CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei. de asemenea. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa. In faza de răsad. care cer efort si timp. adică a rodirii. nevoie ei de apa este medie. . acelaşi strat de mulci. practic. după transplantare. Pentru cei ce au solar sau sera. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis. Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. la mutarea ei la locul definitiv. Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. se formează o mică băltoacă. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. lucru ştiut. vor fi reduse la minimum. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. deoarece. Apoi. încât. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. Apoi. care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. polenizarea este compromisa). mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. toate aceste operaţii. deci. deoarece. după aceasta valoare polenul devine lipicios. Iată cum. dar NU ud. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. dar din abundenta. si.

există si excepţii. ca peste noapte. mai ales după ce fructele s-au mărit. Cu toate acestea. din nou. daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. Fireşte. Vorbind de grija. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. fără presiune. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. la prietenul nostru stratul de mulci. Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. . încă o data. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini. udând seara. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. deci. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. Amintesc. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. Astfel.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. Udarea se face folosind dor apa călduţă. seara ar fi cel mai bine. planta va „respira cu uşurinţă”. la îmbolnăvirea plantei in întregime. vom ajuta plantele sa se răcorească. In plus. Graficul de udare a tomatelor: 1. niciodată rece. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. formarea unor fructe mici si diforme. atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. la răsucirea frunzelor si. pana la saturarea substratului. intr-un apoteotic final. si. Totuşi. astfel. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. Se uda. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. de regula. printre rânduri. De ce? Deoarece. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. seara sau dimineaţa foarte devreme.

Daca folosim iarba. mai sunt. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. Pe lângă aceste elemente. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. ne va lăsa plantele in pace. 3. Să vă explic. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că. dupa transplantarea la locul definitiv. cupru. Când hranim. in perioada de coacere a fructelor. Dar daca iarba va fi veştedă. într-un mod mai puţin ştiinţific. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. inflorire. fier. prin descompunerea sa lentă. domnul acarian (păianjen) roşu. împiedică supraîncălzirea substratului şi. deoarece. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. fructificare). De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat. amator de iarba cruda. cam o saptamana. fireste. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. cam ½ de galeata de planta si. ce este cu aceste elemente: . 4. Desigur. în general. fireşte si celelalte. zinc. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. cu ce. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. din belsug. Asta. mangan. Mulcirea este solutia.2. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. Dupa unii specialisti. la fel de importante: magneziu. cu mulcirea ulterioara a plantei. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata. dupa care. calciu. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. in perioada de legare rod (inmugurire. aşa cum procedăm de obicei. bor. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. hrăneşte planta. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu.

Fructele sunt mici. planta rămâne pitică. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. iar rod – mic şi anemic sau deloc. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. de un verde-gălbui. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. cele superioare se află în ∠ de 90º. mai bine o facem mai târziu. . eu aş spune – deloc. devine obeză. la fel şi rodul. Florile se dezvoltă greu. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. ea reacţionează foarte bine la acest element. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. cresc greu şi. Devin sensibile la infecţii. Frunzele se răsucesc spre interior. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. producând multă verdeaţă. de cele mai multe ori – avortează. capătă o culoare întunecată. De aceea. îi conferă imunitate. coacerea este mult întârziată. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. florile sunt mici. tulpinile sunt firave. Pentru a suplini azotul. În lipsa lui. de un verde-albăstrui. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. puţine şi fără gust. ca la rândul lor. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. observăm că frunzele rămân mici. în cămările căreia se găseşte acest „aliment”. la diferenţele de temperatură. Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică. Fructele leagă prost. Când este deficitar. că-s pe lângă toate gardurile. Dacă este în exces. planta se „îngrăşa”. Practic. de multe ori nu apucă să se coacă.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. violaceu-purpurii în partea de jos. În exces. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice.

se reduce suprafaţa de fotosinteză. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. Un fel de delicatesă. cu timpul. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. . din vreme în vreme. Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. sau. ca mai apoi să începe să se usuce. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. cenuşa. când creşte nevoia de magneziu. Nu uitam. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. n-au gust şi aromă. Unele încep să putrezească. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. săpând în jurul ei un mic şanţ. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie.Potasiul – Elementul sănătă ţii. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. niciodată nu e în exces. Şi el se ocupă deimunitatea plantei. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. fireşte. Este bine-venit în orice situaţie. Frunzele tinere se încreţesc. In cantitate insuficientă. Fructele se coc neuniform. îngropăm pe lângă planta matură. Ajută planta să fie rezistentă la boli. mai este magneziul. mijlocul se albeşte şi . bunătate de comoara potasică. În lipsa acestui element apare cloroza. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. Nu pierdem din vedere nici calciul. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. În principiu. Strângem cojile. cele bătrâne devin de un verde închis. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. se lemnifică radial. se usucă şi cad. nefiresc. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. Este preferatul tomatelor.

fier. clor. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. De ce? Deoarece când este prea rece. adică 10 grame la 10 litri de apă. Nu exagerăm cu borul. la plantă. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. molibden. Dar. Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. prea lent. creşterea este încetinită. de regulă. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. cupru. grafic de hrănire. Florile. punctul lor de creştere se înnegreşte. Este foarte util. în loc să ne ajute. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). foarte util. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. şi. cel puţin pentru mine. Acum să trecem în revistă un . Bun. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Dacă este prea cald. mai ales în dezvoltarea. mai ales fosforul. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. . Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. Pentru că. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. să zicem. în cantitate mare devine toxic şi. încep să se răsucească spre interior. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. pentru că. nu pentru că ar fi mai puţin importante. coacerea şi savoarea fructelor. Când h rănim În primul rând. săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. riscăm ca hrana să devină otravă. borul este în cantitate insuficientă. mai rău va face. în pământ. atât de necesar.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. mangan. pică (avortează). iar hrana ajunge greu. nu avem de ce să ne facem temeri inutile.

capre. vacă. După ce. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. dacă vorbim de sintetizate. un pic mai înainte. din buruieni. mraniţă. din puţina mea experienţă. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. oi. plante . De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. folosesc materia primă din zona imediată. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. şi anume: găinaţ de păsări. cu alte cuvinte. iepuri. în cel mai fericit caz. plante medicinale şi aromat-condimentare. făină de oase. îngrăşare organică. drojdie de bere. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. cenuşă. adică. după ce am stresat destul planta. rupt frunze. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. recurgem la. îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. „composturi”. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. preferata mea. cârnit. adică macerate. aşa numita. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. Altminteri. compost. Eu. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană.

uscată. pâine veche. hrişca. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. coji de ou pisate . compost. apa în care am spălat cerealele: orezul. nu are rost deoarece. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot.condimentar – aromatice şi medicinale. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Ei. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. nu mai mult. În rest. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. Mai folosesc: drojdie de bere. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. coji de banane. arpacaşul. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. meiul. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. Cu certitudine. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. usturoi. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. cam o mână – două. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. cartofii în coajă. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere. la care adaug nelipsita cenuşă. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. bine mărunţite. apa în care au fiert vegetalele. şi nu numai. se va transforma în amoniac. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. etc. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. Reţeta 1 . „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. în urma reacţiilor chimice. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. Dar nu disperaţi. Să vă spun cum procedez eu. Combinând-o cu compost. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase.

afară. Timp. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. ţinându-ne de nas. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. adică. stată în soare până se încălzeşte. în felul acestea. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. totuşi. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. în soare. dintrun material destul de dens. tifon. şi. În rest. adică maceratul de urzici. apă. peste ea. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. Strecurăm.urât.Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. cam 1 săptămână – 10 zile. toată masa va rămâne închisă în acesta. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. numai că. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi.10 gr la 10 l apă călduţă. credeţi-mă. adică să nu fie. se economiseşte destul timp. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. Înghesuim în sac urzicile. adăugăm apă până la 10 l şi folosim. Lăsăm acoperit. astfel se împiedică „avortarea” lor. datorită materialului din sac. fără flori şi fără rădăcini. începând cu faza de îmbobocire. adică: croiesc un sac suficient de mare. a rodului. Se întăreşte sistemul imunitar . pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. acopăr cu apă călduţă. . sau nu. şi. folosesc cu mare succes purinul. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. Eu mai adaug şi cenuşă. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. căderea mugurilor florali. aproape de plin. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. lăsăm să se limpezească (decanteze). sau fierbem 15 minute. să le las să se pălească. Scurgem apa limpede. Şi. Stropim 1-2 ori pe săptămână. cam un pahar. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. fireşte. pentru că. pe care-l folosesc să rup urzici. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. apă de ploaie. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . În stare proaspătă.

bogate în potasiu şi magneziu. dar şi pe placul vinetelor. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun.2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). lăsăm la limpezit. fie direct la rădăcină. cartofilor. oricare dintre cele enumerate. ardeilor. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. adăugăm 100 gr drojdie de bere. la 9l de apă. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. laptele degresat sau laptele bătut. O dată la plantare. 1. adăugăm . Se stropeşte planta în întregime. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. Reţeta 6 – Zerul. acoperim. După ce s-a răcit – strecurăm. adăugăm apă fiartă. strecurăm după răcire. amestecăm. Ca şi în alte cazuri. după care se vor pudra cu cenuşă. Reţeta 8 – cojile de banană. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. Plantele se stropesc pe frunze. Opărim cu apă clocotită. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână.

care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate.până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. a doua – în perioada de copilire. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. 1 l pentru fiecare plantă. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. Prasire/afanare/mulcire. la căldură. Aşa că. În mare. după recoltare. Apoi. . alegem cele mai sănătoase şi curate plante. deopotrivă. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. apoi udăm la rădăcină. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. adăugăm apă. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. le uscăm. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). folosim doar buruienele. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. Apoi strecurăm. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse.

confecţionam cilindri din pet-uri. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. Fie vom lua masuri din primele momente. Mai multa forţă – imunitate crescută. practic. udam din plin si. o plantă târâtoare. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj. fie in preajma primului muşuroit. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. In felul acesta. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. dacă încă nu am făcut-o. pe buna dreptate mă veţi întreba. daca nu s-o pierdem definitiv. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. ne va scuti de celelalte doua operaţii. Muşuroind înainte de vreme. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. respectiv tulpina lunginduse. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe.Mulcirea. acela este timpul propice de a fi muşuroită. pentru a mulci. e bine. mult mai simplu. fiind destul spaţiu. lemn. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. Numai ca. are culoarea verde. care vor hrăni mai bine planta. plastic de jur-împrejurul plantei sau. pământul de la muşuroire nu va . totuşi. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina. Nu uitaţi ca roşia este . adică exact de la plantarea la locul definitiv. abia după aceea presăram stratul de mulci. Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire. Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. la bază. totodată pot sa si mulcesc. Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând. îmbrăcând astfel planta. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. Bine-bine.

vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. adică se opăresc oleacă din creştere. practic. direct pe pământ. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc.cădea pe laturi. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . sa zicem. carton. sau. Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. adică de prindere. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta. buruieni fără seminţe. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni. sa-i întârziem serios dezvoltarea. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat. rumeguş. se va menţine la locul lui. rădăcinile hrănesc tulpina. Astfel. in cel mai fericit caz. iarbă. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc. Aşa deci. ca se pricepe de minune la aşa ceva. Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”. Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”. următoarea . Dar daca întârziem. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. Pe lângă acest beneficiu. continuu planta. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. atât de necesar plantei si coacerii fructelor. Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. prin care hrana ajunge la frunze. care vor hrăni.

dar si la cele medii. cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. este bine să pulverizăm.după vreo alte 10 – 15 zile. Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). care. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte. Daca răsadul este înalt. chiar şi la cele crescute „afară”. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. Un moment deloc de neglijat. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. măcar de 2 ori pe săptămână. se formează pe o singura tulpina. sub ciorchini. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. pentru o mai buna susţinere a lor. zilnic. şi mai târziu şi pe fructe. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. în zilele însorite. cusoluţie de acid boric (1 . Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. de regula. nu necesită legarea. atâta timp cât sunt în floare. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. sau. Polenizarea. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. Fireşte ca roşiile. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). Cât de des? Dacă se poate. trecem imediat si la prinderea sa. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică. Operaţia de legare va începe. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. adică a căderii lor. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. pe la orele amiezii. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă.

Din ele. în urma ruperii.la 10l de apă călduţă). se va cicatriza mai greu. Formarea sau modelarea prin copilire.linguriţă – sau 10 grame . mai dezvoltaţi. dragii mei prieteni. Şi tot legat de flori. cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. un surplus de energie. necesitând. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. viitoarele fructe sunt diforme. să reţinem că florile „bătute”.soluţie de lapte degresat. deloc plăcută. din nou. deoarece ele se formează diferit. . când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. Astfel se ajunge la situaţia. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. cu atât rana. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. kefir. Aşadar. recolta. oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. Aşa că îndepărtaţi-le. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. dar este absolut necesară. deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. Neîndepărtându-i. fiţi atenţi ce fel de creştere au. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod).

Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru.5 şi trei metri. devreme. vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată). pe răcoare. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. astfel: in cazul formării în doua tulpini. Copilirea se face. Ei. de obicei. Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. care nu va mai permite refacerea unuia nou. pe toată durata dezvoltării lor. . în dimineţile însorite. mai rar în doua tulpini. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. Pentru formarea în trei tulpini. Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. în aşa fel . dar după ce s-a uscat roua. de aceea se vor forma într-una. ele vor fi copilite sistematic. ca rănile să se vindece repede. înafara celui deal doilea còpil. cuprinsă între 1. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. de regulă. Unii susţin cele prezentate. sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. apucând-o la 1 cm de bază. De pildă. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. aici părerile sunt împărţite. şi într-un caz şi în celălalt. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. Asta înseamnă că. Dar. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. le recunoaştem după înălţimea lor.

care cresc în formă de tufă. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. Productivitatea lor este scăzută. pe balcon. ci cate una-două. Atenţie. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. astfel. De ce? Desigur. după care se opreşte din creştere. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. neapărat. Prin îndepărtarea frunzelor. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. o recoltă. aşa zis pitice. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. Cârnitul Sau „Ciupitul”. prin îndepărtarea frunzelor. Există şi roşii. mai pe limba amatorului. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. şi se formează fructele. deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini. continuăm să rupem şi de sub al doilea. aerul trece liber. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. În plus. pentru a nu obosi planta. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. pentru a nu stresa planta. Explicaţia este simplă. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. fără să se dorească. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. etaj cu etaj. Numai că acest lucru se va face treptat. pe măsură ce cresc. apoi. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. îndepărtarea prin rupere. şi. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. terasă. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. suprafaţa de evaporare a apei scade . Roşii pitice. frunză cu frunză.

să tratăm şi să călim seminţele. sau. sau în suc de Aloe Vera. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. cu un nume exotic. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. care implică rupere. în soluţie . că avem ac şi de cojocul ei. estemană. altminteri: Phytophthora infestans. însă. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă. Ele. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. Ca să ştim când este bine să ne oprim. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. să ştiţi. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. De reţinut: după orişice operaţie. însă. Nici udat şi nici hrănit. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. planta ce va să se nască. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. mai întâi de toate. îndepărtare. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor.brusc. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. în termen popular. mană. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă. fiind în convalescenţa. Regula nu se aplică la cele înalte. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. dragi grădinarii. trebuie să reţinem. ciupire. Dar. fireşte. boală micotică. Cum? Înainte de a fi însămânţate. Ca pe viitor. Cu ce înce pem? Cu seminţele. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. să plesnească de sănătate trebuie.

ca să nu îngreunez solul cu el. maximum două. Iodul se va lupta cu bacteriile. rostopască. se freacă bine cu galss-papir. Încerc să-l evit. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. ca să-i îndepărtăm stratul protector. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. tătăneasă. eu fug de preparatele ce conţin cupru. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. în infuzie din: urzică. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. trecem un fir de cupru. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . Fireşte. în mare măsură. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. dintre variantele înşirate. Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. Se desface sârma din învelişul său. etc. urzică + coada calului. Apoi urmează călirea. dar. Asta nu înseamnă. care ne scuteşte. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. întăreşte ţesutul plantei. pe cât posibil. dar şi o hrană delicioasă. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. . Urmează faza de răsad. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). vom alege una. în general. Coada calului. Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. nici pe departe. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. cât de multe ore pe zi va fi posibil. nu contează. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . ca alţi grădinari să nu îl folosească. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene.de acid boric sau bicarbonat de sodiu.

Este un antibiotic natural. astfel. dăunătoare. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. în general. Se pare. astfel. Profilactic semănăm pe brazdă. molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai. puţin mai jos de prima frunza adevărată. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. Cuprul este un element. da? Ce întâlneşte seva. transversal. vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. în drumul ei? Firul de cupru.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. Maceratul de usturoi. Şi. Firul îl trecem. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. Trecând prin zona cu pricina. spre rădăcină. ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. la un moment dat. fireşte. sau printre plante. “Mustăţile” rămase se dau în jos. muştar alb sau crăiţe. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază.

O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. adăugăm una-două linguri săpun lichid. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. Strecurăm. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. care are rol de doică şi de apărător. dar şi a afidelor şi acarienilor. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. buna prietenă. O preparăm în felul următor: 1. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Urzica. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). atunci vom stropi ceva mai des. Strecurăm. pătării brune. dar nu e obligatoriu. Apoi. adăugăm. mai bine o zi. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă.cald preţ de 5 zile. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. Apoi. maximum 10. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. la macerat. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare. de preferinţă întunecate. după ce strecurăm. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. ţinem de azi pe mâine în soare. pin etc. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. Strecurăm. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă.

Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. . Avortarea florilor. insuficientă umiditate sau. spun specialiştii. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. ca apa să ajungă. prin metoda ce vi-o voi spune. cât de des posibil. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. Din varii motive (diferenţe de temperatură. apoi pudrăm cenuşă din belşug. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. la ultimele firicele ale rădăcinii. care apare. Şi. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. 2. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. În afară de mană. Asta. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. din greşeli sau din aducere aminte. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . dimpotrivă. seara. în exces. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. uite aşa am ajuns la liman. Restul îl vom învăţa pe parcurs. Ştim acum câte puţin din fiecare. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. Astfel.metilen. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. în funcţie de soi. adânc. mai ales în perioada de formare a fructelor. Vom stropi mai des. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. Astfel. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. iar domnul putregai atât aşteaptă. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină. Stropim o dată la 2 săptămâni. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. înainte de culcare. aşa. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci.

Tomata se udă rar . 7. dar are pretenţii la bucate alese: azot. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. fier. 8. Nu scăpaţi momentul copilirii. fosfor. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. grăbeşte coacerea fructelor. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. devin sensibile la boli şi dăunători. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. fructele şi seminţele. însă. Rezultatele sunt pe măsură. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. Borul şi manganul – în calitate de hrană. dar şi peste 30º încetează creşterea. Tomata ţine la silueta ei. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. fireşte. Sub 16º. Azot – în cantitate moderată. magneziu – în primul rând – urmate de bor. cupru mangan. apar petele brune. dar. Tomata iubeşte nespus lumina. Fructele se coc greu. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. Atenţie. 6. 5. nu leagă. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. . Fosfor – în cantitate mai mică. Nu este o mare mancăcioasă. dar din belşug cu apă stată la soare. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). dar obligatoriu. işi schimbă gustul şi aroma. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. planta „avortează” florile sau fructele. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. potasiu. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. În lipsa luminii. De el au nevoie rădăcinile. Magneziul – în cantitate mare. îi conferă rezistenţă la frig. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult.4. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. iar sub 3º moare. creşte calitatea fructelor. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. 9. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. va pierde rodul.

ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) . dar şi mai bine. iar hrana nu mai ajunge la destinatar.nu-i place azotul în exces. Mulciţi plantele.10. sub formă de macerat de găinaţ. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură . Îl vom administra cu precădere la început. macerat de urzică. . Tomata trebuie susţinută. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: . După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes.nu-i place bălegarul proaspăt. Muşuroiţi planta.nu-i place udatul în exces. 11. deoarece singură nu o poate face. 13. iar tomatele vor fi nespus de fericite. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe . şi nici îngrăşămintele minerale în exces . şi vă veţi uşura munca. chiar urăşte.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. .detestă umiditatea.nu-i place. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful