CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17 Cuprins: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3.

Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii 6. Muşuroirea tomatelor

Însămânţarea Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera).

Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. Scurt şi la obiect. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină. La umbră va creşte o înaltă şi va face, sau nu, nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele.

Regimul de caldura Mergând pe firul logicii simple, dacă roşiei ii place atât de mult lumina, desigur va fi o plantă fericită având căldura asigurată. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunători. Peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai):niciodată nu plantam intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu începem plantarea. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? Simplu. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care mulţi dintre noi le agăţăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10 minute. Dacă valoarea este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite. Dar ce să facem, dacă , între timp, răsadurile noastre au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc, iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la brazdele încălzite . Cum procedăm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă. 3. acoperim cu pământul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi va incalzi solul de deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot.

dar NU ud. după transplantare. deoarece. încât. la mutarea ei la locul definitiv. polenizarea este compromisa). le aduc aminte sa nu uite sa aerisească negreşit. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. Iată de ce substratul îl vom păstra continuu umed. deci. vom recurge la vechiul nostru prieten – stratul de mulci. De ce? Pentru ca aşa asiguram pe termen lung necesarul de apa. Ca totuşi sa prevenim uscarea substratului şi formarea crustei.Regimul de umiditate Încă o regula de luat in consideraţie: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea umezelii. Cu ocazia asta vom renunţa si la prăşit. adică în lăcaşul in care va sta turnam atâta apă. acelaşi strat de mulci. dar din abundenta. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. In faza de răsad. Afânatul? Udatul? Nici o problema! Se va ocupa. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situaţii neplăcute si nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice (ciupercilor. care nu va permite o aerare normala a rădăcinilor. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. o buna ventilaţie nu va permite nici formarea unei umiditatea in exces (maximumul este de 70%. Apoi. pentru ca buruienilor le va fi greu sa treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. este bine sa nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. Pentru cei ce au solar sau sera. nevoie ei de apa este medie. si. . toate aceste operaţii. vom avea grija s-o plantam in „mocirlă”. adică a rodirii. de asemenea. mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. practic. respectiv se împiedica formarea condensului pe pereţii spaţiului închis. pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces. se formează o mică băltoacă. deoarece. care cer efort si timp. lucru ştiut. Iată cum. Apoi. după aceasta valoare polenul devine lipicios. vor fi reduse la minimum.

planta va „respira cu uşurinţă”. Cu toate acestea. si. fără presiune. la prietenul nostru stratul de mulci. la îmbolnăvirea plantei in întregime. Udarea se face folosind dor apa călduţă. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. udând seara. ca peste noapte. niciodată rece. apa nu are voia sa băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor!. încă o data. vom ajuta plantele sa se răcorească. Fireşte.Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelo r. scăpam de neplăcerea formarii crustei de la suprafaţă in urma evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la planta cu uşurinţa. din nou. Astfel. când este chiar indicata udarea roşiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. seara sau dimineaţa foarte devreme. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. apa să aibă suficient timp sa ajungă pana la ultimul firicel al rădăcinii. . atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. In plus. formarea unor fructe mici si diforme. lăsând apa sa curgă în şuvoi subţire. intr-un apoteotic final. la răsucirea frunzelor si. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. există si excepţii. Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde. Totuşi. nu ajungem in situaţia uscării lui excesive. Graficul de udare a tomatelor: 1. mai ales după ce fructele s-au mărit. de regula. Amintesc. Se uda. daca ne apucam sa udam după o lunga perioada de lipsa a apei riscam crăparea fructelor. făcându-le cate un duş bine-venit din vârfuri pana la rădăcini. Vorbind de grija. seara ar fi cel mai bine. printre rânduri. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci călâie. astfel. deci. pana la saturarea substratului. De ce? Deoarece.

prin descompunerea sa lentă. cu mulcirea ulterioara a plantei. Dar daca iarba va fi veştedă. Desigur. domnul acarian (păianjen) roşu. Să vă explic. zinc. fier. dupa transplantarea la locul definitiv. Daca folosim iarba. hrăneşte planta. mangan. în general. 3. in perioada de legare rod (inmugurire. Mulcirea este solutia. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. aşa cum procedăm de obicei. fireste.2. pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala in limite normale. ce este cu aceste elemente: . Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. vom avea grija s-o lăsam sa se „pălească ” (vestejească) un pic înainte de a o presăra pe lângă tomata. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. cu ce. Când hranim. Pe lângă aceste elemente. cupru. se va instala comod pe frunzele gustoase ale roşiei noastre. in perioada de coacere a fructelor. într-un mod mai puţin ştiinţific. c um? În cazul hrănirii trebuie ştiut că. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). împiedică supraîncălzirea substratului şi. fructificare). bor. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. fireşte si celelalte. Asta. înfruptatu-se cu mare plăcere din seva lor. dupa care. la fel de importante: magneziu. calciu. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. din belsug. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. 4. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. mai sunt. se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile dacă este foarte cald întârziem sa le udam. cam ½ de galeata de planta si. inflorire. amator de iarba cruda. cam o saptamana. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a avea rod bogat. deoarece. Dupa unii specialisti. ne va lăsa plantele in pace.

Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. . Când este deficitar. violaceu-purpurii în partea de jos. de multe ori nu apucă să se coacă. În exces. planta rămâne pitică. Şi de astă dată din impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică. Fructele sunt mici.Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. puţine şi fără gust. de un verde-gălbui. Devin sensibile la infecţii. îi conferă imunitate. cele superioare se află în ∠ de 90º. De aceea. ea reacţionează foarte bine la acest element. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. Pentru a suplini azotul. că-s pe lângă toate gardurile. capătă o culoare întunecată. Frunzele se răsucesc spre interior. la fel şi rodul. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. devine obeză. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. tulpinile sunt firave. la diferenţele de temperatură. producând multă verdeaţă. iar rod – mic şi anemic sau deloc. eu aş spune – deloc. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. de cele mai multe ori – avortează. în cămările căreia se găseşte acest „aliment”. mai bine o facem mai târziu. Florile se dezvoltă greu. coacerea este mult întârziată. Practic. Fructele leagă prost. când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă. cresc greu şi. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. de un verde-albăstrui. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar. florile sunt mici. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. În lipsa lui. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. planta se „îngrăşa”. ca la rândul lor. observăm că frunzele rămân mici. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. Dacă este în exces.

Frunzele tinere devin clorotice (gălbejite). . iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. le mărunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. În principiu. mai este magneziul. fireşte. ca mai apoi să începe să se usuce. săpând în jurul ei un mic şanţ. Nu uitam. sau. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. Fructele se coc neuniform. n-au gust şi aromă. se lemnifică radial. Strângem cojile. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. îngropăm pe lângă planta matură. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. nefiresc. Nu pierdem din vedere nici calciul. Ajută planta să fie rezistentă la boli. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. Este bine-venit în orice situaţie. cenuşa. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. cele bătrâne devin de un verde închis. se reduce suprafaţa de fotosinteză. Un fel de delicatesă. Frunzele tinere se încreţesc. Şi el se ocupă deimunitatea plantei. cu timpul. In cantitate insuficientă. când creşte nevoia de magneziu. În lipsa acestui element apare cloroza. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. niciodată nu e în exces. Unele încep să putrezească. mijlocul se albeşte şi .Potasiul – Elementul sănătă ţii. Este preferatul tomatelor. se usucă şi cad. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. din vreme în vreme. bunătate de comoara potasică. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu.

mai ales fosforul. fier. borul este în cantitate insuficientă. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. Florile. mai ales în dezvoltarea. Dar. Nu exagerăm cu borul. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. Este foarte util. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. iar hrana ajunge greu. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). mangan. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. . În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. adică 10 grame la 10 litri de apă. cel puţin pentru mine. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. şi. pentru că. punctul lor de creştere se înnegreşte. pică (avortează). în loc să ne ajute. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). nu pentru că ar fi mai puţin importante. Bun. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. încep să se răsucească spre interior. de regulă. în cantitate mare devine toxic şi. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Când h rănim În primul rând.Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. foarte util. Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. De ce? Deoarece când este prea rece. creşterea este încetinită. atât de necesar. coacerea şi savoarea fructelor. Acum să trecem în revistă un . Dacă este prea cald. la plantă. clor. cupru. Pentru că. mai rău va face. să zicem.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. prea lent. săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. în pământ. grafic de hrănire. molibden. riscăm ca hrana să devină otravă.

îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. dacă vorbim de sintetizate. adică macerate. cenuşă. rupt frunze. drojdie de bere. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. compost. iepuri. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. cu alte cuvinte. din puţina mea experienţă. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. îngrăşare organică. din buruieni. şi anume: găinaţ de păsări. Altminteri. după ce am stresat destul planta. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. un pic mai înainte. aşa numita. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. cârnit. să trecem la următoarea întrebare: Cu ce hrăn im Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. folosesc materia primă din zona imediată. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. Eu.Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. plante medicinale şi aromat-condimentare. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. După ce. plante . Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. preferata mea. cemi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. vacă. capre. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. adică. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. recurgem la. făină de oase. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. „composturi”. în cel mai fericit caz. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. oi. mraniţă.

o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere. etc. cam o mână – două. se va transforma în amoniac. usturoi. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. apa în care au fiert vegetalele. hrişca. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. pâine veche. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. Ei. nu mai mult. În rest. Combinând-o cu compost. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. arpacaşul. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. şi nu numai. Reţeta 1 . Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. Dar nu disperaţi. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. meiul. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. Mai folosesc: drojdie de bere. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. coji de ou pisate . Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. la care adaug nelipsita cenuşă. Cu certitudine. cartofii în coajă. nu are rost deoarece. compost. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. bine mărunţite. Să vă spun cum procedez eu. apa în care am spălat cerealele: orezul. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. coji de banane. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. Singurul element important care-i lipseşte este azotul.condimentar – aromatice şi medicinale. uscată. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. în urma reacţiilor chimice. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor .

afară. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. sau fierbem 15 minute. fireşte. începând cu faza de îmbobocire. Eu mai adaug şi cenuşă. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. lăsăm să se limpezească (decanteze). tifon. cam 1 săptămână – 10 zile. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . apă. Şi. toată masa va rămâne închisă în acesta. Timp. se economiseşte destul timp. Stropim 1-2 ori pe săptămână. să le las să se pălească. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. Scurgem apa limpede. Lăsăm acoperit. şi. numai că. adăugăm apă până la 10 l şi folosim. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. adică maceratul de urzici. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. În stare proaspătă. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai. sau nu. fără flori şi fără rădăcini. Umplu pe jumătate o găleată de 10 lcu urzici crude. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. Se întăreşte sistemul imunitar .urât.10 gr la 10 l apă călduţă. Strecurăm. şi. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. peste ea. a rodului. acopăr cu apă călduţă. folosesc cu mare succes purinul. în soare. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul. dintrun material destul de dens. în felul acestea. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. adică să nu fie. aproape de plin. pentru că. datorită materialului din sac. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. totuşi. apă de ploaie. astfel se împiedică „avortarea” lor. ţinându-ne de nas. stată în soare până se încălzeşte. .Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă. pe care-l folosesc să rup urzici. adică: croiesc un sac suficient de mare. adică. cam un pahar. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. În rest. Înghesuim în sac urzicile. Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l. căderea mugurilor florali. credeţi-mă.

1. Reţeta 6 – Zerul. laptele degresat sau laptele bătut. dar şi pe placul vinetelor. După ce s-a răcit – strecurăm. ardeilor. adăugăm 100 gr drojdie de bere. Reţeta 8 – cojile de banană. lăsăm la limpezit. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. amestecăm. bogate în potasiu şi magneziu.Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. la 9l de apă. Se stropeşte planta în întregime. adăugăm apă fiartă. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. Ca şi în alte cazuri. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”.2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. fie direct la rădăcină. strecurăm după răcire. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). acoperim. după care se vor pudra cu cenuşă. cartofilor. O dată la plantare. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. Plantele se stropesc pe frunze. adăugăm . acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. oricare dintre cele enumerate. Opărim cu apă clocotită. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”.

Prasire/afanare/mulcire. apoi udăm la rădăcină. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană. a doua – în perioada de copilire. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. 1 l pentru fiecare plantă. Aşa că. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi.până la 10 lapă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. În mare. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. după recoltare. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. Apoi. . Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. folosim doar buruienele. acoperim şi lăsăm preţ de 610 zile la „fezandat”. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). adăugăm apă. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. Apoi strecurăm. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. la căldură. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . deopotrivă. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). le uscăm.

îmbrăcând astfel planta. Mai multe rădăcini – mai multa forţă. dacă încă nu am făcut-o. plastic de jur-împrejurul plantei sau. mai întâi vom trece la prăsitul plantelor pentru a scăpa de buruieni. Muşuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. adică pe tija apar mugurii de rădăcină sub forma unor mici proeminenţe. confecţionam cilindri din pet-uri. acela este timpul propice de a fi muşuroită. respectiv tulpina lunginduse. riscăm să sufocăm planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din creştere. adică exact de la plantarea la locul definitiv. fiind destul spaţiu. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma rădăcini suplimentare. Muşuroirea – un alt moment foarte important in creşterea si dezvoltarea plantei. totuşi. Cum? Avem câteva variante: putem pune drept bordură câteva ţigle sau bucăţi de placaj. Nu trebuie sa aibă o dimensiune standard. Mai multa forţă – imunitate crescută. dar in momentul in care culoare începe sa se închidă si are nuanţe albăstruiviolacee. are culoarea verde. abia după aceea presăram stratul de mulci.Mulcirea. Din acele proeminente se vor naşte următoarele rădăcini. o plantă târâtoare. plantei ii trebuie hrana si ea îşi „buburuzeste” tulpina. ne va scuti de celelalte doua operaţii. Acesta este semnul ca trebuie trecut la muşuroire. Nu uitaţi ca roşia este . Fie vom lua masuri din primele momente. Bine-bine. fie in preajma primului muşuroit. e bine. Plante sănătoase înseamnă recolta bogata!. Muşuroind înainte de vreme. practic. vom afâna bine pentru aducţia de aer la rădăcini. lemn. la bază. mult mai simplu. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. In felul acesta. Aşa ca vom fi atenţi la următorul fenomen după plantarea la locul definitiv: crescând. Mai este un indiciu secret de ştiut: atâta timp cat tulpina. daca nu s-o pierdem definitiv. Eu am pus pe lângă plantatele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am tăiat la ambele capete. pentru a mulci. pământul de la muşuroire nu va . pe buna dreptate mă veţi întreba. Aşa procedam de fiecare data când percepem semnalele. care vor hrăni mai bine planta. udam din plin si. Numai ca. ce facem când e prea înalt muşuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. totodată pot sa si mulcesc.

Aşa deci. vom avea grija ca locul pământului dislocat pentru aceasta operaţie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. Rămânând pe loc din dezvoltare nu mai dau randament bun si deci nici suficienta hrană. perioada in care rădăcinile iar rămân pe loc. riscam ca ea sa-si găsească singura loc de „parcare”. practic. adică de prindere. direct pe pământ. punându-i la dispoziţie materie primă: pământ roditor si mulci. care vor hrăni. sau. Astfel. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. in cel mai fericit caz. Unde mai pui ca planta devine mult mai puternică si mai rezistenta la atacul diferiţilor agenţi patogeni. rumeguş. Pe lângă acest beneficiu. Cu cat mai înalt cu atât mai bine! De c e trebuie muşuroit la aşa o înălţime? Raţionamentul este simplu: Se formează rădăcini. Astfel ajutam sa-si formeze rădăcini suplimentare. Încă o mica menţiune: o data cu muşuroirea. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. cam la 2 -3 săptămâni de la transplantarea la locul definitiv. sa-i întârziem serios dezvoltarea. iarbă. continuu planta. pentru ca este o planta târâtoare si nu „căţărătoare”. prin care hrana ajunge la frunze. buruieni fără seminţe. Dar daca întârziem. următoarea .cădea pe laturi. Si atunci ce ne rămâne de făcut? Evident. carton. atât de necesar plantei si coacerii fructelor. prima muşuroire ar trebui sa aibă loc . adică se opăresc oleacă din creştere. ca se pricepe de minune la aşa ceva. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” rădăcinile fac un popas si se odihnesc. Apoi vine rândul mugurilor florali sa se dezvolte. rădăcinile hrănesc tulpina. pana la strângerea recoltei începe deja sa se formeze un strat sănătos si bogat. sa o ajutam sa-si formeze mai multe rădăcini. talaş etc peste care vom presăra un pic de pământ. se va menţine la locul lui. sa zicem. Daca trecem la muşuroire prea devreme riscam sa înăbuşim planta.

practic la câteva zile după ce le-am plantat la locul definitiv. La acestea vom fi atenţi sa nu atingă solul. dar si la cele medii. cât şi in vederea îmbunătăţirii legării rodului. în zilele însorite. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. sau. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). Legare a Trebuie să avem grija ca din când în când să legăm plantele de araci sau de spaliere. Cât de des? Dacă se poate. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. (pentru ca lasă planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. şi mai târziu şi pe fructe. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. măcar de 2 ori pe săptămână.după vreo alte 10 – 15 zile. Daca răsadul este înalt. Un moment deloc de neglijat. care sa nu rănească planta si sa permită creşterea liberă. nu necesită legarea. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). Muşuroim întotdeauna cu pământ umed. Polenizarea. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. se formează pe o singura tulpina. sub ciorchini. cusoluţie de acid boric (1 . De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. Operaţia de legare va începe. este bine să pulverizăm. adică a căderii lor. Legarea se face cu precădere la roşiile înalte. de regula. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. chiar şi la cele crescute „afară”. care cresc sub forma de tufă şi au o înălţime mică. atâta timp cât sunt în floare. care. trecem imediat si la prinderea sa. Fireşte ca roşiile. pe la orele amiezii. zilnic. pentru o mai buna susţinere a lor. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale.

Şi tot legat de flori. necesitând. se va cicatriza mai greu. Din ele. cum frumos li se mai spune) este o operaţie care necesită un volum mare de lucru. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. deoarece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. Formarea sau modelarea prin copilire.soluţie de lapte degresat. din nou.linguriţă – sau 10 grame . să reţinem că florile „bătute”. Se întâmplă deseori grădinarilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. kefir. un surplus de energie. cârnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. mai dezvoltaţi. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). deoarece ele se formează diferit. Astfel se ajunge la situaţia. fiţi atenţi ce fel de creştere au. recolta. oricât de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea Sau îndepărtarea còpililor (puilor. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 lapă călduţă). când cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. dar este absolut necesară. dragii mei prieteni. în urma ruperii. deloc plăcută. cu atât rana. Aşa că îndepărtaţi-le.la 10l de apă călduţă). . care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. Aşadar. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. viitoarele fructe sunt diforme. Neîndepărtându-i. Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade.

Roşiile medii (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere determinată). de obicei. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. pe răcoare. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. ele vor fi copilite sistematic. ca rănile să se vindece repede. De pildă. dar după ce s-a uscat roua. pe toată durata dezvoltării lor. le recunoaştem după înălţimea lor. se recomandă să se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. care nu va mai permite refacerea unuia nou. Asta înseamnă că. astfel: in cazul formării în doua tulpini. şi într-un caz şi în celălalt. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. aici părerile sunt împărţite. Roşiile înalte (pe plicurile de seminţe sunt trecute cu creştere nedeterminată). Copilirea se face. vom mai lăsa încă unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenuşă sau cărbune pisat. înafara celui deal doilea còpil. Intervalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele nedeterminate. Dar. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp.Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. în aşa fel . trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. sub primul ciorchine se va îndepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. de aceea se vor forma într-una. devreme. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. Ei. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. Pentru formarea în trei tulpini. De asemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod.5 şi trei metri. mai rar în doua tulpini. în dimineţile însorite. cuprinsă între 1. Unii susţin cele prezentate. de regulă. . apucând-o la 1 cm de bază.

o recoltă. continuăm să rupem şi de sub al doilea. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. etaj cu etaj. ci cate una-două. Există şi roşii. Cârnitul Sau „Ciupitul”. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. îndepărtarea prin rupere. În plus. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. Productivitatea lor este scăzută. frunză cu frunză. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. Atenţie. şi se formează fructele. care cresc în formă de tufă. terasă. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. pentru a nu obosi planta. aerul trece liber. pe măsură ce cresc. şi. Roşii pitice. Îndepărtând frunzele devenite inutile. operaţie care se face pentru a grăbi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari. astfel. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. fără să se dorească. aşa zis pitice. pe balcon. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. Prin îndepărtarea frunzelor. Numai că acest lucru se va face treptat. De ce? Desigur. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. Îndepărtarea frunzelor De la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. neapărat. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. Explicaţia este simplă. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. suprafaţa de evaporare a apei scade . prin îndepărtarea frunzelor. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. după care se opreşte din creştere. apoi. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. mai pe limba amatorului. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte.După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile anterior alese. pentru a nu stresa planta. deoarece pe ele se formează doi-trei ciorchini.

o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. însă. care implică rupere. altminteri: Phytophthora infestans. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. Nici udat şi nici hrănit. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. sau. sau în suc de Aloe Vera. să tratăm şi să călim seminţele. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. Vom face acest lucru pentru a înlesni fructificarea. că avem ac şi de cojocul ei. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. Ele. Tratarea bolilor şi a dăunătorilor Pentru început. Cum? Înainte de a fi însămânţate. fiind în convalescenţa. însă. Regula nu se aplică la cele înalte. De reţinut: după orişice operaţie. cu un nume exotic. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. planta ce va să se nască. Dar. în soluţie . care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. estemană. ele vor fi ţinute în: apă de cenuşă. Cu ce înce pem? Cu seminţele. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale grădinăritului): „o plantă sănătoasă. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. să ştiţi. să plesnească de sănătate trebuie. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. În afară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepărtarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. dragi grădinarii. fireşte. mană. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. îndepărtare. Ca pe viitor. Ca să ştim când este bine să ne oprim. boală micotică. ciupire. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. trebuie să reţinem. mai întâi de toate. în termen popular.brusc.

etc. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. ca să-i îndepărtăm stratul protector. în mare măsură. întăreşte ţesutul plantei. urzică + coada calului. Încerc să-l evit. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. să folosim stropirile cu soluţii care conţin cupru. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. care ne scuteşte. rostopască. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. nu contează. nici pe departe. dintre variantele înşirate. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. dar. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. Iodul se va lupta cu bacteriile. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt întrun material separat: „E vremea semănatului”. se freacă bine cu galss-papir. Asta nu înseamnă. tătăneasă. Urmează faza de răsad. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. ca să nu îngreunez solul cu el. în general. cât de multe ore pe zi va fi posibil. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor patogene. Cât timp le ţinem? De la câteva ore până la câteva zile. Se desface sârma din învelişul său. Apoi urmează călirea. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. Din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. maximum două. . pe cât posibil. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. Fireşte. eu fug de preparatele ce conţin cupru. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . trecem un fir de cupru. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. vom alege una.de acid boric sau bicarbonat de sodiu. ca alţi grădinari să nu îl folosească. în infuzie din: urzică. dar şi o hrană delicioasă. Coada calului.

astfel. muştar alb sau crăiţe. prin tulpina plantei la o înălţime de cel mult 3cm (după unii chiar si 5cm) de la bază. în general. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. la un moment dat. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. ca manei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji din cauza lor. Cuprul este un element. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi . puţin mai jos de prima frunza adevărată. astfel. molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. Profilactic semănăm pe brazdă. Cum funcţionează? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. Este un antibiotic natural. transversal. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. “Mustăţile” rămase se dau în jos. Trecând prin zona cu pricina. care va feri planta de ciuperca manei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. spre rădăcină. dăunătoare. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercile de tot felul. Maceratul de usturoi. fireşte. sau printre plante. da? Ce întâlneşte seva. Se pare. în drumul ei? Firul de cupru. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu micozele! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor.Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucatele de sârmă de Cu câte plante avem. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr împotriva manei şi nu numai. vrândnevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. Şi. Firul îl trecem. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei.

O reţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm câteva ore bune. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie.cald preţ de 5 zile. Apoi. pătării brune. pe care îi păstrăm în pungi de plastic până la întrebuinţare. ţinem de azi pe mâine în soare. Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin câteva zile. Strecurăm. care are rol de doică şi de apărător. pin etc. adăugăm una-două linguri săpun lichid. mai bine o zi. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). de preferinţă întunecate. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. buna prietenă.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. atunci vom stropi ceva mai des. O preparăm în felul următor: 1. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de . Dacă întâmplarea face ca mana să-şi facă de cap prea tare. adăugăm. Strecurăm. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. dar nu e obligatoriu. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea manei. Urzica. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. maximum 10. Strecurăm. dar şi a afidelor şi acarienilor. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. la macerat. Apoi. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. după ce strecurăm. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. O altă reţetă împotriva manei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute.

lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. adânc. Avortarea florilor. apoi pudrăm cenuşă din belşug. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. uite aşa am ajuns la liman. Astfel. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. dimpotrivă. În afară de mană. Gata! Un alt putregai se ocupă de tulpină. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. în exces. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. cât de des posibil. seara. Astfel ne putem trezi cu Putrezirea vârfului fructului. Adică trecem la îndepărtatul fructelor atacate. Astfel. insuficientă umiditate sau. Şi.metilen. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. Asta. Din varii motive (diferenţe de temperatură. în funcţie de soi. Restul îl vom învăţa pe parcurs. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. prin metoda ce vi-o voi spune. ţesutul din vârful fructului rămâne fără apă. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. aşa. Ştim acum câte puţin din fiecare. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE: 1. 2. din greşeli sau din aducere aminte. . Vom stropi mai des. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. la ultimele firicele ale rădăcinii. Stropim o dată la 2 săptămâni. ca apa să ajungă. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. spun specialiştii. care apare. iar domnul putregai atât aşteaptă. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . înainte de culcare. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. mai ales în perioada de formare a fructelor.

işi schimbă gustul şi aroma. dar obligatoriu. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. dar. Atenţie. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature.4. creşte calitatea fructelor. dar şi peste 30º încetează creşterea. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Tomata se udă rar . iar sub 3º moare. 8. va pierde rodul. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. potasiu. fructele şi seminţele. 6. dar din belşug cu apă stată la soare. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Sub 16º. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. grăbeşte coacerea fructelor. Borul şi manganul – în calitate de hrană. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. fireşte. Rezultatele sunt pe măsură. Tomata ţine la silueta ei. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. . De el au nevoie rădăcinile. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. magneziu – în primul rând – urmate de bor. cupru mangan. Tomata iubeşte nespus lumina. 5. Nu scăpaţi momentul copilirii. Fructele se coc greu. 7. apar petele brune. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. Magneziul – în cantitate mare. devin sensibile la boli şi dăunători. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). dar are pretenţii la bucate alese: azot. Azot – în cantitate moderată. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. Nu este o mare mancăcioasă. 9. În lipsa luminii. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă!Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. îi conferă rezistenţă la frig. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. fier. nu leagă. Fosfor – în cantitate mai mică. însă. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. fosfor. planta „avortează” florile sau fructele.

detestă umiditatea.detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe . Tomata trebuie susţinută. Muşuroiţi planta. 11.nu-i place udatul în exces. dar şi mai bine.nu-i place. . şi vă veţi uşura munca.nu-i place azotul în exces.10. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. deoarece singură nu o poate face. şi nici îngrăşămintele minerale în exces . macerat de urzică. sub formă de macerat de găinaţ. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. . sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură . 13. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: . iar tomatele vor fi nespus de fericite. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) . Îl vom administra cu precădere la început. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. Mulciţi plantele.nu-i place bălegarul proaspăt. chiar urăşte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful