CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. care cer efort si timp. Apoi. de asemenea. In faza de răsad. Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor. Pentru cei ce au solar sau sera. Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. toate aceste operaţii. polenizarea este compromisa). Apoi. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. si. Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. deoarece. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. dar NU ud. vor fi reduse la minimum. adică a rodirii. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. Iată cum. după aceasta valoare polenul devine lipicios. acelaşi strat de mulci. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. practic. la mutarea ei la locul definitiv. deci. mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. . vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. lucru ştiut. încât. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. nevoie ei de apa este medie. deoarece. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. după transplantare. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. dar din abundenta. se formează o mică băltoacă.

Fireşte. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. Udarea se face folosind dor apa călduţă. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini. din nou. Astfel. . când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. încă o data. Amintesc. Cu toate acestea. udând seara. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. Graficul de udare a tomatelor: 1. seara sau dimineaţa foarte devreme. la prietenul nostru stratul de mulci. există si excepţii. la răsucirea frunzelor si. deci. fără presiune. niciodată rece. ca peste noapte. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. Vorbind de grija. vom ajuta plantele sa se răcorească. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. intr-un apoteotic final. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. si. printre rânduri. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. la îmbolnăvirea plantei in întregime. astfel. daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. de regula. seara ar fi cel mai bine. Totuşi.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. mai ales după ce fructele s-au mărit. De ce? Deoarece. Se uda. In plus. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. pana la saturarea substratului. formarea unor fructe mici si diforme. planta va „respira cu uşurinţă”.

ce este cu aceste elemente: . regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. Dar daca iarba va fi veştedă. dupa transplantarea la locul definitiv. Când hranim. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. 4. fireste. bor. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. Mulcirea este solutia. calciu. in perioada de coacere a fructelor. prin descompunerea sa lentă. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. amator de iarba cruda. Dupa unii specialisti. ne va lăsa plantele in pace. Să vă explic. la fel de importante: magneziu. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. Desigur. împiedică supraîncălzirea substratului şi. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. mangan. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. deoarece. inflorire. fier. aşa cum procedăm de obicei. fireşte si celelalte. cu ce. din belsug. într-un mod mai puţin ştiinţific. Asta. fructificare). in perioada de legare rod (inmugurire. dupa care. cupru. domnul acarian (păianjen) roşu. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că. zinc. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat. Pe lângă aceste elemente. mai sunt. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. cam o saptamana. hrăneşte planta. 3. cam ½ de galeata de planta si. în general. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. Daca folosim iarba.2. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). cu mulcirea ulterioara a plantei.

Frunzele se răsucesc spre interior. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. ca la rândul lor. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. ea reacţionează foarte bine la acest element. în cămările căreia se găseşte acest „aliment”. violaceu-purpurii în partea de jos. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. Dacă este în exces. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. planta se „îngrăşa”. observăm că frunzele rămân mici. Fructele leagă prost. iar rod – mic şi anemic sau deloc. mai bine o facem mai târziu. cresc greu şi. îi conferă imunitate.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. tulpinile sunt firave. De aceea. că-s pe lângă toate gardurile. Pentru a suplini azotul. În lipsa lui. la diferenţele de temperatură. Florile se dezvoltă greu. la fel şi rodul. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. devine obeză. de cele mai multe ori – avortează. planta rămâne pitică. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. capătă o culoare întunecată. coacerea este mult întârziată. Fructele sunt mici. Practic. cele superioare se află în ∠ de 90º. . de un verde-albăstrui. eu aş spune – deloc. florile sunt mici. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. Devin sensibile la infecţii. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. În exces. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. producând multă verdeaţă. puţine şi fără gust. de multe ori nu apucă să se coacă. Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică. de un verde-gălbui. Când este deficitar. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă.

se lemnifică radial. nefiresc. Nu uitam. In cantitate insuficientă. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. se usucă şi cad. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. Ajută planta să fie rezistentă la boli. când creşte nevoia de magneziu. Nu pierdem din vedere nici calciul. Şi el se ocupă deimunitatea plantei.Potasiul – Elementul sănătă ţii. Fructele se coc neuniform. săpând în jurul ei un mic şanţ. n-au gust şi aromă. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. În principiu. din vreme în vreme. mijlocul se albeşte şi . În lipsa acestui element apare cloroza. Strângem cojile. Frunzele tinere se încreţesc. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. niciodată nu e în exces. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. fireşte. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. . Un fel de delicatesă. se reduce suprafaţa de fotosinteză. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. îngropăm pe lângă planta matură. Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). cele bătrâne devin de un verde închis. mai este magneziul. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. Este preferatul tomatelor. Unele încep să putrezească. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. bunătate de comoara potasică. sau. ca mai apoi să începe să se usuce. cenuşa. Este bine-venit în orice situaţie. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. cu timpul. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă.

. borul este în cantitate insuficientă. Nu exagerăm cu borul. Dacă este prea cald. grafic de hrănire. de regulă. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. riscăm ca hrana să devină otravă. în loc să ne ajute. Când h rănim În primul rând. Acum să trecem în revistă un . săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. mangan. Bun. adică 10 grame la 10 litri de apă. creşterea este încetinită. atât de necesar. molibden.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). pică (avortează). şi. coacerea şi savoarea fructelor. iar hrana ajunge greu. mai ales în dezvoltarea. cel puţin pentru mine. mai rău va face. prea lent. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. punctul lor de creştere se înnegreşte. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. Este foarte util. Dar. în cantitate mare devine toxic şi. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. cupru. foarte util. Florile. în pământ. De ce? Deoarece când este prea rece. nu pentru că ar fi mai puţin importante. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. să zicem. la plantă. Pentru că. Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. clor. pentru că.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. fier. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. încep să se răsucească spre interior. mai ales fosforul. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică.

vacă. folosesc materia primă din zona imediată. adică macerate. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. compost. îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. în cel mai fericit caz. Eu. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. şi anume: găinaţ de păsări. aşa numita. După ce. din buruieni. Altminteri. după ce am stresat destul planta. iepuri. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. oi. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. capre. un pic mai înainte. preferata mea. plante medicinale şi aromat-condimentare. cenuşă. dacă vorbim de sintetizate. cârnit. Repet: nu hrănim după ce am: copilit.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. plante . 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. făină de oase. mraniţă. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. drojdie de bere. îngrăşare organică. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. cu alte cuvinte. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. „composturi”. recurgem la. adică. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. rupt frunze. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. din puţina mea experienţă. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia.

etc. cartofii în coajă. pâine veche. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. se va transforma în amoniac. nu mai mult. Dar nu disperaţi. la care adaug nelipsita cenuşă. Cu certitudine. În rest. Să vă spun cum procedez eu. compost. în urma reacţiilor chimice. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere. cam o mână – două. şi nu numai. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. coji de banane. uscată. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. Ei. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. hrişca. meiul. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. nu are rost deoarece. arpacaşul. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. Mai folosesc: drojdie de bere. usturoi. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . bine mărunţite. apa în care am spălat cerealele: orezul. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. coji de ou pisate . Reţeta 1 . Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ.condimentar – aromatice şi medicinale. Combinând-o cu compost. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. apa în care au fiert vegetalele.

urât. În stare proaspătă. fără flori şi fără rădăcini. apă de ploaie. Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. Stropim 1-2 ori pe săptămână. Şi. Timp. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. şi. Înghesuim în sac urzicile. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. Eu mai adaug şi cenuşă. Strecurăm. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. cam 1 săptămână – 10 zile. aproape de plin. căderea mugurilor florali. totuşi. adăugăm apă până la 10 l şi folosim. În rest. numai că. pentru că. . a rodului. adică maceratul de urzici. Scurgem apa limpede. peste ea. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. tifon. dintrun material destul de dens. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. folosesc cu mare succes purinul. datorită materialului din sac. adică: croiesc un sac suficient de mare. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . toată masa va rămâne închisă în acesta. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. adică să nu fie. afară.10 gr la 10 l apă călduţă. şi. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. sau nu.Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. în felul acestea. stată în soare până se încălzeşte. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. ţinându-ne de nas. cam un pahar. începând cu faza de îmbobocire. sau fierbem 15 minute. apă. fireşte. lăsăm să se limpezească (decanteze). astfel se împiedică „avortarea” lor. Lăsăm acoperit. Se întăreşte sistemul imunitar . se economiseşte destul timp. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. acopăr cu apă călduţă. în soare. să le las să se pălească. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. adică. pe care-l folosesc să rup urzici. credeţi-mă.

la 9l de apă.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. adăugăm apă fiartă. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. adăugăm 100 gr drojdie de bere. Se stropeşte planta în întregime. 1. Reţeta 8 – cojile de banană. acoperim. cartofilor. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. fie direct la rădăcină. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. O dată la plantare.2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. Reţeta 6 – Zerul. lăsăm la limpezit. Ca şi în alte cazuri. După ce s-a răcit – strecurăm. Plantele se stropesc pe frunze. strecurăm după răcire. bogate în potasiu şi magneziu. după care se vor pudra cu cenuşă. dar şi pe placul vinetelor. adăugăm . laptele degresat sau laptele bătut. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). oricare dintre cele enumerate. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. Opărim cu apă clocotită. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. amestecăm. ardeilor. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână.

Apoi strecurăm. adăugăm apă. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. folosim doar buruienele. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi.până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. după recoltare. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. apoi udăm la rădăcină. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Apoi. În mare. Aşa că. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Prasire/afanare/mulcire. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. a doua – în perioada de copilire. . le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. 1 l pentru fiecare plantă. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. deopotrivă. la căldură. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. le uscăm. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ .

acela este timpul propice de a fi muşuroită. In felul acesta. adică exact de la plantarea la locul definitiv. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. practic. confecţionam cilindri din pet-uri. totuşi. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. plastic de jur-împrejurul plantei sau. Bine-bine. fiind destul spaţiu.Mulcirea. respectiv tulpina lunginduse. Numai ca. o plantă târâtoare. pentru a mulci. Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire. e bine. Nu uitaţi ca roşia este . mult mai simplu. Fie vom lua masuri din primele momente. are culoarea verde. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard. lemn. la bază. Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. totodată pot sa si mulcesc. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. udam din plin si. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. Muşuroind înainte de vreme. dacă încă nu am făcut-o. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj. care vor hrăni mai bine planta. pământul de la muşuroire nu va . Mai multa forţă – imunitate crescută. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. daca nu s-o pierdem definitiv. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe. Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. îmbrăcând astfel planta. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina. ne va scuti de celelalte doua operaţii. fie in preajma primului muşuroit. abia după aceea presăram stratul de mulci. pe buna dreptate mă veţi întreba.

iarbă. atât de necesar plantei si coacerii fructelor. ca se pricepe de minune la aşa ceva. rumeguş. următoarea . Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. in cel mai fericit caz. direct pe pământ. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. carton. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. prin care hrana ajunge la frunze. Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. sa zicem. Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. Pe lângă acest beneficiu. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare. care vor hrăni. adică de prindere. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc. adică se opăresc oleacă din creştere. Aşa deci. practic. vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. sau. pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”. se va menţine la locul lui. rădăcinile hrănesc tulpina. Dar daca întârziem. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni. Astfel. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat.cădea pe laturi. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc. buruieni fără seminţe. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. sa-i întârziem serios dezvoltarea. continuu planta.

Daca răsadul este înalt. sub ciorchini. pe la orele amiezii. care. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică. Fireşte ca roşiile. pentru o mai buna susţinere a lor. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. sau. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. dar si la cele medii. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. Un moment deloc de neglijat. Operaţia de legare va începe. măcar de 2 ori pe săptămână. Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere. este bine să pulverizăm. Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. cusoluţie de acid boric (1 . Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. atâta timp cât sunt în floare. în zilele însorite. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. şi mai târziu şi pe fructe. La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte. chiar şi la cele crescute „afară”. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Cât de des? Dacă se poate.după vreo alte 10 – 15 zile. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. se formează pe o singura tulpina. adică a căderii lor. Polenizarea. nu necesită legarea. trecem imediat si la prinderea sa. de regula. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. zilnic.

să reţinem că florile „bătute”. oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. din nou. cu atât rana. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). Şi tot legat de flori. cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. Formarea sau modelarea prin copilire. când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. necesitând. Astfel se ajunge la situaţia. . se va cicatriza mai greu. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. deloc plăcută. Din ele.la 10l de apă călduţă). fiţi atenţi ce fel de creştere au. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade.soluţie de lapte degresat. deoarece ele se formează diferit. dragii mei prieteni. Aşadar. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. în urma ruperii.linguriţă – sau 10 grame . recolta. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. mai dezvoltaţi. viitoarele fructe sunt diforme. Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. kefir. Aşa că îndepărtaţi-le. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. un surplus de energie. deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. Neîndepărtându-i. dar este absolut necesară.

ca rănile să se vindece repede. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. în aşa fel . vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. Copilirea se face. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. Unii susţin cele prezentate. De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. de aceea se vor forma într-una. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini.Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. de obicei. apucând-o la 1 cm de bază. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. devreme. de regulă. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). care nu va mai permite refacerea unuia nou. şi într-un caz şi în celălalt. Pentru formarea în trei tulpini. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată). în dimineţile însorite. dar după ce s-a uscat roua. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. le recunoaştem după înălţimea lor. . Ei. înafara celui deal doilea còpil. De pildă. sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. pe răcoare. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. cuprinsă între 1. mai rar în doua tulpini. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază.5 şi trei metri. Asta înseamnă că. pe toată durata dezvoltării lor. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. astfel: in cazul formării în doua tulpini. aici părerile sunt împărţite. Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. ele vor fi copilite sistematic. Dar.

hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini. şi se formează fructele. Prin îndepărtarea frunzelor. pe balcon. fără să se dorească. aerul trece liber. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. care cresc în formă de tufă. Îndepărtând frunzele devenite inutile. neapărat. frunză cu frunză. Cârnitul Sau „Ciupitul”. Roşii pitice. suprafaţa de evaporare a apei scade . ci cate una-două. Productivitatea lor este scăzută. pentru a nu stresa planta. terasă. apoi. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. Atenţie. pe măsură ce cresc. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. Există şi roşii. În plus. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. după care se opreşte din creştere. Numai că acest lucru se va face treptat. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. aşa zis pitice. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. prin îndepărtarea frunzelor. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. De ce? Desigur. astfel. continuăm să rupem şi de sub al doilea. Explicaţia este simplă. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. îndepărtarea prin rupere. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. o recoltă. etaj cu etaj. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. mai pe limba amatorului. pentru a nu obosi planta. şi. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere.

Ca să ştim când este bine să ne oprim. sau. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. De reţinut: după orişice operaţie. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. Ca pe viitor. Dar. Cu ce înce pem? Cu seminţele. ciupire. mană. care implică rupere. altminteri: Phytophthora infestans. cu un nume exotic. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. în termen popular. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. boală micotică. însă. să tratăm şi să călim seminţele. mai întâi de toate. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. planta ce va să se nască. în soluţie . Cum? Înainte de a fi însămânţate. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. Ele. Regula nu se aplică la cele înalte. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă. estemană. însă. să ştiţi. fiind în convalescenţa. să plesnească de sănătate trebuie. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. trebuie să reţinem. fireşte. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. Nici udat şi nici hrănit. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă.brusc. dragi grădinarii. că avem ac şi de cojocul ei. sau în suc de Aloe Vera. îndepărtare.

Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. nu contează. dar. vom alege una. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. rostopască. Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. Iodul se va lupta cu bacteriile. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. Apoi urmează călirea. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. Se desface sârma din învelişul său. în mare măsură. cât de multe ore pe zi va fi posibil. Asta nu înseamnă. tătăneasă. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. urzică + coada calului. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. Încerc să-l evit. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. Urmează faza de răsad. în general. ca să-i îndepărtăm stratul protector. dintre variantele înşirate. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). dar şi o hrană delicioasă. care ne scuteşte. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. nici pe departe. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. ca alţi grădinari să nu îl folosească. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . pe cât posibil. întăreşte ţesutul plantei. trecem un fir de cupru. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. eu fug de preparatele ce conţin cupru. se freacă bine cu galss-papir. maximum două. Coada calului. . în infuzie din: urzică. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. Fireşte. etc. ca să nu îngreunez solul cu el.de acid boric sau bicarbonat de sodiu. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”.

lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. în drumul ei? Firul de cupru. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. muştar alb sau crăiţe. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. astfel. transversal. la un moment dat. “Mustăţile” rămase se dau în jos. sau printre plante. Profilactic semănăm pe brazdă. puţin mai jos de prima frunza adevărată. molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. Se pare. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. dăunătoare. în general. da? Ce întâlneşte seva. Maceratul de usturoi. fireşte. Trecând prin zona cu pricina. care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. Este un antibiotic natural. astfel. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. Şi. Cuprul este un element. Firul îl trecem. ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. spre rădăcină. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul.

vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. Apoi. la macerat. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. adăugăm. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. de preferinţă întunecate. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. Strecurăm. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. pin etc. O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. pătării brune. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . buna prietenă. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. Strecurăm. Urzica.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. O preparăm în felul următor: 1. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. dar şi a afidelor şi acarienilor. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat.cald preţ de 5 zile. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. Apoi. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). Apoi lăsăm la „dospit” o zi. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. după ce strecurăm. maximum 10. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. dar nu e obligatoriu. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. atunci vom stropi ceva mai des. mai bine o zi. adăugăm una-două linguri săpun lichid. care are rol de doică şi de apărător. O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. Strecurăm. ţinem de azi pe mâine în soare. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare.

înainte de culcare. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. în funcţie de soi. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. Vom stropi mai des. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. adânc. dimpotrivă. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. În afară de mană. Astfel. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. aşa. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. Astfel. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci. prin metoda ce vi-o voi spune. Şi. Asta. în exces. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . Ştim acum câte puţin din fiecare. Stropim o dată la 2 săptămâni. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. apoi pudrăm cenuşă din belşug. . vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. iar domnul putregai atât aşteaptă. Din varii motive (diferenţe de temperatură. din greşeli sau din aducere aminte. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. Restul îl vom învăţa pe parcurs. ca apa să ajungă. insuficientă umiditate sau.metilen. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. care apare. mai ales în perioada de formare a fructelor. la ultimele firicele ale rădăcinii. seara. spun specialiştii. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. Avortarea florilor. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. uite aşa am ajuns la liman. 2. cât de des posibil. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm.

îi conferă rezistenţă la frig. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. dar şi peste 30º încetează creşterea. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. 6. fireşte. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. Tomata iubeşte nespus lumina. dar. Nu este o mare mancăcioasă. 9.4. dar obligatoriu. Atenţie. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. 7. Fosfor – în cantitate mai mică. nu leagă. fosfor. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). magneziu – în primul rând – urmate de bor. grăbeşte coacerea fructelor. potasiu. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Nu scăpaţi momentul copilirii. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. fructele şi seminţele. Tomata ţine la silueta ei. işi schimbă gustul şi aroma. va pierde rodul. dar din belşug cu apă stată la soare. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. planta „avortează” florile sau fructele. creşte calitatea fructelor. 8. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. De el au nevoie rădăcinile. dar are pretenţii la bucate alese: azot. . Rezultatele sunt pe măsură. În lipsa luminii. apar petele brune. fier. 5. Borul şi manganul – în calitate de hrană. Magneziul – în cantitate mare. devin sensibile la boli şi dăunători. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. Azot – în cantitate moderată. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. iar sub 3º moare. Tomata se udă rar . ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. Fructele se coc greu. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. cupru mangan. Sub 16º. însă. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature.

Mulciţi plantele.detestă umiditatea.nu-i place udatul în exces. sub formă de macerat de găinaţ. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) . şi vă veţi uşura munca. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură . care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. Tomata trebuie susţinută. iar hrana nu mai ajunge la destinatar.nu-i place bălegarul proaspăt.nu-i place azotul în exces. dar şi mai bine. şi nici îngrăşămintele minerale în exces .10. Îl vom administra cu precădere la început. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. macerat de urzică. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. . 13. Muşuroiţi planta.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. deoarece singură nu o poate face. chiar urăşte.nu-i place. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe . iar tomatele vor fi nespus de fericite. 11. . aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful