CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

vor fi reduse la minimum. adică a rodirii. vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. . deci. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. acelaşi strat de mulci. Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. de asemenea. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. după transplantare. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis. lucru ştiut. nevoie ei de apa este medie. In faza de răsad.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. Apoi. care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. polenizarea este compromisa). toate aceste operaţii. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. încât. dar din abundenta. pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. Apoi. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa. mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. deoarece. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor. la mutarea ei la locul definitiv. Iată cum. dar NU ud. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. se formează o mică băltoacă. care cer efort si timp. practic. deoarece. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. Pentru cei ce au solar sau sera. Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei. Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. si. după aceasta valoare polenul devine lipicios.

seara ar fi cel mai bine. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. Amintesc. la prietenul nostru stratul de mulci. încă o data. Astfel. niciodată rece. Fireşte.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. pana la saturarea substratului. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. Se uda. De ce? Deoarece. Totuşi. deci. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. si. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. la îmbolnăvirea plantei in întregime. planta va „respira cu uşurinţă”. . de regula. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. In plus. Vorbind de grija. atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. vom ajuta plantele sa se răcorească. astfel. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. la răsucirea frunzelor si. din nou. când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. Udarea se face folosind dor apa călduţă. Cu toate acestea. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. printre rânduri. udând seara. ca peste noapte. fără presiune. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. formarea unor fructe mici si diforme. seara sau dimineaţa foarte devreme. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. Graficul de udare a tomatelor: 1. există si excepţii. intr-un apoteotic final. mai ales după ce fructele s-au mărit. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini.

Dupa unii specialisti. Desigur. 4. fireste. amator de iarba cruda. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. cu ce. zinc. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. Să vă explic. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că.2. fier. fireşte si celelalte. prin descompunerea sa lentă. în general. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). domnul acarian (păianjen) roşu. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. Asta. fructificare). la fel de importante: magneziu. Dar daca iarba va fi veştedă. cam o saptamana. hrăneşte planta. cupru. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. dupa care. împiedică supraîncălzirea substratului şi. din belsug. Mulcirea este solutia. Când hranim. calciu. cu mulcirea ulterioara a plantei. ce este cu aceste elemente: . deoarece. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. mangan. Pe lângă aceste elemente. ne va lăsa plantele in pace. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. într-un mod mai puţin ştiinţific. inflorire. in perioada de legare rod (inmugurire. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. mai sunt. aşa cum procedăm de obicei. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. cam ½ de galeata de planta si. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat. 3. bor. in perioada de coacere a fructelor. dupa transplantarea la locul definitiv. Daca folosim iarba.

îi conferă imunitate. Devin sensibile la infecţii. devine obeză. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. cele superioare se află în ∠ de 90º. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. Florile se dezvoltă greu. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. planta rămâne pitică. De aceea. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. . dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. Dacă este în exces. florile sunt mici. puţine şi fără gust. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. de un verde-albăstrui. la fel şi rodul. că-s pe lângă toate gardurile. Practic. planta se „îngrăşa”. eu aş spune – deloc. tulpinile sunt firave. Fructele sunt mici. În exces. Pentru a suplini azotul. iar rod – mic şi anemic sau deloc. capătă o culoare întunecată. de un verde-gălbui. Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică. observăm că frunzele rămân mici. în cămările căreia se găseşte acest „aliment”. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. Când este deficitar. ea reacţionează foarte bine la acest element. mai bine o facem mai târziu. violaceu-purpurii în partea de jos. În lipsa lui. Fructele leagă prost. la diferenţele de temperatură. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. cresc greu şi. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. coacerea este mult întârziată. Frunzele se răsucesc spre interior. ca la rândul lor. producând multă verdeaţă. de multe ori nu apucă să se coacă. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. de cele mai multe ori – avortează. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă.

se lemnifică radial. bunătate de comoara potasică. fireşte. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. când creşte nevoia de magneziu. Strângem cojile. Ajută planta să fie rezistentă la boli. se usucă şi cad.Potasiul – Elementul sănătă ţii. ca mai apoi să începe să se usuce. cele bătrâne devin de un verde închis. Nu uitam. În lipsa acestui element apare cloroza. cu timpul. Este preferatul tomatelor. săpând în jurul ei un mic şanţ. Fructele se coc neuniform. cenuşa. n-au gust şi aromă. In cantitate insuficientă. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. Frunzele tinere se încreţesc. Şi el se ocupă deimunitatea plantei. nefiresc. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. Un fel de delicatesă. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. niciodată nu e în exces. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. îngropăm pe lângă planta matură. Este bine-venit în orice situaţie. În principiu. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. . Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. sau. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Unele încep să putrezească. Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). mai este magneziul. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. mijlocul se albeşte şi . Nu pierdem din vedere nici calciul. din vreme în vreme. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. se reduce suprafaţa de fotosinteză.

de regulă. pică (avortează). în cantitate mare devine toxic şi. mai ales fosforul. săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. creşterea este încetinită.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. să zicem. borul este în cantitate insuficientă. iar hrana ajunge greu. cupru. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. mai ales în dezvoltarea. Pentru că. cel puţin pentru mine. foarte util. pentru că. şi. mai rău va face. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). molibden. clor. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. atât de necesar. grafic de hrănire. . Dar. adică 10 grame la 10 litri de apă. încep să se răsucească spre interior. mangan. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Florile. prea lent. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. în pământ.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. coacerea şi savoarea fructelor. punctul lor de creştere se înnegreşte. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. De ce? Deoarece când este prea rece. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. nu pentru că ar fi mai puţin importante. Când h rănim În primul rând. Bun. Dacă este prea cald. în loc să ne ajute. Nu exagerăm cu borul. riscăm ca hrana să devină otravă. Este foarte util. fier. Acum să trecem în revistă un . la plantă.

aşa numita. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. din buruieni. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. oi. După ce. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. cenuşă. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. drojdie de bere. făină de oase. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. mraniţă. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. iepuri. îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. cârnit. capre. adică macerate. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. folosesc materia primă din zona imediată. cu alte cuvinte. compost. Eu. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. un pic mai înainte. după ce am stresat destul planta. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. şi anume: găinaţ de păsări. plante medicinale şi aromat-condimentare. din puţina mea experienţă.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. preferata mea. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. dacă vorbim de sintetizate. „composturi”. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. plante . Altminteri. în cel mai fericit caz. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. recurgem la. adică. vacă. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. rupt frunze. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. îngrăşare organică.

apa (nesărată) de la fiertul pastelor. meiul.condimentar – aromatice şi medicinale. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. coji de ou pisate . Mai folosesc: drojdie de bere. coji de banane. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. compost. Combinând-o cu compost. bine mărunţite. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. nu mai mult. cam o mână – două. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. la care adaug nelipsita cenuşă. etc. Ei. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. apa în care am spălat cerealele: orezul. uscată. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. pâine veche. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. în urma reacţiilor chimice. Reţeta 1 . se va transforma în amoniac. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. Să vă spun cum procedez eu. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. şi nu numai. Cu certitudine. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. hrişca. cartofii în coajă. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . Dar nu disperaţi. nu are rost deoarece. usturoi. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. apa în care au fiert vegetalele. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. arpacaşul. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. În rest. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor.

numai că. şi. Lăsăm acoperit. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. în soare. dintrun material destul de dens. lăsăm să se limpezească (decanteze).Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. Şi. În rest. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. afară. adăugăm apă până la 10 l şi folosim. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. Înghesuim în sac urzicile. Se întăreşte sistemul imunitar . astfel se împiedică „avortarea” lor. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. sau fierbem 15 minute. adică. fireşte. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . Strecurăm. . peste ea. se economiseşte destul timp. a rodului. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. Eu mai adaug şi cenuşă. acopăr cu apă călduţă. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. Timp. cam 1 săptămână – 10 zile. adică: croiesc un sac suficient de mare. sau nu. apă de ploaie. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă.urât. În stare proaspătă. credeţi-mă. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. stată în soare până se încălzeşte. fără flori şi fără rădăcini. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. pentru că. Stropim 1-2 ori pe săptămână. cam un pahar. adică să nu fie. toată masa va rămâne închisă în acesta. începând cu faza de îmbobocire. ţinându-ne de nas. pe care-l folosesc să rup urzici.10 gr la 10 l apă călduţă. căderea mugurilor florali. datorită materialului din sac. Scurgem apa limpede. adică maceratul de urzici. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. şi. apă. totuşi. tifon. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. aproape de plin. Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. să le las să se pălească. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. în felul acestea. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. folosesc cu mare succes purinul.

kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. Opărim cu apă clocotită. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. 1. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi).2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. dar şi pe placul vinetelor. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. oricare dintre cele enumerate. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. O dată la plantare. adăugăm 100 gr drojdie de bere. Se stropeşte planta în întregime. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Ca şi în alte cazuri. lăsăm la limpezit. Reţeta 6 – Zerul. după care se vor pudra cu cenuşă. adăugăm . Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. ardeilor. Reţeta 8 – cojile de banană. laptele degresat sau laptele bătut. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. adăugăm apă fiartă. acoperim. bogate în potasiu şi magneziu. la 9l de apă. amestecăm. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). După ce s-a răcit – strecurăm.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. fie direct la rădăcină. cartofilor. strecurăm după răcire. Plantele se stropesc pe frunze.

Prasire/afanare/mulcire. Aşa că. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. după recoltare. În mare. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. . la căldură.până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. le uscăm. folosim doar buruienele. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. deopotrivă. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. a doua – în perioada de copilire. adăugăm apă. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. Apoi strecurăm. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. 1 l pentru fiecare plantă. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. Apoi. apoi udăm la rădăcină.

pământul de la muşuroire nu va . totuşi. ne va scuti de celelalte doua operaţii. abia după aceea presăram stratul de mulci. totodată pot sa si mulcesc. mult mai simplu. care vor hrăni mai bine planta. acela este timpul propice de a fi muşuroită. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. confecţionam cilindri din pet-uri. Fie vom lua masuri din primele momente. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. fie in preajma primului muşuroit. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. are culoarea verde. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. adică exact de la plantarea la locul definitiv. Mai multa forţă – imunitate crescută. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe. practic. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. îmbrăcând astfel planta. Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire. plastic de jur-împrejurul plantei sau. la bază. fiind destul spaţiu. In felul acesta. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. Nu uitaţi ca roşia este . dacă încă nu am făcut-o. udam din plin si. daca nu s-o pierdem definitiv. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. Numai ca. Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând. pe buna dreptate mă veţi întreba. lemn. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. o plantă târâtoare. Bine-bine. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina.Mulcirea. Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. e bine. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. Muşuroind înainte de vreme. respectiv tulpina lunginduse. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj. pentru a mulci.

Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. buruieni fără seminţe. Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni. rumeguş. se va menţine la locul lui. practic. continuu planta. prin care hrana ajunge la frunze. sa zicem. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare. vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. rădăcinile hrănesc tulpina. iarbă. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta. care vor hrăni. ca se pricepe de minune la aşa ceva. carton. sa-i întârziem serios dezvoltarea. atât de necesar plantei si coacerii fructelor. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. in cel mai fericit caz. adică se opăresc oleacă din creştere. adică de prindere. sau. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”. Dar daca întârziem. Aşa deci. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. următoarea . pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”.cădea pe laturi. Astfel. direct pe pământ. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. Pe lângă acest beneficiu. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc.

zilnic. măcar de 2 ori pe săptămână. cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. nu necesită legarea. şi mai târziu şi pe fructe. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. Un moment deloc de neglijat. care. Cât de des? Dacă se poate. adică a căderii lor. chiar şi la cele crescute „afară”. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică. Polenizarea. trecem imediat si la prinderea sa. pe la orele amiezii. Fireşte ca roşiile. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. Operaţia de legare va începe. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞.după vreo alte 10 – 15 zile. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte. în zilele însorite. dar si la cele medii. de regula. se formează pe o singura tulpina. Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. atâta timp cât sunt în floare. sau. sub ciorchini. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. este bine să pulverizăm. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. Daca răsadul este înalt. pentru o mai buna susţinere a lor. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. cusoluţie de acid boric (1 . Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere. practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”.

lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. Neîndepărtându-i. să reţinem că florile „bătute”. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. un surplus de energie. cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. cu atât rana. fiţi atenţi ce fel de creştere au. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. Formarea sau modelarea prin copilire. recolta. Astfel se ajunge la situaţia. necesitând. viitoarele fructe sunt diforme. Aşadar. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. . dar este absolut necesară. Aşa că îndepărtaţi-le. Şi tot legat de flori. în urma ruperii. kefir. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari.soluţie de lapte degresat. Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor.linguriţă – sau 10 grame . mai dezvoltaţi. din nou. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează.la 10l de apă călduţă). Din ele. deloc plăcută. dragii mei prieteni. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. se va cicatriza mai greu. deoarece ele se formează diferit.

Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte.Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. în dimineţile însorite.5 şi trei metri. Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. de obicei. astfel: in cazul formării în doua tulpini. Asta înseamnă că. şi într-un caz şi în celălalt. pe toată durata dezvoltării lor. pe răcoare. înafara celui deal doilea còpil. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. de aceea se vor forma într-una. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. care nu va mai permite refacerea unuia nou. Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. de regulă. mai rar în doua tulpini. le recunoaştem după înălţimea lor. cuprinsă între 1. ele vor fi copilite sistematic. dar după ce s-a uscat roua. Ei. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. aici părerile sunt împărţite. Pentru formarea în trei tulpini. ca rănile să se vindece repede. . De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. apucând-o la 1 cm de bază. De pildă. devreme. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. Dar. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. Copilirea se face. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. Unii susţin cele prezentate. în aşa fel . Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată).

o recoltă. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. etaj cu etaj. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. neapărat. prin îndepărtarea frunzelor. pe măsură ce cresc. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Cârnitul Sau „Ciupitul”. De ce? Desigur. pentru a nu obosi planta. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini. continuăm să rupem şi de sub al doilea. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. astfel.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. Prin îndepărtarea frunzelor. terasă. Roşii pitice. pentru a nu stresa planta. Productivitatea lor este scăzută. Atenţie. după care se opreşte din creştere. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. aerul trece liber. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. Explicaţia este simplă. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. Numai că acest lucru se va face treptat. şi se formează fructele. suprafaţa de evaporare a apei scade . Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Există şi roşii. fără să se dorească. pe balcon. frunză cu frunză. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. aşa zis pitice. mai pe limba amatorului. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. şi. îndepărtarea prin rupere. care cresc în formă de tufă. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. În plus. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. apoi. ci cate una-două. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş.

trebuie să reţinem. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. altminteri: Phytophthora infestans. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă. boală micotică. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă. sau. să ştiţi. planta ce va să se nască. în soluţie . să tratăm şi să călim seminţele. Regula nu se aplică la cele înalte. dragi grădinarii. Ca pe viitor. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. Cu ce înce pem? Cu seminţele. Dar. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. însă. Nici udat şi nici hrănit. cu un nume exotic. însă. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. care implică rupere. îndepărtare. Ca să ştim când este bine să ne oprim. fireşte. estemană. ciupire. De reţinut: după orişice operaţie.brusc. că avem ac şi de cojocul ei. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. în termen popular. sau în suc de Aloe Vera. să plesnească de sănătate trebuie. mai întâi de toate. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. fiind în convalescenţa. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. Ele. Cum? Înainte de a fi însămânţate. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. mană. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor.

Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. tătăneasă. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . eu fug de preparatele ce conţin cupru. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru. pe cât posibil. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. întăreşte ţesutul plantei. Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. etc. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene. dintre variantele înşirate. trecem un fir de cupru. Fireşte. în infuzie din: urzică. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. . Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. maximum două. care ne scuteşte. Iodul se va lupta cu bacteriile. vom alege una. se freacă bine cu galss-papir. dar. nu contează. Asta nu înseamnă. ca alţi grădinari să nu îl folosească. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. ca să-i îndepărtăm stratul protector. ca să nu îngreunez solul cu el. nici pe departe. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. Încerc să-l evit. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. Apoi urmează călirea. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. dar şi o hrană delicioasă. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . Coada calului. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. în mare măsură. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. Se desface sârma din învelişul său. Urmează faza de răsad. rostopască. urzică + coada calului. cât de multe ore pe zi va fi posibil. în general.de acid boric sau bicarbonat de sodiu. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice.

astfel. Maceratul de usturoi. dăunătoare. Este un antibiotic natural. astfel. fireşte. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. “Mustăţile” rămase se dau în jos. transversal. în general. Profilactic semănăm pe brazdă. muştar alb sau crăiţe. la un moment dat. Se pare. Cuprul este un element. da? Ce întâlneşte seva. Şi. în drumul ei? Firul de cupru. sau printre plante. Firul îl trecem. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază. Trecând prin zona cu pricina. puţin mai jos de prima frunza adevărată. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai. spre rădăcină. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul. molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru.

diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. dar nu e obligatoriu. mai bine o zi. la macerat. O preparăm în felul următor: 1. de preferinţă întunecate. Strecurăm. pin etc. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. pătării brune. dar şi a afidelor şi acarienilor. Apoi. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. ţinem de azi pe mâine în soare. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). buna prietenă. care are rol de doică şi de apărător. O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. Strecurăm. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. Urzica. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. Strecurăm. adăugăm. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. maximum 10. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. atunci vom stropi ceva mai des. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. după ce strecurăm. Apoi. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute.cald preţ de 5 zile. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. adăugăm una-două linguri săpun lichid.

la ultimele firicele ale rădăcinii. Astfel. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. care apare. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. Vom stropi mai des. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. Din varii motive (diferenţe de temperatură. cât de des posibil. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. Asta. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. adânc. aşa. Avortarea florilor. din greşeli sau din aducere aminte. Astfel. Ştim acum câte puţin din fiecare. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. înainte de culcare. 2. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. în funcţie de soi. Stropim o dată la 2 săptămâni. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim.metilen. iar domnul putregai atât aşteaptă. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. mai ales în perioada de formare a fructelor. dimpotrivă. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. insuficientă umiditate sau. spun specialiştii. uite aşa am ajuns la liman. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. prin metoda ce vi-o voi spune. în exces. În afară de mană. Şi. . Restul îl vom învăţa pe parcurs. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. ca apa să ajungă. seara. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci. apoi pudrăm cenuşă din belşug.

Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. 9. Borul şi manganul – în calitate de hrană. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. fier. planta „avortează” florile sau fructele. fructele şi seminţele. 7. Atenţie. Tomata iubeşte nespus lumina. apar petele brune. Nu este o mare mancăcioasă. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. dar. fosfor. va pierde rodul. 5. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. creşte calitatea fructelor. magneziu – în primul rând – urmate de bor. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. fireşte. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Fosfor – în cantitate mai mică. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. De el au nevoie rădăcinile. nu leagă. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. . Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. Sub 16º. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. grăbeşte coacerea fructelor. cupru mangan. Rezultatele sunt pe măsură. Azot – în cantitate moderată. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. îi conferă rezistenţă la frig. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. Tomata ţine la silueta ei. însă. 6. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). Tomata se udă rar . dar din belşug cu apă stată la soare. potasiu. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. Magneziul – în cantitate mare. 8. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. dar obligatoriu. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei.4. iar sub 3º moare. Fructele se coc greu. işi schimbă gustul şi aroma. În lipsa luminii. devin sensibile la boli şi dăunători. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. dar şi peste 30º încetează creşterea. Nu scăpaţi momentul copilirii. dar are pretenţii la bucate alese: azot. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º.

aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: . chiar urăşte. iar tomatele vor fi nespus de fericite. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. Muşuroiţi planta. .nu-i place bălegarul proaspăt. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe .nu-i place. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. . macerat de urzică.10. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură . şi vă veţi uşura munca.nu-i place azotul în exces. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. sub formă de macerat de găinaţ. dar şi mai bine. Tomata trebuie susţinută. 13.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”.nu-i place udatul în exces. deoarece singură nu o poate face.detestă umiditatea. şi nici îngrăşămintele minerale în exces . 11. Mulciţi plantele. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. Îl vom administra cu precădere la început. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful