CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

. pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. dar din abundenta. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa. deci.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. In faza de răsad. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis. după transplantare. vor fi reduse la minimum. deoarece. deoarece. le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor. Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. care cer efort si timp. toate aceste operaţii. Iată cum. si. acelaşi strat de mulci. se formează o mică băltoacă. Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei. Apoi. Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. lucru ştiut. Pentru cei ce au solar sau sera. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. Apoi. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. la mutarea ei la locul definitiv. încât. practic. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. după aceasta valoare polenul devine lipicios. mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. de asemenea. adică a rodirii. nevoie ei de apa este medie. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. dar NU ud. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. polenizarea este compromisa).

seara ar fi cel mai bine. există si excepţii. planta va „respira cu uşurinţă”. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. Cu toate acestea. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. fără presiune. vom ajuta plantele sa se răcorească. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. la îmbolnăvirea plantei in întregime. din nou. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. si. încă o data. formarea unor fructe mici si diforme. Udarea se face folosind dor apa călduţă. printre rânduri. ca peste noapte. de regula. niciodată rece. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. astfel. la prietenul nostru stratul de mulci. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. seara sau dimineaţa foarte devreme. când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. Se uda. Vorbind de grija. Graficul de udare a tomatelor: 1. Amintesc. intr-un apoteotic final. Astfel. atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. pana la saturarea substratului.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. mai ales după ce fructele s-au mărit. Fireşte. De ce? Deoarece. Totuşi. deci. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. In plus. . daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. udând seara. la răsucirea frunzelor si. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului.

in perioada de coacere a fructelor. fructificare). ce este cu aceste elemente: . aşa cum procedăm de obicei. hrăneşte planta. ne va lăsa plantele in pace. cupru. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. la fel de importante: magneziu. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că. domnul acarian (păianjen) roşu. calciu.2. bor. mangan. cu ce. 4. Asta. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. Dupa unii specialisti. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. 3. fier. mai sunt. împiedică supraîncălzirea substratului şi. cam o saptamana. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat. din belsug. amator de iarba cruda. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. în general. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. Dar daca iarba va fi veştedă. cu mulcirea ulterioara a plantei. in perioada de legare rod (inmugurire. Desigur. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). Pe lângă aceste elemente. într-un mod mai puţin ştiinţific. zinc. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. Daca folosim iarba. fireste. deoarece. Să vă explic. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. dupa transplantarea la locul definitiv. cam ½ de galeata de planta si. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. dupa care. Mulcirea este solutia. Când hranim. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. inflorire. prin descompunerea sa lentă. fireşte si celelalte.

violaceu-purpurii în partea de jos. coacerea este mult întârziată. în cămările căreia se găseşte acest „aliment”. tulpinile sunt firave. de cele mai multe ori – avortează. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. Frunzele se răsucesc spre interior. Când este deficitar. iar rod – mic şi anemic sau deloc. . de multe ori nu apucă să se coacă. eu aş spune – deloc. Fructele sunt mici. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă. puţine şi fără gust. cresc greu şi. Fructele leagă prost. îi conferă imunitate. că-s pe lângă toate gardurile. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. producând multă verdeaţă. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. Devin sensibile la infecţii. În exces. observăm că frunzele rămân mici.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. Practic. florile sunt mici. Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică. Florile se dezvoltă greu. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. la diferenţele de temperatură. la fel şi rodul. planta rămâne pitică. mai bine o facem mai târziu. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. de un verde-albăstrui. de un verde-gălbui. capătă o culoare întunecată. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. Dacă este în exces. cele superioare se află în ∠ de 90º. planta se „îngrăşa”. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. Pentru a suplini azotul. ca la rândul lor. ea reacţionează foarte bine la acest element. devine obeză. În lipsa lui. De aceea.

Potasiul – Elementul sănătă ţii. Este preferatul tomatelor. sau. nefiresc. îngropăm pe lângă planta matură. cele bătrâne devin de un verde închis. se usucă şi cad. se lemnifică radial. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. Strângem cojile. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. săpând în jurul ei un mic şanţ. În lipsa acestui element apare cloroza. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. când creşte nevoia de magneziu. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. n-au gust şi aromă. Nu pierdem din vedere nici calciul. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. Nu uitam. În principiu. se reduce suprafaţa de fotosinteză. mai este magneziul. cu timpul. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. cenuşa. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. ca mai apoi să începe să se usuce. Ajută planta să fie rezistentă la boli. In cantitate insuficientă. Un fel de delicatesă. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. . Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. Fructele se coc neuniform. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. niciodată nu e în exces. fireşte. Frunzele tinere se încreţesc. mijlocul se albeşte şi . din vreme în vreme. Unele încep să putrezească. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. Este bine-venit în orice situaţie. Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. Şi el se ocupă deimunitatea plantei. bunătate de comoara potasică. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând.

şi. mai ales în dezvoltarea. Pentru că. în pământ. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). nu avem de ce să ne facem temeri inutile. punctul lor de creştere se înnegreşte. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. nu pentru că ar fi mai puţin importante. foarte util. Dacă este prea cald. Acum să trecem în revistă un . molibden. Este foarte util. Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. prea lent. . mai rău va face. mai ales fosforul. coacerea şi savoarea fructelor. să zicem. în cantitate mare devine toxic şi. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). cel puţin pentru mine. în loc să ne ajute. Florile. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. Dar. mangan. riscăm ca hrana să devină otravă. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. cupru. fier. de regulă. adică 10 grame la 10 litri de apă. Nu exagerăm cu borul. De ce? Deoarece când este prea rece. pică (avortează). atât de necesar. borul este în cantitate insuficientă. Bun. Când h rănim În primul rând. pentru că. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. încep să se răsucească spre interior. săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. creşterea este încetinită.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. clor. iar hrana ajunge greu. la plantă. grafic de hrănire.

îngrăşare organică. adică macerate. „composturi”. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. aşa numita. făină de oase. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. cârnit. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. din buruieni. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. recurgem la. iepuri. îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. rupt frunze. oi. plante . un pic mai înainte. compost. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. capre. Altminteri. folosesc materia primă din zona imediată. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. după ce am stresat destul planta. în cel mai fericit caz. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. cenuşă. Eu. adică. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. şi anume: găinaţ de păsări. cu alte cuvinte. preferata mea. drojdie de bere. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. plante medicinale şi aromat-condimentare. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. mraniţă. dacă vorbim de sintetizate. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. După ce. vacă. din puţina mea experienţă.

în urma reacţiilor chimice. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. nu are rost deoarece. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. şi nu numai. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. Combinând-o cu compost. pâine veche. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. Reţeta 1 . pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. hrişca. Ei. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. bine mărunţite. compost. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. se va transforma în amoniac. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere.condimentar – aromatice şi medicinale. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. apa în care am spălat cerealele: orezul. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. la care adaug nelipsita cenuşă. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. cam o mână – două. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. Dar nu disperaţi. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. uscată. coji de ou pisate . coji de banane. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. Mai folosesc: drojdie de bere. Cu certitudine. nu mai mult. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. cartofii în coajă. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. apa în care au fiert vegetalele. usturoi. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. meiul. etc. arpacaşul. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. Să vă spun cum procedez eu. În rest.

Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. în felul acestea. Scurgem apa limpede. ţinându-ne de nas. Eu mai adaug şi cenuşă. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. apă de ploaie.10 gr la 10 l apă călduţă. totuşi. credeţi-mă. Strecurăm. şi. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. folosesc cu mare succes purinul. dintrun material destul de dens. toată masa va rămâne închisă în acesta. Se întăreşte sistemul imunitar . În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. . Şi. apă. adăugăm apă până la 10 l şi folosim. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. şi. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. lăsăm să se limpezească (decanteze). Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. cam un pahar. fireşte. adică să nu fie. stată în soare până se încălzeşte. tifon. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. Stropim 1-2 ori pe săptămână. adică maceratul de urzici. Lăsăm acoperit. fără flori şi fără rădăcini. se economiseşte destul timp. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. afară. peste ea.Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. Înghesuim în sac urzicile. începând cu faza de îmbobocire. sau nu. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. cam 1 săptămână – 10 zile. a rodului. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. astfel se împiedică „avortarea” lor. numai că. aproape de plin. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. Timp. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. În rest. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. pe care-l folosesc să rup urzici. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. sau fierbem 15 minute. să le las să se pălească. În stare proaspătă.urât. pentru că. adică. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. adică: croiesc un sac suficient de mare. acopăr cu apă călduţă. datorită materialului din sac. în soare. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. căderea mugurilor florali.

acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. acoperim.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. lăsăm la limpezit. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. adăugăm 100 gr drojdie de bere. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). cartofilor. ardeilor. strecurăm după răcire. după care se vor pudra cu cenuşă. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). bogate în potasiu şi magneziu. Opărim cu apă clocotită. O dată la plantare. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. adăugăm apă fiartă. laptele degresat sau laptele bătut. Se stropeşte planta în întregime. dar şi pe placul vinetelor. După ce s-a răcit – strecurăm. fie direct la rădăcină. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. Reţeta 6 – Zerul. 1. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. la 9l de apă. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. Reţeta 8 – cojile de banană. amestecăm. se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. Ca şi în alte cazuri. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi.2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Plantele se stropesc pe frunze. adăugăm . oricare dintre cele enumerate.

Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. apoi udăm la rădăcină. le uscăm. a doua – în perioada de copilire. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. Prasire/afanare/mulcire.până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. . luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. după recoltare. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. folosim doar buruienele. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). adăugăm apă. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). deopotrivă. la căldură. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. În mare. Aşa că. Apoi strecurăm. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . 1 l pentru fiecare plantă. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. Apoi. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos.

Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. dacă încă nu am făcut-o. Bine-bine. Nu uitaţi ca roşia este . fiind destul spaţiu. Numai ca. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard. ne va scuti de celelalte doua operaţii. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. la bază. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina. Mai multa forţă – imunitate crescută. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe. care vor hrăni mai bine planta. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. pentru a mulci. Fie vom lua masuri din primele momente. udam din plin si. totuşi. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. o plantă târâtoare. In felul acesta. abia după aceea presăram stratul de mulci. confecţionam cilindri din pet-uri. Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. fie in preajma primului muşuroit. îmbrăcând astfel planta. totodată pot sa si mulcesc. adică exact de la plantarea la locul definitiv. Muşuroind înainte de vreme. pământul de la muşuroire nu va . nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. practic. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. pe buna dreptate mă veţi întreba. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. plastic de jur-împrejurul plantei sau. daca nu s-o pierdem definitiv. are culoarea verde.Mulcirea. respectiv tulpina lunginduse. lemn. mult mai simplu. acela este timpul propice de a fi muşuroită. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. e bine. Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire.

in procesul de dezintegrare se degaja CO2. in cel mai fericit caz. Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. adică de prindere. practic. sau. prin care hrana ajunge la frunze. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. continuu planta. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare.cădea pe laturi. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat. sa zicem. Pe lângă acest beneficiu. Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. Dar daca întârziem. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. se va menţine la locul lui. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. carton. rumeguş. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”. Astfel. ca se pricepe de minune la aşa ceva. Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. sa-i întârziem serios dezvoltarea. buruieni fără seminţe. următoarea . pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”. iarbă. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . Aşa deci. adică se opăresc oleacă din creştere. direct pe pământ. Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. atât de necesar plantei si coacerii fructelor. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni. care vor hrăni. rădăcinile hrănesc tulpina. vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc.

Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere.după vreo alte 10 – 15 zile. practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. de regula. Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. pe la orele amiezii. măcar de 2 ori pe săptămână. Cât de des? Dacă se poate. zilnic. sub ciorchini. atâta timp cât sunt în floare. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. dar si la cele medii. cusoluţie de acid boric (1 . şi mai târziu şi pe fructe. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. Polenizarea. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă. sau. în zilele însorite. Un moment deloc de neglijat. trecem imediat si la prinderea sa. Daca răsadul este înalt. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. adică a căderii lor. se formează pe o singura tulpina. La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. pentru o mai buna susţinere a lor. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte. Fireşte ca roşiile. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. care. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică. chiar şi la cele crescute „afară”. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. nu necesită legarea. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. este bine să pulverizăm. Operaţia de legare va începe.

din nou. oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. deloc plăcută. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. mai dezvoltaţi. kefir. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. un surplus de energie.linguriţă – sau 10 grame . viitoarele fructe sunt diforme. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. dar este absolut necesară. când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate.la 10l de apă călduţă). deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. în urma ruperii. deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. Formarea sau modelarea prin copilire. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). fiţi atenţi ce fel de creştere au. deoarece ele se formează diferit. Astfel se ajunge la situaţia. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. Aşa că îndepărtaţi-le. Aşadar. dragii mei prieteni. să reţinem că florile „bătute”. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari.soluţie de lapte degresat. cu atât rana. . necesitând. Şi tot legat de flori. Din ele. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. Neîndepărtându-i. Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. se va cicatriza mai greu. recolta.

Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. apucând-o la 1 cm de bază. Unii susţin cele prezentate. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată). în dimineţile însorite. ele vor fi copilite sistematic. pe răcoare. le recunoaştem după înălţimea lor. Pentru formarea în trei tulpini. Copilirea se face. care nu va mai permite refacerea unuia nou. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. Ei. mai rar în doua tulpini. pe toată durata dezvoltării lor. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. în aşa fel . se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. aici părerile sunt împărţite. Dar. De pildă. de regulă.Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. de aceea se vor forma într-una. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. înafara celui deal doilea còpil.5 şi trei metri. Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). devreme. de obicei. . De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. astfel: in cazul formării în doua tulpini. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. Asta înseamnă că. ca rănile să se vindece repede. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. cuprinsă între 1. dar după ce s-a uscat roua. şi într-un caz şi în celălalt.

Atenţie. Roşii pitice. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. frunză cu frunză. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. prin îndepărtarea frunzelor. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. terasă. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. şi. Numai că acest lucru se va face treptat. continuăm să rupem şi de sub al doilea. şi se formează fructele. Există şi roşii. ci cate una-două. aerul trece liber. astfel. Prin îndepărtarea frunzelor. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. neapărat. mai pe limba amatorului. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. fără să se dorească. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. De ce? Desigur. care cresc în formă de tufă. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. Cârnitul Sau „Ciupitul”. pentru a nu obosi planta. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. îndepărtarea prin rupere. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. Productivitatea lor este scăzută. apoi. În plus. după care se opreşte din creştere. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. suprafaţa de evaporare a apei scade . deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini. o recoltă. etaj cu etaj. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. aşa zis pitice. pe măsură ce cresc. pe balcon. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. pentru a nu stresa planta.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. Explicaţia este simplă.

cu un nume exotic. că avem ac şi de cojocul ei. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. sau. dragi grădinarii.brusc. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. să plesnească de sănătate trebuie. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. Ca să ştim când este bine să ne oprim. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. fireşte. Regula nu se aplică la cele înalte. altminteri: Phytophthora infestans. Ca pe viitor. să ştiţi. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. care implică rupere. însă. Nici udat şi nici hrănit. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. în termen popular. Cum? Înainte de a fi însămânţate. mană. Dar. fiind în convalescenţa. însă. în soluţie . îndepărtare. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. Cu ce înce pem? Cu seminţele. mai întâi de toate. estemană. sau în suc de Aloe Vera. trebuie să reţinem. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. De reţinut: după orişice operaţie. ciupire. să tratăm şi să călim seminţele. boală micotică. Ele. planta ce va să se nască.

etc. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . rostopască. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. nici pe departe. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. care ne scuteşte. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. dar. ca să-i îndepărtăm stratul protector. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. eu fug de preparatele ce conţin cupru. ca să nu îngreunez solul cu el. cât de multe ore pe zi va fi posibil. Coada calului. Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. Încerc să-l evit. . iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene. Se desface sârma din învelişul său. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). urzică + coada calului. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. dar şi o hrană delicioasă. Apoi urmează călirea. vom alege una. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. în general. maximum două. Fireşte. nu contează. pe cât posibil. în infuzie din: urzică. întăreşte ţesutul plantei. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . ca alţi grădinari să nu îl folosească. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. în mare măsură. Iodul se va lupta cu bacteriile. trecem un fir de cupru. Urmează faza de răsad. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru.de acid boric sau bicarbonat de sodiu. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. se freacă bine cu galss-papir. Asta nu înseamnă. Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. tătăneasă. dintre variantele înşirate.

sau printre plante. fireşte. Trecând prin zona cu pricina. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. în general. astfel. puţin mai jos de prima frunza adevărată. muştar alb sau crăiţe. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. “Mustăţile” rămase se dau în jos. Cuprul este un element. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai. Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. dăunătoare. da? Ce întâlneşte seva. astfel. vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. spre rădăcină. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. în drumul ei? Firul de cupru. Maceratul de usturoi. molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. Şi. care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. transversal. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. Profilactic semănăm pe brazdă. Se pare. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. Este un antibiotic natural. la un moment dat. Firul îl trecem.

adăugăm una-două linguri săpun lichid. O preparăm în felul următor: 1. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. Apoi. pin etc. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. ţinem de azi pe mâine în soare. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. Urzica. adăugăm. buna prietenă. atunci vom stropi ceva mai des. Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare. O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. la macerat. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . maximum 10. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Apoi. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. dar nu e obligatoriu. Strecurăm. de preferinţă întunecate. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). Strecurăm. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. pătării brune. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. care are rol de doică şi de apărător. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. Apoi lăsăm la „dospit” o zi.cald preţ de 5 zile. mai bine o zi. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. după ce strecurăm. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. Strecurăm. dar şi a afidelor şi acarienilor.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. dimpotrivă. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. În afară de mană. prin metoda ce vi-o voi spune. apoi pudrăm cenuşă din belşug. Vom stropi mai des. care apare. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. Astfel. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. înainte de culcare. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. uite aşa am ajuns la liman. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. iar domnul putregai atât aşteaptă. . Din varii motive (diferenţe de temperatură. seara. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile.metilen. Asta. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. Avortarea florilor. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. aşa. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. Restul îl vom învăţa pe parcurs. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . 2. mai ales în perioada de formare a fructelor. Şi. Ştim acum câte puţin din fiecare. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. în exces. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci. Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. la ultimele firicele ale rădăcinii. spun specialiştii. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. din greşeli sau din aducere aminte. Astfel. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. insuficientă umiditate sau. cât de des posibil. ca apa să ajungă. în funcţie de soi. Stropim o dată la 2 săptămâni. adânc. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină.

cupru mangan. fructele şi seminţele. potasiu. Nu scăpaţi momentul copilirii. 6. De el au nevoie rădăcinile. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. fireşte. fosfor. planta „avortează” florile sau fructele. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. apar petele brune. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Nu este o mare mancăcioasă. Sub 16º. fier. Magneziul – în cantitate mare. va pierde rodul. Fructele se coc greu. Atenţie. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. însă. 5. 9. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. . mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. 7. îi conferă rezistenţă la frig.4. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. 8. Tomata iubeşte nespus lumina. Fosfor – în cantitate mai mică. grăbeşte coacerea fructelor. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. magneziu – în primul rând – urmate de bor. işi schimbă gustul şi aroma. devin sensibile la boli şi dăunători. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Tomata ţine la silueta ei. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. În lipsa luminii. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. Rezultatele sunt pe măsură. dar şi peste 30º încetează creşterea. dar are pretenţii la bucate alese: azot. Borul şi manganul – în calitate de hrană. Tomata se udă rar . dar. dar din belşug cu apă stată la soare. iar sub 3º moare. Azot – în cantitate moderată. creşte calitatea fructelor. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. dar obligatoriu. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). nu leagă.

nu-i place udatul în exces.detestă umiditatea. şi vă veţi uşura munca. deoarece singură nu o poate face. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură . sub formă de macerat de găinaţ. şi nici îngrăşămintele minerale în exces .nu-i place. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. 13.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. Mulciţi plantele. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. 11.nu-i place azotul în exces. iar tomatele vor fi nespus de fericite.nu-i place bălegarul proaspăt. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) .10. dar şi mai bine. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. Muşuroiţi planta. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe . . macerat de urzică. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: . Tomata trebuie susţinută. Îl vom administra cu precădere la început. . chiar urăşte.