CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

deoarece. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. după transplantare. Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. Pentru cei ce au solar sau sera. Apoi. adică a rodirii. de asemenea. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. dar NU ud. la mutarea ei la locul definitiv. vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. Iată cum.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. se formează o mică băltoacă. dar din abundenta. In faza de răsad. polenizarea este compromisa). pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis. Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. care cer efort si timp. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. practic. mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. deci. Apoi. încât. le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. vor fi reduse la minimum. . iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. lucru ştiut. toate aceste operaţii. acelaşi strat de mulci. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. deoarece. după aceasta valoare polenul devine lipicios. nevoie ei de apa este medie. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei. si.

pana la saturarea substratului.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. de regula. In plus. Se uda. udând seara. Udarea se face folosind dor apa călduţă. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. formarea unor fructe mici si diforme. mai ales după ce fructele s-au mărit. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. ca peste noapte. Fireşte. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini. la îmbolnăvirea plantei in întregime. Graficul de udare a tomatelor: 1. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. vom ajuta plantele sa se răcorească. încă o data. există si excepţii. . seara sau dimineaţa foarte devreme. la răsucirea frunzelor si. intr-un apoteotic final. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. si. seara ar fi cel mai bine. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. printre rânduri. astfel. Cu toate acestea. când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. la prietenul nostru stratul de mulci. planta va „respira cu uşurinţă”. Totuşi. deci. niciodată rece. Vorbind de grija. din nou. Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. fără presiune. De ce? Deoarece. Amintesc. Astfel. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului.

Dupa unii specialisti. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. dupa care. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. Desigur. calciu. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. mai sunt. dupa transplantarea la locul definitiv. cu ce. hrăneşte planta. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. într-un mod mai puţin ştiinţific. din belsug. fireste. 4. cupru. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că. amator de iarba cruda. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. in perioada de legare rod (inmugurire. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat. zinc. în general. Daca folosim iarba. la fel de importante: magneziu. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. cam ½ de galeata de planta si. 3. prin descompunerea sa lentă. Când hranim. ce este cu aceste elemente: . cam o saptamana. fier. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). aşa cum procedăm de obicei. bor. Dar daca iarba va fi veştedă. Să vă explic. Mulcirea este solutia. Asta. mangan. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata. fructificare). domnul acarian (păianjen) roşu. cu mulcirea ulterioara a plantei. inflorire. ne va lăsa plantele in pace. deoarece. in perioada de coacere a fructelor. împiedică supraîncălzirea substratului şi.2. fireşte si celelalte. Pe lângă aceste elemente.

În exces. violaceu-purpurii în partea de jos. îi conferă imunitate. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. Fructele sunt mici. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. la fel şi rodul. cele superioare se află în ∠ de 90º. puţine şi fără gust. planta rămâne pitică. în cămările căreia se găseşte acest „aliment”.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. Frunzele se răsucesc spre interior. Fructele leagă prost. de multe ori nu apucă să se coacă. Florile se dezvoltă greu. florile sunt mici. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. de un verde-albăstrui. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. eu aş spune – deloc. că-s pe lângă toate gardurile. de cele mai multe ori – avortează. devine obeză. De aceea. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. Devin sensibile la infecţii. Practic. cresc greu şi. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. mai bine o facem mai târziu. . producând multă verdeaţă. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. la diferenţele de temperatură. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. Pentru a suplini azotul. coacerea este mult întârziată. de un verde-gălbui. Dacă este în exces. planta se „îngrăşa”. observăm că frunzele rămân mici. În lipsa lui. Când este deficitar. Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică. tulpinile sunt firave. ca la rândul lor. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. iar rod – mic şi anemic sau deloc. ea reacţionează foarte bine la acest element. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. capătă o culoare întunecată.

. se usucă şi cad. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. In cantitate insuficientă. În principiu. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. mijlocul se albeşte şi . Şi el se ocupă deimunitatea plantei. sau. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. Este bine-venit în orice situaţie. ca mai apoi să începe să se usuce. Este preferatul tomatelor. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. se lemnifică radial. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. bunătate de comoara potasică. cu timpul. mai este magneziul. cele bătrâne devin de un verde închis. Ajută planta să fie rezistentă la boli. Fructele se coc neuniform. din vreme în vreme. Frunzele tinere se încreţesc. cenuşa. Unele încep să putrezească. săpând în jurul ei un mic şanţ. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. n-au gust şi aromă. îngropăm pe lângă planta matură. Nu pierdem din vedere nici calciul. Strângem cojile. fireşte. nefiresc. se reduce suprafaţa de fotosinteză. când creşte nevoia de magneziu. niciodată nu e în exces. Nu uitam. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor.Potasiul – Elementul sănătă ţii. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). În lipsa acestui element apare cloroza. Un fel de delicatesă. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului.

mai ales în dezvoltarea. grafic de hrănire. Florile. Când h rănim În primul rând.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. încep să se răsucească spre interior. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. iar hrana ajunge greu. nu pentru că ar fi mai puţin importante. Acum să trecem în revistă un . Este foarte util. Dacă este prea cald. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. în cantitate mare devine toxic şi. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). adică 10 grame la 10 litri de apă. creşterea este încetinită. atât de necesar. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). pică (avortează). este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Nu exagerăm cu borul. clor. punctul lor de creştere se înnegreşte. coacerea şi savoarea fructelor. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. borul este în cantitate insuficientă. mangan. Dar. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. molibden. De ce? Deoarece când este prea rece. mai rău va face.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. de regulă. cupru. să zicem. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. în loc să ne ajute. cel puţin pentru mine. fier. în pământ. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. foarte util. săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. riscăm ca hrana să devină otravă. prea lent. Pentru că. mai ales fosforul. pentru că. . Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. la plantă. şi. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Bun. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap.

adică. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. îngrăşare organică.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. şi anume: găinaţ de păsări. un pic mai înainte. adică macerate. din puţina mea experienţă. cu alte cuvinte. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. Eu. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. „composturi”. recurgem la. iepuri. făină de oase. din buruieni. plante . dacă vorbim de sintetizate. aşa numita. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. oi. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. preferata mea. După ce. folosesc materia primă din zona imediată. rupt frunze. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. vacă. Altminteri. cârnit. capre. mraniţă. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. cenuşă. după ce am stresat destul planta. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. în cel mai fericit caz. drojdie de bere. plante medicinale şi aromat-condimentare. compost.

Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. nu mai mult. coji de ou pisate . o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. apa în care au fiert vegetalele. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. hrişca. Ei. Combinând-o cu compost. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. etc. cam o mână – două. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. la care adaug nelipsita cenuşă. coji de banane. în urma reacţiilor chimice. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. Reţeta 1 . „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . pâine veche. Să vă spun cum procedez eu. şi nu numai. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. se va transforma în amoniac.condimentar – aromatice şi medicinale. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. bine mărunţite. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. meiul. arpacaşul. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. Mai folosesc: drojdie de bere. uscată. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. apa în care am spălat cerealele: orezul. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. nu are rost deoarece. Cu certitudine. compost. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. Dar nu disperaţi. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. usturoi. cartofii în coajă. În rest. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ.

totuşi. se economiseşte destul timp. dintrun material destul de dens.Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . afară. Strecurăm. adăugăm apă până la 10 l şi folosim. pentru că. peste ea. în felul acestea. tifon. Scurgem apa limpede. stată în soare până se încălzeşte. adică să nu fie. căderea mugurilor florali. numai că. apă de ploaie. a rodului. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. sau fierbem 15 minute. acopăr cu apă călduţă. adică maceratul de urzici. folosesc cu mare succes purinul. să le las să se pălească. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. În rest. apă. cam 1 săptămână – 10 zile. în soare. Timp. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. astfel se împiedică „avortarea” lor. cam un pahar. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. Eu mai adaug şi cenuşă. lăsăm să se limpezească (decanteze). concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. începând cu faza de îmbobocire. Înghesuim în sac urzicile. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. adică: croiesc un sac suficient de mare. În stare proaspătă. fireşte. Se întăreşte sistemul imunitar . . Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. sau nu. datorită materialului din sac. şi. adică. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. ţinându-ne de nas. şi. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. pe care-l folosesc să rup urzici. aproape de plin. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. fără flori şi fără rădăcini.10 gr la 10 l apă călduţă.urât. toată masa va rămâne închisă în acesta. Stropim 1-2 ori pe săptămână. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. credeţi-mă. Lăsăm acoperit. Şi. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”.

adăugăm . dar şi pe placul vinetelor. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. acoperim. bogate în potasiu şi magneziu. Reţeta 8 – cojile de banană. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. laptele degresat sau laptele bătut.2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. strecurăm după răcire. lăsăm la limpezit. După ce s-a răcit – strecurăm. adăugăm apă fiartă. Ca şi în alte cazuri. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. oricare dintre cele enumerate. Reţeta 6 – Zerul. ardeilor. 1. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. O dată la plantare. fie direct la rădăcină. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. adăugăm 100 gr drojdie de bere. la 9l de apă. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Plantele se stropesc pe frunze. cartofilor. după care se vor pudra cu cenuşă. Opărim cu apă clocotită. amestecăm.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. Se stropeşte planta în întregime.

care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. 1 l pentru fiecare plantă. adăugăm apă. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . Apoi. la căldură. Aşa că. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. folosim doar buruienele. Prasire/afanare/mulcire. deopotrivă. Apoi strecurăm. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. le uscăm. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. În mare. apoi udăm la rădăcină. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. după recoltare. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. . încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. a doua – în perioada de copilire. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi.până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric.

Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe. acela este timpul propice de a fi muşuroită. pentru a mulci. totodată pot sa si mulcesc. confecţionam cilindri din pet-uri. Fie vom lua masuri din primele momente. totuşi. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. abia după aceea presăram stratul de mulci. Numai ca. îmbrăcând astfel planta. Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. plastic de jur-împrejurul plantei sau. fie in preajma primului muşuroit. udam din plin si. Nu uitaţi ca roşia este . Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând. In felul acesta. pământul de la muşuroire nu va . fiind destul spaţiu. e bine. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. Muşuroind înainte de vreme. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj. la bază. practic. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. dacă încă nu am făcut-o. adică exact de la plantarea la locul definitiv. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. mult mai simplu. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. are culoarea verde. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. daca nu s-o pierdem definitiv. care vor hrăni mai bine planta. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. pe buna dreptate mă veţi întreba. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard. lemn.Mulcirea. ne va scuti de celelalte doua operaţii. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. o plantă târâtoare. Bine-bine. Mai multa forţă – imunitate crescută. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. respectiv tulpina lunginduse.

prin care hrana ajunge la frunze. practic. Pe lângă acest beneficiu. rumeguş. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”. atât de necesar plantei si coacerii fructelor. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. următoarea . iarbă. se va menţine la locul lui. buruieni fără seminţe. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc. sa-i întârziem serios dezvoltarea. Dar daca întârziem. adică de prindere. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni. vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. Astfel. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”.cădea pe laturi. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. direct pe pământ. continuu planta. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. care vor hrăni. Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. sau. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . Aşa deci. sa zicem. rădăcinile hrănesc tulpina. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc. in cel mai fericit caz. carton. ca se pricepe de minune la aşa ceva. adică se opăresc oleacă din creştere. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta.

care. Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică. trecem imediat si la prinderea sa. Daca răsadul este înalt. se formează pe o singura tulpina. pe la orele amiezii. este bine să pulverizăm. Cât de des? Dacă se poate. nu necesită legarea. cusoluţie de acid boric (1 . sub ciorchini. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. în zilele însorite. de regula. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte.după vreo alte 10 – 15 zile. şi mai târziu şi pe fructe. dar si la cele medii. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă. Polenizarea. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. chiar şi la cele crescute „afară”. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. Un moment deloc de neglijat. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. pentru o mai buna susţinere a lor. Fireşte ca roşiile. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). zilnic. atâta timp cât sunt în floare. Operaţia de legare va începe. măcar de 2 ori pe săptămână. cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. adică a căderii lor. sau.

soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). recolta. necesitând. în urma ruperii. Şi tot legat de flori. . un surplus de energie. Astfel se ajunge la situaţia. deoarece ele se formează diferit. mai dezvoltaţi. oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. viitoarele fructe sunt diforme.soluţie de lapte degresat. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). să reţinem că florile „bătute”.la 10l de apă călduţă). Din ele. cu atât rana. când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. Aşadar. dar este absolut necesară. Neîndepărtându-i. Aşa că îndepărtaţi-le. din nou.linguriţă – sau 10 grame . de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. dragii mei prieteni. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. fiţi atenţi ce fel de creştere au. se va cicatriza mai greu. cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. Formarea sau modelarea prin copilire. deloc plăcută. kefir.

apucând-o la 1 cm de bază. pe toată durata dezvoltării lor. ele vor fi copilite sistematic. ca rănile să se vindece repede. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. . pe răcoare. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. Ei. de obicei.Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. de aceea se vor forma într-una. Pentru formarea în trei tulpini. de regulă. care nu va mai permite refacerea unuia nou. în dimineţile însorite. în aşa fel . sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată). mai rar în doua tulpini.5 şi trei metri. Copilirea se face. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. devreme. De pildă. astfel: in cazul formării în doua tulpini. cuprinsă între 1. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. Unii susţin cele prezentate. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. aici părerile sunt împărţite. vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. le recunoaştem după înălţimea lor. Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. Asta înseamnă că. înafara celui deal doilea còpil. dar după ce s-a uscat roua. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. şi într-un caz şi în celălalt. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. Dar. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază.

prin îndepărtarea frunzelor.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. fără să se dorească. suprafaţa de evaporare a apei scade . şi. pentru a nu obosi planta. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. frunză cu frunză. Explicaţia este simplă. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. care cresc în formă de tufă. Productivitatea lor este scăzută. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. Există şi roşii. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. Prin îndepărtarea frunzelor. astfel. o recoltă. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. pe măsură ce cresc. şi se formează fructele. Numai că acest lucru se va face treptat. pe balcon. după care se opreşte din creştere. Atenţie. În plus. etaj cu etaj. continuăm să rupem şi de sub al doilea. terasă. Roşii pitice. mai pe limba amatorului. ci cate una-două. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. De ce? Desigur. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. pentru a nu stresa planta. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. apoi. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. Cârnitul Sau „Ciupitul”. neapărat. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. îndepărtarea prin rupere. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. aerul trece liber. aşa zis pitice.

Cum? Înainte de a fi însămânţate. boală micotică. să ştiţi. în soluţie . cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. sau. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. fireşte. însă. De reţinut: după orişice operaţie. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. cu un nume exotic. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. estemană. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. să plesnească de sănătate trebuie. trebuie să reţinem. în termen popular. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. altminteri: Phytophthora infestans. planta ce va să se nască. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. mai întâi de toate. Regula nu se aplică la cele înalte. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. Ca pe viitor. Ca să ştim când este bine să ne oprim. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă. fiind în convalescenţa. dragi grădinarii. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. să tratăm şi să călim seminţele. mană. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. Ele. Nici udat şi nici hrănit. care implică rupere. Cu ce înce pem? Cu seminţele. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. sau în suc de Aloe Vera. Dar. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă.brusc. În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. însă. că avem ac şi de cojocul ei. îndepărtare. ciupire.

iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene. Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. . găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. care ne scuteşte. urzică + coada calului. Coada calului. rostopască. Se desface sârma din învelişul său. ca să nu îngreunez solul cu el. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. în infuzie din: urzică. Fireşte. Iodul se va lupta cu bacteriile. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. vom alege una. întăreşte ţesutul plantei. în mare măsură. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. ca alţi grădinari să nu îl folosească. etc. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. dintre variantele înşirate. Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. Încerc să-l evit. pe cât posibil. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. se freacă bine cu galss-papir. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. Asta nu înseamnă. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. nu contează. cât de multe ore pe zi va fi posibil. eu fug de preparatele ce conţin cupru. ca să-i îndepărtăm stratul protector. nici pe departe. maximum două. trecem un fir de cupru.de acid boric sau bicarbonat de sodiu. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. dar. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . Apoi urmează călirea. Urmează faza de răsad. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . tătăneasă. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). dar şi o hrană delicioasă. în general.

spre rădăcină. care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. Se pare. puţin mai jos de prima frunza adevărată. la un moment dat. molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. Maceratul de usturoi. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. transversal. sau printre plante. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. astfel. dăunătoare. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul. Cuprul este un element. astfel. Profilactic semănăm pe brazdă. în general. Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. fireşte. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. în drumul ei? Firul de cupru. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. Trecând prin zona cu pricina. muştar alb sau crăiţe. “Mustăţile” rămase se dau în jos. Este un antibiotic natural. da? Ce întâlneşte seva. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . Şi. Firul îl trecem.

buna prietenă. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. O preparăm în felul următor: 1. dar şi a afidelor şi acarienilor. care are rol de doică şi de apărător. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. adăugăm. Strecurăm. de preferinţă întunecate. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. mai bine o zi. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. Apoi. ţinem de azi pe mâine în soare. Strecurăm.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. pin etc. după ce strecurăm. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. la macerat. Urzica. O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . Apoi. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. atunci vom stropi ceva mai des. O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. pătării brune. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine.cald preţ de 5 zile. Strecurăm. adăugăm una-două linguri săpun lichid. dar nu e obligatoriu. Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare. maximum 10.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. ca apa să ajungă. la ultimele firicele ale rădăcinii. uite aşa am ajuns la liman. insuficientă umiditate sau. Astfel.metilen. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci. Restul îl vom învăţa pe parcurs. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . cât de des posibil. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. . În afară de mană. apoi pudrăm cenuşă din belşug. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. adânc. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. în funcţie de soi. Stropim o dată la 2 săptămâni. înainte de culcare. dimpotrivă. Vom stropi mai des. Din varii motive (diferenţe de temperatură. Astfel. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. din greşeli sau din aducere aminte. Avortarea florilor. seara. Ştim acum câte puţin din fiecare. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. mai ales în perioada de formare a fructelor. iar domnul putregai atât aşteaptă. spun specialiştii. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. Asta. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. aşa. în exces. Şi. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. 2. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. care apare. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. prin metoda ce vi-o voi spune.

altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. Fructele se coc greu. însă. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. va pierde rodul. creşte calitatea fructelor. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. În lipsa luminii. Atenţie. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. 7. planta „avortează” florile sau fructele. 6.4. dar şi peste 30º încetează creşterea. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. . grăbeşte coacerea fructelor. fireşte. Tomata ţine la silueta ei. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Magneziul – în cantitate mare. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. îi conferă rezistenţă la frig. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. apar petele brune. fier. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. potasiu. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. Tomata se udă rar . De el au nevoie rădăcinile. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. 5. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. dar. Sub 16º. Tomata iubeşte nespus lumina. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Borul şi manganul – în calitate de hrană. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. magneziu – în primul rând – urmate de bor. 9. Rezultatele sunt pe măsură. fosfor. fructele şi seminţele. iar sub 3º moare. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. 8. işi schimbă gustul şi aroma. dar are pretenţii la bucate alese: azot. Azot – în cantitate moderată. cupru mangan. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). nu leagă. dar din belşug cu apă stată la soare. Nu scăpaţi momentul copilirii. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. dar obligatoriu. Fosfor – în cantitate mai mică. Nu este o mare mancăcioasă. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. devin sensibile la boli şi dăunători.

Muşuroiţi planta.nu-i place azotul în exces. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. . Mulciţi plantele. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes.nu-i place bălegarul proaspăt.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”.nu-i place. . şi vă veţi uşura munca.10. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură . Tomata trebuie susţinută. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe . deoarece singură nu o poate face. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. sub formă de macerat de găinaţ. 11. macerat de urzică. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) . aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: . şi nici îngrăşămintele minerale în exces . dar şi mai bine. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. chiar urăşte. Îl vom administra cu precădere la început.nu-i place udatul în exces. 13. iar tomatele vor fi nespus de fericite.detestă umiditatea.