CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR

CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

de asemenea. toate aceste operaţii. Apoi. pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. lucru ştiut. deoarece. Pentru cei ce au solar sau sera. le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. practic. după transplantare. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. dar NU ud. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. vor fi reduse la minimum. Apoi. la mutarea ei la locul definitiv. vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. deoarece. si.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. dar din abundenta. care cer efort si timp. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. se formează o mică băltoacă. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. polenizarea este compromisa). pentru ca deja necesarul de umiditate creste. deci. Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei. Iată cum. . In faza de răsad. mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. după aceasta valoare polenul devine lipicios. Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. nevoie ei de apa este medie. acelaşi strat de mulci. încât. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. adică a rodirii. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis.

Astfel. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. printre rânduri. Se uda. Cu toate acestea. de regula. formarea unor fructe mici si diforme. In plus. deci. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini. udând seara. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. fără presiune. din nou. la prietenul nostru stratul de mulci. seara ar fi cel mai bine. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. mai ales după ce fructele s-au mărit. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. niciodată rece. vom ajuta plantele sa se răcorească. Amintesc. ca peste noapte. De ce? Deoarece. atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. planta va „respira cu uşurinţă”. daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. Udarea se face folosind dor apa călduţă. . vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. si. Totuşi. pana la saturarea substratului. încă o data. la răsucirea frunzelor si. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. Graficul de udare a tomatelor: 1. Vorbind de grija. astfel. seara sau dimineaţa foarte devreme. există si excepţii. la îmbolnăvirea plantei in întregime.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. Fireşte. intr-un apoteotic final. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului.

cupru. Asta. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor.2. 4. cam o saptamana. Mulcirea este solutia. aşa cum procedăm de obicei. ce este cu aceste elemente: . in perioada de legare rod (inmugurire. fireşte si celelalte. într-un mod mai puţin ştiinţific. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. împiedică supraîncălzirea substratului şi. Dupa unii specialisti. Pe lângă aceste elemente. mai sunt. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că. Daca folosim iarba. zinc. dupa transplantarea la locul definitiv. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. Când hranim. cu mulcirea ulterioara a plantei. la fel de importante: magneziu. fructificare). fireste. hrăneşte planta. prin descompunerea sa lentă. in perioada de coacere a fructelor. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). din belsug. Dar daca iarba va fi veştedă. amator de iarba cruda. inflorire. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. 3. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. bor. calciu. domnul acarian (păianjen) roşu. mangan. cu ce. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat. Desigur. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. deoarece. ne va lăsa plantele in pace. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. dupa care. Să vă explic. fier. cam ½ de galeata de planta si. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. în general. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata.

în cămările căreia se găseşte acest „aliment”. producând multă verdeaţă. de un verde-albăstrui. Frunzele se răsucesc spre interior. În exces. că-s pe lângă toate gardurile. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. Practic. Fructele leagă prost. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. observăm că frunzele rămân mici. florile sunt mici. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. capătă o culoare întunecată. la fel şi rodul. violaceu-purpurii în partea de jos. devine obeză. Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică. îi conferă imunitate. iar rod – mic şi anemic sau deloc. eu aş spune – deloc. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. În lipsa lui. de un verde-gălbui. Dacă este în exces. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. Fructele sunt mici. tulpinile sunt firave. Florile se dezvoltă greu. ea reacţionează foarte bine la acest element. de multe ori nu apucă să se coacă. ca la rândul lor. Când este deficitar. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. planta rămâne pitică. mai bine o facem mai târziu. puţine şi fără gust. coacerea este mult întârziată. la diferenţele de temperatură. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. de cele mai multe ori – avortează. Pentru a suplini azotul. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. planta se „îngrăşa”. De aceea. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. . Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. cele superioare se află în ∠ de 90º. Devin sensibile la infecţii. cresc greu şi.

cenuşa. Şi el se ocupă deimunitatea plantei. Strângem cojile. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. Ajută planta să fie rezistentă la boli. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. n-au gust şi aromă. mai este magneziul. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. când creşte nevoia de magneziu. Nu uitam. bunătate de comoara potasică. În principiu. . În lipsa acestui element apare cloroza. Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). Un fel de delicatesă. mijlocul se albeşte şi . sau. Nu pierdem din vedere nici calciul. se usucă şi cad. Frunzele tinere se încreţesc. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. nefiresc. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. cele bătrâne devin de un verde închis. Este preferatul tomatelor. Unele încep să putrezească. ca mai apoi să începe să se usuce. săpând în jurul ei un mic şanţ. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. se lemnifică radial. niciodată nu e în exces. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. cu timpul. fireşte. se reduce suprafaţa de fotosinteză. din vreme în vreme. îngropăm pe lângă planta matură. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. Fructele se coc neuniform. In cantitate insuficientă. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. Este bine-venit în orice situaţie.Potasiul – Elementul sănătă ţii.

tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. Nu exagerăm cu borul. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. borul este în cantitate insuficientă. în loc să ne ajute. molibden. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. pentru că. pică (avortează). fier. Este foarte util. De ce? Deoarece când este prea rece. mai ales în dezvoltarea. foarte util. adică 10 grame la 10 litri de apă. Bun. mangan. punctul lor de creştere se înnegreşte. Dacă este prea cald. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Acum să trecem în revistă un . Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. riscăm ca hrana să devină otravă. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. grafic de hrănire. mai ales fosforul. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. la plantă. să zicem. coacerea şi savoarea fructelor. iar hrana ajunge greu. de regulă. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. nu pentru că ar fi mai puţin importante. în cantitate mare devine toxic şi. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. Florile. Dar. prea lent. Când h rănim În primul rând. . creşterea este încetinită. şi. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). Pentru că. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. atât de necesar. încep să se răsucească spre interior. cupru. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. mai rău va face. clor. cel puţin pentru mine. în pământ.

rupt frunze. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. „composturi”. drojdie de bere. Altminteri. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. îngrăşare organică. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. preferata mea. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. După ce. din buruieni. Eu. compost. din puţina mea experienţă. în cel mai fericit caz. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. cu alte cuvinte. dacă vorbim de sintetizate. după ce am stresat destul planta. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. folosesc materia primă din zona imediată. îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. şi anume: găinaţ de păsări. mraniţă. adică. plante . am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. cenuşă. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. adică macerate. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. capre. recurgem la. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. făină de oase. un pic mai înainte. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. oi. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. cârnit. aşa numita. plante medicinale şi aromat-condimentare. iepuri. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. vacă.

uscată. coji de banane. cartofii în coajă. meiul. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. apa în care au fiert vegetalele. hrişca. apa în care am spălat cerealele: orezul. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. nu are rost deoarece. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. arpacaşul. Cu certitudine. usturoi. cam o mână – două. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. în urma reacţiilor chimice. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. coji de ou pisate . compost. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. Dar nu disperaţi. Mai folosesc: drojdie de bere. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. Ei. la care adaug nelipsita cenuşă. În rest. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. se va transforma în amoniac. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Reţeta 1 . nu mai mult. bine mărunţite. Să vă spun cum procedez eu. etc. şi nu numai. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. Combinând-o cu compost. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla.condimentar – aromatice şi medicinale. pâine veche.

Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. în soare. fireşte. sau nu. Se întăreşte sistemul imunitar . Strecurăm. Lăsăm acoperit. apă. folosesc cu mare succes purinul. adică maceratul de urzici. Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. lăsăm să se limpezească (decanteze). punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. În rest. căderea mugurilor florali. pe care-l folosesc să rup urzici. sau fierbem 15 minute. datorită materialului din sac.Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. astfel se împiedică „avortarea” lor. acopăr cu apă călduţă. aproape de plin. Şi. în felul acestea. apă de ploaie. Stropim 1-2 ori pe săptămână. cam 1 săptămână – 10 zile. Eu mai adaug şi cenuşă.10 gr la 10 l apă călduţă. adică să nu fie. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . În stare proaspătă. cam un pahar. adică. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. . adăugăm apă până la 10 l şi folosim. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. ţinându-ne de nas. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. peste ea. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. numai că. totuşi. să le las să se pălească. se economiseşte destul timp. fără flori şi fără rădăcini. afară. Timp. Scurgem apa limpede. tifon. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. toată masa va rămâne închisă în acesta. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. credeţi-mă. adică: croiesc un sac suficient de mare. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. Înghesuim în sac urzicile. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. începând cu faza de îmbobocire. stată în soare până se încălzeşte. a rodului. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica.urât. pentru că. dintrun material destul de dens. şi. şi.

Reţeta 8 – cojile de banană. amestecăm. adăugăm . adăugăm apă fiartă. Ca şi în alte cazuri. după care se vor pudra cu cenuşă. lăsăm la limpezit. laptele degresat sau laptele bătut. oricare dintre cele enumerate. fie direct la rădăcină. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun.2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). acoperim. După ce s-a răcit – strecurăm. cartofilor. adăugăm 100 gr drojdie de bere. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. dar şi pe placul vinetelor. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. la 9l de apă. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. Se stropeşte planta în întregime. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). Plantele se stropesc pe frunze. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. O dată la plantare. Reţeta 6 – Zerul. strecurăm după răcire. se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. bogate în potasiu şi magneziu. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. Opărim cu apă clocotită. 1. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. ardeilor.

. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. Prasire/afanare/mulcire. le uscăm. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. 1 l pentru fiecare plantă. Aşa că. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. folosim doar buruienele. deopotrivă. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. a doua – în perioada de copilire. la căldură. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Apoi strecurăm. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. În mare. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. după recoltare. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. apoi udăm la rădăcină. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. adăugăm apă. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. Apoi. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice).până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine.

acela este timpul propice de a fi muşuroită. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina. daca nu s-o pierdem definitiv. Bine-bine. abia după aceea presăram stratul de mulci. udam din plin si. totuşi. la bază. plastic de jur-împrejurul plantei sau. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. practic. care vor hrăni mai bine planta. Numai ca. mult mai simplu. In felul acesta. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard. are culoarea verde. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. Mai multa forţă – imunitate crescută. fiind destul spaţiu. respectiv tulpina lunginduse. ne va scuti de celelalte doua operaţii. confecţionam cilindri din pet-uri. o plantă târâtoare. Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj.Mulcirea. pe buna dreptate mă veţi întreba. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. pentru a mulci. e bine. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. fie in preajma primului muşuroit. lemn. îmbrăcând astfel planta. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. adică exact de la plantarea la locul definitiv. dacă încă nu am făcut-o. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. Fie vom lua masuri din primele momente. pământul de la muşuroire nu va . Muşuroind înainte de vreme. totodată pot sa si mulcesc. Nu uitaţi ca roşia este . De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând.

adică se opăresc oleacă din creştere. in cel mai fericit caz. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. sau. Pe lângă acest beneficiu. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni.cădea pe laturi. prin care hrana ajunge la frunze. iarbă. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc. buruieni fără seminţe. vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. următoarea . atât de necesar plantei si coacerii fructelor. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. carton. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat. rumeguş. pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. adică de prindere. Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. se va menţine la locul lui. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare. sa-i întârziem serios dezvoltarea. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. direct pe pământ. rădăcinile hrănesc tulpina. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc. Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. Dar daca întârziem. sa zicem. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. care vor hrăni. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta. Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. Aşa deci. practic. continuu planta. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . Astfel. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”. ca se pricepe de minune la aşa ceva.

nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. se formează pe o singura tulpina. nu necesită legarea. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. măcar de 2 ori pe săptămână. cusoluţie de acid boric (1 . Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere. adică a căderii lor. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. care. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. zilnic. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. în zilele însorite. atâta timp cât sunt în floare. sau. trecem imediat si la prinderea sa. pe la orele amiezii. Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică.după vreo alte 10 – 15 zile. chiar şi la cele crescute „afară”. este bine să pulverizăm. Daca răsadul este înalt. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). Polenizarea. La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. de regula. dar si la cele medii. pentru o mai buna susţinere a lor. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). Un moment deloc de neglijat. Fireşte ca roşiile. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă. Cât de des? Dacă se poate. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. Operaţia de legare va începe. sub ciorchini. cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte. şi mai târziu şi pe fructe.

se va cicatriza mai greu. cu atât rana. când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. recolta. Neîndepărtându-i. Formarea sau modelarea prin copilire. să reţinem că florile „bătute”. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. Din ele. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). deoarece ele se formează diferit. mai dezvoltaţi. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. . kefir. Aşa că îndepărtaţi-le. deloc plăcută. Şi tot legat de flori. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). un surplus de energie. necesitând. cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. în urma ruperii. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. Aşadar. viitoarele fructe sunt diforme. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. din nou. fiţi atenţi ce fel de creştere au.soluţie de lapte degresat. dragii mei prieteni. cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari.linguriţă – sau 10 grame . Astfel se ajunge la situaţia.la 10l de apă călduţă). Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. dar este absolut necesară.

Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. pe răcoare. Unii susţin cele prezentate. mai rar în doua tulpini. Ei. care nu va mai permite refacerea unuia nou. Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). . De pildă. Copilirea se face. vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. de obicei. Pentru formarea în trei tulpini. de regulă. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. astfel: in cazul formării în doua tulpini. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. aici părerile sunt împărţite. Dar. De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. pe toată durata dezvoltării lor. apucând-o la 1 cm de bază. le recunoaştem după înălţimea lor. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. dar după ce s-a uscat roua.5 şi trei metri. de aceea se vor forma într-una. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. ele vor fi copilite sistematic. Asta înseamnă că. şi într-un caz şi în celălalt. în aşa fel . ca rănile să se vindece repede. în dimineţile însorite. înafara celui deal doilea còpil. Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată). De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. cuprinsă între 1. sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. devreme.

aşa zis pitice. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. fără să se dorească. după care se opreşte din creştere. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. pe balcon. prin îndepărtarea frunzelor. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. îndepărtarea prin rupere. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. astfel. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. suprafaţa de evaporare a apei scade . frunză cu frunză. terasă. De ce? Desigur. mai pe limba amatorului. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. pentru a nu stresa planta. Cârnitul Sau „Ciupitul”. şi se formează fructele. care cresc în formă de tufă. Productivitatea lor este scăzută. Explicaţia este simplă. deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini. şi. Îndepărtând frunzele devenite inutile. pentru a nu obosi planta. Prin îndepărtarea frunzelor. continuăm să rupem şi de sub al doilea. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. pe măsură ce cresc. Numai că acest lucru se va face treptat. Roşii pitice. Atenţie. aerul trece liber. etaj cu etaj. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. ci cate una-două. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. neapărat. În plus. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. apoi. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. o recoltă. Există şi roşii.

timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. Cum? Înainte de a fi însămânţate. Cu ce înce pem? Cu seminţele. mană. sau în suc de Aloe Vera. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă. Regula nu se aplică la cele înalte. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. ciupire. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. fiind în convalescenţa. să ştiţi. cu un nume exotic. însă. Dar. boală micotică. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. estemană.brusc. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. în soluţie . În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. De reţinut: după orişice operaţie. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. altminteri: Phytophthora infestans. să tratăm şi să călim seminţele. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. că avem ac şi de cojocul ei. fireşte. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. Nici udat şi nici hrănit. îndepărtare. sau. planta ce va să se nască. dragi grădinarii. însă. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. în termen popular. mai întâi de toate. Ca să ştim când este bine să ne oprim. trebuie să reţinem. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. Ca pe viitor. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. să plesnească de sănătate trebuie. Ele. care implică rupere.

Se desface sârma din învelişul său. Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. în mare măsură. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. Asta nu înseamnă. etc. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. vom alege una. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. cât de multe ore pe zi va fi posibil. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. în infuzie din: urzică. nu contează. Urmează faza de răsad. Coada calului. ca alţi grădinari să nu îl folosească. ca să-i îndepărtăm stratul protector. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene. Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. trecem un fir de cupru. Iodul se va lupta cu bacteriile. rostopască. pe cât posibil. nici pe departe. urzică + coada calului. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. întăreşte ţesutul plantei. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru. se freacă bine cu galss-papir. în general. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . tătăneasă. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). maximum două.de acid boric sau bicarbonat de sodiu. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. Fireşte. ca să nu îngreunez solul cu el. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . Încerc să-l evit. dar. care ne scuteşte. . Apoi urmează călirea. dintre variantele înşirate. dar şi o hrană delicioasă. eu fug de preparatele ce conţin cupru. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului.

Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. la un moment dat. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. da? Ce întâlneşte seva. Se pare. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază. Profilactic semănăm pe brazdă. astfel. muştar alb sau crăiţe. fireşte. Cuprul este un element. dăunătoare. puţin mai jos de prima frunza adevărată. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. “Mustăţile” rămase se dau în jos. molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. Trecând prin zona cu pricina. în drumul ei? Firul de cupru. sau printre plante. ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. transversal. spre rădăcină. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. Şi. Este un antibiotic natural. Maceratul de usturoi. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai. în general. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul. astfel. Firul îl trecem. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ.

Apoi. O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. dar şi a afidelor şi acarienilor. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. O preparăm în felul următor: 1. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. pin etc. după ce strecurăm. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. adăugăm una-două linguri săpun lichid. de preferinţă întunecate. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. buna prietenă. Urzica. Strecurăm. dar nu e obligatoriu. la macerat. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. care are rol de doică şi de apărător. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. pătării brune.cald preţ de 5 zile. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. Strecurăm. adăugăm. mai bine o zi. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. maximum 10. Strecurăm. atunci vom stropi ceva mai des. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare. ţinem de azi pe mâine în soare. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. Apoi.

Avortarea florilor. Asta. Restul îl vom învăţa pe parcurs. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. cât de des posibil. Astfel. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. . Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. Şi. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. Ştim acum câte puţin din fiecare. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. Astfel. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod.metilen. apoi pudrăm cenuşă din belşug. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. dimpotrivă. în exces. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. mai ales în perioada de formare a fructelor. În afară de mană. la ultimele firicele ale rădăcinii. care apare. înainte de culcare. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. în funcţie de soi. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci. Vom stropi mai des. spun specialiştii. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. seara. aşa. uite aşa am ajuns la liman. Din varii motive (diferenţe de temperatură. 2. Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. Stropim o dată la 2 săptămâni. adânc. din greşeli sau din aducere aminte. insuficientă umiditate sau. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. iar domnul putregai atât aşteaptă. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. ca apa să ajungă. prin metoda ce vi-o voi spune.

mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). dar din belşug cu apă stată la soare. Magneziul – în cantitate mare. . Nu scăpaţi momentul copilirii. planta „avortează” florile sau fructele. Borul şi manganul – în calitate de hrană.4. va pierde rodul. 5. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. 6. magneziu – în primul rând – urmate de bor. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. 9. 7. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. În lipsa luminii. Sub 16º. Nu este o mare mancăcioasă. Tomata iubeşte nespus lumina. potasiu. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. creşte calitatea fructelor. dar şi peste 30º încetează creşterea. iar sub 3º moare. işi schimbă gustul şi aroma. cupru mangan. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. însă. grăbeşte coacerea fructelor. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. De el au nevoie rădăcinile. dar obligatoriu. Fosfor – în cantitate mai mică. dar are pretenţii la bucate alese: azot. Fructele se coc greu. 8. fructele şi seminţele. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. fosfor. nu leagă. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Tomata se udă rar . apar petele brune. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. îi conferă rezistenţă la frig. devin sensibile la boli şi dăunători. Rezultatele sunt pe măsură. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Azot – în cantitate moderată. fier. Tomata ţine la silueta ei. dar. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. Atenţie. fireşte. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire.

nu-i place. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar.nu-i place azotul în exces. şi vă veţi uşura munca. şi nici îngrăşămintele minerale în exces . vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. Muşuroiţi planta. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) . . chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe .10. iar tomatele vor fi nespus de fericite. . deoarece singură nu o poate face. macerat de urzică.nu-i place udatul în exces. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. 11. Mulciţi plantele. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură .nu-i place bălegarul proaspăt.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. Îl vom administra cu precădere la început. Tomata trebuie susţinută. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. sub formă de macerat de găinaţ. dar şi mai bine. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. 13.detestă umiditatea. chiar urăşte. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful