P. 1
CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR

CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR

|Views: 32|Likes:
Published by Con-Metal Srl Arad

More info:

Published by: Con-Metal Srl Arad on Jul 07, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/23/2014

pdf

text

original

CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. practic. de asemenea. adică a rodirii.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. toate aceste operaţii. Iată cum. le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. la mutarea ei la locul definitiv. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor. pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. Pentru cei ce au solar sau sera. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. polenizarea este compromisa). Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. deci. dar din abundenta. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. încât. acelaşi strat de mulci. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. lucru ştiut. care cer efort si timp. deoarece. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. după transplantare. si. deoarece. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. dar NU ud. nevoie ei de apa este medie. Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei. Apoi. Apoi. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa. In faza de răsad. vor fi reduse la minimum. după aceasta valoare polenul devine lipicios. se formează o mică băltoacă. care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. .

deci. mai ales după ce fructele s-au mărit. astfel. la prietenul nostru stratul de mulci. din nou. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. Cu toate acestea. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. formarea unor fructe mici si diforme. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. seara ar fi cel mai bine. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini. fără presiune. la îmbolnăvirea plantei in întregime. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. planta va „respira cu uşurinţă”. Totuşi. niciodată rece. Graficul de udare a tomatelor: 1. Amintesc. Udarea se face folosind dor apa călduţă. si. încă o data. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. printre rânduri. ca peste noapte. De ce? Deoarece. există si excepţii. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. Fireşte. . Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. udând seara. seara sau dimineaţa foarte devreme. de regula. pana la saturarea substratului. Se uda. intr-un apoteotic final. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. la răsucirea frunzelor si. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. In plus. Astfel. Vorbind de grija. vom ajuta plantele sa se răcorească.

deoarece. inflorire. în general. Daca folosim iarba. Desigur. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. zinc. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). hrăneşte planta. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. într-un mod mai puţin ştiinţific. in perioada de coacere a fructelor. amator de iarba cruda. Mulcirea este solutia. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. fier. calciu. cupru. din belsug. prin descompunerea sa lentă. cam ½ de galeata de planta si. Dupa unii specialisti. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. Să vă explic. 3. dupa care. Asta.2. 4. ce este cu aceste elemente: . fructificare). cu mulcirea ulterioara a plantei. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că. aşa cum procedăm de obicei. Când hranim. dupa transplantarea la locul definitiv. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. cu ce. domnul acarian (păianjen) roşu. la fel de importante: magneziu. bor. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. ne va lăsa plantele in pace. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. mangan. in perioada de legare rod (inmugurire. Dar daca iarba va fi veştedă. fireşte si celelalte. fireste. împiedică supraîncălzirea substratului şi. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. cam o saptamana. Pe lângă aceste elemente. mai sunt. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat.

violaceu-purpurii în partea de jos. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. Dacă este în exces. Pentru a suplini azotul. că-s pe lângă toate gardurile. . Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. Frunzele se răsucesc spre interior. eu aş spune – deloc. de cele mai multe ori – avortează. Fructele sunt mici. Când este deficitar. capătă o culoare întunecată. iar rod – mic şi anemic sau deloc. la diferenţele de temperatură. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă. mai bine o facem mai târziu. de un verde-albăstrui. puţine şi fără gust. cele superioare se află în ∠ de 90º. florile sunt mici. coacerea este mult întârziată. Florile se dezvoltă greu. ea reacţionează foarte bine la acest element. devine obeză. observăm că frunzele rămân mici. tulpinile sunt firave. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. producând multă verdeaţă. Practic. ca la rândul lor. Fructele leagă prost. Devin sensibile la infecţii. îi conferă imunitate. În lipsa lui. planta rămâne pitică. de multe ori nu apucă să se coacă. cresc greu şi. la fel şi rodul. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. în cămările căreia se găseşte acest „aliment”. În exces. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. planta se „îngrăşa”. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. De aceea. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. de un verde-gălbui.

îngropăm pe lângă planta matură. ca mai apoi să începe să se usuce. mijlocul se albeşte şi . În principiu. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. când creşte nevoia de magneziu. Unele încep să putrezească. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. Fructele se coc neuniform. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. Nu uitam. se lemnifică radial. Este bine-venit în orice situaţie. . Este preferatul tomatelor. sau. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. cenuşa. Un fel de delicatesă. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. niciodată nu e în exces. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie.Potasiul – Elementul sănătă ţii. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. cu timpul. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). Strângem cojile. fireşte. mai este magneziul. cele bătrâne devin de un verde închis. nefiresc. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. Nu pierdem din vedere nici calciul. din vreme în vreme. n-au gust şi aromă. se usucă şi cad. săpând în jurul ei un mic şanţ. se reduce suprafaţa de fotosinteză. În lipsa acestui element apare cloroza. Şi el se ocupă deimunitatea plantei. bunătate de comoara potasică. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. In cantitate insuficientă. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Frunzele tinere se încreţesc. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. Ajută planta să fie rezistentă la boli.

Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. adică 10 grame la 10 litri de apă. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. Dacă este prea cald. fier. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. Florile. riscăm ca hrana să devină otravă. pică (avortează). Nu exagerăm cu borul. Este foarte util. mai ales fosforul. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). mai rău va face. Dar. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. . creşterea este încetinită. pentru că. cel puţin pentru mine. prea lent. mangan. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Pentru că. De ce? Deoarece când este prea rece. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. în cantitate mare devine toxic şi. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. la plantă. şi. de regulă. nu pentru că ar fi mai puţin importante. mai ales în dezvoltarea. Acum să trecem în revistă un . foarte util. cupru. atât de necesar. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. încep să se răsucească spre interior. coacerea şi savoarea fructelor. Bun.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. să zicem. în loc să ne ajute. iar hrana ajunge greu. Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). grafic de hrănire. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. punctul lor de creştere se înnegreşte. în pământ. săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. Când h rănim În primul rând. clor. molibden. borul este în cantitate insuficientă.

pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. îngrăşare organică. plante medicinale şi aromat-condimentare. din puţina mea experienţă. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. şi anume: găinaţ de păsări. cenuşă. iepuri. vacă. mraniţă.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. plante . rupt frunze. folosesc materia primă din zona imediată. „composturi”. făină de oase. cârnit. adică. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. drojdie de bere. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. dacă vorbim de sintetizate. un pic mai înainte. după ce am stresat destul planta. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. din buruieni. recurgem la. în cel mai fericit caz. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. După ce. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. compost. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. adică macerate. aşa numita. preferata mea. oi. cu alte cuvinte. capre. Eu. Altminteri. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2.

„Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. cam o mână – două. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. apa în care am spălat cerealele: orezul. cartofii în coajă. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. în urma reacţiilor chimice. arpacaşul. Dar nu disperaţi. În rest. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. meiul. pâine veche. coji de ou pisate .condimentar – aromatice şi medicinale. nu are rost deoarece. nu mai mult. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. se va transforma în amoniac. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. hrişca. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. bine mărunţite. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. Să vă spun cum procedez eu. Reţeta 1 . Mai folosesc: drojdie de bere. coji de banane. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . şi nu numai. uscată. etc. compost. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Ei. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. la care adaug nelipsita cenuşă. usturoi. Combinând-o cu compost. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. Cu certitudine. apa în care au fiert vegetalele. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase.

10 gr la 10 l apă călduţă. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori.Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. pe care-l folosesc să rup urzici. astfel se împiedică „avortarea” lor. folosesc cu mare succes purinul. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. În stare proaspătă. Timp. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. Stropim 1-2 ori pe săptămână. Şi. cam un pahar. Lăsăm acoperit. lăsăm să se limpezească (decanteze). sau nu. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. în felul acestea. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. apă. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. toată masa va rămâne închisă în acesta. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. aproape de plin. fireşte. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. adică să nu fie. În rest. Strecurăm. afară. Se întăreşte sistemul imunitar . adică. credeţi-mă. apă de ploaie. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. numai că. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. dintrun material destul de dens. adică: croiesc un sac suficient de mare. acopăr cu apă călduţă. tifon. Eu mai adaug şi cenuşă. ţinându-ne de nas. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. adăugăm apă până la 10 l şi folosim. se economiseşte destul timp. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. Înghesuim în sac urzicile. şi. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. începând cu faza de îmbobocire. a rodului. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. adică maceratul de urzici. Scurgem apa limpede.urât. pentru că. stată în soare până se încălzeşte. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . totuşi. Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. . căderea mugurilor florali. fără flori şi fără rădăcini. şi. să le las să se pălească. cam 1 săptămână – 10 zile. în soare. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. datorită materialului din sac. peste ea. sau fierbem 15 minute. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia.

Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. amestecăm. bogate în potasiu şi magneziu. adăugăm apă fiartă. Ca şi în alte cazuri. laptele degresat sau laptele bătut. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. Se stropeşte planta în întregime. Reţeta 6 – Zerul. adăugăm 100 gr drojdie de bere. Opărim cu apă clocotită. cartofilor. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. oricare dintre cele enumerate. După ce s-a răcit – strecurăm.2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). fie direct la rădăcină. dar şi pe placul vinetelor. strecurăm după răcire. acoperim. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. la 9l de apă. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. Plantele se stropesc pe frunze. ardeilor. 1. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. lăsăm la limpezit. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. adăugăm . după care se vor pudra cu cenuşă. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. Reţeta 8 – cojile de banană. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. O dată la plantare.

Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. deopotrivă. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. apoi udăm la rădăcină. Apoi. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. adăugăm apă. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. În mare. 1 l pentru fiecare plantă. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă.până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . le uscăm. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. Aşa că. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Apoi strecurăm. folosim doar buruienele. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. a doua – în perioada de copilire. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. . Prasire/afanare/mulcire. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. după recoltare. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). la căldură.

nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. Nu uitaţi ca roşia este . Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. Numai ca. totodată pot sa si mulcesc. lemn. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. dacă încă nu am făcut-o. pământul de la muşuroire nu va . plastic de jur-împrejurul plantei sau. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj. îmbrăcând astfel planta. pentru a mulci. confecţionam cilindri din pet-uri. adică exact de la plantarea la locul definitiv. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. acela este timpul propice de a fi muşuroită. respectiv tulpina lunginduse. daca nu s-o pierdem definitiv. e bine. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe. are culoarea verde.Mulcirea. care vor hrăni mai bine planta. Mai multa forţă – imunitate crescută. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. Bine-bine. pe buna dreptate mă veţi întreba. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. mult mai simplu. ne va scuti de celelalte doua operaţii. udam din plin si. practic. fie in preajma primului muşuroit. Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând. abia după aceea presăram stratul de mulci. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. o plantă târâtoare. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. Fie vom lua masuri din primele momente. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. la bază. Muşuroind înainte de vreme. fiind destul spaţiu. totuşi. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. In felul acesta. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard.

care vor hrăni. rumeguş. carton. sa zicem. se va menţine la locul lui. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. atât de necesar plantei si coacerii fructelor. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. Dar daca întârziem. Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. buruieni fără seminţe. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. rădăcinile hrănesc tulpina. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. adică de prindere. Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. prin care hrana ajunge la frunze. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. sau.cădea pe laturi. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”. direct pe pământ. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc. următoarea . in cel mai fericit caz. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni. Aşa deci. vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. iarbă. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. Pe lângă acest beneficiu. adică se opăresc oleacă din creştere. Astfel. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc. ca se pricepe de minune la aşa ceva. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare. continuu planta. practic. Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. sa-i întârziem serios dezvoltarea. pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”.

atâta timp cât sunt în floare. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). sau. şi mai târziu şi pe fructe. Operaţia de legare va începe. chiar şi la cele crescute „afară”. este bine să pulverizăm. care. de regula. nu necesită legarea. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. Fireşte ca roşiile. măcar de 2 ori pe săptămână. adică a căderii lor. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). Daca răsadul este înalt. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. pentru o mai buna susţinere a lor. Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. dar si la cele medii. zilnic. în zilele însorite. practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. Polenizarea. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. sub ciorchini. se formează pe o singura tulpina. Cât de des? Dacă se poate. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică. cusoluţie de acid boric (1 . chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. Un moment deloc de neglijat. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”.după vreo alte 10 – 15 zile. pe la orele amiezii. La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte. trecem imediat si la prinderea sa.

deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. mai dezvoltaţi. kefir. Astfel se ajunge la situaţia. când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. dragii mei prieteni. deoarece ele se formează diferit. Şi tot legat de flori. Neîndepărtându-i. recolta. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). Aşa că îndepărtaţi-le. . Din ele. cu atât rana.la 10l de apă călduţă). cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. viitoarele fructe sunt diforme.linguriţă – sau 10 grame . fiţi atenţi ce fel de creştere au. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc.soluţie de lapte degresat. un surplus de energie. dar este absolut necesară. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). din nou. deloc plăcută. în urma ruperii. cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. Aşadar. Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. necesitând. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. se va cicatriza mai greu. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. Formarea sau modelarea prin copilire. să reţinem că florile „bătute”.

Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. pe toată durata dezvoltării lor. De pildă. De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. Unii susţin cele prezentate. Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată). Ei. vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. devreme. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. şi într-un caz şi în celălalt. cuprinsă între 1. sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. Dar. Asta înseamnă că. mai rar în doua tulpini. ele vor fi copilite sistematic. de obicei. . acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. de regulă. dar după ce s-a uscat roua. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. pe răcoare. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. Copilirea se face. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. înafara celui deal doilea còpil. în aşa fel . Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). aici părerile sunt împărţite.5 şi trei metri. apucând-o la 1 cm de bază. ca rănile să se vindece repede. în dimineţile însorite. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. care nu va mai permite refacerea unuia nou. Pentru formarea în trei tulpini. astfel: in cazul formării în doua tulpini. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. de aceea se vor forma într-una.Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. le recunoaştem după înălţimea lor.

Prin îndepărtarea frunzelor. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. Atenţie. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. Îndepărtând frunzele devenite inutile. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. Explicaţia este simplă. suprafaţa de evaporare a apei scade . şi se formează fructele. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. frunză cu frunză. deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini. terasă. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. aşa zis pitice. şi. aerul trece liber. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. îndepărtarea prin rupere. prin îndepărtarea frunzelor. Cârnitul Sau „Ciupitul”. mai pe limba amatorului. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. etaj cu etaj. Există şi roşii. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. după care se opreşte din creştere. fără să se dorească. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. apoi. pentru a nu stresa planta. De ce? Desigur. ci cate una-două. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. pentru a nu obosi planta. astfel. În plus. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. neapărat. Productivitatea lor este scăzută. o recoltă.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. Numai că acest lucru se va face treptat. pe balcon. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. pe măsură ce cresc. care cresc în formă de tufă. continuăm să rupem şi de sub al doilea. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. Roşii pitice.

sau. în soluţie . ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă. să plesnească de sănătate trebuie. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. estemană. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. Ca pe viitor. Dar. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. însă. îndepărtare. care implică rupere. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. Ele. cu un nume exotic. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. Nici udat şi nici hrănit. sau în suc de Aloe Vera. să tratăm şi să călim seminţele. Cu ce înce pem? Cu seminţele. dragi grădinarii. altminteri: Phytophthora infestans. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. că avem ac şi de cojocul ei. În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. planta ce va să se nască. Ca să ştim când este bine să ne oprim. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. De reţinut: după orişice operaţie. trebuie să reţinem. fiind în convalescenţa. ciupire. Cum? Înainte de a fi însămânţate. mai întâi de toate. boală micotică. să ştiţi. însă. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. fireşte. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. mană. Regula nu se aplică la cele înalte.brusc. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă. în termen popular.

nu contează. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. etc.de acid boric sau bicarbonat de sodiu. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. vom alege una. în mare măsură. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . dintre variantele înşirate. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. maximum două. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. dar şi o hrană delicioasă. Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. nici pe departe. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. ca alţi grădinari să nu îl folosească. pe cât posibil. ca să-i îndepărtăm stratul protector. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. rostopască. . care ne scuteşte. ca să nu îngreunez solul cu el. se freacă bine cu galss-papir. Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. Încerc să-l evit. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. Asta nu înseamnă. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. Fireşte. dar. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. trecem un fir de cupru. cât de multe ore pe zi va fi posibil. urzică + coada calului. eu fug de preparatele ce conţin cupru. întăreşte ţesutul plantei. în infuzie din: urzică. Urmează faza de răsad. tătăneasă. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . Se desface sârma din învelişul său. Coada calului. Iodul se va lupta cu bacteriile. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. în general. Apoi urmează călirea.

molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. în general. care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. Firul îl trecem. puţin mai jos de prima frunza adevărată. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază. vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. spre rădăcină. dăunătoare. ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. Profilactic semănăm pe brazdă. Se pare. Trecând prin zona cu pricina. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. transversal. astfel. “Mustăţile” rămase se dau în jos. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. la un moment dat. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . Maceratul de usturoi. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul. sau printre plante. da? Ce întâlneşte seva. Este un antibiotic natural. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. fireşte. Şi. muştar alb sau crăiţe. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. astfel. în drumul ei? Firul de cupru.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai. Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. Cuprul este un element.

dar şi a afidelor şi acarienilor. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. Urzica. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. pătării brune. buna prietenă. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. de preferinţă întunecate. O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. după ce strecurăm. Strecurăm. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. mai bine o zi. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). adăugăm una-două linguri săpun lichid. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. pin etc. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. adăugăm. la macerat. Strecurăm. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. dar nu e obligatoriu. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. Strecurăm. O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. care are rol de doică şi de apărător. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare. maximum 10. O preparăm în felul următor: 1. Apoi.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. atunci vom stropi ceva mai des. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor.cald preţ de 5 zile. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. ţinem de azi pe mâine în soare. Apoi.

în exces. . apoi pudrăm cenuşă din belşug. seara. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. adânc. Ştim acum câte puţin din fiecare. mai ales în perioada de formare a fructelor. Asta. 2. În afară de mană. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. Restul îl vom învăţa pe parcurs. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. Astfel. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. din greşeli sau din aducere aminte. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină. dimpotrivă. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. înainte de culcare. ca apa să ajungă. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. prin metoda ce vi-o voi spune. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci. Şi. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. care apare. aşa. Stropim o dată la 2 săptămâni. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . spun specialiştii. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. iar domnul putregai atât aşteaptă. la ultimele firicele ale rădăcinii. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. insuficientă umiditate sau. uite aşa am ajuns la liman. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. Avortarea florilor. Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. în funcţie de soi. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. Vom stropi mai des. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. Astfel.metilen. cât de des posibil. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. Din varii motive (diferenţe de temperatură. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod.

Nu este o mare mancăcioasă. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. 6. Tomata iubeşte nespus lumina. 9. dar şi peste 30º încetează creşterea. nu leagă. Atenţie. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. 8. Tomata ţine la silueta ei. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. 5. dar din belşug cu apă stată la soare. grăbeşte coacerea fructelor. iar sub 3º moare. fier. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. . Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. dar. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. îi conferă rezistenţă la frig. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). dar are pretenţii la bucate alese: azot. Rezultatele sunt pe măsură. Sub 16º. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. devin sensibile la boli şi dăunători. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. cupru mangan. fructele şi seminţele. Fructele se coc greu. planta „avortează” florile sau fructele. 7. Tomata se udă rar . Magneziul – în cantitate mare. Borul şi manganul – în calitate de hrană. potasiu. Nu scăpaţi momentul copilirii. fireşte. De el au nevoie rădăcinile. creşte calitatea fructelor. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. însă. În lipsa luminii. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă.4. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. va pierde rodul. apar petele brune. Azot – în cantitate moderată. fosfor. Fosfor – în cantitate mai mică. dar obligatoriu. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. magneziu – în primul rând – urmate de bor. işi schimbă gustul şi aroma. preferă să se răsfeţe într-unul roditor.

10.detestă umiditatea. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură . 11.nu-i place. şi vă veţi uşura munca. şi nici îngrăşămintele minerale în exces . aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: . Muşuroiţi planta. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. . iar hrana nu mai ajunge la destinatar. Mulciţi plantele. Îl vom administra cu precădere la început. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. .nu-i place azotul în exces. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe . sub formă de macerat de găinaţ. dar şi mai bine.nu-i place udatul în exces. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. deoarece singură nu o poate face.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. macerat de urzică. 13. Tomata trebuie susţinută.nu-i place bălegarul proaspăt. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) . iar tomatele vor fi nespus de fericite. chiar urăşte.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->