şi importă genţi din piele. Vom compara situaţia în care nu există taxă vamală de import cu situaţia în care se introduce o astfel de barieră în calea schimburilor comerciale. Efectele introducerii unei taxe vamale de import pot fi reprezentate grafic, după cum se poate observa în figura 13:
Se consideră pentru acest exemplu numeric că funcţia cererii poate fi scrisă sub forma:
3

şi nu invers. QCt.000. iar funcţia ofertei.000. în condiţii de echilibru parţial Unde: Cantitate (Q) – mii buc C. QCm.este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de liber schimb. cantitatea în funcţie de preţ. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mică.56 POLITICI COMERCIALE Pret (P)-lei PC O Pt a A B D Pm b C c d G F C PO QOm QOt QCt QCm Figura. QOt.000·q + 2. .este curba cererii inverse4 O -este curba ofertei inverse Pm.este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de impunere vamală. sub forma: p O(q) = 40.1.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiţii de liber schimb.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiţii de impunere vamală. după introducerea unei taxe vamale de import egală cu t. pC(q) = -40.000·q + 600. QOm.este preţul mondial Pt -este preţul naţional. 4 Este scrisă mărimea preţului în funcţie de cantitate.000.

în situaţia în care cererea tinde către 0.000 lei). 43-53. această taxă vamală ad valorem produce aceleaşi efecte de bunăstare ca şi o taxă vamală specifică de 200.000. 6 A se vedea Marin. 5 . În această situaţie preţul mondial al genţilor din piele va rămâne la acelaşi nivel (Pm=1. International Economics.000 lei. Teorie şi aplicaţii.. C.000.. Albu. ea arată legătura care se stabileşte între cantitatea cerută şi preţ. iar cantitatea cerută (QCm) este de 25 (mii bucăţi).000 lei). Aceasta înseamnă că. Fiind vorba despre o industrie considerată competitivă. pag. nu se percepe nici o taxă vamală pentru importul genţilor din piele. presupunem că preţul mondial la acest produs (P m) este de 1. Pe de altă parte. Curba cererii C poate fi percepută în două moduri. Această siuaţie conduce la reducerea cantităţii importate până la valoarea de 5 (mii bucăţi). Irwin. D. în timp ce preţul naţional va creşte cu valoarea taxei vamale de import (200. Microeconomie..POLITICI COMERCIALE 57 Considerăm că. Trebuie precizat că.000 lei. ea arată care este suma maximă de bani pe care fiecare cumpărător ar fi dispus să o plătească pentru a achiziţiona o unitate suplimentară de produs5. curba cererii inverse coincide de fapt cu aceea a utilităţii marginale a consumatorilor6. Kindleberger. în timp ce cantitatea oferită de producătorii naţionali (QOm) este de 10 (mii bucăţi). diferenţa de 15 (mii bucăţi) este importată. Hartulari. C. Efectele de bunăstare asupra consumatorilor naţionali Pentru a putea cuantifica efectele de bunăstare asupra consumatorilor trebuie introdusă noţiunea de surplus al consumatorilor. Curba cererii intersectează axa preţurilor în punctul P C = 2. Din această coincidenţă a celor două axe se poate deduce că aria de sub graficul cererii inverse exprimă utilitatea totală a consumatorilor naţionali.iniţial. Galupa. 1986.000. preţul maxim care se poate A se vedea Lindert. Bucureţti. Vom vedea în continuare cum afectează această măsură de politică comercială bunăstarea fiecăreia dintre cele trei categorii enumerate mai sus? A. C.. În această situaţie.. Creşterea preţului naţional determină restrângerea cererii naţionale până la valoarea Q Ct=20 (mii bucăţi) şi creşterea producţiei naţionale până la valoarea Q Ot =15 (mii bucăţi). Presupunem în continuare că statul român introduce o taxă vamală ad valorem de 20% la importul de genţi din piele.200..000 lei/bucată. 2001. Editura ASE. Homewood. ajungând la Pt=1. A. Pieţe în concurenţă perfectă şi imperfectă . În această situaţie.000 lei. într-o abordare statică. Pe de o parte. această condiţie fiind necesară pentru maximizarea utilităţii totale a consumatorilor. deoarece preţul mondial rămâne constant.P.

deoarece aceştia vor fi avantajaţi atât ca urmare a creşterii preţului la produsul realizat. surplusul consumatorilor este dat de suprafaţa tringhiului PCDPt şi reprezintă un câştig de bunăstare pe care consumatorii naţionali îl înregistrează ca urmare a scăderii preţului de la 2.000 lei. axa preţurilor şi paralela dintr-un punct de pe axa preţurilor faţă de orizontală. Iar pentru cumpărătorii care nu pot oferi mai mult de 1.200.000 lei.000 lei. Dacă preţul ajunge la P m = 1. adică: ( QCt + QCm ) ⋅ ( Pt − Pm ) 2 Numeric. Astfel. cât şi ca urmare a . surplusul consumatorilor este dat de aria triunghiului PCCPm.000. cererea începe să crească. Prin urmare se poate defini surplusul consumatorilor ca fiind diferenţa dintre utilitatea totală produsă de o anumită cantitate de bunuri şi suma de bani plătită efectiv pentru cumpărarea cantităţii respective. iar pe de altă parte de scăderea cantităţii cumpărate. Din momentul în care preţul începe să scadă. cererea creşte de la 0 la 20 mii bucăţi.000. Valoric.200.200. această pierdere de bunăstare este egală cu aria trapezului P mPtDC.000. este de aşteptat ca în cazul producătorilor naţionali să se înregistreze un câştig.000. pentru un cumpărător care ar fi fost dispus să achiziţioneze prima geantă la preţul de 2. pentru exemplul considerat.000 lei.000. cauzată pe de o parte de creşterea preţului. egală cu diferenţa dintre ariile triunghiurilor PCCPm şi PCDPt.5 miliarde lei.000 lei pentru ultima geantă de piele pe care ar achiziţionao. Efectele de bunăstare asupra producătorilor naţionali Dacă în cazul consumatorilor s-a produs o pierdere de bunăstare. această pierdere de bunăstare a consumatorilor este egală cu 4.000 lei.000.000 lei nu le aduce decât un câştig de 200. Însă pentru cumpărătorii care nu sunt dispuşi să ofere mai mult de 1. Astfel. Dacă preţul unei genţi ajunge la 1.000.000 lei. Practic se poate conchide că introducerea unei taxe vamale de import conduce la o pierdere de bunăstare pentru consumatorii naţionali.200.58 POLITICI COMERCIALE oferi pentru o geantă din piele este de 2.000 lei.000.000 lei. se poate observa că se produce o scădere a surplusului consumatorilor.000 lei la 1. scăderea preţului până la 1.000. în cazul în care preţul la genţi din piele ajunge la 1. acest surplus al consumatorilor poate fi reprezentat prin suprafaţa delimitată de curba cererii. Revenind la situaţia în care este introdusă o taxă vamală de import care conduce la creşterea preţului de la 1.000 lei scăderea preţului îi aduce un câştig de 1. dobândirea unei genţi la acest preţ nu le aduce nici un câştig de bunăstare.000 lei.000 lei la 1. Grafic. B.

Deci. C. Teorie şi aplicaţii. dacă preţul ajunge la 1. Pieţe în concurenţă perfectă şi imperfectă . producătorii naţionali refuză să producă. Editura ASE. De asemenea. 2001. deoarece costurile de producţie se măresc şi ele. D. acest surplus este dat de suprafaţa mărginită de curba ofertei.000. axa preţurilor (Oy) şi paralela dusă la axa orizontală dintr-un punct de pe axa preţurilor. ducând la micşorarea profitului total. 8 A se vedea Marin.000 lei. se poate observa că se produce o creştere a surplusului consumatorilor. 43-53. Practic. precizat că aria de sub graficul ofertei (sau al costului marginal) nu reprezintă altceva decât costul total al producătorilor naţionali. deoarece într-o industrie competitivă aceasta este o condiţie necesară pentru maximizarea profitului producătorilor. Pentru producerea fiecărei unităţi suplimentare se înregistrează şi o creştere a costului de producţie. Albu. Revenind la situaţia în care are se introduce o taxă vamală de import care determină majorarea preţului de la 1.. Astfel dacă preţul ajunge la 1. Veniturile lor vor creşte aşadar de la aria OQ omAPm la aria OQotBPt7. surplusul producătorilor este nul atunci când producţia naţională este zero.000 lei.. pentru prima unitate produsă se înregistrează un câştig de 400. Galupa. Cu alte cuvinte. Prima unitate de produs dincolo de această limită este realizată în condiţii de pierdere (preţul obţinut pentru ea este mai mic decât costul ei marginal). Bucureţti. pag.000 lei). egală cu diferenţa dintre suprafeţele Veniturile înregistrate se obţin înmulţind cantitatea vândută cu preţul de vânzare. Hartulari. producătorii încep să fie avantajaţi.000.000 lei. Pornind de la această condiţie de optim trebuie. în această situaţie surplusul producătorilor este egal cu suprafaţa triunghiului P0PmA. Prin urmare la preţul P m cantitatea oferită nu poate depăşi 10 mii bucăţi.. Surplusul (profitul) producătorilor va fi dat de diferenţa dintre veniturile înregistrate din vânzarea unei cantităţi de bunuri şi costurile totale aferente acesteia.200.200.POLITICI COMERCIALE 59 creşterii cantităţii oferite. surplusul producătorilor va fi dat de aria triungiului P0PtB.. Pe măsură ce creşte preţul de vânzare. se va introduce în acest caz noţiunea de surplus al producătorilor.000 lei. deoarece costul pentru realizarea ultimei genţi de piele devine egal cu suma de bani încasată din vânzarea acesteia. A. Similar cu cazul consumatorilor naţionali. 7 . curba ofertei coincide cu aceea a costului marginal8. Microeconomie.000 lei. de asemenea..200. dar pentru fiecare unitate care urmează acest câştig se reduce treptat. producătorii naţionali vor fi interesaţi să îşi majoreze producţia de la 10 mii bucăţi la 15 mii bucăţi. Pentru un preţ egal cu costurile totale (600. deoarece nu obţin profit.000. Spre exemplu.000 lei la 1.000 lei la 1. C. Însă vor creşte şi costurile. Ca urmare a creşterii preţului de la 1.

pierderea consumatorilor este mai mare decât câştigul înregistrat de producători. este nevoie de analizarea unei a treia categorii influenţate de introducerea taxei vamale de import: guvernul. o funcţie importantă a taxelor vamale este aceea fiscală. Numeric. se înregistrează un câţtig de bunăstare pentru producători. pentru exemplul considerat. Efectele de bunăstare la nivelul guvernului Introducerea unei taxe vamale la importul unui anumit produs influenţează în ( QCt − QOt ) ⋅ ( Pt − Pm ) mod favorabil veniturile bugetare ale unui stat.60 POLITICI COMERCIALE P0PtB şi P0PmA. veniturile bugetare se majorează proporţional cu nivelul taxei vamale şi cu mărimea cantităţii importate. Practic. dar şi asupra guvernului. deci nu există nici încasări bugetare provenind din această sursă. Pentru a completa viziunea asupra efectelor de bunăstare înregistrate la nivelul economiei naţionale. Efectele de bunăstare la nivel naţional Având la dispoziţie efectele parţiale pe care le produce introducerea unei taxe vamale de import asupra consumatorilor. .5 miliarde lei. sub aspectul bunăstării. după cum se ştie. adică: ( QOt + QOm ) ⋅ ( Pt − Pm ) 2 Numeric. în urma introducerii unei taxe vamale de import. pentru exemplul considerat. Cuantificarea efectului introducerii taxei vamale de import asupra veniturilor bugetare este extrem de simplă. acest câştig de bunăstare al producătorilor este egal cu 2. deoarece. producătorilor. C. D. acest câştig egal cu suprafaţa trapezului P mPtBA. se poate calcula efectul net de bunăstare la nivel naţional. nu se percep taxe vamale de import. acest câştig de bunăstare al guvernului este egal cu 1 miliard de lei. cauzat pe de o parte de creşterea preţului la bunul vândut. În condiţii de liber schimb. Se poate observa că. Introducerea taxei vamale de import reprezintă un câştig de bunăstare pentru guvern. egal valoric cu suprafaţa dreptunghiului BDCG. După adoptarea măsurii protecţioniste. iar pe de altă parte de creşterea cantităţii oferite. Valoric.

Din acest motiv cele două arii. care. Ea poate fi considerată şi un tribut plătit ineficienţei producătorilor interni.(b + d) Se poate observa aşadar că introducerea unei taxe vamale de import produce un efect net negativ asupra economiei naţionale. .POLITICI COMERCIALE 61 Pierdere de bunăstare pentru consumatori Câştig de bunăstare pentru producători Câştig de bunăstare pentru guvern Efect net la nivel naţional = . fără posibilitatea de a obţine din altă parte această cantitate la un preţ mai mic. reprezintă nişte pierderi de bunăstare suportate de consumatorii naţionali şi necompensate de nici un fel de câştiguri ale altor actori economici. Această pierdere este egală cu suprafeţele b şi d. Ea poate fi interpretată ca un rezultat al unei alegeri mai puţin favorabile a consumatorilor. engl.(a+b+c+d) =+a =+c = . pierderea naţională netă de bunăstare este egală cu 1 miliard de lei. Pentru exemplul numeric de mai sus. ca urmare a măririi preţului naţional din cauza introducerii unei taxe vamale de import.). Suprafaţa d mai este cunoscută şi sub denumirea de “ efect de consum” al taxei vamale. pentru achiziţionarea cantităţii Q Cm-QCt.PmPtDC = + PmPtBA = + BDGC = . spre deosebire de suprafeţele a şi c. O dată cu renunţarea la cantitatea QCm-QCt ei pierd şi surplusul aferent acesteia: suprafaţa d. ar fi plătit în condiţii de liber schimb o sumă de bani egală cu suprafaţa Q CmQCtGF. Explicaţia economică a acestei pierderi este legată de costul suplimentar de producţie (costul marginal de producţie creşte) pe care trebuie să îl suporte consumatorii. Consumatorii care. Suprafaţa b mai este cunoscută şi sub denumirea de “ efect de producţie” al taxei vamale. înregistrându-se o pierdere de bunăstare. constată că noul preţ îi determină să îşi restrângă cererea.(BAC + GDC) = . b şi d mai sunt denumite uneori şi pierdere reziduală (deadweight loss.

Şi în acest caz se poate recurge la o reprezentare grafică a efectelor înregistrate la nivel naţional. Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică. singura modificare care apare fiind legată de posibilitatea ţării care introduce taxa vamală de import de a contribui la modificarea preţului mondial.000. . în echilibru parţial. după cum se poate observa în figura 2. 9: 9 Se consideră pentru acest exemplu numeric că funcţia cererii poate fi scrisă sub forma: pC(q) = -50·q+ + 60.62 POLITICI COMERCIALE 2.2. iar funcţia ofertei. sub forma: p O(q) = 100·q + 20.000. Să considerăm cazul Statelor Unite ale Americii (o ţară mare). Ipotezele de la care se porneşte sunt aceleaşi.2. Vom compara situaţia în care nu există taxă vamală de import cu situaţia în care se introduce o astfel de barieră în calea schimburilor comerciale. Cazul unei ţări mari Cazul unei ţări mari prezintă o serie de similitudini cu situaţia prezentată anterior. care produc şi importă automobile.

Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mare.este preţul mondial în condiţii de liber schimb P1.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiţii de impunere vamală QCi.este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de impunere vamală QOi . P1-Pw1=t QCm. după introducerea unei taxe vamale de import specifice egală cu t. trebuie precizat însă că preţul naţional este mai mic decât (Pwo+t) Pw1.este cantitatea care ar fi fost cerută de consumatorii naţionali dacă preţul naţional ar fi ajuns la valoarea Pwo +t QOm -este cantitatea oferită de producătorii naţionali în condiţii de liber schimb QOt.este noul preţ mondial care se formează după introducerea taxei vamale în ţara importatoare.POLITICI COMERCIALE 63 Pret (P) .lei O PW0+t P1 PW0 PW1 a b c d h C QOm QOt QOi QCi QCt QCm Figura 2.este cantitatea care ar fi fost oferită de producătorii naţionali dacă preţul naţional ar fi ajuns la valoarea Pwo +t. .este curba cererii inverse O.este preţul naţional.este cantitatea cerută de consumatorii naţionali în condiăii de liber schimb QCt.este curba ofertei inverse Pwo. în echilibru parţial În figura de mai sus: C.

corespunzător unei cereri interne de 600 (mii bucăţi) şi unei producţii interne de 100 (mii bucăţi). se observă că pe piaţa americană preţul la automobile (P1) nu creşte decât până la valoarea de 40. Cu toate acestea.000 USD.000 USD/bucată. în timp ce producătorii mondiali îşi reduc preţul de vânzare (P w1) până la valoarea de 25.64 POLITICI COMERCIALE Considerăm că iniţial SUA nu percep nici un fel de taxă vamală la importul de automobile. • În al doilea rând. Raţionând ca în cazul ţării mici. pot fi scrise astfel: CM=m-n·P şi OM=u+v·P. şi cererea faţă de produsele de import este mai puţin elastică în cazul ţării mari decât în cazul ţării mici. De data aceasta. ei preferă să îşi reducă preţul de vânzare până la o valoare care să le permită să exporte o cantitate cât mai mare de produse.000 USD. dat fiind în primul rând caracterul mult mai limitat al resurselor în raport cu mărimea cererii care trebuie satisfăcută. ar fi de aşteptat ca preţul de pe piaţa naţională să se majoreze cu t. egală cu 15. Totuşi este puţin probabil ca ei să poată suporta o reducere de preţ egală cu valoarea taxei specifice. În general în cazul unei ţări mari consumatorii au mai puţine alternative de a înlocui importurile decât în cazul unei ţări mici. deoarece aveau o serie de alte pieţe de desfacere care nu recurgeau la măsuri de protecţie şi deci care nu erau obligaţi să recurgă la reducerea preţului de vânzare pentru a-şi menţine competitivitatea faţă de produsele naţionale. curbele cererii şi ale ofertei de produse importate în funcţie de preţ. preţul mondial la automobile este P wo = 30. În acest caz. dată fiind importanţa desfacerii produselor lor pe această piaţă de mari dimensiuni. pentru ţara importatoare. Care este explicaţia? • În primul rând se observă o modificare de comportament din partea producătorilor străini. modificarea exactă a preţului naţional şi implicit a preţului mondial după introducerea unei taxe vamale specifice de către o ţară mare poate fi calculată dacă se cunosc elasticitatea ofertei străine faţă de preţ (ε) şi elasticitatea faţă de preţ a cererii naţionale de produse de import (η). ajungând la 45.000 USD. astfel încât desfacerile lor pe piaţa ţării mari să nu fie afectate.000 USD. În cazul unei ţări mari însă. Trebuie menţionat că diferenţa dintre preţul naţional şi noul preţ mondial este egală cu exact valoarea taxei vamale specifice introduse de SUA. Aceştia nu erau preocupaţi de menţinerea unor vânzări cât mai mari pe piaţa unei ţări mici. Mai precis. de unde rezultă că preţul naţional în condiţii de 10 . Presupunem acum că autorităţile americane decid introducerea unei taxe vamale specifice (t) la importul de automobile. Formula10 de calcul este următoarea: În condiţii de liber schimb. Diferenţa de 500 (mii bucăţi) este importată. interesele producătorilor străini se modifică. Chiar şi oferta producătorilor naţionali dintr-o ţară mare este de obicei mai puţin elastică faţă de preţ.

Din formula de mai sus se poate observa că mărirea preţului naţional este cu atât mai pronunţată cu cât elasticitatea ofertei producătorilor mondiali este mai mare şi elasticitatea cererii consumatorilor naţionali de produse importate este mai mică. iar preţul producătorilor străini (P w1) va scădea cu 1/3 din valoarea taxei vamale specifice (t). ε. calculăm raportul ΔP/PW0.POLITICI COMERCIALE 65 ∆P ε t = ⋅ P ε − η PW 0 W0 unde: ΔP.este elasticitatea faţă de preţ a cererii naţionale de produse importate. Dacă se înmulţeşte v cu P/Q.este elasticitatea ofertei exportatorilor străini faţă de modificarea preţului de pe piaţa ţării importatoare. spre deosebire de cazul ţării mici. . adică elasticitatea ofertei producătorilor străini.000 USD. preţul naţional (P1) va creşte cu 2/3 din valoarea taxei vamale specifice (t). faţă de preţul mondial în condiţii de liber schimb (P wo).este preţul naţional în condiţii de liber schimb (egal cu preţul mondial). devenind: OM=u+v·(P-T). Efectele de bunăstare care se produc asupra economiei naţionale se calculează în mod similar cu cele înregistrate în cazul ţării mici. ajungând la 40. O parte din efectul introducerii taxei liber schimb (egal cu preţul mondial) este P W0= (m-u):(v+n). iar dacă se înmulţeşte n cu P/Q. care este egal cu [v:(v+n)]·(T:P). atunci.este modificarea preţului naţional ca urmare a introducerii taxei vamale (P tPW0). Diferenţa dintre cele două preţuri este aşadar ΔP=(v·t):(n+v). Egalând din nou cele două curbe se obţine noul preţ naţional Pt= (m-u):(v+n) + (v·T):(n+v). apare o diferenţă notabilă. Însă. curba ofertei de importuri se modifică. adică elasticitatea cererii faţă de produsele străine. t -este cuantumul taxei vamale introduse de ţara importatoare. η. ajungând la 25. se obţine -η. se obţine ε. Pentru a obţine variaţia procentuală a modificării de preţ faţă de preţul mondial în condiţii de liber schimb. iar elasticitatea cererii consumatorilor naţionali de produse importate este egală cu –2. După introducerea taxei vamale t.000 USD. PW0. Dacă presupunem în cazul importului de automobile realizat de SUA că elasticitatea ofertei exportatorilor străini este egală cu 4.

Această arie este adesea denumită un câştig de bunăstare rezultat din raportul de schimb (terms of trade gain). USD .5 mld. ea poate fi privită şi ca o reducere a pierderii de bunăstare pe care o înregistrează consumatorii naţionali. Suprafaţa h constituie o pierdere de bunăstare pe care o suportă producătorii străini care îşi reduc preţul de desfacere.5 mld. redată grafic prin aria h 11. ci numai un preţ egal cu P 1. 11 .Pw1)). De data aceasta însă ţara care impune o taxă vamală de import câştigă suprafaţa h pe seama producătorilor străini. suprafeţele b şi d reprezintă pierderi reziduale. Trebuie precizat că în cazul ţării mari introducerea unei taxe vamale de import nu conduce în mod necesar la o pierdere de bunăstare în ansamblu. dacă h>b+d. care îşi reduc preţul de vânzare. În tabelul de mai jos sunt redate sintetic efectele de bunăstare înregistrate la nivelul SUA. Suprafaţa h se poate determina ca produs între cantitatea importată după introducerea taxei vamale de import şi diferenţa dintre preţul mondial în condiţii de liber schimb şi cel la care se ajunge după introducerea taxei vamale (h=( QCt – QOt)·(Pwo . ca urmare a introducerii unei taxe vamale specifice la importul de automobile.66 POLITICI COMERCIALE vamale de import.5 mld USD În continuare. USD 3 mld. deoarece ţara importatoare poate să obţină un preţ mondial mai mic pentru produsele pe care le importă faţă de condiţiile de liber schimb. USD 1. cauzate de o producţie mai puţin eficientă şi respectiv de reducerea posibilităţilor de alegere pe care le au cumpărătorii naţionali.(b+d) . ca şi în cazul ţării mici. Totodată. atunci statul importator înregistrează un câştig net de bunăstare. Astfel. care nu mai sunt nevoiţI să plătească un preţ egal cu PW0+t. ci este preluată de producătorii externi.(a+b+c+d) =+a = + (c+h) = h.0. Pierdere de bunăstare pentru consumatori Câştig de bunăstare pentru producători Câştig de bunăstare pentru guvern Efect net la nivel naţional = . nu mai este suportată de consumatorii naţionali.

În figura 313 de mai jos este reprezentată situaţia exporturilor “restului lumii”. În aceste condiţii. Reed. în ceea ce priveşte evoluţia bunăstării. Chiar dacă pentru un stat mare introducerea de taxe vamale de import este avantajoasă în raport cu aceeaşi situaţie pentru un stat mic.POLITICI COMERCIALE 67 Avantajul de a fi mare Pentru a vedea diferenţa de bunăstare care apare între o ţară mică şi o ţară mare.75 mld USD = + 2. neputând deci să influenţeze preţul mondial. Dacă am presupune că SUA ar fi o ţară mică.3.000 USD. London. pentru a se putea obţine o imagine completă. A se vedea Södersten. iar restul datelor ar rămâne neschimbate (curba cererii.75 mld USD = . am oberva că preţul naţional ar ajunge la valoarea de PW0+t=45.375 mld USD Diferenţa de bunăstare faţă de ipoteza conform căreia SUA sunt un stat mare se poate observa că este semnificativă. cererea internă s-ar ridica la 300 mii automobile. MacMillan.. B. dacă un stat mare introduce o taxă vamală de import poate obţine rezultate mult mai avantajoase decât un stat mic care recurge la aceeaşi măsură. din punct de vedere al bunăstării. analiza efectelor trebuie extinsă şi asupra exportatorilor 12. către ţara importatoare. ceea ce sugerează că. G. 1994. se poate recurge la un exerciţiu teoretic. iar oferta producătorilor naţionali ar deveni de 250 mii automobile. curba ofertei. la nivel mondial. valoarea taxei vamale la importul de automobile). importurile scăzând faţă de situaţia de liber schimb de la 500 mii automobile la 50 mii automobile. chiar dacă un stat mare poate chiar să obţină chiar câştiguri de bunăstare în urma recurgerii la măsuri de protecţie. 12 . Efectele de bunăstare care s-ar înregistra în acest caz ar fi următoarele: • • • Pierdere de bunăstare pentru consumatori Câştig de bunăstare pentru producători Câştig de bunăstare pentru guvern Efect naţional net = .625 mld USD = +0. văzut ca un întreg.6. International Economics..

înregistrate la nivelul exportatorilor din restul lumii În figura 3 se pot observa curbele cererii (Cx) şi ofertei (Ox) de pe pieţele naţionale ale exportatorilor. Prin analogie cu raţionamentul la care s-a recurs în cazul efectelor de bunăstare pe care le produce introducerea unei taxe vamale de import.000. se poate sintetiza că se înregistrează: Câştig de bunăstare pentru consumatori 13 = + (z+y) ? mld. de această dată nu se vor înregistra nici un fel de efecte asupra guvernului. iar funcţia ofertei Ox. Se observă că pentru preţurile P W0 şi PW1 oferta naţională depăşeşte cererea. Spre deosebire însă de situaţiile în care intervine existenţa unei taxe vamale. USD Se consideră pentru acest exemplu numeric că funcţia cererii C x poate fi scrisă sub forma: pC(q) = -100·q+ + 35. Se presupune că întreaga cantitate suplimentară de bunuri este exportată către ţara importatoare mare considerată anterior. se pot deduce efectele pe care le produce o scădere a preţurilor asupra ţărilor exportatoare. . în echilibru parţial.000. sub forma: pO(q) = 20·q + 19. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mare. Astfel.68 POLITICI COMERCIALE Pret (P) USD Ox PW0 z PW1 x y w v CX q1 q2 q3 q4 Figura 3. ceea ce înseamnă că excedentul este exportat.

Sintetizând.(b+d) = . spre deosebire de cazul ţării importatoare.1. iar diferenţa de preţ (PW0-PW1) este aceeaşi. deci taxa vamală prohibitivă corespunde nivelului minim de bunăstare pe care îl poate înregistra ţara importatoare. Prin urmare.(x+w+v) ? mld. . Dincolo de un anumit nivel al taxei vamale. corespunzător taxei vamale optime. Trebuie însă remarcat că suprafaţa h este egală cu suprafaţa w. bunăstarea nu mai poate fi redusă. Se poate observa că introducerea unei taxe vamale reduse antrenează un câştig mic de bunăstare pe unitatea de produs importat.POLITICI COMERCIALE 69 Pierdere de bunăstare pentru producători Efect net la nivel naţional = . Ea nu reprezintă altceva decât acel nivel al taxei vamale care maximizează câştigul de bunăstare al ţării mari.0. câştigul total de bunăstare poate fi însemnat.1.5 mld USD . oricât de mult ar creşte taxa vamală. Pentru a calcula efectul total pe care îl produce la nivel mondial introducerea unei taxe vamale de import într-o ţară mare. la un moment dat taxa vamală poate deveni prohibitivă. dacă se ţine seama de cantitatea mare de produse importate.2. Între valoarea optimă şi cea prohibitivă.(x+w+v) = -(b+d+x+v) . chiar dacă introducerea unei taxe vamale de import poate aduce. scăderea cererii de importuri duce chiar la transformarea câştigului de bunăstare în pierdere. este suficient să se determine suma dintre efectul înregistrat în ţara importatoare şi efectul înregistrat de ţările exportatoare. creşterea nivelului taxei vamale antrenează iniţial o sporire a bunăstării. O dată depăşit nivelul prohibitiv. O taxă vamală ridicată. în cazul exportatorilor se înregistrează o pierdere certă de bunăstare. dar. această măsură va conduce întotdeauna la o pierdere de bunăstare la nivel mondial. unde efectul net de bunăstare este ambiguu. dar se produce şi o scădere a cantităţii importate. deoarece cantitatea pe care o vând ţările exportatoare (q 3-q2) este egală cu cantitatea pe care o cumpără ţara importatoae (QCt-QOt). USD . a fost introdusă noţiunea de taxă vamală optimă. mărirea taxei vamale de import aduce cu sine scăderea câştigului de bunăstare mergând până la înregistrarea unei pierderi de bunăstare. efectul mondial total poate fi redat după cum urmează: Efect de bunăstare în ţara importatoare Efect de bunăstare în ţările exportatoare Efect total la nivel mondial = h.75 mld USD . duce la înregistrarea unui câştig de bunăstare unitar însemnat. în schimb. până la un nivel maxim al acesteia.75 mld USD Se poate observa că.(z+y+x+w+v) = . iar statul revine la autarhie. în unele situaţii (h>b+d) câştiguri de bunăstare pentru o ţară importatoare mare. ceea ce înseamnă că nu se mai consumă decât produse autohtone. Pornind de la observaţia că un stat mare poate obţine câştiguri de bunăstare ca urmare a introducerii unei taxe vamale.25 mld USD Prin urmare. Mai mult.

 Curba posibilităţilor de producţie. Routledge.3. New York. De asemenea. International Economics. în afara bunului Y. R. nefiind luate în calcul şi variantele de producţie situate sub această curbă. dar şi pe piaţa factorilor de producţie există concurenţă perfectă.. Cazul unei ţări mici Abordarea precedentă. Întotdeauna balanţa comercială va fi considerată echilibrată.2. De aceea în continuare analiza poate fi îmbogăţită prin luarea în considerare a interdependenţelor prezente între ramurile unei economii naţionale.70 POLITICI COMERCIALE 2. se porneşte de la premisa că în ţara importatoare (ţara A) se disting două categorii de bunuri:     Bunul X. analiza în echilibru general mai presupune şi îndeplinirea a două ipoteze suplimentare: Pe piaţa bunurilor.. iar factorii de producţie sunt foarte flexibili (se pot converti factorii de producţie necesari pentru realizarea unui bun în factori de producţie necesari pentru realizarea celuilalt bun). dotarea cu factori de producţie rămâne constantă în timp. J. deşi este extrem de utilă pentru evidenţierea unor efecte produse de introducerea taxei vamale de import. Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică. Prin urmare. este insuficientă. la importul căruia se va aplica o taxă vamală. Ea nu oferă o imagine completă asupra modificărilor survenite în economia unei ţări ce recurge la protecţionism. Pentru efectuarea unei astfel de analize. global. se porneşte de la ipoteza că aceasta se realizează cu deplina utilizare a factorilor de producţie 15 existenţi la nivel naţional şi. în echilibru general14 . curba de indiferenţă şi echilibrul naţional în condiţii de autarhie În ceea ce priveşte producţia celor două bunuri. care este expresia generică a tuturor celorlalte bunuri produse şi importate de ţara A. în plus. Mutti. Bunul Y. în echilibru parţial. 2000. 14 . 15 Prin urmare nu va interesa în analiza efectuată decât frontiera posibilităţilor de producţie. se A se vedea Dunn. individualizat.

Bucureşti. Economia politică. curba posibilităţilor de producţie nu exprimă altceva decât “combinaţiile posibile de producere a două bunuri prin folosirea integrală şi eficientă a resurselor disponibile la un moment dat”.POLITICI COMERCIALE 71 poate trasa curba posibilităţilor de producţie pentru ţara A. 16 . Frontiera posibilităţilor de producţie şi curba de indiferenţă Se observă că pe axa Ox este reprezentată cantitatea produsă la nivel naţional din bunul X. În figura 4. N. curbă care nu se va modifica pe parcursul analizei. ea este reprezentată grafic prin curba P1P2. deplin şi eficient A se vedea Dobrotă. Curba posibilităţilor de producţie permite următoarea interpretare: având la dispoziţie aceeaşi cantitate de factori de producţie. Cantitate Y D yP2 yP1 P2 P1 i1 D 0 i2 xP2 xP1 Cantitate X Figura 4. Prin definiţie 16. 1995. în timp ce pe axa Oy este reprezentată cantitatea produsă la nivel naţional din bunul Y. Editura Economică..

se constată că pentru fiecare unitate suplimentară obţinută din bunul X este nevoie de renunţarea la o cantitate din ce în ce mai mare din bunul Y. McGraw-Hill. adică perechea (xP1.5 unităţi din Y s-ar fi cheltuit suma obţinută din vânzarea a 0. C. Problems. de exemplu. Economics – Principles. dacă pentru a se produce 1 unitate suplimentară din bunul X ar fi trebuit să se renunţe la 1. Invers. dacă se produce o deplasare pe curba posibilităţilor de producţie în sensul P2P1.. dar pentru a cumpăra 1. 1996. Cu alte cuvinte. New York. Brue. Tangenta în orice punct la curba posibilităţilor de producţie are o pantă egală cu raportul de schimb dintre cele două bunuri. motivaţia economică a acestei legi fiind dată de faptul că resursele de care dispune ţara A nu sunt perfect adaptabile la utilizări alternative 17. A se vedea McConnel.. astfel încât bunul Y să devină pe piaţă relativ mai ieftin în raport cu X. este necesar ca această rată marginală să fie egală cu raportul dintre preţurile celor două bunuri. iar pentru a cumpăra 1. yP1). 17 . yP2). Ea exprimă rata marginală de substituire (RMSP (Y/X)) între bunurile Y şi X. pentru a produce 1 unitate suplimentară din bunul X ar trebui să se renunţe la 1.5 unităţi din bunul Y (deci RMS P (Y/X) este în valoare absolută egală cu 1.5). devine dezavantajoasă la nivel naţional mărirea producţiei bunului X în raport cu Y. and Policies.5 unităţi din bunul Y (deci RMS P (Y/X) ar fi fost în valoare absolută egală cu 1. În orice moment.  fie se reduce producţia bunului X până la un nivel la care sacrificiul pe care îl presupune renunţarea la cantitatea corespunzătoare din Y este mai mic.75 unităţi din bunul X (corespunzătoare unui raport P X:PY de 2:1).5 unităţi din Y se cheltuieşte suma obţinută din vânzarea a 3 unităţi din bunul X (corespunzătoare unui raport P X:PY de 1:2). dacă. pentru asigurarea echilibrului pieţei.72 POLITICI COMERCIALE utilizaţi în fiecare caz. adică: RMS P (Y ) = PY X PX Într-adevăr. S. adică perechea (xP2. fie yP1 bucăţi din bunul Y şi xP1 bucăţi din bunul x. Forma concavă a curbei posibilităţilor de producţie reflectă legea costului de oportunitate crescător. De aceea nu pot exista decât două variante pentru restabilirea echilibrului:  fie se majorează preţul la bunul X.5). ţara A poate realiza fie y P2 bucăţi din bunul Y şi xP2 bucăţi din bunul x.

Explicaţia economică rezidă în următorul aspect: dacă se consideră. Deplasarea la dreapta a acestei curbe este sinonimă cu creşterea nivelului de utilitate la care ajung consumatorii naţionali. pag. Pieţe în concurenţă perfectă şi imperfectă . formează harta de indiferenţă. în timp ce deplasarea către stânga semnifică scăderea utilităţii totale pe care o pot resimţi aceştia. se porneşte de la prezumţia că se pot atinge diferite niveluri de utilitate pentru consumatori. Editura ASE. yP1) sau aleg să consume cantitatea yI1 din bunul Y şi xI1 din bunul x. care nu se intersectează niciodată deoarece ar însemna ca o aceeaşi pereche de cantităţi consumate să confere simultan două niveluri diferite de utilitate. În figura 4. Or. se poate demonstra18 că acest maxim este atins atunci când: PX C mX = PY C mY În ceea ce priveşte consumul celor două bunuri . Galupa. scade utilitatea marginală a bunului X şi creşte utilitatea marginală a bunului Y. C. Se observă că această curbă are o formă convexă faţă de origine. Ansamblul alternativelor în care se pot combina cantităţile consumate din cele două bunuri în cadrul aceluiaşi nivel de utilitate este reprezentat printr-o curbă de indiferenţă a consumatorilor .. A. adică perechea (x I1. o deplasare pe această curbă în sensul I1P1. Bucureţti.. yI1). C. asigurate de combinaţii variate între cele două bunuri consumate. Albu. singura situaţie care asigură echilibrul pieţei este aceea în care există egalitate între rata marginală de substituire şi raportul dintre preţurile celor două bunuri. 43-53. Ea permite următoarea interpretare: consumatorii din ţara A ating aceeaşi utilitate totală indiferent dacă aleg să consume cantitatea yP1 din bunul Y şi xP1 din bunul x. curba de indiferenţă a consmatorilor naţionali este reprezentată grafic prin curba i 1. În plus. 18 . Microeconomie. de exemplu. pe măsură ce devine mai abundent. Teorie şi aplicaţii. bunul X aduce o satisfacţie suplimentară din ce în ce mai mică.. A se vedea Marin. deci creşte cantitatea consumată din bunul X de la x I1 la xP1 şi scade cantitatea consumată din bunul Y de la y I1 la yP1. 2001. consumatorii fiind tot mai puţin tentaţi să renunţe să consume o cantitate din bunul Y pentru a primi în schimb o unitate suplimentară din bunul X. Hartulari. Prin urmare. Totalitatea curbelor de indiferenţă. adică perechea (x P1. trebuie ţinut cont şi de faptul că din perspectiva economiei bunăstării se urmăreşte asigurarea maximizării profitului producătorilor.. D.POLITICI COMERCIALE 73 producătorii naţionali ar fi fost tentaţi să majoreze cât mai mult producţia bunului X în raport cu Y sau s-ar fi produs o scumpire relativă a bunului Y faţă de X. Cu alte cuvinte.

O altă variantă de echilibrare a pieţei în această situaţie este stoparea tendinţei consumatorilor de a cumpăra o cantitate suplimentară din X prin majorarea preţului la produsul X în raport cu Y. spre exemplu.5 unităţi din bunul Y. pentru a se consuma 1 unitate suplimentară din bunul X trebuie să se renunţe la 1. numai că de data aceasta pentru a cumpăra 1 unitate suplimentară din X trebuie să se renunţe la cumpărarea a 0.74 POLITICI COMERCIALE Similar cu cazul curbei posibilităţilor de producţie.5 unităţi din bunul Y (deoarece raportul PX:PY este de 1:2). pentru a se cumpăra 1 unitate suplimentară din bunul X trebuie să se renunţe la cumpărarea a 2 unităţi din bunul Y (deoarece raportul P X:PY este de 2:1). este necesar ca această rată marginală să fie egală cu raportul dintre preţurile celor două bunuri. Ea exprimă rata marginală de substituire (RMSC (Y/X)) între bunurile Y şi X. la un buget constant. PX U mX = PY U mY . consumatorii din ţara A vor fi tentaţi să majoreze consumul bunului X până când cantitatea suplimentară din bunul Y la care sunt dispuşi să renunţe va creşte.5 unităţi din bunul Y. dacă pentru a se consuma 1 unitate suplimentară din bunul X trebuie să se renunţe tot la 1. În orice moment. adică: RMS C (Y PX = ) PY X Într-adevăr. tangenta în orice punct la curba de indiferenţă are o pantă egală cu raportul de schimb dintre cele două bunuri. pentru asigurarea echilibrului pieţei. dar. dacă. Invers. astfel încât consumatorii să fie dispuşi să achiziţioneze această unitate suplimentară din bunul X. consumatorii din ţara A vor avea tendinţa de a-şi restrânge consumul din bunul X sau va trebui să se producă o reducere a preţului relativ al bunului X în raport cu Y. că utilitatea totală a acestora se majorează atunci când raportul utilităţilor marginale ale celor două produse este egal cu raportul dintre preţurile acestora. Nu în ultimul rând trebuie să se ţină seamă şi în cazul consumatorilor.

Noua situaţie a ţării A poate fi reprezentată grafic după cum urmează: .y1) şi are ca tangentă în acest punct tot dreapta preţurilor. producătorii naţionali nu îşi vor putea mări producţia. (x1. Astfel. iar nivelul de utilitate al consumatorilor naţionali va fi descris de acea curbă de indiferenţă care se intersectează cu frontiera posibilităţilor de producţie în punctul (x 1. deoarece factorii de producţie la nivelul ţării A sunt deja deplin şi eficient utilizată. este tangentă la curba posibilităţilor de producţie.POLITICI COMERCIALE 75 Pentru a stabili când este atins echilibrul general pe piaţa statului A trebuie să se ţină seama de rezultatele obţinute anterior. condiţia de echilibru general pe piaţa ţării A este ca: X Deci trebuie determinată acea pereche de cantităţi produse din bunurile X şi Y.y1) în figura 4. pentru care dreapta preţurilor (DD). la un raport de preţuri dat. Dacă în condiţii de autarhie utilitatea totală a consumatorilor naţionali era limitată de cantităţile produse la nivel naţional. DD . având panta P X/PY. iar cantitatea lor nu variază în timp. posibilitatea cumpărării şi a vinderii unor bunuri în exterior le va oferi acestora şansa plasării curbei de indiferenţă pe un nivel de utilitate superior. în condiţii de autarhie. După cum s-a precizat anterior. RMS P (Y ) = RMS C (Y PX = ) PY X Participarea la comerţul internaţional Participarea ţării A la comerţul internaţional va modifica însă echilibrul înregistrat.

axa preţurilor mondiale coincide cu axa preţurilor . TT. EE – axele preţurilor naţionale după introducerea taxei vamale de import În condiţiile participării la circuitul comercial internaţional. Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mică.76 POLITICI COMERCIALE Cantitate Y E T i1 D T’ i2 P2 E P1 T 0 D Cantitate X Figura 5. fără recurgerea la metode protecţioniste. i2 – curbe de indiferenţă ale consumatorilor din ţara A TT – axa preţurilor naţionale şi mondiale în condiţii de liber schimb T’T’ (P2C2) – deplasarea axei preţurilor mondiale după introducerea taxei vamale de import DD. în echilibru general În figura de mai sus sunt reprezentate: P1P2 – curba posibilităţilor de producţie din ţara A i1.

Astfel. comerţul internaţional se va desfăşura acum de-a lungul dreptei T’T’. Dat fiind că A este o ţară mică. A. P2. în punct diferite (P1 şi C1) o aceeaşi dreaptă. TT. dar cele două curbe au drept tangentă. Diferenţa faţă de autarhie rezultă din cantităţile de bunuri tranzacţionate. care este paralela dusă la dreapta TT din punctul P2. înseamnă scăderea puterii de cumpărare şi deci şi a utilităţii totale. Poziţionarea exactă a acesteia este dată de trei aspecte: . La rândul lor. iar cantitatea oferită din bunul X este x P1.yP1) este importată din restul lumii. consumatorii din ţara A se vor înscrie pe o nouă curbă de indiferenţă. la importul bunului Y. iar cantitatea oferită este y P1. cantitatea cerută din bunul X este xC1. diferenţa (x P1. este un price taker. Dat fiind că raportul preţurilor mondiale nu s-a modificat. pentru un nivel dat al preţurilor (cel mondial). consumatorii naţionali sunt şi ei influenţaţi de introducerea taxei vamale t. Dat fiind că pentru acest nivel al preţurilor oferta depăşeşte cererea. în condiţiile unor venituri date. în ţara A. dar axa preţurilor naţionale se va modifica. Aceasta înseamnă că producătorii naţionali vând.xC1) este exportată către restul lumii.POLITICI COMERCIALE 77 naţionale. Dat fiind că bunul Y a devenit mai scump în raport cu bunul X faţă de condiţiile de liber schimb. fiind o ţară mică. axa preţurilor mondiale îşi va menţine aceeaşi pantă (nu se modifică raportul de preţuri între cele două bunuri la nivel mondial). În cazul bunului Y. egală cu t. situată la stânga curbei i 1. i2. Noua ei pantă va fi dată de expresia: PX ( PY + t ) Corespunzător modificării preţurilor relative ale celor două bunuri. Diferenţa dintre cererea mai mare şi oferta mai mică (y C1. se va înregistra o creştere a cantităţii produse din bunul Y. Se presupune în continuare că ţara A introduce o taxă vamală de import. al căror raport (PX:PY) determină panta axei TT. se înregistrează la nivel naţional şi o reorientare a opţiunilor de producţie. Prin urmare. Se obţine astfel un nou punct de echilibru pentru producătorii naţionali. Se observă că de data aceasta curba de indiferenţă a consumatorilor naţionali nu mai intersectează curba posibilităţilor de producţie. însoţită de o scădere a producţiei din bunul X. cantitatea cerută este y C1. Scumpirea bunului Y şi menţinerea constantă a preţului bunului X. iar consumatorii naţionali cumpără bunurile X şi Y la aceleaşi preţuri.

dar.4.  punctul C2 este determinat atunci când în el se poate duce o tangentă (EE) la curba i2 cu panta Px/(Py+t) (deci se asigură şi echilibrul consumatorilor naţionali pentru noul raport de preţuri). în analiza ţări mari (ţara B) intervine o singură modificare a premiselor iniţiale: introducerea unei taxe vamale t influenţează raportul de preţuri la bunurile X şi Y atât în ţara B. Astfel:   recurgerea la protecţionism conduce la creşterea producţiei bunului protejat. balanţa comercială rămâne echilibrată. deoarece scăderea veniturilor din export (ca urmare a reducerii cantităţii exportate) este dublată de o reducere egală a cheltuielilor de import (scade şi cantitatea importată). şi pentru consum). creşterea preţului relativ al bunului protejat faţă de celălalt bun conduce la scăderea consumului din bunul protejat. EE este paralelă cu DD (au aceeaşi pantă. dat fiind că se înregistrează şi o pierdere a puterii de cumpărare a consumatorilor. introducerea de taxe vamale aduce încasări bugetare. dar şi la scăderea producţiei celuilalt bun.78 POLITICI COMERCIALE  curba i2 nu se poate intersecta cu i1. deoarece raportul naţional între preţul la bunul X şi preţul la bunul Y este acelaşi şi pentru producţie. Situaţia de pe piaţa ţării B este reprezentată grafic în figura 6. cât şi în restul lumii. evident.2. într-un punct C 2. Pe baza analizei efectuate anterior se poate remarca faptul că efectele introducerii taxei vamale de import sunt mult mai complexe dacă se au în vedere şi interdependenţele care apar la nivelul economiei unui stat. Consumatorii se înscriu pe un nivel de utilitate inferior. în echilibru general. în echilibru general. Cazul unei ţări mari Faţă de cazul ţării mici.   2. scade şi consumul din celălalt bun. care este exportat.  curba i2 intersectează noua axă a preţurilor mondiale T’T’. . Efectele aplicării unei taxe vamale de import – abordare statică.

spre deosebire de cazul ţării mici.POLITICI COMERCIALE 79 Cantitate Y i2 T’ E C2 E T D C1 P2 P1 D T 0 i1 Cantitate X Figura 6. Producătorii naţionali vor deveni interesaţi să realizeze o cantitate . Efectele de bunăstare ale introducerii unei taxe vamale de import într-o ţară mare. în condiţii de echilibru general În figura de mai sus sunt reprezentate: P1P2 – curba posibilităţilor de producţie din ţara B i1. EE – axele preţurilor naţionale după introducerea taxei vamale de import Introducerea taxei vamale t la importul bunului Y duce la creşterea preţului naţional al acestuia. unde această majorare era egală cu cuantumul taxei vamale de import. i2 – curbe de indiferenţă ale consumatorilor din ţara B TT – axa preţurilor naţionale şi mondiale în condiţii de liber schimb T’T’ (P2C2) –axa preţurilor mondiale după introducerea taxei vamale de import DD. însă majorarea este mai mică decât cuantumul taxei vamale.

să reducă preţul bunului Y în raport cu X. va fi tangentă la curba posibilităţilor de producţie. Consumatorii naţionali vor fi şi ei influenţaţi de introducerea taxei vamale de import.80 POLITICI COMERCIALE sporită din bunul Y. noua curbă a preţurilor mondiale (T’T’) va deveni mai abruptă decât TT.2. fie la stânga curbei de indiferenţă atinse în condiţii de liber schimb. panta dreptei DD va fi mai mică decât cea a dreptei TT. care maximizează câştigul de bunăstare al ţării mari. având panta modificată corespunzător modificării relative a preţurilor. noua curbă de indiferenţă a consumatorilor se poate situa fie la dreapta. Dat fiind că în restul lumii bunul Y devine relativ mai ieftin decât bunul X. Impunerea vamală optimă . 2. însă în detrimentul restului lumii. devine relativ mai scump decât bunul importat Y) şi pierderea dată de utilizarea mai puţin adecvată a resurselor interne. se poate vorbi despre o taxă vamală optimă. dar şi punctul în care noua dreaptă a preţurilor naţionale (EE. Prin urmare obţinerea unui anumit nivel de utilitate (mai mare sau mai mic decât cel anterior) depinde de diferenţa dintre câştigul pe care ţara A îl obţine din îmbunătăţirea termenilor schimbului (la nivel mondial bunul X. Grafic. Prin urmare. Prin urmare noul punct al producţiei naţionale P 2 se va stabili acolo unde dreapta preţurilor naţionale (DD). având aceeaşi pantă cu DD) este tangentă la i 2. Ea va intersecta curba posibilităţilor de producţie în punctul P2 şi comerţul internaţional se va desfăşura de-a lungul acesteia. într-un punct C2. Acesta este în acelaşi timp punctul de intersecţie dintre noua curbă de indiferenţă (i2) şi noua dreaptă a preţurilor mondiale (T’T’). pentru a compensa parţial efectele pe care le produce asupra lor introducerea unei măsuri protecţioniste de către ţara B. Noul lor echilibru va fi atins pe o altă curbă de indiferenţă (i 2). Dat fiind că T’T’ are acum o altă pantă decât TT. Practic. decizia lor se materializează în modificarea pantei axei preţurilor mondiale. Producătorii externi ai bunului Y se văd nevoiţi.5. renunţând la producerea unei cantităţi determinate din bunul X. ca şi în cazul analizei în echilibru parţial. Dat fiind că la nivel naţional bunul Y se scumpeşte în comparaţie cu X. această diferenţă depinde în ultimă instanţă de elasticitatea cererii şi ofertei naţionale şi străine. exportat de ţara B.

7. să atingă cel mai înalt nivel de bunăstare. Taxa vamală este optimă atunci când diferenţa dintre câştigul de bunăstare ca urmare a reducerii preţului şi pierderea de bunăstare ca urmare a diminuării cantităţilor importate este maximă. pentru compensarea declinului cererii. Impunerea vamală optimă După ce s-au fixat cantităţile comercializateC dorite. în cazul de faţă reprezentate pentru cazul unei taxe vamale aplicate (import (export ) ) -Stofă (import ) . Taxa vamală optimă poate fi definită ca fiind acea taxă vamală. se poate determina O B’ taxa vamală A’ T Grâu -Grâu optimă. poate influenţa raportul de schimb în propriul interes. prin introducerea unei taxe vamale optime.POLITICI COMERCIALE 81 O ţară mare. Pe măsura creşterii taxei vamale. aflată în faţa unei curbe nu perfect elastice a ofertei străinătăţii. diminuarea cantităţilor importate ca urmare a încărcării vamale mai ridicate. care permite ţării ce o introduce. acţionează două forţe opuse: • • reducerea preţului bunului importat ca urmare a introducerii taxei. Stofă (export) RSv RSv CS CS F I CSIv Q’ D ’ C ’ CISI P ’ RSIv=RMS RSIv=RMS RSIv RSIv D Q H K CICS I Fig.

pozitivă. Dacă. dacă aplică asupra importurilor sale o taxă vamală extrem de mare. Pentru o ţară mică. consumatorilor italieni rămânându-le doar CD unităţi. Dacă un guvern are intenţia să introducă o taxă vamală pozitivă în interesul economic naţional. întrucât importurile de stofă se scumpesc prin adăugarea taxei vamale. taxa vamală optimă rezultă a fi v* = 0. QD unităţi ca încasări din taxa vamală. dacă partenerii externi ar avea o elasticitate nulă faţă de preţ. Prin urmare. dimpotrivă. o ţară ar putea percepe o taxă vamală infinit de mare. de exemplu η F = -3. statul preluând. Ţara importatoare poate valorifica în folosul său această lipsă de reacţie a străinătăţii. Dacă elasticitatea curbei schimbului partenerului străin este e F = 2/3. Rezultă că taxa vamală (stabilită optim de Italia) este zero. În acest caz cel mai bine pentru ţară este să revină la un punct de pe curba schimbului aferentă străinătăţii. şi prin urmare curba schimbului nu poate fi tangentă la o curbă de indiferenţă a schimbului cu pantă negativă. Baza pentru aceasta rezultă din panta negativă a curbei de indiferenţă a schimbului aferentă Italiei. din care D’C’ ca importuri. şi partenerul comercial afectat de respectiva taxă vamală. pentru QC unităţi stofă la import. Se schimbă OC unităţi de grâu la export. Pe de altă parte. se ridică la 100 %. Relaţia de preţ RS Iv are drept consecinţă împrejurarea că producătorii italieni tind spre punctul P’. Dacă elasticitatea ofertei de export a străinătăţii faţă de preţ este negativă taxa vamală optimă are o valoare negativă . În partea inelastică a curbei schimbului ( dincolo de punctul de inflexiune ) înclinaţia este. Dacă elasticitatea faţă de preţ a ofertei străine de export εF este infinită. iar consumatorii dispun de D’B’. iar dacă η F = -2.5. faţă de care ofertanţii de pe piaţa mondială se comportă perfect elastic în raport cu preţul şi pot comercializa orice cantitate de mărfuri la un raport de schimb dat. unde statul şi consumatorii îşi împart consumul de stofă. De aceea relaţia DC/OC redă raportul de schimb al celor două bunuri în interiorul Italiei. trebuie să cunoască în care parte anume a curbei schimbului se află şi ţara respectivă. RS Iv. v* se ridică la 50 %. la care ε F > 0. fireşte. dacă elasticitatea faţă de preţ a cererii franceze de import tinde către minus infinit. 19 Rata marginală de transformare în producţie . Acolo nu este valabil aşadar raportul de schimb internaţional RSv. Aceasta înseamnă că cea mai înaltă curbă de indiferenţă a schimbului posibil de atins se atinge la o taxă vamală de import de 50%. curba schimbului poate fi atinsă doar acolo. astfel fiind îndeplinită condiţia de optim RSIv = RMT19. taxa vamală optimă este egală cu zero.82 POLITICI COMERCIALE importului de stofă. deci dacă nu ar reacţiona la preţurile de desfacere obţinute. deoarece atunci ar putea ajunge pe o curbă de indiferenţă a schimbului mai înaltă. liberul schimb este prin urmare soluţia optimă. unde de asemenea este înclinată negativ. Punctului de echilibru Q îi corespunde punctul de consum Q’ din cadranul I. statul pretinde Q’D’.

Dacă. Protecţia pe care o asigură taxa vamală pentru consumatorul de produse importate se calculează luânduse în considerare faptul că importatorul va trebui să verse la organele fiscale suma corespunzătoare produsului dintre nivelul nominal al taxei vamale şi valoarea vamală a importurilor vămuite.POLITICI COMERCIALE 83 Numai dacă este cunoscut că atât propria elasticitate a importului faţă de preţ.2. În cazul unei elasticităţi scăzute faţă de preţ a propriei cereri de import. ar trebui să existe garanţia că partenerul comercial reacţionează şi mai elastic cu cererea să de import. Pentru un nivel dat al preţurilor mondiale. . el având nevoie să afle nivelul efectiv al protecţiei tarifare asupra valorii adăugate în ţară. nivelul taxelor vamale cu caracter restrictiv. încurajatoare pentru import. Forme ale protecţiei vamale: protecţia efectivă şi protecţia nominală Caracterul de protecţie al unui tarif vamal este evidenţiat de importanţa care i se acordă de fiecare ţară unuia din cele două scopuri de bază ale folosirii acestuia: protecţia desemnată să elimine sau să reducă importul prin creşterea preţurilor sau obţinerea unor venituri pentru bugetul ţărilor importatoare. cele două cereri de import sunt inelastice (Σ < 1). Protecţia vamală nominală  Protecţia vamală nominală vizează ansamblul întregului produs supus impunerii vamale. 2. în funcţie de principiile politicii economice ale fiecărei ţări. adică dacă Σ este mult mai mare decât unu. Atunci când scopul principal ai tarifului vamal îl reprezintă protejarea industriei naţionale. nu constituie caracteristica generală. se ţine seama de taxele vamale prelevate asupra materialelor importate în produsul finit respectiv. ele nu trebuie să aibă un caracter prohibitiv pentru importun. dominantă.6. ele fiind aplicate unor sectoare relativ restrânse ale importurilor. în diferite etape. prohibitiv. este indicată o taxă vamală pozitivă. a unui tarif vamal. care se obţine prin intermediul impunerii taxei vamale ca parte a valorii adăugate în condiţii de comerţ liber. Pentru calcularea ratei efective a protecţiei taxei vamale. stabilindu-se gradul de protecţie a valorii adăugate de procesul de prelucrare. cât şi cea străină este suficient de mare. atunci ar fi mai bine să subvenţioneze importurile. ci să fie relativ scăzute. dimpotrivă. Pentru producătorul intern de produse similare cu cele ce pot fi importate nu este suficientă cunoaşterea nivelului nominal al taxei. Pentru ca taxele vamale să contribuie în mod eficient la creşterea veniturilor bugetare ale statului. rata de protecţie efectivă a taxei vamale va indica excedentul de valoare adăugată pe plan intern.

Factorii care influenţează nivelul protecţiei efective sunt: . ca regulă generală. pe unitate. taxele vamale nominale sunt cu atât mai mari cu cât gradul de prelucrare al mărfurilor) Protecţia vamală efectivă   Protecţia vamală efectivă vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii nou create şi încorporate în produsul importat.Vm – valoarea vamală a materiei prime. -Tm – taxa vamală nominală la materia primă încorporată în produsul finit. VF Taxa vamală specifică/nominală aplicată produselor intermediare. protecţia nominală este direct proporţională cu gradul de prelucrare al mărfurilor importate (deoarece. Protecţia efectivă se calculează după următoarea formulă:  veP = VP − ( F × VF ) AP unde: veP Taxa vamală efectivă.84 POLITICI COMERCIALE   Nivelul protecţiei vamale nominale este dat de nivelul taxelor vamale înscrise în tariful vamal oficial . . Vf –valoarea vamală a produsului finit. pe unitate F Cantitatea de produse intermediare pe unitatea de output Sau: Tf x Vf – Tm x Vm / Vf-Vm X 100 unde: -Tf – taxa vamală nominală la produsul finit. VP Taxa vamală specifică/nominală (suma percepută pe unitatea fizică) aplicată asupra produsului de import concurent. Măsoară sporul de valoare nou creată pe unitatea de produs în condiţiile impunerii vamale faţă de sporul de valoare nou creată pe unitatea de produs în absenţa impunerii vamale. Ca regulă generală. respectiv protecţia efectivă .

taxe sanitare. inferior nivelului protecţiei nominale.POLITICI COMERCIALE 85  nivelul taxelor vamale la produsul finit şi respectiv la produsele intermediare (materiei prime).3. rata protecţiei efective este mai ridicată. Cu cât ponderea valorii nou create şi încorporate în produsul finit este mai mică (gradul de prelucrare este scăzut).   2.1. Abordări conceptuale Natura juridică şi economică a taxelor vamale Taxele vamale apar sub forma unui impozit indirect prelevat de organele fiscale ale statului.instrumentele politicii vamale Taxele vamale reprezintă una dintre componentele importante ale fiscalităţii în multe state. taxe consulare etc. dacă la produsul finit taxa vamală este 20%.3 Taxele vamale . dispersia tarifară. gradul de prelucrare al produsului. Totodată. similar întrucâtva cu alte componente ale fiscalităţii indirecte care adaugă la . accize. iar la materia primă aceasta este de 10%. Dacă taxa vamală percepută asupra produselor intermediare sau a materiei prime ce participă la realizarea produsului finit este mai mic decât taxa vamală percepută asupra produsului finit atunci nivelul protecţiei efective va fi mai ridicat. conceptul mai cuprinzător este cel de drepturi vamale. superior nivelului protecţiei nominale. De exemplu. taxe statistice. Protecţia efectivă variază direct proporţional cu nivelul dispersiei tarifare. întrucât pentru a obţine liberul de vamă un importator sau comisionarul său vamal va trebui să achite mai multe categorii de elemente ale fiscalităţii (TVA. comisioane vamale. îndeosebi în cele în curs de dezvoltare. Dacă taxa vamală percepută asupra produselor intermediare sau a materiei prime ce participă la realizarea produsului finit este mai mare decât taxa vamală percepută asupra produsului finit atunci nivelul protecţiei efective va fi mai mic. Dispersia tarifară este diferenţa dintre taxele vamale dintr-un anumit tarif vamal în funcţie de gradul de prelucrare. dispersia tarifară va fi de 10 puncte procentuale. Rolul încasărilor din taxe vamale în totalul veniturilor bugetare este dependent şi de nivelul de dezvoltare a economiei.) 2.

Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică deoarece este prevăzută de normele juridice în vigoare şi potrivit acestora neîndeplinirea obligaţiei respective atrage răspunderea juridică şi silită de a plăti taxele neachitate integral sau la termen legal. sau pot îndeplini numai o funcţie de echilibrare a preţului deşi au un nivel ridicat în cazul în care diferenţa de competitivitate este net în favoarea produselor provenite din import. act juridic prin care se constată şi individualizează obligaţia bănească a fiecărui subiect taxabil. necesitatea cunoaşterii nu numai a nivelului. la stabilirea nivelului taxei vamale se are în vedere nivelul diferenţelor existente între costul şi. taxele vamale pot îndeplini selectiv sau succesiv funcţiile de:   egalizare a nivelurilor de preţ. Beneficiarul acestei obligaţii financiaro-bugetare de a plăti taxele vamale este exclusiv statul. . Aceasta evidenţiază caracterul complex al rolului şi funcţiilor taxelor vamale de import în comerţul internaţional. ci şi a efectelor şi incidentelor asupra competitivităţii mărfurilor. protecţia unor ramuri economice naţionale. Taxele vamale pot avea influenţe semnificative asupra decalajului de competitivitate comercială a produselor de origini diferite.86 POLITICI COMERCIALE preţul mărfurilor o anumită cotă atunci când are loc o vânzare sau o cumpărare de mărfuri pe plan intern. Spre deosebire de alte categorii de taxe care vizează fluxurile comerciale indiferent de provenienţa şi destinaţia lor. în situaţiile în care diferenţa de competitivitate este în favoarea produselor indigene. titluri declarative de drepturi şi obligaţii şi executorii fără vreo investire specială. Aceasta obligaţie apare în cadrul raporturilor juridico-financiare derivate din raportarea activităţilor unui agent economic la cerinţele derivate din echilibrele bugetare. reprezentat prin organele financiare cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale. Taxele vamale pot îndeplini o funcţie restrictivă chiar şi atunci când au un nivel redus. sau limitarea importului anumitor produse în funcţie de interesele economiei naţionale. Factori ce influenţează stabilirea nivelului taxei vamale Din punct de vedere economic. importante pentru arhitectura productivă internă. care în mod firesc nu este acelaşi la diferite categorii de produse şi în diferite circumstanţe. respectiv. preţul unui anumit produs pe piaţa externă şi internă. În măsura în care corectează aceste diferenţe. Forma de concretizare a obligaţiei de plată a taxelor vamale este forma bănească şi se individualizează printr-un titlu de creanţă financiar-bugetară. Caracterul obligatoriu al taxelor vamale este prevăzut în formulare expresă în Codurile Vamale. taxa vamală se aplică numai în cazul tranzacţiilor cu produse care trec frontiera vamală a statului.

principii care se aplică în practică în mod necondiţionat şi care cunosc o largă utilizare odată cu maturizarea sistemului comercial multilateral. Astfel. în perioada postbelică se conturează unele tendinţe majore:  tendinţa de utilizare a taxele vamale pentru punerea în practică a principiului nediscriminării exprimat prin clauza naţiunii celei mai favorizate şi prin clauza regimului naţional. Deşi politica de liber schimb este formal susţinută de către majoritatea statelor. încurajându-se astfel importul de materii prime şi dezvoltarea noilor industrii. Raportul dintre cererea şi oferta de protecţie . . unul din cele mai utilizate instrumente pentru protejarea economiei naţionale. import sau tranzit). Taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în scopul formării veniturilor statului. manifestată şi prin funcţionarea unui tarif vamal naţional. Funcţia taxei vamale ca instrument de politică comercială Taxa vamală a devenit în timp dintr-un instrument fiscal. Nivelul lor se stabileşte de multe ori în funcţie de nevoile stringente. cu taxe mari la produse manufacturate şi taxe mici la materiile prime. taxa vamală este abordată în special în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera (export. pentru punerea în funcţiune a unei politici tarifare proprii.tipul de regim politic. orientarea politică a guvernanţilor. statele găsesc permanent motivaţii suficiente pentru introducerea taxelor vamale. un mijloc complex de politică comercială.POLITICI COMERCIALE 87 Restricţii de natură bugetară . taxa vamală majorează veniturile bugetare. Valenţele taxei vamale ca instrument de politică comercială se conturează odată cu dezvoltarea industriei şi interesului statului de a proteja economia proprie de concurenţa străină. stimularea sau restrângerea relaţiilor comerciale cu anumite state sau grupuri de state. Tendinţe întâlnite pe plan mondial în utilizarea taxelor vamale ca instrumente de politică comercială În aplicarea taxelor vamale ca instrument de protecţie al statului. Din punct de vedere al politicii fiscale. Funcţiile taxei vamale ca instrument fiscal. întrucât ca impozit fiscal. apare protecţionismul vamal.nivelul taxelor vamale poate fi stabilit astfel încât să asigure un anumit nivel al încasărilor bugetare. perceperea ei fiind avantajoasă pentru un stat. Factori de natură politică . la un moment dat. evidenţiindu-se meritele acesteia pentru maximizarea producţiei mondiale. de venituri la bugetul statului.

T. după modul de stabilire (sau fixare de către stat). flotante este de natură să reducă sau să mărească nivelul impunerii prin intermediul taxei vamale la importul produselor în ţară respectivă în funcţie de situaţia de dezvoltare sau de devalorizare a monedei ţărilor în cauză. 1999 . Sultana Suta -Selejan . Editura Independenţa Economica. prin intermediul negocierilor tarifare multilaterale. ţinând seama de faptul că trecerea generalizată în ţările cu economie de piaţă la sistemul cursurilor valutare fluctuante şi.3. ca urmare a derulării unui şir de runde de negocieri tarifare multilaterale în cadrul acestui acord. Ele continuă să deţină un rol însemnat în domeniul concurentei internaţionale pe pieţele de mărfuri. după obiectul impunerii (sau după felul operaţiei de comerţ exterior. Brăila. după modul de percepere (sau de aşezare). tendinţa de reducere în general a semnificaţiei nivelului taxei vamale . După scopul impunerii.A.2.T. sau direcţia circulaţiei mărfurilor în comerţul exterior).T. este de natură să hotărască adesea realizarea sau nerealizarea tranzacţiei sau să constituie un element important al contabilităţii acesteia.  În pofida reducerilor repetate ale nivelului taxelor vamale care au avut loc în cadrul G. în ultima vreme. taxele vamale se împart în două categorii:   20 taxe vamale cu caracter fiscal taxe vamale cu caracter protecţionist Nicolae Sută. taxele vamale rămân încă un important instrument de protecţie a economiilor naţionale . 2. astfel încât încadrarea la importul unui produs dintr-o anumită grupă de taxe vamale.. Clasificarea taxelor vamale20 Taxele vamale pot fi clasificate după mai multe criterii:     după scopul impunerii (sau nivelul impunerii).88 POLITICI COMERCIALE  tendinţa de reducere a nivelului taxelor vamale în condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate intre ţările membre ale G. Dumitru Miron.T.A."Comerţ Internaţional şi Politici Comerciale contemporane".

Este evident că aceste taxe vamale au doar caracter fiscal. se practică taxe vamale. cele cu caracter fiscal au în general un nivel mai redus. parţial. se percep la un nomenclator redus de produse şi pe . Ele nu au o largă răspândire pe plan internaţional. După obiectul impunerii. Taxele vamale de export se percep de către stat asupra mărfurilor indigene atunci când acestea sunt exportate. pentru a contracara efectul nefavorabil al taxei vamale asupra competitivităţii mărfurilor sale. Taxele cu caracter protecţionist au în general niveluri mai ridicate. singurul scop principal pentru care se percep fiind obţinerea de venituri pentru bugetul statului. fiind menite doar să completeze veniturile colectate la bugetul statului. comparativ cu cele de import. prin intermediul lor urmărindu-se în primul rând reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor importate şi implicit protejarea pieţei interne de concurenţa străină. Ele constituie un principal mijloc de protejare a produselor naţionale faţă de concurenţa străină. de multe ori destul de ridicate la importurile de citrice ale unor ţări din zona temperată. în practică. se introduc şi se menţin taxe vamale şi la poziţiile tarifare neconcurate încă de furnizorii externi. ele sunt suportate. poate recurge la reduceri ale preţului de ofertare.POLITICI COMERCIALE 89 Ele se deosebesc după nivelul impunerii. taxele vamale sunt de trei feluri:    taxe vamale de import taxe vamale de export taxe vamale de tranzit Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate atunci când acestea trec graniţele vamale ale ţării importatoare. contribuind direct la ridicarea preţului mărfurilor importate şi făcându-le din acest punct de vedere mai puţin competitive în raport cu cele indigene. Spre exemplu. Întrucât majorarea taxelor vamale existente sau introducerea de taxe vamale la produsele liberalizate este dificilă din cauza cerinţelor derivate din parteneriatul internaţional. Pentru a determina efectul protecţionist al taxelor vamale se foloseşte calcularea ratei protecţiei efective care poate diferi semnificativ de protecţia nominală. Apare . uneori. surprinzătoare perceperea de taxe vamale la produse care nu se realizează de către producătorii indigeni. Dacă. Este dificil de stabilit unde începe scopul fiscal şi se continuă cu cel protecţionist. ele sunt plătite de firma importatoare şi sunt suportate de consumatorul final pentru că ele sunt incluse în preţul de desfacere pe piaţa internă a mărfurilor importate. de multe ori. de către firma exportatoare care. În aceste condiţii taxele vamale au caracter pur fiscal. în principiu. sau în situaţii în care oferta internă pentru anumite produse este semnificativ mai mică decât cererea internă.

   Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine care tranzitează teritoriul vamal al ţării respective. în general. Ele nu au o răspândire prea largă pe plan internaţional şi. acesta fiind o importantă sursă de venituri (ca urmare a utilizării căilor şi mijloacelor de transport. atunci când se percep ele au un nivel scăzut întrucât statele sunt interesate să încurajeze tranzitul pe teritoriul lor. Aceste garanţii percepute la pătrunderea pe teritoriul vamal. taxe vamale mixte. acestea sunt de trei feluri:    taxe vamale ad valorem. În cazul tranzitării teritoriului lor vamal de către fluxuri comerciale. limitarea unor exporturi (de regulă. de regulă. şi alte obiective cum ar fi:  ridicarea preţului la produsele respective pe piaţa internaţională (cu condiţia ca statul respectiv să fie un principal exportator şi furnizor pe piaţa internaţională la produsele vizate). care se restituie cu ocazia părăsirii acestui teritoriu vamal nu pot fi considerate taxe de tranzit. evitarea acuzării unor producători indigeni de practicarea dumpingului. taxe vamale specifice. în acest mod.).90 POLITICI COMERCIALE perioade limitate de timp. care să fie prelucrate în ţară într-o cantitate tot mai mare şi exportate apoi ca produse manufacturate) pentru a încuraja dezvoltarea anumitor ramuri ale industriei pentru care ţările respective dispun de o bază corespunzătoare de materii prime. contracararea practicării preţurilor de transfer de către corporaţiile transnaţionale care. produse neprelucrate — materii prime industriale sau agricole. antrepozitelor etc. a porturilor. După modul de percepere a taxelor vamale. ar dori să-şi transfere profiturile fără a fi impozitate sau a evita prevederile legale care impun reinvestirea unei părţi din aceste profituri. Scopul perceperii taxelor vamale de tranzit este pur fiscal. Prin intermediul lor. Valoarea vamală trebuie calculată pornind . unele ţări pot decide folosirea unor garanţii pentru a elimina unele practici comerciale neloiale. se pot urmări. Taxele vamale ad valorem se percep de către stat asupra mărfurilor importate sau exportate şi se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor respective. a depozitelor. pe lângă scopul fiscal.

cu Fondul Monetar Internaţional. Cu toate acestea. metru pătrat. la nivel internaţional.POLITICI COMERCIALE 91 de la preţul de tranzacţie. sau prin perceperea alături de taxa vamală ad valorem şi a unor taxe vamale specifice (tot temporar). metru cub. Acestea sunt cele mai vechi taxe cunoscute în istoria comerţului internaţional şi cele mai răspândite pe plan mondial. au fost adoptate. care trebuie să fie mereu completat şi revizuit pe măsura ce apar noi tipuri de produse care sunt preluate în circuitul pieţei internaţionale. mai multe ediţii ale unor reglementări care se regăsesc în prezent în Codul privind evaluarea vamală administrat de către OMC. fiind astfel mai uşor de determinat. iar efectul protecţionist al acestora scade. taxele specifice prezintă şi unele avantaje (în raport cu cele ad valorem) şi anume:  înlătură posibilitatea frustrării statului de drepturile legale de vamă întrucât taxa vamală se raportează la unitatea de măsură fizică a mărfii importate. şi exprimat în condiţia franco frontiera vamală a ţării importatoare. taxele vamale ad valorem prezintă şi unele inconveniente:  sensibilitate ridicată faţă de oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor pe pieţele internaţionale de mărfuri. în prealabil.) şi se stabilesc sub forma unei cifre absolute exprimată în moneda ţării respective. se transformă în moneda naţională a ţării importatoare folosindu-se un coeficient de evaluare vamală convenit. Practicarea taxelor vamale specifice este foarte greoaie şi complexă întrucât presupune existenţa unui tarif vamal foarte detaliat. În cazul scăderii preţurilor la mărfurile importate. prin perceperea taxelor vamale ad valorem se reduce volumul încasărilor din taxe vamale percepute. Pentru a elimina protecţionismul derivat din încadrarea tarifară discreţionară şi din utilizarea unor diferite preţuri pentru calcularea valorii vamale. Preţul astfel stabilit. Ele prezintă avantajul că sunt mult mai uşor de stabilit (în comparaţie cu cele specifice) întrucât presupun doar fixarea unei cote procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor şi nu implică elaborarea unui tarif vamal deosebit de detaliat. etc.  Taxele vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor importate (sau exportate) (bucată. Acesta este dezavantajul principal pentru care acest gen de taxe vamale nu au o largă răspândire pe plan internaţional. . Cu toate acestea. Practica arată însă că acest inconvenient poate fi depăşit prin perceperea temporară a unor taxe vamale suplimentare la produsele ale căror preţuri au scăzut. Nu elimină apariţia abuzurilor de tipul nefacturării mărfurilor la preţul real din considerente de evaziune vamală. definit prin preţul de facturare. tonă.

În tarifele vamale ale unor state se regăsesc concomitent atât taxele vamale ad valorem cât şi cele specifice. taxa vamală specifică determină o încărcare vamală diferită a mărfuri1or importate în condiţiile oscilaţiei preţurilor pe piaţa internaţională la produsele respective. pe o anumită perioadă de timp.92 POLITICI COMERCIALE  volumul încasărilor la bugetul statului din perceperea acestor taxe nu este influenţat direct de oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor. pe lângă taxa vamală ad valorem se mai percepe. În aceste cazuri. temporar. Datorită nivelului ei fix. Altfel spus. Taxele vamale convenţionale (contractuale) se stabilesc de către stat prin înţelegere cu alte state. conform clauzelor stabilite prin acordurile bi sau multilaterale încheiate. taxele vamale se împart în patru categorii:     taxe vamale autonome (sau generale). constituind o importantă barieră în calea schimburilor comerciale dintre state. După modul de stabilire sau fixare de către stat . Protecţia oferită de acest gen de taxe vamale variază invers proporţional cu preţul bunurilor supuse impunerii vamale. ci numai de volumul fizic al importurilor. Taxele vamale autonome (generale) sunt stabilite de către stat în mod independent şi nu pe baza unor convenţii bi sau multilaterale încheiate cu alte state. taxe vamale preferenţiale (sau de favoare). aceste taxe se aplică în afara regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate şi de aici decurg două trăsături caracteristice ale acestora: au un nivel foarte ridicat (fiind deseori prohibitive) şi nu fac obiectul negocierilor. taxe vamale de retorsiune (sau de răspuns). şi o taxă vamală specifică atunci când preţurile înregistrează importante scăderi. aceste taxe se percep asupra mărfurilor care provin din ţările cu care statul respectiv nu are încheiate acorduri comerciale. Ca regulă generală. iar în relaţiile cu aceste state nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate. Taxele vamale mixte se percep atunci când taxele vamale ad valorem nu sunt destul de eficace ca mijloc de protecţie. De regulă. impunerea vamală făcându-se la un moment dat în funcţie de circumstanţele specifice ceea ce induce o notă de imprevizibilitate pentru actorii economici implicaţi în tranzacţia comercială respectivă. aceste taxe se percep asupra mărfurilor provenind din . taxe vamale convenţionale (sau contractuale).

Taxele vamale de retorsiune (de răspuns) se aplică de către stat ca represalii şi ca răspuns la practicile comerciale ale partenerilor considerate şi dovedite a fi neloiale (politica de dumping şi politica de subvenţionare a exporturilor). S.mai redus . în general.).. fiind o derogare de la clauza naţiunii celei mai favorizate. Dacă se face dovada vânzării la preţuri situate sub o valoare considerată normală s-au a subvenţionării exporturilor.. Au ca obiectiv principal anihilarea efectelor negative pe care le produc cele două tipuri de practici comerciale neloiale. Aceste taxe îmbracă două forme:   taxe antidumping taxe compensatorii Taxele de retorsiune se percep ca taxe vamale suplimentare. la ele se raportează toate celelalte categorii de taxe vamale.P. Ele au un nivel prestabilit în sensul că nu pot depăşi un anumit nivel. Ele reflectă un regim de favoare ce se negociază între anumite ţări şi care nu se extinde asupra celorlalte state. fac obiectul negocierilor tarifare în cadrul sistemului comercial internaţional. se poate lua măsura de răspuns în spiritul celor două coduri de conduită negociate în cadrul GATT: codul antidumping şi codul privind subvenţiile de export şi taxele compensatorii.G. precum şi a existenţei prejudiciului.cu care s-a încercat penetrarea pe o anumită piaţă). Atunci când într-un tarif vamal. Taxele vamale convenţionale se regăsesc în toate tarifele vamale naţionale. Ca urmare a . respectiv taxele antidumping nu pot depăşi marja de dumping (adică diferenţa dintre preţul internaţional şi preţul de dumping . Aranjamentele preferenţiale (reciproce sau nereciproce) au proliferat în perioada postbelică (ex. Taxele vamale preferenţiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse (uneori chiar zero) care se aplică tuturor sau numai anumitor categorii de mărfuri importate din anumite ţări şi care nu se extind asupra mărfurilor provenind din celelalte ţări. se vor aplica automat taxele vamale convenţionale. iar cele compensatorii nu pot depăşi nivelul subvenţiei de export (sau al primei directe la export).POLITICI COMERCIALE 93 ţările care îşi acordă reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate şi de aici decurg două trăsături caracteristice: au niveluri semnificativ mai reduse decât cele autonome şi.P. grupările economice integraţioniste. S. numindu-se de regulă taxe de bază întrucât. la o anumită poziţie tarifară nu sunt înscrise şi alte categorii de taxe vamale.G. peste taxele vamale în vigoare. convenţii preferenţiale etc. protocoale preferenţiale. Nu se pot percepe decât numai după ce s-a declanşat o procedură de anchetă prin care să se facă dovadă că a avut loc o astfel de practică neloială care a produs un prejudiciu grav sau este pe cale să se producă acest prejudiciu.C.

elaborat în 1950 de Biroul de Statistică al ONU.I. clasificare a mărfurilor Principalele nomenclatoare de utilizate pe plan internaţional Standard International Trade Clasification — S. implicând impunerea vamală sunt instrumente de politică comercială admise de către GATT.T. pe baza cărora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui măsuri de discriminare relaţiile comerciale cu anumite state. care să permită ONU şi altor organizaţii să poată urmări la nivel internaţional evoluţia comerţului exterior ai tuturor statelor lumii. Această practică a fost legiferată în articolul XI al Acordului General asupra Tarifelor Vamale şi Comerţului (GATT) prin care se stabileşte că părţile contractante la acest acord nu vor institui şi nu vor menţine alte prohibiţii şi restricţii la import în afara taxelor vamale. precum şi taxele vamale percepute asupra fiecărui produs sau grupă de produse. Această clasificare a fost făcută din nevoi de ordin statistic. Ca regulă generală. 2. sunt cuprinse în acest catalog şi produsele scutite de impunerea vamală la importul lor pe teritoriul vamal al ţării respective (sau la export). cu ajutorul cărora se protejează piaţa internă de concurenţa străină. cu condiţia să nu fie prohibitive. potrivit .94 POLITICI COMERCIALE acestor trăsături caracteristice aceste taxe de retorsiune au o dublă natură: tarifară şi netarifară. Tariful vamal şi încadrarea tarifară a mărfurilor Definire Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale. Acest sistem de clasificare este în vigoare şi astăzi şi. Clasificarea mărfurilor în tarifele vamale Principalele criterii de clasificare a mărfurilor în tarif vamal sunt:    originea mărfuri1or gradul lor de prelucrare combinaţie a acestor doua criterii. potrivit intereselor economice naţionale ale statelor.4. Tarifele vamale. Practica comerţului internaţional a consacrat tariful vamal ca principal instrument pentru reglementarea schimburilor comerciale externe .C.

Şi această situaţie întârzia şi îngreuna negocierile tarifare. Unele state membre ale GAIT nu au aderat la acest nomenclator. subgrupe şi poziţii tarifare). Trecerea de la nomenclatorul cu 6 cifre la cel cu 8 cifre s-a făcut pentru a ne alinia tarifului vamal al Comunităţilor Europene.POLITICI COMERCIALE 95 lui.    România a practicat încadrarea tarifară conform Sistemului armonizat până în 1994. Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor A fost adoptat în iunie 1983 la Bruxelles. grupe. capitole 99. sub egida Consiliului de Cooperare Vamală.) A fost realizat din iniţiativă GATT. este flexibil. cu care România a încheiat un acord de asociere. Prezintă următoarele caracteristici principale:   are la bază cele două nomenclatoare cel mai larg răspândite pe plan internaţional clasificarea mărfurilor în cadrul acestui sistem armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor are la bază criteriul combinat al originii şi gradului de prelucrare a mărfurilor. utilizarea unei codificări omogene pe 6 cifre 5019 grupe de produse sunt identificate astfel pe aceleaşi baze ceea ce a contribuit esenţial la simplificarea relaţiilor administrative între client şi furnizor.B. în 1950. când datorită faptului că acest sistem poate fi luat ca o bază pentru o formă mai detaliată de clasificare. a convenţiei privind sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor. în urma adoptării la Bruxelles a Convenţiei privind clasificarea mărfurilor lui tarife vamale şi a suferit o serie de modificări pe parcurs. rămânând însă la o clasificare pe patru cifre (secţiuni 21. Aceasta este o clasificare pe cinci cifre (secţiuni. . statele raportează informaţii statistice vizând evoluţia comerţului lor exterior. printr-o hotărâre a Guvernului (HG 732/1993) s-a decis să se detalieze încadrarea tarifară de la 6 la 8 cifre. având nomenclatoare proprii mult mai detaliate decât cele prezentate mai sus. Sistemul acesta avea menirea să uşureze negocierile tarifare în cadrul GATT-ului. poziţii şi subpoziţii tarifare). în sensul că poate fi folosit ca atare sau luat ca bază pentru o formă prescurtată sau mai detaliată de clasificare . Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles (N.V. fără a afecta nivelul taxelor vamale. diviziuni.

Determinarea poziţiei tarifare este importantă deoarece condiţionează cuantumul taxelor vamale şi a altor impozite de achitat. Încadrarea tarifară constă în:  a considera proprietăţile şi caracteristicile obiective ale mărfurilor. Tarifele vamale compuse sunt acelea care au două sau mai multe coloane de taxe vamale. Taxele vamale înscrise în aceste coloane pot fi: convenţionale. . De aceea este esenţial ca această operaţiune să se facă cu rigoare şi logică. fiecare aplicându-se mărfurilor provenind din anume ţări. preferenţiale. aşa cum se prezintă ele în momentul vămuirii (acesta fiind criteriul obiectiv de încadrare tarifară). deşi în practică şi unele din acestea folosesc mai multe tipuri de taxe vamale. precum şi natura formalităţilor de îndeplinit în momentul vămuirii. Încadrarea tarifară Poziţia tarifară reprezintă simbolul sub care mărfurile figurează în tariful vamal şi se concretizează într-un număr al nomenclatorului vamal. indiferent de provenienţa lor. autonome. Acestea sunt folosite de regulă de unele ţări în curs de dezvoltare.96 POLITICI COMERCIALE Tipuri de tarife vamale Tarifele vamale simple sunt acelea care au o singură coloană de taxe vamale pentru toate produsele supuse impunerii vamale. fiind folosite nu numai de ţările dezvoltate ci şi de ţări în curs de dezvoltare şi ţări în tranziţie la economia de piaţă. Acest gen de tarife au cea mai largă răspândire pe plan internaţional.

Aceste reguli. Exemplu: Nota 5 a capitolului 71: când există cel puţin 2% dintr-un metal preţios într-un aliaj. Prima parte a regulii 2a lărgeşte cuprinsul poziţiilor care se referă la un articol determinat.POLITICI COMERCIALE 97   a revedea în nomenclatura combinată poziţiile tarifare susceptibile de a acoperi marfa în cauză. Regula 2. Nota 2 a capitolului 7: denumirea de "legume" cuprinde şi măslinele. care să elimine divergenţele cu privire la încadrarea tarifară. subpoziţii. deşi în botanică măslinele sunt considerate fructe. etc. Regula 1: clasificarea mărfurilor este legal determinată de termenii poziţiilor şi de notele secţiunilor şi capitolelor. se consideră că este un aliaj de metale preţioase. astfel încât să asigure nu numai acoperirea articolului complet. Poziţia tarifară reprezintă un act de identitate al mărfii prin intermediul căruia aceasta se legitimează în faţa organelor vamale în vederea obţinerii unor facilităţi sau îndeplinirii unor obligaţii.. în starea în care se prezintă.12 . respectând regulile de încadrare tarifară (note de secţiuni. A doua parte a regulii 2a clasează în aceeaşi poziţie cu articolul montat. Exemplu: O ladă cu 20 de biciclete demontate. cu condiţia ca acesta.). Din acest motiv s-au făcut eforturi de elaborare a unui sistem armonizat de descriere a mărfurilor. de capital. să cuprindă caracteristicile esenţiale ale articolului complet sau finit. Regulile de Armonizat încadrare tarifară conform Sistemului O marfă nu poate fi încadrată decât la o singură poziţie a nomenclaturii tarifare. Sistemul armonizat comportă o serie de dispoziţii care stabilesc principiile pe care se bazează nomenclatura vamală şi fixează regulile generale care permit să se asigure o interpretare juridică uniformă. sunt în număr de 6. fără şei şi 40 de şei ambalate separat: 20 de biciclete fără şei şi 20 de şei……………………. dar chiar şi a articolului incomplet sau nefinit. articolul complet sau finit prezentat în stare demontată sau nemontată pentru raţiuni ţinând de nevoile sau comoditatea ambalajului sau transportului. prin aderarea la acest sistem a majorităţii statelor lumii. Dacă există cazuri în care redactarea poziţiilor şi a regulilor acestora nu este suficientă pentru a determina cu certitudine poziţia la care marfa urmează a fi clasată se face trimitere la celelalte reguli interpretative. a alege acea poziţie tarifară care corespunde mărfii în cauză.87.denumite reguli generale interpretative.

iar creioanele de 96.de a face articolul mai atrăgător. .Alte jucării . Se prevede totuşi că două sau mai multe poziţii sunt considerate la fel de specifice dacă acestea se raportează numai la o parte din materiile care constituie produsul amestecat.de a promova vânzarea. ele se încadrează la poziţia cu numărul cel mai mare dintre poziţiile susceptibile de a fi luate în considerare.95 Regula 2b extinde cuprinderea poziţiilor care menţionează o singură materie determinată sau a produselor compuse dintr-o singură materie determinată.98 POLITICI COMERCIALE 20 de şei…………………………………………………87.de a servi şi pentru preluat reziduuri. În cazul în care bunurile nu pot fi încadrate prin aplicarea regulilor 3a sau 3b.Scaune . .26 . În termenii regulii 3a marfa trebuie clasată la poziţia cea mai specifică. încadrarea se face la 94.sunt vizate în mod specific în text . Regula de încadrare 3c Un etui care cuprinde 10 pixuri de culori diferite şi 10 creioane colorate . Exemplu: Regula de încadrare 3a Un scaun la care este ataşată o scară de metal . Elementul "articol de tăiat" determină caracterul esenţial. materiale sau articole diferite (prezentate în asortimente destinate vânzării cu amănuntul) se încadrează după natura articolului care le conferă caracterul esenţial. Deci. Regula 3b prevede că bunurile compuse din materii.. încadrarea se va face la 82.Ascuţitori (alte articole de tăiat ) = 95.01 .există 2 poziţii posibile: = 73. Regula 3 enunţă principiile de clasificare aplicabile mărfurilor susceptibile de a fi clasificate la două sau mai multe poziţii.Alte lucrări din fier sau din oţel .03 .08.09.identifică clar articolul Deci.Pixurile aparţin de 96.14.. . orice produs compus din mai multe materii se clasează în conformitate cu principiile enunţate la regula 3. Prin aplicarea acestei reguli. substanţe.Poziţie cu un conţinut general: "scara cu trepte" = 94.14 . Regula de încadrare 3b O ascuţitoare pe un suport fantezie .01.14.modele pentru divertisment Încadrarea are ca motivaţie: . astfel că încadrarea se va face la ultima poziţie 96.09.poziţii de luat în considerare: = 82.

31 (dă caracterul esenţial) Vinul………………………………………. prin aplicarea regulii 4 s-a decis a încadra aceste ţigări la capitolul 24 " Tutun şi produse din tutun ". conţinând vin de calitate inferioară Se încadrează la ………………………………… poz. privit după rolul său în articol. Această prevedere nu se aplică când materialele şi cutiile de împachetat sunt evident susceptibile utilizării repetate.03 Sticlele…………………………………… poz. 22.90 + lăzile (în funcţie de material) 3. Bere îmbuteliată în sticle returnabile şi în lăzi returnabile Berea………………………………………. Analogia se poate baza pe numeroase elemente. 22.poz. caracteristici.POLITICI COMERCIALE 99 Regula 4 se aplică mărfurilor care în funcţie de noutatea lor nu sunt reprezentate în mod specific în nici una din poziţiile Sistemului armonizat. fiecare agent economic poate determina poziţia tarifară a mărfurilor sale consultând nomenclatorul vamal. chiar dacă ele nu conţin tutun. în general. Prezenţa lăptucii ne-ar putea conduce la capitolul 7 al legumelor. Exemplu: 1. În final. 70. Regula 5.13. şi este necesară datorită progresului tehnologic rapid şi dificultăţii de a codifica totul. ca de exemplu: denumiri. Exemplu: Ţigări pe bază de foi de lăptucă. În principiu. destinate a combate fumatul. utilizare. Această regulă permite a le încadra la poziţia aferentă celor mai asemănătoare articole..13. cu respectarea regulilor prezentate anterior.10.) Regula 6 prevede că încadrarea produselor în subpoziţiile unei poziţii se determină prin respectarea prevederilor acelor subpoziţii şi notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie şi. ambalajelor care conţin mărfuri. 70.31 Carafa………………………………………poz. dar nu de tutun.04 (Carafa nu este un ambalaj normal pentru un vin ieftin. ar putea să ne facă să ne gândim la un medicament din capitolul 30.poz.poz. 22. Aceste ţigări conţin foi de lăptucă. În ceea ce priveşte regula 5a aceasta reglementează clasarea cutiilor şi huselor prezentate împreună cu mărfurile cărora le sunt destinate. O carafă de cristal. Bere îmbuteliată în sticle dispensabile (cu o singură folosire) ……………………………………………. înţelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpoziţiile aflate pe acelaşi nivel.03 2. Deoarece o marfă nu poate fi încadrată decât . obligatoriu. Ele vor fi clasate la iniţiativa fiecărei ţări. de eucalipt. funcţie de dispoziţiile pe care le consideră cele mai potrivite. Eucaliptul. în timp ce regula 5b se aplică. 70.

Regula 3 : A. Reguli de încadrare tarifară Identificarea produsului Dacă există prevederi legale care guvernează încadrarea acestui produs.100 POLITICI COMERCIALE la o singură poziţie a nomenclaturii tarifare. întrucât odată aleasă poziţia tarifară. importatorul poate beneficia de regimuri tarifare preferenţiale rezultând din acordurile de asociere sau de liber schimb sau. se aplică regula generală nr. încadrarea ambalajelor pentru o folosinţă îndelungată la poziţia articolelor cărora le sunt destinate B.5. urmând respectarea regulilor de încadrare tarifară. poziţia plasată ultima în ordinea de Regula 4 : Încadrarea pe bază de analogie Regula 5 : A. din contra. dar această alegere trebuie motivată şi dovedită pentru a se evita acuzarea din partea organelor vamale de încercare de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor vamale. este mai dificil a o modifica fără a aduce o justificare convingătoare şi acceptabilă pentru administraţia vamală. Stabilirea originii impunerii vamale bunurilor supuse Originea produselor este o informaţie esenţială pentru strategia vamală. Figura 4. se aplică regulile generale de Regula 2 : A. agentul economic trebuie să procedeze fără grabă. Declarantul dispune deci. pentru produse incomplete sau nefinite B. poziţia cea mai specifică numerotare B. încadrarea ambalajelor nespecifice Regula 6 : încadrarea în subpoziţii 2. de o anumită libertate în alegerea poziţiei tarifare a mărfii. Dacă nu există prevederi legale. Bazându-se pe această informaţie. caracterul esenţial C.1 de încadrare în nomenclatura vamală. i se pot . pentru produse amestecate şi articole compuse încadrare .

administraţia vamală este în drept de a constata şi contesta transformarea realizată în ţara B. Agentul economic trebuie. produsul importat este originar din ţara în care a fost realizat. dar în anumite cazuri este necesar ca valoarea adăugată prin transformare (prelucrare) să reprezinte un anumit procentaj din valoarea produsului (40% . De asemenea. cu formalităţile specifice (licenţe. atunci când un produs este obţinut din activităţi productive desfăşurate într-o singură ţară. Aceasta înseamnă că regulile de origine nu pot servi la evitarea reglementărilor. pentru că un produs terţ poate obţine o origine care îi permite să beneficieze de un tratament preferenţial prevăzut de acordurile de asociere. Dacă o marfă originară din ţara A este supusă unui contingent şi dacă. numai în scopul de a evita această piedică. La importuri. menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile făcute în vamă. În general. trebuie menţionat că importul (fără transformări ulterioare) nu poate conferi origine unei mărfi neoriginare. fiind în acest caz sinonimă cu contingentele cantitative.v. deci. Informaţie importantă pentru a urmări şi controla operaţiunile de import. se consideră că este originar din ţara în care a suportat ultima transformare substanţială. chiar dacă aceasta poate evolua (se poate modifica) pe parcursul circuitului internaţional.d. Atunci când un produs este rezultatul unor intervenţii productive în diferite ţări. să identifice precis originea produsului pe care îl importă. Se estimează. ultima fază de transformare este transferată în ţara B. dar poate acţiona şi ca o frână pentru importuri. Avantajul pe care operatorul îl poate trage din această regulă este evident.POLITICI COMERCIALE 101 aplica măsuri de control a comerţului exterior. cu taxele antidumping sau compensatorii. originea este cea de care depinde în final valoarea taxelor percepute şi natura formalităţilor vamale. că se concretizează printr-o schimbare a încadrării (poziţiei) tarifare . a restricţiilor la import. Operaţia de transformare substanţială trebuie să fie justificată economic. ultima transformare substanţială este o intervenţie care se finalizează prin obţinerea unui nou produs sau reprezintă un stadiu de fabricaţie important.p. vamal. Este vorba de o origine obţinută prin "naturalizare". odată cunoscute încadrarea tarifară şi valoarea în vamă a produsului. Originea poate facilita agentului economic realizarea importului la taxe mai reduse sau chiar în condiţii de exceptare a acestora. Originea se poate determina şi pe baza unor reguli specifice de origine stipulate în numeroase acorduri comerciale interguvernamentale. controale sanitare şi fitosanitare). .60% ). în general. D.

referindu-se la protecţia vamală „o taxă vamală este o cale ferată negativă”. chiar şi când provine dintr-o ţară terţă. importată via Olanda. mărind costurile mărfurilor importate. Simplificarea şi armonizarea politicilor vamale la nivel internaţional Economistul francez Frederic Bastiat spunea cu peste un secol în urmă. specie.102 POLITICI COMERCIALE Cum se dovedeşte originea Atunci când este vorba de a supune o marfă unui regim vamal preferenţial. În anumite situaţii sunt necesare documente stabilite după un model particular. Toate aceste costuri sunt partajate între partenerii la o tranzacţie în funcţie de condiţia de livrare aleasă şi înscrisă de parteneri în contract. origine dovedită prin certificate tipizate. mărfurile americane importate direct din USA sunt şi de origine şi de provenienţă americane.6. transportul. Această distincţie între originea şi provenienţa mărfurilor este indispensabilă pentru redactarea declaraţiei vamale. În general. El pornea de la ideea că. Costurile de tranzacţie cuprind acele costuri determinate de:   Procedurile necesare pentru a proteja un interes public determinat ( protecţia mediului. Desigur. de administraţii vamale. taxele vamale şi costurile de tranzacţie generate de procedurile vamale . număr de colet. o marfă îşi conservă originea oriunde ar ajunge. numele expeditorului. care conduce la reducerea costurilor de transport. În contradicţie. formularul propriu ţării de expediere este considerat suficient atunci când cuprinde toate informaţiile necesare identificării mărfii: natură. de elasticitatea cererii şi ofertei şi de efectele redistributive. . provenienţa este o noţiune cu caracter pur geografic. de anumite ministere. Procedurile vamale care sunt ori nenecesare ori ineficiente. Distincţia între noţiunea de origine şi cea de provenienţă În fapt. de Camerele de Comerţ şi Industrie. greutate netă şi brută. De exemplu. Certificatele de origine trebuie eliberate de organele abilitate. Distanţa economică (diferenţa între preţurile la locul de origine şi cele la destinaţie) este o funcţie de următoarele elemente: asigurarea. 2. siguranţă pentru consumatori). taxele vamale au un efect invers ca al unei noi căi ferate. este de origine americană şi de provenienţă olandeză. o marfă originară din USA. trebuie dovedită originea acesteia prin documente furnizate de exportator importatorului. marcă.

de aceea atenuarea fenomenului trebuie să înceapă tot în acest punct. o creştere a credibilităţii la nivel internaţional producând un efect de demonstraţie pentru alte componente ale activităţii guvernelor. Reducerea birocraţiei şi a corupţiei produce alte tipuri de câştiguri (mai puţin cuantificabile dar mult mai importante). În cele mai multe state corupţia începe şi atinge rafinamentul la nivelul organelor vamale. multe perfecţionări tehnice anterioare au eşuat pentru că s-au dovedit incompatibile cu regulile şi stimulentele informale. Creşterea integrităţii şi a credibilităţii unor structuri ale administraţiei publice. experienţa arătând că una dintre cele mai eficiente căi de luptă împotriva corupţiei este armonizarea şi simplificarea reglementărilor în domeniu. Ca atare. Dar. Creşterea profitabilităţii firmelor importatoare. Prin urmare. A devenit tot mai evident faptul că. pe măsură ce taxele vamale s-au redus ca urmare a negocierilor comerciale multilaterale şi a aplicării numeroaselor sisteme preferenţiale vamale. iar costurile de transport s-au diminuat ca urmare a modernizărilor tehnologice. progrese în direcţia liberalizării comerciale se pot obţine şi pe calea simplificării şi îmbunătăţirii procedurilor şi practicilor vamale. tendinţa de a subestima prognozele cu privire la veniturile provenite din colectarea . Efectele generate de simplificarea procedurilor vamale sunt:      Sporuri de eficienţă pentru exportatori traduse în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei operaţiunilor comerciale. Rezultatele procedurilor şi practicilor vamale sunt profund influenţate de modul în care instituţiile specializate în acest domeniu gestionează procesul de vămuire. Spre exemplu. Creşterea veniturilor bugetare prin eficientizarea colectării drepturilor vamale.POLITICI COMERCIALE 103  Birocraţia sau corupţia existente la diferitele niveluri administrative. au crescut în complexitate şi şi-au sporit eficacitatea protecţionistă procedurile şi formalităţile vamale. îmbunătăţirea procedurilor vamale sau înlăturarea celor nenecesare produc câştiguri în planul eficienţei atât pentru importatori şi exportatori cât şi pentru alţi actori implicaţi în tranzacţiile comerciale şi contribuie la fluidizarea fluxurilor comerciale între ţări. Problema este că. îmbunătăţirea procedurilor şi atenuarea fenomenului corupţiei nu sunt procese independente unul de altul. întrucât instituţiile administrează atât reglementări formalizate cât şi o serie de reguli informale. Reducerea posibilităţii de menţinere a birocraţiei şi corupţiei la punctele vamale.

iar concurenţa externa conduce la mai buna alocare a resurselor. Esenţial este nu numai ca informaţiile să poată fi culese dar acestea să fie şi sugestive. Transparenţa. şi ca feedback pentru utilizatorii serviciilor publice. cu întregul mediu extern al firmei.    . cu clienţii . relativ uşor de interpretat şi obtenabile la costuri optime. O responsabilitate autentică înseamnă să aibă o mai mare autonomie decizională dar să fie şi responsabile pentru consecinţele acţiunilor lor. procedurile vamale trebuie să fie corecte şi aplicate uniform. implicarea constructivă a unor entităţi terţe se dovedeşte oportună ca impuls pentru operaţională a autorităţilor guvernamentale. Predictibilitatea. marketing şi investiţii viabile. Cea mai insidioasă sursă de impredictibilitate este corupţia organelor vamale. posibilitatea de a fi anticipate şi aplicarea lor uniformă şi nedistorsionată. Uneori.presupune acces rapid şi ieftin la informaţiile comerciale şi procedurale.este necesară atât pentru a obţine informaţii utile cât şi pentru a acţiona ca un filtru al acţiunilor autorităţilor publice. Participarea. Simplificarea procedurilor vamale este importantă atât pentru impulsionarea deschiderii economice cât şi pentru maximizarea valenţelor concurenţei. Acest lucru sporeşte în importanţă în condiţiile perfecţionării tehnologiei informatice care face tot mai facil dialogul cu firmele partenere . sa-şi conceapă strategii de import. De asemenea. În acest proces transferul electronic al informaţiilor şi al documentelor comerciale devine o stare de fapt. Lipsa lor de predictibilitate nu permite exportatorilor şi importatorilor sa-şi elaboreze planuri de afaceri credibile.presupune claritatea reglementărilor vamale. Studiile arată că principalii pivoţi ai unei corecte strategii macroeconomice sunt:  Responsabilitatea. Este un consens general că o deschidere către piaţa internaţională conduce la mai bune performanţe economice.104 POLITICI COMERCIALE drepturilor vamale se naşte din înclinaţia concretă de a face acest lucru şi nu din slăbiciuni de natură infrastructurală.este capacitatea de a cere organelor vamale să răspundă de acţiunile întreprinse .

Ţările industrializate şi majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare au la dispoziţie în prezent o bază unitară pentru calcularea taxelor vamale.. Atunci când unele autorităţi vamale încadrează produsele în mai multe poziţii tarifare O.1. pentru a include noile produse care apar în circuitul comercial pentru a lua în considerare mutaţiile ce se produc în fundamentele comerţului. In multe sisteme vamale naţionale se folosea ca bază de evaluare fie preţul F. In expresie cantitativă. Direcţii vamale de acţiune în domeniul cooperării Accelerarea alinierii şi armonizării nomenclatoarelor tarifare la standardele Organizaţiei Vamale Internaţionale (O.. Spre exemplu se putea spune uşor că nivelul nominal al taxei vamale este 20% sau 15% dar valoarea vamală (baza de aplicare a taxelor vamale) era destul de greu determinabilă. introducerea Sistemului Armonizat (S. evaluarea vamală a fost o problemă sensibilă pentru administraţiile vamale dar şi pentru actorii economici ca urmare a existenţei unor sisteme diferite de evaluare.F. Din punct de vedere al sectorului privat aceasta înseamnă că se va putea negocia mai bine preţul de tranzacţie şi strategiile promoţionale. Până la finele anilor 70.I.V.I. Acordul cere membrilor O.B fie preţul C. o valoare minimă stabilită uneori arbitrar de către autorităţile vamale.POLITICI COMERCIALE 105 2.A.V. preţul unor mărfuri similare în aceleaşi condiţii comerciale. va putea reglementa acest dualism. vor putea fi evitate potenţialele multiple încadrări tarifare sau acuzaţiile de dumping. sau costurile de producţie din ţara importatoare. Ţările în curs de dezvoltare au obţinut o perioadă .C.I.M.C. preţul la care se revând mărfuri identice sau similare pe piaţa internă a importatorului adus în condiţia de livrare franco frontiera vamală.preţul unor mărfuri identice importate din aceeaşi sursă de provenienţă.A. Accelerarea implementării obligaţiilor prevederile codului de evaluare vamală derivate din Codul de evaluare vamală este gestionat acum de către O.) Aceasta înseamnă în primul rând.)ca bază a nomenclatoarelor tarifare. În cazul în care există indicii cu privire la o deliberată subfacturare se va folosi .O. vor putea fi mai uşor concepute ciclurile de afaceri. O.I. revizuieşte periodic S. revizuit dar nu semnificativ cu ocazia rundei Uruguay.V. în ordine. în prezent peste 90 % din comerţul mondial este derulat sub auspiciile S. sau o valoare calculată folosindu-se corespunzător elementele de cost.. Runda Tokyo de negocieri comerciale multilaterale a permis adoptarea unui cod de evaluare vamală.M. să pornească în stabilirea valorii vamale de la valoarea plătită sau care urmează a fi plătită conform facturii.6.A.

O. nomenclatorul tarifar. şi multe administraţii vamale naţionale încearcă să promoveze. La nivelul diferitelor forumuri internaţionale sau mai făcut eforturi în această direcţie dar s-a dovedit dificilă armonizarea declaraţiilor vamale de import. Eforturile de negociere în ce priveşte cooperarea vamală şi acordurile de asistenţă administrativă reciprocă între diverşi parteneri. Predictibilitatea va creşte prin publicarea şi clarificarea regulamentelor vamale şi a procedurilor adiacente. Modificarea denumirii reflecta o clara schimbare a mentalităţilor în materie de proceduri vamale. nu să inhibe comerţul internaţional.V. Transparenţa poate spori prin asistenţa reciprocă conferită prin furnizarea de informaţii cu privire la taxele vamale.106 POLITICI COMERCIALE de tranziţie până în anul 2000 să aplice . Schimbarea de nume reflecta faptul ca organizaţia nu s-a dovedit un forum de referinţa pentru administraţiile vamale naţionale multe dintre acestea preferând să aplice reglementările O. Atunci când administraţiile vamale naţionale acţionează în numele altor ministere (altele decât cele al comerţului şi   . Aceste seminarii vor avea ca temă analiza riscurilor comerciale.C. acest acord. contingentele tarifare şi legislaţia vamală. Negocierile s-au concentrat. Organizarea de seminarii cu lucrătorii vamali şi cu oamenii de afaceri . acordul simplifică şi armonizează procesul de evaluare vamală şi îi conferă ceva mai multă transparenţă şi predictibilitate. Multe administraţii vamale şi-au creat site-uri pe Internet care oferă constant seturi complete de informaţii cu privire la problematica vamală. cu precădere. Aceasta este în acelaşi timp o problemă nouă dar şi una deja clasică. sistemele electronice şi procedurile vamale simplificate şi rapide. cu sprijin metodologic din partea ţărilor dezvoltate. luându-se în considerare convenţiile vamale internaţionale în domeniu cum ar fi Convenţia de la Kyoto. totuşi. Pentru sectorul privat.I. şi să lucreze ceva mai transparent cu partenerii din mediile de afaceri.M. asupra respectării derulării de activităţi specifice şi pe respectarea principiilor de bază pentru funcţionalitatea activităţilor administrative şi de cooperare vamală:  Transparenţă şi predictibilitate. limitate la aria lor directa de competenta în particular la procedurile vamale şi la metodele de control. Promovarea standardizării şi simplificării documentelor şi formalităţilor vamale luând în considerare reglementările provenind de la diferitele forumuri internaţionale. investiţiile directe . Mare parte din aceste eforturi sunt. sub numele de Organizaţia Vamala Internaţionala.

Ar fi bine daca autorităţile vamale ar fi recunoscute ca singurele instituţii guvernamentale care se ocupa de traficul internaţional de bunuri. Aceste proiecte vor contribui la practica şi experienţa naţională şi regională.) Internaţională şi O. Pentru a conferi o perspectivă globală cu scopul de a facilita comerţul internaţional. Integritate comportamentala  Utilizarea tehnologiei informaţiei. Aspecte tehnice 2.POLITICI COMERCIALE 107 finanţelor) sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se ajunge la simplificarea şi armonizarea globala.I.2. Organizaţia Vamală procedurile vamale (O. care presupune:   Asigurarea corectitudinii calculării şi plătii taxelor vamale la import şi când este cazul la export Aplicarea interdicţiilor. Organizaţia Vamală Internaţională precum şi experţii Grupului celor 7 au făcut unii paşi în direcţia promovării standardizării şi simplificării documentelor şi a stabilirii unui set standard de date pentru birourile vamale.V. Reforma şi modernizarea sistemelor vamale 4. O mare parte din activitatea sa este legată de consolidarea scopurilor instituţiilor vamale. Problema cea mai sensibilă este că de cele mai multe ori lipsesc fondurile alocabile acestui deziderat. pronunţat apolitica care a obţinut o serie de succese în procesul de simplificare şi armonizare prin demersurile sale metodologice de facilitare a comerţului.I.  2.V. restricţiilor cantitative de tipul contingentelor şi a altor măsuri de control al importurilor . Asistenţa tehnică şi programele de pregătire în domeniul armonizării şi simplificării procedurilor vamale . discuţiile ar trebui să se concentreze pe următoarele teme: 1.6. este o organizaţie tehnică. Consolidare 3.

Reforma vamale şi modernizarea administraţiilor Administraţiile vamale efective şi eficiente reprezintă o altă ţintă a fluenţei fluxurilor comerciale.3. Acest program de cooperare este promovat prin ACTIONDEFIS.I. şi asociaţiile internaţionale ale oamenilor de afaceri. şi companii pentru a întări cooperarea.V. organismele vamale naţionale şi asociaţiile lor.V. un Memorandum de înţelegere între O. O.I. Cercurile de afaceri furnizează informaţii prealabile sosirii partizilor de mărfuri organismelor vamale pentru un mai riguros control pe baza analizei de risc. şi facilita comerţul internaţional. administraţiile vamale trebuie să coopereze mai strâns între ele pentru a-si pune în valoare obiectivele într-o manieră mai concretă şi mai eficace. îmbunătăţi consolidarea vamală.108 POLITICI COMERCIALE Consolidarea este deseori privită ca o activitate vamală internă. utile şi eficiente . În condiţiile specifice ale actualei pieţe global. Chiar şi cele mai rafinate proceduri pot fi influenţate negativ de comportamente atipice şi de reguli de aplicare ambigue.V. Acordurilor bilaterale Aranjamentelor multilaterale (Convenţia de la Nairobi) S-a adoptat de asemenea. îşi îndeplineşte acest rol prin adoptarea:      Unei reţele vamale globale (regional intelligence) Oficii de legătură (Liaison offices) Băncii de date a O. 2. Acest scop este să facă administraţiile vamale mai încrezătoare în:     Adaptarea constantă la schimbările frecvente ale mediului economic Mai buna folosire a resurselor Perfecţionarea managementului şi a gestiunii resurselor umane Oferirea unor servicii prompte.6.I.

Doar anumite proceduri pot fi aplicate în interiorul unei perioade de . pentru asigurarea consistenţei în folosirea U. Se putea adera acceptând acordul cadru şi una dintre anexe. Varianta revizuită a Convenţiei de la Kyoto cuprind. Totuşi. In Declaraţia de la Arusha din1993 directorii generali şi comisarii vamali au reiterat importanţa acestei sensibile probleme. Ea s-a constituit într-un pachet instituţional care descria formalităţile de îndeplinit pentru a deveni parte semnatară şi 31 de anexe cu privire la procedurile vamale specifice.I. Ca şi ineficienţa. Folosirea tehnologiei informaţiilor Folosirea tehnologiei informaţiilor facilitează flexibilitatea şi eficienţa la nivel ul organismelor vamale. Cercurile de afaceri aşteaptă un sşi mai pronunţat nivel de integritate din partea lucrătorilor vamali precum şi de la poliţie şi organele judecătoreşti. fiecare cuprinzând.-EDIFACT pentru mesajele vamale. sunt necesare eforturi adecvate în continuare chiar dacă s-au întreprins deja următorii paşi     Sistemul de informaţii în timp real Eforturile de dezvoltare a unei metodologii specifice unui cod pentru o unică expediere Modelul O. pe lângă textul de bază o anexă orizontală şi 10 anexe specifice. Această problemă va rămâne sensibilă atâta vreme cât condiţiile de muncă din anumite ţări (salarii. Revizuirea Convenţiei de la Kyoto Convenţia iniţială din anul 1973 de la Kyoto avea menirea de a contribui la simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale dar a avut o serie de slăbiciuni. În prezent. practici şi recomandări standard.V. perspective profesionale) rămân inadecvate iar corupţia este o stare de fapt.POLITICI COMERCIALE 109 Integritatea comportamentală Faptul că problema integrităţii la nivelul organismelor vamale se discutaă tot mai des şi mai deschis arată creşterea deschiderii acestora pe fond de transparenţă. corupţia poate efectiv restricţiona comerţul pentru că implică timp şi costuri suplimentare.V.I. pentru a deveni semnatar trebuie acceptate integral toate anexele.N. Această procedură făcea posibilă aderarea doar ca gest politic fără angajamentul de a modifica legislaţia şi procedurile vamale naţionale. aderarea fiind cu rezerve. de date vamale comune( bazat pe iniţiativa G 7 de a reduce volumul de informaţii vamale cerute cu ocazia îndeplinirii formalităţilor Ghidul O. Organizaţia Vamală Internaţională a elaborat un Plan de Acţiune pentru Integritate.

De când O. Conform unei definiţii date de Centrul Naţiunilor Unite pentru Facilitarea Procedurilor şi Practicilor Administrative. Rundele de negocieri GATT Anul 1947 1949 1951 1956 1960-1961 1964-1967 Locul/numele Geneva Annency Torquay Geneva Geneva/Runda Dillon Geneva/Runda Problematica Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare Bariere tarifare. sunt încă cele mai vizibile bariere comerciale. este singura organizaţie globală abilitată cu problematica politicilor comerciale în sens larg şi are încă un evident profil politic.(o treime din fluxurile internaţionale de bunuri sunt tranzacţii intracompanii). Trăim în prezent în condiţiile unei pieţe globale în care alocarea optimă a resurselor este fundamentală. Procedurile vamale. comerţul electronic. Procurarea şi oferirea informaţiilor necesare tranzacţiilor cum ar fi numeroasele documente şi formalităţi. livrările just în time şi alte nuanţe logistice permit şi provoacă companiile să se acomodeze la această piaţă globală. Rolul O. Doar aplicarea globală şi uniformă a procedurilor vamale va ajuta în mod real sectorul privat să-şi reducă costurile şi să beneficieze de o autentică liberalizare a comerţului internaţional. O.M. certificate de origine. în pofida eforturilor de simplificare şi armonizare. Facilitarea fluxurilor comerciale poate fi definită în multe moduri. ocupă încă 2-10% din preţul final pe care îl plătesc consumatorii. Dezvoltarea fără precedent a transporturilor pe calea paletizării şi containerizării. nu are şi expertiza tehnică de a se ocupa de marea varietate de bariere comerciale fiind necesară completarea activităţii sale cu alte organisme sectoriale.M. La impresionanta creştere a comerţului internaţional contribuie şi globalizarea producţiei şi rapida circulaţie a bunurilor şi serviciilor în interiorul corporaţiilor şi între acestea. din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare de a schimba produse şi servicii efectiv utile”. facturi.C.C. ea este foarte bine situată pentru a se ocupa şi de gestionarea facilităţilor comerciale. Conform unor estimări reducerea până la eliminare a acestor formalităţi uneori redundante poate genera economii de peste 75 miliarde dolari la scară globală. Comerţ şi Transport (UN CEFACT) facilitarea schimburilor comerciale reprezintă “ activitatea dedicată îmbunătăţirii abilităţii organizaţiilor comerciale.110 POLITICI COMERCIALE tranziţie. explozia sistemelor informatizate. Măsuri antidumping . Evident.C. administrative şi de afaceri.M. Tabel 1.

achiziţii guvernamentale). acordate de ţările dezvoltate celor în curs de dezvoltare de la începutul anilor ´70. Bariere netarifare. Măsuri antidumping. Clauza de salvgardare. Comerţul şi standardele de muncă. la adoptarea Sistemului Generalizat de Preferinţe comerciale nereciproce şi nediscriminatorii . Reglementarea diferendelor. Comerţul şi mediul înconjurător. Reglementarea diferendelor Bariere tarifare. încheiată cu Runda Kennedy în 1967. Acest gen de negociere a înregistrat un mare succes şi a condus la reducerea nivelului mediu al taxelor vamale la nivel mondial de la 40% în 1947 la 5% în prezent în 1968. Prima rundă de negocieri comerciale a avut ca rezultat formularea şi semnarea Acordului General pentru Tarife şi Comerţ şi stabilirea a circa 45 000 concesii tarifare. Produse tropicale. a vizat în primul rând negocierea de concesii tarifare reciproce. Măsuri investiţionale legate de comerţ (TRIMs). exceptându-le de la obligaţia reciprocităţii concesiilor comerciale şi chemând ţările dezvoltate la acordarea de concesii unilaterale în domeniul produselor de interes pentru exportul ţărilor în curs de dezvoltare. obstacole tehnice. Produse agricole. Produse provenind din resurse naturale. Crearea OMC Reglementarea diferendelor. Clauza de salvgardare. Comerţul cu produse agricole.POLITICI COMERCIALE 111 1973-1979 Kennedy Geneva/Runda Tokyo Geneva/Runda Uruguay 1986-1994 ? Runda Mileniului Bariere tarifare. Măsuri antidumping şi compensatorii. în continuare. cu efecte asupra a peste 50% din comerţul mondial al perioadei respective. Produse textile. Măsuri investiţionale legate de comerţ. Clauza de abilitare. Bariere netarifare. Comerţul cu servicii. Produse agricole. Aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPs). . Comerţul şi mediul înconjurător. Aceste prevederi au dus. Aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală. Comerţul cu produse modificate genetic Rezultatele rundelor de negocieri multilaterale GATT . Politica concurenţei. Comerţul electronic. Comerţul cu servicii. Partea a IV-a a fost adăugată la GATT. Reguli de origine. numită “Comerţ şi dezvoltare” şi care prevede un statut “special şi diferenţiat” pentru ţările în curs de dezvoltare. Bariere netarifare (administrative. Măsuri compensatorii.OMC pe linia reducerii barierelor tarifare Seria primelor şase runde de negocieri (imaginea 1). Produse tropicale.

iar cel al Angliei cu 35%. Suedia. Elveţia. discuţiile în acest sens ducând la convenirea a 5 000 de concesii tarifare (inclusiv consolidările). Concesiile tarifare convenite au fost următoarele:  la importul de produse industriale. cu efect asupra unui volum al schimburilor multilaterale de 4. Runda de la Geneva – 1955-1956 Această rundă s-a încheiat în mai 1956. la importul de produse industriale şi agricole. ţările capitaliste dezvoltate reduceau taxele vamale. la importul de produse agricole. ţările capitaliste (cele nouă) reduceau nivelul taxelor vamale cu    . Prima parte a negocierilor rundei a fost consacrată discuţiilor cu statele membre CEE în vederea menţinerii concesiilor convenite anterior. a determinat. şi anume “reducerea lineară şi reciprocă a taxelor vamale cu un anumit procent convenit”. Austria.9 miliarde USD. alături de concesii tarifare substanţiale şi negocieri în alte domenii precum barierele netarifare (achiziţii publice. aceste reduceri urmând a fi aplicate la circa 60% din importul total de produse industriale al celor nouă ţări sau grupe de ţări capitaliste. S-a folosit o nouă tehnică de negociere. în decurs de 5 ani. Runda de la Torquay (Anglia) –1950 – 1951 Cele 38 de state participante au negociat un număr de 8 700 concesii tarifare. ţările în curs de dezvoltare au acceptat să facă concesii tarifare sub forma consolidărilor sau a reducerilor de taxe vamale la un număr limitat de produse. în medie cu 35%. Runda Tokyo. Runda Kennedy. ţările participante schimbând între ele 4 300 de concesii tarifare ( în principal consolidări de taxe vamale. A doua parte a negocierilor a vizat continuarea procesului de dezarmare vamală. ţările capitaliste dezvoltate acordau o reducere de până la 41% a taxelor vamale. comerţul cu produse “sensibile” (produse agricole. a condus la reducerea taxelor vamale la 6 300 poziţii şi subpoziţii tarifare. încheiată în 1979.a. care era aplicabilă la circa 30% din importul total de produse agricole al grupului celor nouă ţări capitaliste. Canada. dar care deveneau susceptibile de a fi erodate în condiţiile adoptării tarifului vamal comun al CEE.9 miliarde USD (1977). cel al SUA cu 43%. participante la negocieri (CEE. acestea însemnând o reducere cu 25% a nivelului taxelor vamale faţă de cel din 1948. cu până la 35%. la exportul de produse industriale manufacturate al ţărilor în curs de dezvoltare. SUA. Norvegia şi Finlanda). Runda Dillon-Geneva – 1960. textile. Rezultatul a constat în convenirea a 4 400 de concesii tarifare. în medie. Nivelul mediu al taxelor vamale percepute de CEE s-a redus cu 38%. concesiile vizau un volum al importurilor de 3.112 POLITICI COMERCIALE Runda de la Annecy (Franţa) – aprilie – august 1949 Cele 13 state participante au avut în vedere o nouă scădere a taxelor vamale. obstacole tehnice). produse tropicale) ş. Japonia.

iar 3. cât şi varietăţii problemelor înscrise pe agenda de negocieri. cele nouă ţări capitaliste au acordat concesii vizând un volum de 11 miliarde USD (1977) al acestor exporturi. .POLITICI COMERCIALE 113 o medie ponderată de 27%. cu 40% a taxelor vamale de import pentru produsele industriale şi agricole. cea mai mare parte a reducerilor convenite urmând să fie aplicate în decurs de patru ani. precum şi reintegrarea comerţului cu textile în cadrul normativ al GATT (şi renunţarea la Acordul Multifibre. vizate de concesiile tarifare acordate. principalul rezultat al Rundei Uruguay constă în extinderea procesului de liberalizare a comerţului mondial. prin operarea de noi reduceri ale nivelului taxelor vamale. încheiat anterior). de factură protecţionistă. circa 141 miliarde reprezentau importuri totale ale celor nouă ţări sau grupe de ţări capitaliste. Valoarea totală a schimburilor comerciale afectate de reducerile sau consolidările de taxe vamale s-a cifrat la peste 155 miliarde USD (1977). în medie. ceea ce viza un volum de 28 miliarde USD (1977) al acestor exporturi.  la exporturile de produse agricole ale ţărilor în curs de dezvoltare. atât datorită dificultăţilor cu care se confruntase economia mondială în deceniul opt. ţinând seama de reducerile tarifare convenite. Dintre acestea. în plan tarifar.1 miliarde importuri totale realizate de celelalte ţări dezvoltate. A fost abordată pentru prima oară de o manieră cuprinzătoare liberalizarea comerţului cu produse agricole. Runda Uruguay (1986-1993) s-a dovedit a fi cea mai complexă rundă de negocieri.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful