1.

Introducere Daca la nceputurile lumii se poate presupune ca exista societatea perfecta, cea primordiala, o data cu trecerea timpului lucrurile s-au schimbat radical. Societatea fara societate din biblica gradin a Edenului este de neconceput intr-o lume pe care noi singuri ne-am cladit-o in forma ei dura, intepatoare, razboinica, de astazi. Atata timp cat constiinta colectiva nu primeaza constiintei de sine, probabil ca nu va avea loc vreo schimbare din acest punct de vedere prea curand. Putem, in schimb, sa speram doar ca prin studierea greselilor istorice si prin observarea dezastrelor la care a condus umanitatea pana acum, sa se produca inauntrul constiintei colective o schimbare, o modificare a esentei umane, care s-a format intr-un mod vicios pe parcursul secolelor pana in prezent. De aceea, lucrarea noastra prezinta mai departe o analiza obiectiva a prezentului, din punctul de vedere al diferentelor de interpretare in ceea ce priveste conducerea anumitor state spre o stare colectiva de bine. Asa cum veti vedea mai departe, orice teoretician, in elaborarea principiilor de guvernamant, n-a avut in vedere altceva decat binele colectiv, prin masuri mai radicale sau mai putin radicale. Contrastul dintre intentie si efect ramane sa-l analizati dumneavostra. 2.Forme de organizare statal "Guvernarea nu se constituie in virtutea drepturilor naturale (...). Guvernarea este o invenie a intelepciunii omenesti menita sa se ingrijeasca de nevoile omenesti" Edmund Burke In toate guvernrile exist o lupta interna permanenta, evidenta sau ascunsa, intre autoritate si libertate; insa niciuna dintre ele nu poate prima in aceasta intrecere la modul absolut. In fiecare guvernare trebuie sacrificata o mare parte din libertate; si totusi, chiar autoritatea care margineste libertatea nu poate, si probabil nu ar trebui niciodata, sa devina absoluta si de necontrolat. 2.1.Republica Raspunderea ministeriala capata diferite particularitati in functie de regimul constitutional prezidential, semiprezidential sau parlamentar consacrat de legea fundamentala a unui stat. Regimul constitutional se refera la modul in care au fost reglementate in legea fundamentala organizarea puterilor si relatiile dintre ele, cu accent pe raporturile dintre Parlament si institutiile guvernamentale, cum se acomodeaza si se limiteaza reciproc in actiunea lor. Din multitudinea de tipuri de regim existente in fiecare stat, in functie de traditie si evolutia politica si juridica a fiecaruia, doctrina a dedus existenta catorva modele, cu grad ridicat de generalizare, in afara carora exista o serie de variatiuni.

2.1.1. Republica prezidentiala Dintre trasaturile sale, doua ne intereseaza in mod deosebit: a) alegerea sefului statului de catre natiune, fapt care asigura presedintelui un grad de reprezentativitate identic cu cel al Parlamentului; b) inexistenta mijloacelor de presiune reciproca a puterilor. Aceasta ultima caracteristica este esentiala pentru particularizarea acestui tip de regim, prima putand fi intalnita si in alte tipuri de regim decat cel prezidential. Ea se concretizeaza in faptul ca Parlamentul nu poate rasturna Executivul care, avandu-l ca sef pe Presedinte, isi sprijina legitimitatea direct pe popor, fara intermediereareprezentantei nationale. Executivul are un singur pol de decizie, datorita absenteifunctiei primului-minsitru. Esential este ca, in acest tip de regim, nu exista institutia raspunderii ministeriale. Membrii Executivului sunt numiti si demisi in mod voluntar de Presedinte, fara interventia Congresului. Secretarii de stat (ministrii) sunt responsabili doar in fata Presedintelui, care exercita asupra lor o veritabila putere ierarhica. Ca o contrapondere la inexistentaresponsabilitatii ministeriale, Executivul nu poate dizolva legislativul, fapt care face ca Executivul si Legislativul sa se echilibreze. De altfel, responsabilitatea ministeriala se prezinta ca un complement si ca o contrapondere a dreptului de disolutie 1 . Existentaseparata a celor doua institutii, care nu au sens decat impreuna, ar distruge echilibrul constitutional.

Dan Claudiu Dnior, op. cit., p. 384.

Avantajele unui asemenea sistem sunt, desigur, reale: egalitatea puterilor, legitimarea democratica a legislativului ct si a executivului, nlaturarea presing-ului dintre puteri prin amenintarea cu demiterea guvernului sau disolutia adunarii parlamentare, posibilitatea celor doua puteri de a actiona eficace si potrivit cu strategia lor. Totusi, unele raporturi de neutralizare exista si n cadrul acestui sistem. De exemplu, presedintele american are nevoie de acordul Senatului la numirea unor functionari publici, a judecatorilor Curtii Supreme sau pentru perfectarea unor tratate internationale. n replica, el are dreptul de veto fata de legile adoptate de Congresul American.

2.1.2. Republica parlamentar Din punctul de vedere care ne intereseaza, caracteristicile sale sunt: a) Presedintele este ales de Parlament in formele de guvernamant republicane; b) Dualismul Executivului, ai carui poli sunt seful statului si Guvernul; c) seful statului este iresponsabil din punct de vedere politic. Acest fapt se sprijina pe regula contrasemnarii actelor sefului statului de catre ministri, fapt care are ca efect transferul raspunderii de la Presedinte la ministri. Astfel, Parlamentul va putea sanctiona ministrul, dar nu si pe autorul real al actului. Inexistenta responabilitatii politice a sefului statului face ca acesta sa fie elementul fix al Executivului 2 . d) Existenta reponsabilitatii ministeriale care face din Guvern elementul mobil al Executivului . In regimul parlamentar, ministrii sunt responsabili in fata Parlamentului din punct de vedere politic, atat individual, cat si colectiv. Guvernul sau Cabinetul este in acest regim elementul cheie al constructiei institutionale. Numit de seful statului, isi stabileste el singur politica pentru care este responsabil in fata Parlamentului. Minstrii nu mai sunt, ca in regimul prezidential, simpli executanti ai politicii sefului statului, Cabinetul fiind un centru de impuls politic. Responsabilitatea in fata Parlamentului poate fi angajata fie la initiativa acestuia, si atunci vorbim de interpelare, motiune de cenzura, motiune de neincredere, fie la initiativa Executivului insusi si atunci procedura se numeste vot de incredere. In oricare dintre variante, un vot care arata neincrederea in Guvern atrage dupa sine obligativitatea demisiei daca seful statului nu dizolva Parlamentul. Regimul parlamentar poate fi la randul sau monist sau dualist, in functie de rolul sefului statului in cadrul Executivului. a)Regimul parlamentar dualist, dezvoltat sub domnia dinastiei de Orleans (1830-1848) se caracterizeaza prin interventia activa a sefului statului in viata politica. In acest regim, ministri sunt alesi liber de seful statului, ceea ce face ca acestia sa raspunda politic atat fata de sefului statului, cat si fata de legislativ. b)In regimul parlamentar monist seful statului joaca un rol mult mai putin important in raport cu Guvernul. In acest regim Guvernul raspunde doar in fata Parlamentului. Regimul parlamentar monist poate sa evolueze fie spre preponderenta Executivului, fie spre cea a Legislativului. In primul caz responsabilitatea guvernamentala este doar teoretica, avand in vedere ca prin dreptul pe care primul-ministru il are de a dizolva Camera secunda, majoritatea este totdeauna de partea Guvernului. Regimul parlamentar monist cu preponderenta legislativului presupune un climat politic diferit, in care incapacitatea constituirii unei majoritati nete face ca Executivul sa fie instabil si subordonat Parlamentului, in timp ce responsabilitatea ministeriala se agraveaza. Acest regim este cunoscut si sub numele de regim de adunare. Reactia la acest model a aparut in doctrina prin formularea teoriei parlamentului rationalizat, care urmareste rationalizarea atributiilor forului legislativ si restabilirea echilibrului intre acesta si Executiv. 3

2.1.3. Republica semiprezidentiala Constitutia Republicii a V-a franceze a inaugurat un regim semiprezidential, ale carui caracteristici au fost accentuate prin reforma constitutionala din 1962. Se caracterizeaza prin doua trasaturi esentiale: a. Presedintele este ales prin vot universal;

2 3

Dan Claudiu Dnior, op. cit., p.352. Cristian Ionescu, op. Cit., p.384.

b. Primul-Minsitru si Guvernul sunt responsabili in fata Parlamentului. Se pot intalni, in functie de pozitia Presedintelui fata de majoritatea parlamentara mai multe situatii: A. Majoritatea este de aceeasi parte cu Presedintele si il cunoaste drept sef. Raportul de forte intre seful statului si prim-ministru inclina in favoarea primului. De principiu primul-ministru este responsabil doar in fata Parlamentului. In fapt insa, in situatia unui conflict intre Presedinte si primul-ministru, Presedintele va reusi sa-si impuna punctul de vedere, caci are de partea sa majoritatea parlamentara careia ii este sef. In acelasi timp, desi teoretic Presedintele nu poate revoca ministri, in fapt acest lucru se intampla, presedintele dominand Parlamentul, fiind seful majoritatii si prin intermediul acesteia, Guvernul. B. Presedintele este membru al majoritatii, dar nu ii este sef. In aceasta situatie, primul-ministru este seful majoritatii, ceea ce face ca rolul Presedintelui sa scada proportional cu cresterea rolului primului-ministru, care domina politica statului fara a fi insa la fel de puternic ca Presedintele in situatia anterioara. C. Majoritatea parlamentara este opusa presedintelui. Primul-ministru, sef al majoritatii parlamentare este foarte puternic, fapt care atrage consecinte pe planul raspunderii politice a Guvernului, in sensul ca practic ea nu va fi pusa niciodata in discutie. Sintetizand, problema raspunderii politice a Guvernului in fata Parlamentului nu se pune in sistemele prezidentiale, ci doar in cele parlamentare si semiprezidentiale. In Romania, in care sistemul politic este semiprezidential atenuat sau parlamentarizat4,Guvernul raspunde numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia. Prin acest fapt Constitutia din 1991 se apropie de regimul parlamentar, de care se deosebeste insa in mod esential prin aceea ca Presedintele este ales prin vot universal si direct, desi prin atributii se aseamana cu conducatorul statului in regimul parlamentar. Amintim in acest sens doar cateva din caracteristicile sale : -dreptul de disolutie a Parlamentului este prevazut in conditii foarte restrictive, care practic il fac inexercitabil de catre seful statului ; -Guvernul in ansamblul sau si membrii sai nu raspund politic fata de Presedinte ; -Presedintele nu are atributii decizionale reale in formarea, mentinerea si schimbarea Guvernului ; -Presedintele nu este iresponsabil din punct de vedere politic, conform procedurii prevazute in art. 95 din Constitutie el poate fi suspendat de Parlament si demiterea sa supusa referendumului .

2.2 Monarhia Monarhia se caracterizeaza prin transmiterea sefiei statului (a tronului) de la un monarh la altul pe linie de rudenie ori in alte conditii stipulate in constitutie. Deci, conducatorul statului, monarhul nu este ales. Monarhia poate fi absoluta sau constitutionala. In general, monarhia absoluta a fost specifica perioadei feudalismului. In prezent, majoritatea monarhiilor sunt constitutionale, precum cea din Anglia, Belgia, Spania, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Japonia, tarile scandinave, care se explica in primul rand prin traditie, monarhul avand in aceste cazuri mai mult un rol simbolic, implicarea lui directa este foarte restransa. Pe buna dreptate se afirma ca "monarhul domneste dar nu guverneaza", fiind supus regulilor de neutralitate politica, el neputand exercita nici o atributie fara ca actele sale sa fie contrasemnate de primul ministru sau de un alt ministru. Monarhul indeplineste si unele acte cu caracter politic si exclusive ale sefului de stat, precum dizolvarea parlamentului, numiri in functie, refuzul se a semna legi etc.

2.2.1. Monarhia constitutionala In statele cu regim monarhic constitutional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), seful statului este monarhul, care detine de regula puteri limitate. Puterea executiva este deainuta de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structura, sistemul este foarte asemanator cu cel al Republicii Parlamentare, diferentele fiind legate de seful statului si modalitatea de alegere al acestuia.

Constituia Romniei comentat i adnotat 2003, p.184

Monarhii din aceste sisteme au cunoscut o reducere treptata a atributiilor lor, mai ales dupa anul 1945, rolul acestora fiind mai mult simbolic. Cu toate acestea, exista "puteri de rezerva" pe care acestia le pot folosi (mai ales n Marea Britanie), insa acest lucru ar putea duce la o criza puternica n statul respectiv. Aceasta forma de guvernamant este considerata stabila, intrucat seful statului, desi nu este ales direct de catre cetateni, este impartial din punct de vedere politic si nici nu se implica la nivel public in politica statului (de exemplu, Regina Marii Britanii nu face niciodata afirmatii publice referitoare la politicile Guvernului, insa are o intalnire saptamanala cu Primul-Ministru in care isi exprima punctul de vedere legat de actiunile acestuia). 2.2.2. Monarhia absoluta In aceasta forma de guvernamant, monarhul detine puterea absoluta in stat. In prezent, singurul stat din lume in care exista monarhie absoluta este Vaticanul.Seful statului este Papa, care pe lnga autoritatea suprema executiva, legislativa si judecatoreasca este si seful guvernului. Aceasta este o monarhie electiva non-ereditara cu un suveran care exercita autoritate absoluta, adica putere suprema legislativa, executiva si judecatoreasca nu doar peste statul Vatican, dar si peste Sfntul Scaun. Suveranul este ales pe viata n conclav de cardinalii sub 80 de ani. Subordonatii sai principali din punct de vedere al conducerii statului sunt Secretarul de Stat, presedintele Comisiei Ponficale pentru Statul Vatican si guvernatorul statului Vatican. Din 2005 si pna n prezent papa al Romei este Benedict al XVI-lea. Cardinal Secretar de Stat este Tarcisio Bertone, iar guvernator al Cetatii Vaticanului este Giovanni Lajolo, din 2006. Neimplicarea politica a monarhului creeaza un echilibru mai consistent in viata politica interna, lucru demonstrat de statele monarhice contemporane avand un grad de dezvoltare economica pronuntata.

3. Doctrine i ideologii de organizare statal 3.1. Ideologie vs. Doctrin Termenul de ideologie este formulat pentru prima dat de filozoful francez Antoine Desutt de Tracy (1754 -1834) care, n epoca Luminilor, a fost preocupat s afle geneza ideilor. Semnificaia primar a noiunii a fost aceea de tiin a ideilor sau ncercare de a explica felul n care se nasc ideile. Rspunsul a fost unul ce se nscrie n matricea pozitivismului empiric, conform creia, la baza cunoaterii se afl simurile. Noiunea de ideologie s-a cimentat n cultura modern mai cu seam printr-o conotaie negativ sau, mai corect spus, restrictiv. Ideologia reprezint ansamblul ideilor, valorilor sau a sensibilitii proprii unei clase sociale, a aceleia aflate la putere. Dar nu orice idei sau reacii emoionale sunt ideologice. Numai cele ce comunic mesaje legate de statutul i rolul clasei dominante n societate. Cu alte cuvinte, este vorba de acele interese care fundamenteaz interesele i nevoile clasei, care i cimenteaz statutul de clas social aflat la putere. Ideologiile politice sunt <discursuri> ale puterii sau cu privire la putere. Ele descriu ordinea social, o condamn sau o justific.5 Aceasta este semnificaia general a termenului i ea a fost acceptat pn astzi. Ideologiile sunt construcii complexe care se adreseaz unui public variat, coninnd mesaje generale i specifice, care intereseaz numai anumite colectiviti um ane sau indivizi. Intre ideologii i doctrine nu s-a fcut ntotdeauna o deosebire clar, dar dincolo de aceast nlocuire a termenilor cauzat de de o mod istoric, persist unele deosebiri reale ntre cele dou noiuni. Astfel, doctrina desemneaz un ansamblu de idei despre societate, reunite dintr-o perspectiv de subiectivitate care mbin metodologia tiinific cu obiective socio -umane. Prin urmare, ntre ideologie i doctrin exist o deosebire a sferei de semnificaie. Ideologia cuprinde o serie de raion amente, atitudini, stri de spirit referitoare la realitatea istoric, pe cnd doctrina se rezum numai la raionamentele care citesc realitatea istoric. Conceptul de ideologie este de mai mare cuprindere, n timp ce doctrina exprim un coninut mai restr ns, respectiv asamblarea pe criterii axiologice i de clas a realitii sociale. Pe cnd doctrina este distanat de nevoile cotidiene ale individului , are un mesaj mai abstract, acomodabil numai pe cale intelectual, ideologia este accesibil emoional i poate fi accesat i la nivelul contiinei comune.

Dominique Chagnollaud, Dicionar al vieii politice si sociale, Editura ALL, Bucureti, p.72

3.2. Doctrine i ideologii la nivel teoretic Inc de la apariia primelor state s-a pus problema practic de a asigura buna administrare a intereselor publice i aprarea acestora prin drept. Spre exemplu, n preambulul codului su, Hammurabi arat c a fost chemat de zei ca s dea n ar putere dreptii , ca s nimicesc pe cel ru i viclean, ca cel puternic s nu asupreasc pe cel slab i atunci am fcut eu nsumi dreptul i dreptatea n limba rii, fcndu-i pe oameni s se bucure6, corespondena inut de el cu ostaii si ni-l dezvluie nu numai ca bun osta i mare cuceritor, dar i ca un destinic administrator, un organizator al provinciilor i al activitii demnitaril or. Machiavelli, care i nva Principele c cei mici nu conteaz, deoarece cnd guvernezi, trebuie, dac este necesar s accepi i rul, s nvei s nu fi bun; la vremea respectiv, buna guvernare era doar un drept al suveranului ceea ce este demonstrat i de faptul c rzboiul, instituiile i legile care-l privesc sunt singura preocupare creia principele ar trebui s -i dedice gndurile i priceperea7. Considernd c politica lui Machiavelli este un amestec de tiranie i ipocrizie care sfideaz dre ptul, justiia i morala, dispreuind armonia natural a lumii, Jean Bodin n Cele ase cri ale Republicii arat c deosebirea dintre republic i band de hoi i de tlhari este n primul rnd dreapta crmuire8. Hugo Grotius arat n opera sa capital c buna guvernare nu reprezint doar o problem de politic naional, ci i una de drept internaional, puterea suveran avnd prerogative de a lua msuri de aprare a societii atunci cnd aceasta este ameninat de pericole externe. La rndul su, John Locke n Al doilea tratat despre crmuire precizeaz c elul crmuirii este binele omenirii. El este nelmurit n ceea ce privete binele omenirii, ntrebndu-se oarecum retoric ce este mai bine pentru aceasta, s fie expus voinei fr limite a tiraniei sau s le fie manifestat opoziia conductorilor, atunci cnd acetia fac abuz de puterea lor i o ntrebuineaz pentru distrugerea, i nu pentru conservarea proprietilor oamenilor. Locke atrage atenia asupra spiritelor tulburente care doresc schimbarea crmuirii fr motive, deoarece oricine ncearc, fie el conductor sau supus, s ncalce prin for drepturile conductorului sau ale oamenilor, punnd astfel temeiul rsturnrii Constituiei i codul oricrei crmuiri drepte , este vinovat de cea mai mare crim de care e capabil vreun om, trebuind s rspund de toate acele vrsri de snge, jafuri i pustiiri pe care frmarea n buci a crmuirii le aduce ntr-o ar9. In Contractul Social, J. J. Rousseau definete guvernmntul ca un corp mijlocitor ntre supui i suveran pentru legt ura lor reciproc, nsrcinat cu executarea legilor i cu meninerea libertii, att a celei civile, ct i a celei politice. In viziunea acestuia, suveranul este corpul politic al societii ()denumit de supui i republic, stat, putere, popor) care contracteaz un act de asociere cu particularii ( denumii ceteni cnd particip la autoritatea suveran i supui cnd ascult de legile statului) n beneficial ntregii comuniti, rezult c guvernarea sau administraia suprem reprezint exercitarea legitim a puterii executiveprin intermediul principelui i magistrailor, oameni nsrcinai cu aceast administraie 10. Montesquieu, prin prezentarea necesitii separaiei puterilor n stat, a concluzionat asupra principiilor bunei guvernri c totul ar fi pierdut, att pentru conductori, ct i pentru libertile oamenilor, dac acelai individ sau acelai corp de fruntai, fie ai nobilimii, fie ai poporuluiu, ar exercita toate cele trei puteri comunitare (legislativ, executiv, judectoreasc)11. Teoria drepturilor natural ale omului i cea a contractului social vor fi transpuse n practic prin modaliti revoluionare n cadrul crora a fost necesar utilizarea forei armate mpotriva regimurilor politice care-i vedeau existena ameninat; dar guvernarea acestor regimuri politice vetuste devenise o piedic n calea progresului social astfel nct cerea nlocuirea lor cu noi forme de guvernare, mai adaptate noilor realiti i mai capabile s realizeze idealul drepturilor fiecrui membru al comunitii. Socialismul lui Karl Marx a fost un rspuns coerent structurat pe coordonate politice i economice, menit s elibereze clasa muncitoare, dar i s soluioneze marile probleme ale capitalismului industrial. Libertatea este dreptul de a face i de a te ndeletnici cu tot ce nu duneaz altuia12. El considera c doar atunci cnd idealul omului individual se va contopi cu idealul comun al socialului, cand omul individual i va organiza propriile fore ca fore sociale, cnd nu va mai separa de sine fora social sub forma puterii politice, doar atunci se va sfri emanciparea uman.

6 7

V. Hauga, Mari legiuitori ai lumii,Hammurabi, Iustinian, Napoleon, ed. Lumina Lex, 1994, p. 26-34. N. Machiavelli, Principele, Ed. Antet, Bucureti, 1999, p. 28. 8 J. Imbert, G. Santel, M. Boulet-Santel, Histoire des institutions et des faits sociaux, PUF, Paris, 1956, p.172 9 J. Locke, Al doilea tratat despre crmuire, Ed. Nemira, Bucureti, 1999, p.196-197. 10 J.J. Rousseau, Contractul Social, Ed. Mondero, Bucureti, 2000, p.32-36. 11 Montesquieu, De spiritul legilor, vol I, Ed. tiinific, Bucureti, 1964, p. 84. 12 K. Marx, Contribuii la problema evreiasc, n K. Marx, F. Engels, Opere,vol I,Ed.politic, Bucureti, p. 399,405.

3.3. Aplicarea teoriilor in sistemul de organizare statala. Scurte studii de caz "Teoria e cand stim totul si nu functioneaza nimic. Practica e cand nu stim nimic, dar totul functioneaza. Combinand teoria cu practica, obtinem ca nimic nu functioneaza si nimeni nu stie de ce." Albert Einstein O problema actuala este cea a determinarii limitelor potrivite pentru actiunea guvernamantului. Daca in alte vremuri, subiectul controversat a fost modul in care ar trebui sa fie constituite guvernamintele siconform caror principii si legi art trebui sasi exercite ele autoritatea, astazi se pune aproape in aceeasi masura intrebarea asupra caror domenii ale vietii umane ar trebu STATELE UNITE ALE AMERICII Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influentei exercitate de catre aceasta tara asupra ntregii lumi. Influenta sa relativa a fost mare, n special datorita faptului ca Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influenta, a suferit grav n ambele razboaie mondiale. n Razboiul Rece, SUA a fost un participant cheie n Razboiul Coreean si Razboiul Vietnamez, si, pe lnga URSS, a fost considerata una din cele doua superputeri. Aceasta perioada a coincis cu o mare expansiune economica. Odata cu ncetarea existentei Uniunii Sovietice ca entitate juridica, SUA a devenit un centru mondial economic si militar cu o pondere sporita. n deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte n mai multe misiuni de actiuni de politie si de mentinere a pacii, asa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, si Golful Persic. Dupa evenimentele 11 septembrie 2001, Statele Unite ale Americii, cu ajutorul altor natiuni, a declarat razboi contra terorismului, care a inclus actiuni militare n Afganistan si Irak. Osama bin Laden nu a fost gasit pana in prezent. Ca stat care se incadreaza la regimul de GUVERNAMANT PREZIDENTIAL, SUA are un Guvern federal, numit Administratie, care este condus de Presedintele Statelor Unite. Presedintele este ales o data la 4 ani, aceeasi persoana putnd ocupa maximum doua mandate. Deciziile executive sunt luate de presedinte, iar membrii cabinetului sunt oficial considerati consilieri ai presedintelui pe domeniile legate de responsbilitatile oficiilor lor. Cabinetul include Vice-presedintele si cincisprezece sefi ai departementelor executive. Acestia sunt Secretarii pentru Agricultura, Comert, Aparare, Educatie, Energie, Sanatate si servicii umane, Securitatea patriei, Locuinte si dezvoltare urbana, Interne, Munca, de Stat, Transport, Finante, Afacerile veteranilor, si Justitie. Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel nct presedintele nu poate schimba numarul lor fara a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima data aceasta s-a ntmplat ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001, cnd a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani n urma. Secretarul pentru Justitie este numit n engleza Attorney General (literal Avocatul General), el fiind responsabil de numirea si suspendarea procurorilor federali, precum si de reprezentarea legala a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeasi functie ca si Ministerul de Externe n alte tari. Departamentul Securitatii Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte tari. De exemplu, FBI (politia federala) este formal parte din acesta. Departamentul american de interne si cel al educatiei au prerogative destul de diferite si mai mici dect ministerele cu aceleasi nume din alte tari. Spre deosebire de alte tari, n SUA nu se foloseste cuvntul minister. Seful de Cabinet al Presedintelui (White House Chief of Staff, adica seful functionarilor Casei Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administratiei). Sub presedintele George W. Bush, patru alti oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Acestia sunt Administratorul Agentiei de Protectie a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare si Buget, Directorul Oficiului National de Control al Medicamentelor si Negociatorul-sef pentru Comert al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).[2] CONGRESUL STATELOR UNITE ALE AMERICII este o institutie bicamerala formata din Senat, camera superioara, si Camera Reprezentantilor,cea inferioara. JUSTITIA IN STATELE UNITE ALE AMERICII Statele Unite ale Americii are o singura curte suprema numita "Supreme Court of the United States of America", membrii ei fiind desemnati de Presedintele SUA, cu acordul Senatului. Nu este fixat constitutional cti judecatori pot fi membri ai Curtii Supreme, de traditie recenta fiind 9, numar fixat de legislativ. Curtea Suprema este curtea de ultima instanta pentru toate

cazurile privind Constitutia SUA si, n anumite cazuri limitate, este curtea de jurisdictie de prima instanta . Curtea Suprema supravegheaza direct toate celalte curti civile si criminale si, indirect, si sistemul militar de justitie. STATELE UNITE ALE AMERICII CA FEDERATIE Statele Unite ale Americii este un stat federal. Fiecare stat detine suveranitate legala, are propriul parlament (n general numit adunare - assembly), adesea bicameral, guvernator ales prin vot direct de populatia statului, guvern condus de acesta si sistem juridic propriu, inclusiv curte suprema de justitie. Foarte multe responsabilitati (de exemplu, politia, justitia civila si criminala, educatia), care, n alte tari, sunt prerogative autoritatilor centrale, n SUA sunt de prerogativa statelor. Fiecare stat are si sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit platit de fiecare american este de doua tipuri, federal si de stat. Unele state aleg sa nu perceapa impozit pe venit, prefernd sa aduca la buget bani din impozitul pe vnzari (sales tax). n SUA nu exista TVA. Totusi, veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente si autoritatile federale aloca statelor sume pentru anumite destinatii. Alocarea acestora este adesea conditionata de ndeplinirea anumitor conditii, n acest fel autoritatile federale asigurndu-se, indirect, ca statele urmeaza n acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal. Sunt si cazuri cnd unele state refuza aceste alocari si si mentin o politica economico-sociala independenta. Statele adesea penduleaza ntre a duce o politica proprie si a primi suplimentar fonduri federale. REPUBLICA CUBANEZA Cuba este un stat comunist sau o REPUBLICA PARLAMENTARA CONDUSA DE UN PARTID COMUNIST care detine monopolul puterii politice. (Toate partidele de opozitie sunt considerate ilegale de constitutia cubaneza care afirma ca"Partidul Comunist Cubanez ... este forta suprema calauzitoare a societatii si a statului"). Fidel Castro a fost seful statului si sef al guvernului din 1959 pana in 2008, la inceput ca prim-ministru si dupa desfiintarea acestei functii in 1976, ca presedinte al Consiliului de Stat si de Ministri. Este de asemenea membru al Adunarii Nationale a Puterii Populare din partea municipalitatii orasului Santiago de Cuba din 1976, Prim Secretar al Partidului Comunist Cubanez si comandant suprem al fortelor armate. Din motive de sanatate, in august 2006 Fidel Castro a transferat toate prerogativele sale fratelui sau, Ral Castro, care in februarie 2008 este numit presedinte al Cubei. Parlamentul unicameral cubanez este Asamblea Nacional del Poder Popular (Adunarea Nationala a Puterii Populare). Cei 609 membri sunt alesi pentru un mandat de cinci ani si nu exista opozitie. Candidatii, care pot fi sau nu pot fi membri ai Partidului Comunist, sunt nominalizati de organizatiile politice si sociale proguvernamentale. Partidul Comunist Cubanez este recunoscut ca singurul partid politic legal, dar ii este interzis prin lege sa nominalizeze candidati. Totusi, nici un oponent al guvernului nu a mai fost ales in parlament de la victoria revolutiei. REPUBLICA CEHA Republica Ceha a devenit stat independent n ianuarie 1993, dupa separarea Cehoslovaciei. nainte de cel de-al doilea razboi mondial, Cehoslovacia se numara printre cele mai industrializate zece tari ale lumii. A fost singurul stat central european care a ramas democratic pna n 1938. Republica Ceha este un STAT DEMOCRAT cu o constitutie liberala si sistemul politic multipartid. Seful de stat este presedintele republicii, iar organul legislativ parlamentul bicameral. Cehia este membru al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN) si a Uniunii Europene. Forma de guvernamnt este republica parlamentara. Puterea legislativa o are parlamentul, care se compune din doua camere Camera deputatilor (200 de deputati alesi pentru 4 ani) si Senat ( 81 de senatori alesi pe 6 ani). Drept de vot au cetatenii care au mplinit vrsta de 18 ani. Ales n Camera deputatilor pot fi cetatenii care au cel putin 21 de ani, iar n Senat cetatenii care au cel putin 40 de ani. Puterea executiva o are guvernul, care este numit de presedintele republicii si care este subordonat Camerei deputatilor. Presedintele republicii este ales indirect pe o perioada de 5 ani si trebuie sa aiba cel putin 40 de ani. Republica Ceha este mpartita n 14 regiuni ( n ceha kraj). ROMANIA Romania este o REPUBLICA SEMI-PREZIDENTIALA in cadrul careia exista mai multe partide politice; principiul ei de baza este separarea puterilor in stat; functioneaza o economie de piata si se respecta drepturile omului. PRESEDINTELE Romaniei este ales prin vot direct si popular pentru o perioada de maxim patru ani. El reprezinta tara in chestiuni de politica externa si este comandantul fortelor armate. Potrivit Constitutiei din 1991, presedintele nu poate face parte din nici un partid politic.

Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de PRIM MINISTRU (premier) care urmeaza sa conduca guvernul; prim-ministrul este in general liderul partidului ce detine majoritatea in PARLAMENT. Prim-ministrul este responsabil cu desemnarea cabinetului care il va ajuta la guvernare. Romania are un PARLAMENT BICAMERAL intitulat Adunarea Nationala. Camera inferioara, denumita Camera Deputatilor, cuprinde 343 locuri, dintre care 15 sunt rezervate minoritatilor etnice; camera superioara, sau Senatul, cuprinde 143 de locuri. Membrii ambelor camere ale parlamentului sunt alesi pentru o perioada de patru ani, potrivit unei variante modificate a sistemului de reprezentare proportionala. Curtea Suprema este AUTORITATEA JURIDICA cea mai inalta a Romaniei. Membrii sai sunt numiti de catre presedinte la propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii. In fiecare din cele 40 de judete si in Bucuresti exista cate o judecatorie [curte] judeteana si mai multe judecatorii [curti] inferioare, denumite si instante inferioare [sau curti de prima instanta]. De asemenea in tara exista 15 curti de apel, in care sunt judecate apelurile facute impotriva deciziilor luate de curtile locale ordinare; exista de asemenea posibilitatea atacarii unei decizii in fata Curtii Supreme. Romania are de asemenea o Curte Constitutionala, insarcinata cu pastrarea echilibrului de putere in interiorul sistemului de guvernamant. Procurorul general este cel mai inalt reprezentant al sistemului judiciar in Romania si acesta raspunde in fata Adunarii Nationale, cea care il numeste pentru o perioada de patru ani. Pedeapsa cu moartea a fost abolita in Decembrie 1989 si este interzisa prin Constitutia din 1991. REGATUL UNIT AL MARII BRITANII Regatul Unit este o monarhie constitutionala, n care puterea executiva este atribuita Guvernului ("Guvernul Majestatii Sale") si provine de laParlament. Este una din putinele tari actuale care nu au o Constitutie. Primul ministru este seful Guvernului si este responsabil n fata Camerei Comunelor, camera inferioara a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat si n alte parti ale lumii si este cunoscut sub numele de modelul Westminster. Suveranul are, teoretic, puteri largi, nsa, n practica, ndeplineste doar functii ceremoniale. Suveranul este cel care promulga legile emise de Parlament. De asemenea, el deschide n fiecare an sesiunea Parlamentului cu asa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un program de guvernare. Suveranul Regatului Unit este monarh de drept si n alte 15 tari ale Commonwealthului. Parlamentul este institutia legislativa nationala a Regatului. Este compusa din doua Camere: Camera Comunelor, cu membri alesi, si Camera Lorzilor, ai carei membri sunt, n general, numiti. Camera Comunelor are puteri mai mari dect cea a Lorzilor si poate trece legi respinse de catre cea din urma. Camera Comunelor este compusa din 646 membri, fiecare n parte fiind ales dintr-o circumscriptie electorala, prin sistemul first past the post, zis si "the winner takes it all" - candidatul cu cel mai mare numar de voturi ntr-o circumscriptie cstiga mandatul. Camera Lorzilor are 724 de membri, din rndurile aristocratiei britanice si ale clerului. Ministrii Guvernului sunt alesi prin conventie dintre membrii Camerei Comunelor, desi unii provin si din Camera Lorzilor. Ministrii sunt nvestiti cu putere executiva, dar si legislativa. Primul-ministru este, n general, seful partidului cu cei mai multi reprezentanti n Camera Comunelor.

Acestea sunt doar cateva exemple din marea varietate a modalitatilor de interpretare a doctrinelor de conducere, doctrine care nu au la baza altceva decat interesul pentru buna functionare a societatii, indiferent de forma ei de organizare. Ceea ce diferentiaza intr-adevar intentia marilor ganditori cand au elaborat aceste ideologii de realitatea sociala, este modul de punere in aplicare a doctrinelor. Erorile inerente care apar in orice domeniu cand vine vorba de aplicarea unei teorii, trebuie, insa, indreptate prin buna-credinta si constiinta de sine a celor implicati in activitatea respectiva. Intr-o lume cu atatea divergente de opinii si diferente de mentalitati, se va ajunge oare vreodata la uniformizarea in buna intelegere a popoarelor? 4. Federalizarea statelor europene-un obiectiv contemporan Vocatia Europei trebuie sa se manifeste prin unirea ei si prin eradicarea urmarilor crimelor care se reproseaza Europei si care s-au datorat nationalismului, rasismului si, intr-o oarecare masura, colonialismului . Vocatia Europei poate fi exprimata mai ales prin trei verbe: a stimula; a balansa; a federaliza. Uniunea Europeana, ca expresie a concretizarii ideii de unitate europeana la nivelul intregului continent este astazi nu numai o realitate politica si economica, ci si juridica, dar nu si militara. Conditia ca un stat sa fie membru inainte de a adera la UE ar putea, insa, crea impresia unei armate nu doar europene, ci si nord-atlantice.

4.1. Constitutia Europeana Pe 18 iulie 2003, proiectul final al tratatului constitutional (oficial Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa) pentru Uniunea Europeana a fost publicat n Praesidiumul Conventiei pentru Viitorul Europei. Constitutia a intrat ntr-un proces de ratificare n toate statele membre. Dupa o serie de rezultate pozitive, Tratatul de instituire a Constitutiei a fost respins prin referendumuri negative n Franta si Olanda. Ulterior, tratatul a trecut n referendumul luxemburghez, dupa care procesul de ratificare a fost suspendat. Problema care s-a pus era delicata si anume aceea de a stabili daca prin intrarea in vigoare a Tratatului European statele europene isi vor pierde suveranitatea, sau aceasta va fi redusa la dimensiunile unui concept nominal, ori daca Uniunea va fiinta mai departe ca o asociatie de state egale, suverane, in care nu se va produce - ceea ce doreau cel mai putin statele mici - o preponderenta inevitabila a marilor puteri europene asupra celorlalte state in cadrul unui mecanism decizional, din care acestea sa fie practic excluse. Constitutia uneste ntr-un singur text fundamental prevederile tratatelor comunitare pentru transformarea Uniunii ntr-un factor de stabilitate si un punct de referinta n noua ordine mondiala. Textul cuprinde patru parti: partea I Definirea valorilor europene si a obiectivelor Uniunii Europene; partea a II-a Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; partea a III-a Politicile comunitare si functionarea Uniunii Europene; partea a IV-a Dispozitii generale si finale. Constitutia prezinta Uniunea Europeana ca o uniune a cetatenilor si a statelor Europei. Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile sale si care se angajeaza sa le promoveze. Proiectul de Constitutie consacra valorile pe care Uniunea se bazeaza: respectarea demnitatii umane, a libertatii, a democratiei, a egalitatii, a statului de drept, precum si respectarea drepturilor omului. Aceste valori sunt comune statelor membre ntr-o societate caracterizata prin pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare. Libera circulatie a persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire sunt garantate prin Constitutie n cadrul Uniunii. Constitutia interzice orice discriminare pe motiv de nationalitate.Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile si bunastarea popoarelor sale. Ea ofera un spatiu de libertate, securitate si justitie, precum si o piata unica unde concurenta este libera. Totodata, ea combate excluderea sociala, guverneaza egalitatea ntre femei si barbati, solidaritatea ntre generatii si garanteaza protectia drepturilor copilului.

4.2. Institutia Prezidentiala a Uniunii Europene Tratatul de la Lisabona, care realizeaza o ampla reforma asupra institutiilor Uniunii Europene, creeaza postul de presedinte al Consiliului European, numit, din comoditate, si presedinte al UE. Potrivit documentului, presedintele UE are urmatoarele prerogative: a)este ales de Consiliul European (sefii de state si de guverne din UE) prin majoritate calificata (55% diin numarul statelor membre ale UE, dar care sa reprezinte 65% din populatia Uniunii), pe o durata de doi ani si jumatate, cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data; b)prezideaza lucrarile Consiliului European si tine o legatura stransa cu Parlamentul Europan c)asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor Consiliului European, in cooperare cu presedintele Comisiei Europene si pe baza lucrarilor Consiliului de Afaceri Generale (CAGRE, Consiliul ministrilor de externe) d)actioneaza pentru facilitarea coeziunii si a consensului in cadrul Consiliului European e)prezinta Parlamentului European un raport dupa fiecare reuniune a Consiliului European In data de 19 noiembrie 2009, liderii europeni au cazut de acord sa-l numesca pe premierul Belgiei, Herman Van Rompuy, in functia de primul presedinte al Uniunii Europene.

4.3.Parlamentul European Parlamentul European este asa-numita camera a reprezentantilor cetatenilor din UE, n timp ce Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al statelor din UE. Parlamentul dispune de trei puteri importante: a)Puterea legislativa, prin care mpreuna cu Consiliul Uniunii Europene adopta legislatia europeana (directive, ordonante, decizii). Aceasta coparticipare la procesul legislativ asigura legitimitatea democratica a textelor de lege adoptate. PE nu are (nca) drept de initiativa, adica nu poate nainta propriile proiecte de legi; acest lucru nsa a fost prevazut n noua Constitutie a Europei. Acest drept de initiativa l are la ora actuala numai Comisia Europeana. Dupa semnarea Tratatului de la Nisa, n majoritatea domeniilor politice deciziile se iau pe principiul coparticipativ, la care parlamentul si Consiliul au drepturi egale, urmnd ca n cazul n care nu se ajunge la un consens decizia sa fie luata n a treia sedinta, n cadrul unei comisii de mediere. b)Puterea bugetara. Parlamentul European mpreuna cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeana ntocmeste un proiect de buget. n faza de aprobare a bugetului Parlamentul si Consiliul au posibilitatea de a efectua modificari. La capitolul de venituri bugetare ultimul cuvnt l are Consiliul, la cel de cheltuieli l are Parlamentul. Dreptul de interventie al Parlamentului n domeniul cheltuielilor agricole este nsa foarte redus. nsa de cnd Parlamentului i s-a acordat dreptul de interventie bugetara, ponderea cheltuielilor agricole din bugetul UE (cca. 100 mld. euro n anul 2004) a scazut de la aprox. 90% la 50%. Pentru exercitiul bugetar 2005 s-a prevazut o crestere a bugetului cu 10%, la suma de 109,5 miliarde euro. c)Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. nainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaza n comisiile sale competenta si integritatea comisarilor desemnati (propusi). Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de ncredere. n afara de acestea, Parlamentul exercita un control politic prin Consiliul de Ministri si Consiliul European, cu precadere n afara CE, acolo unde aceste institutii au functii executive. Sediul Parlamentului European din Bruxelles De la nfiintarea sa si pna azi Parlamentul a obtinut n general o serie de noi competente, lucru care nsa nu este bine cunoscut n public. Tema aceasta nu este tratata dect marginal n programele de nvatamnt si este, deseori, incorect prezentata de mass-media, poate si din cauza ca este att de complexa.

5. Administratia militara Experiena statelor care acum sunt membre ale Uniunii Europene demonstreaz c procesul de consolidare al democraiei presupune o suit de reforme care cuprind o suit de reforme care cuprind ntreaga via social, de la aspectele politice pn la cele ale administraiei publice. Vom face referire la problematica dimensiunii militare a administraiei publice, conceptual de administraie militar desemnnd acel subsistem al administraiei publice i ansamblul de pr ocese specifice care circumscriu funcionarea structurilor militare ce ncadreaz instituiile de aprare, sigurana naional i ordine public ale statului, toate puse n subordinea puterii politice democratice. Datorit faptului c organizarea instituiei militare are un specific bine conturat, apartenena sa la sistemul administraiei publice a ntmpinat,iniial, o mare rezisten, refuzndu-se ideea aplicrii unor concept unitare commune, cum ar fi administraie public, funcie public, serviciu public, funcionar public. Demersul pe care l realizm sperm s fie relevant pentru raporturile de interdependen necesare, dar mai ales eseniale, existente ntre aceste dou entiti: administraia public i administraia militar. De asemenea, trebuie s punctm faptul c accederea Romniei ca membru cu drepturi depline n structurile euroatlantice a catalizat efortul de transformare a armatei i a determinat asumarea de ctre aceasta a unor misiuni n diverse teatre de operaii ce incumb att aciuni de lupt, dar mai ales, aciuni ce aparin sferei administraiei publice.

Din acest punct de vedere, considerm absolut necesar i oportun pregtirea sudenilor military ca ceteni responsabili n raporturile lor publice cu naiunea i ca profesioniti n domeniul administraiei publice, n general i al administraiei militare, n mod special. 5.1. Administraia public vs administraia militar Administraia public reprezint totalitatea serviciilor publice menite s satisfac interesele societii i ale cetenilor. Administraia trebuie controlat de puterea politic, prin vigilena cetenilor i graie jocului contradiciilor i libertilor publice. Astfel, administraia are ca prim caracteristic aceea de a fi subordonat i nu de a se dovedi puternic. Administraia public este ierarhizat, adic divizat pe vertical i n trane orizontale, n grade sau etaje; organul situat la unul dintre aceste etaje i exercit autoritatea asupra organelor situate la etajele infer ioare i este, la rndul su, supus autoritii organului superior, dac acesta exist. Ierarhia administrativ este similar ierarhiei militare i reprezint un procedeu destinat asigurrii coeziunii i disciplin ei administraiei; aceasta permite Guvernului s o controleze, iar n interiorul administraiei nsei faciliteaz transmiterea ordinelor prin relee successive, repartizarea responsabilitii i supravegherea executrii. Administraia militar poate fi definit ca sistem de organizare i conducere instaurat de autoritile militarepe un teritoriu ocupat n timp de rzboi, fie ca parte a armatei care se ocup cu totalitatea activitilor privind organizarea, ntrein erea, completarea i mobilizarea forelor armate, precum i elaborarea regulilor specifice pentru aplicarea n armat a legislaiei i actelor normative. Administraia militar constituie un subsistem al administraiei publice, tot aa cum aceasta din urm constituie o parte a si stemului social. In aceast accepiune, administraia militar poate fi definit ca fiind activitatea de organizare a executrii i de executare n concret a legilor rii n domeniul militar prin aciuni cu character dispozitiv sau prestator. Relaiile complexe dintre administraia public , ca sistem integrator i administraia militar reprezint o caracteristic important a statului naional contemporan. Aceasta se exprim prin faptul c cetenii formeaz o comunitate politic unic, guvernat de un regim unic care are sub control o arie teritorial clar definit, iar administrarea este exercitat de o administraie i o ordine public centralizate. Aceast organizare a autoritii publice face imposibil sustragerea administraiei militare ac estei autoriti i aciunea acesteia prin izolare fa de sistemul politic, opiune care era posibil pentru militari n trecut, n timpul si stemelor politice imperial, patrimoniale sau feudale. Accesul militarilor activi la viaa politic i la activitile comerciale este coerent reglementat, n ideea prentmpinrii oricrei tentative de deturnare a administraiei militare de la responsabilitile ei principale.

5.2. Democratia in sistemul militar Pentru a elucida aceasta controversata problema, trebuie pornit de la definitia termenului de democratie, definitie care, la rndul ei, a suscitat nenumarate opinii din partea teoreticienilor n domeniu. ntr-o simpla acceptiune, democratia nseamna ca puterea apartine si este exercitata de popor (demos = popor, kratos = putere), fapt posibil doar n antichitate, de exemplu, n Atena condusa de Pericle unde poporul putea fi oricnd consultat prin adunarea lui n agora. Astazi, n ntreaga lume, poporul si alege reprezentanti, care exercita puterea n numele lui n perioada pentru care sunt alesi. n aceste conditii, democratia nseamna: autoritatile statului se ntemeiaza pe vointa poporului exprimata prin alegeri libere si corecte; proclamarea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului; sistem politic pluralist; responsabilitatea guvernantilor si obligatia lor de a se conforma legilor; exercitarea impartiala a justitiei de catre judecatori independenti si inamovibili. Potrivit Constitutiei, Romnia este un stat democratic, avnd ca fundament respectarea fiintei umane si a statului de drept. Pentru a raspunde la ntrebarea din titlu sa vedem n ce masura elementele definitorii ale democratiei se pot transpune la domeniul militar. Potrivit opiniei majoritatii teoreticienilor militari si sociologilor nu exista compatibilitate ntre democratie si mediul militar, deoarece n acest domeniu conducerea se realizeaza pe baza principiului unicitatii comenzii de catre comandanti (sefi) numiti n urma sustinerii unui concurs si nu alesi de catre subordonatii lor, a caror parere nu are n acest caz nici o valoare (de unde si gluma potrivit careia sefii ti-i da Dumnezeu, nu ti-i alegi singur), neopernd aici principiul democratic al conducerii prin reprezentanti alesi de popor.

De asemenea, n acest domeniu conducerea se exercita prin ordine, care, pe lnga faptul ca nu pot fi comentate n nici un chip, trebuie executate cu toata convingerea, militarii nsusindu-si nu numai litera ordinului, ci si spiritul lui. Relatiile dintre militari sunt reglementate de legi si regulamente militare specifice, care ncorseteaza la maximum conduita militarilor prin restrictiile si interdictiile pe care le contin. Astfel, legea le interzice cadrelor militare sa faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice, ori sa desfasoare propaganda prin orice mijloace sau sa desfasoare alte activitati n favoarea acestora, ori a unui candidat independent pentru functii publice, precum si sa candideze pentru a fi alese n administratia publica locala si n Parlamentul Romniei,ori n functia de Presedinte al Romniei. Cadrele militare nu au voie nici sa declare sau sa participe la greva, iar opiniile lor politice pot fi exprimare numai n afara serviciului. Desi toate aceste aspecte pot crea impresia incompatibilitatii dintre democratie si mediul militar, ndraznim sa apreciem ca toti comandantii (sefii) au la ndemna nenumarate prghii cu ajutorul carora pot realiza, totusi, o conducere democratica n structurile pe care le comanda. O obligatie de serviciu importanta a comandantului este aceea de a respecta drepturile, personalitatea si demnitatea subordonatilor. Climatul auster si rigid specific domeniului militar poate fi mult atenuat daca drepturile ce se cuvin militarilor (indiferent de natura acestora) se situeaza n centrul preocuparilor de zi cu zi ale comandantului. Atunci cnd drepturile legale de echipament, de hrana, solda, concediu, permisie, nvoire, concediu medical etc. se acorda la timp si integral, o atmosfera de lucru pozitiva se instaureaza n unitatea respectiva, atmosfera care nu are alt final dect buna functionare a unitatii si, implicit, ndeplinirea obiectivelor multiple ce i revin. n alta ordine de idei, respectarea demnitatii si personalitatii subordonatilor prin uzitarea de catre comandant a unor formule de adresare regulamentare, corecte, n relatiile cu acestia, prin ntrebuintarea unui limbaj civilizat n toate mprejurarile, chiar si n cele tensionate determinate de factori obiectivi (misiuni, calamitati, catastrofe etc), prin evitarea atitudinii de rigiditate sau exces de zel ori de tutelare excesiva, contribuie din plin la statornicirea unui climat propice bunei desfsurari a tuturor activitatilordin unitate. Tot n scopul asigurarii unui climat democratic n unitate, comandantul este obligat sa dea ordine clare si precise, care sa nu contravina legilor specifice, conventiilor internationale la care Romnia este parte si normelor de drept umanitar international. Comandantul trebuie sa asigure si conditiile necesare ndeplinirii ordinelor, excluznd atitudini si expresii de genul: nu ma intereseaza, te descurci si tu, te orientezi ca altfel o-ncurci, care nu au alta menire dect sa deterioreze grav relatiile interumane n cadrul unitatii si n final sa submineze capacitatea de lupta a acesteia. Comandantul trebuie sa-si asume, totodata, ntreaga raspundere pentru legitimitatea si urmarile ordinelor pe care le da, pentru ca numai de un climat democratic nu poate fi vorba ntr-o unitate al carei comandant da ordine ilegale cu repercusiuni grave asupra vietii si libertatii subordonatilor, si apoi nu recunoaste ca a dat astfel de ordine, fugind la propriu de raspundere. Pentru a nu pierde contactul direct cu cei pe care-i comanda, comandantul trebuie ca, periodic (lunar sau saptamnal) sa-i informeze pe acestia cu principalele probleme cu care se confrunta unitatea, precum si cu solutiile la care s-a gndit n vederea rezolvarii lor, solicitnd si acceptnd propuneri constructive si din partea oamenilor din subordine. Numai asa se va crea n cadrul unitatii o stare de emulatie, de elan si coeziune care sa contribuie la buna functionare a unitatii. Pentru ca fenomenul coruptiei a ajuns refren national si nu numai, nici domeniul militar nu putea fi ocolit de acest flagel, care constituie un subiect la ordinea zilei n cadrul Uniunii Europene. De aceea, comandantul care una spune si alta face, fara sa respecte obligatia regulamentara de a fi exemplu pentru subordonati n toate mprejurarile, devine un factor nociv n calea asigurarii unui climat optim de munca si viata n cadrul unitatii. A folosi principiu l divide et impera pentru a te catara mereu la suprafata din mlastina n care singur te-ai afundat si a te mentine mereu pe val n dauna celor pe care -i conduci, nu poate dect sa influenteze n rau viata si climatul de munca din unitate. n societatea romneasca postdecembrista criza de autoritate s-a ntins ca o pecingine, afectnd implicit si domeniul militar, unde si aici, ca si-nalte domenii de activitate, trasul de bracinar al subordonatilor cu sefii se manifesta cu acuitate, fara sa nteleaga faptul ca democratia n esenta ei nu e altceva dect domnia legii si nu anarhie, comandantii fiind obligati n astfel de situatii sa curme din radacina raul pentru a nu provoca un rau si mai mare, folosind n acest scop tot arsenalul de mijloace si forme legale de constrngere pe care le au la ndemna. Corectitudinea, cinstea, grija si respectul fata de subordonati, camaraderia, ntrajutorarea, ntelegerea, apropierea fata de subalterni (pastrnd anumite limite), ncrederea reciproca, cooperarea, si alte asemenea cerinte de ordin psihic si moral, sunt tot attea coordonate pe care trebuie asezate raporturile interumane n domeniul militar si care nu trebuie sa scape nici o clipa din atentia comandantilor de pe toate treptele ierarhice. n concluzie, iata doar cteva dintre reperele care ne fac sa credem ca si n domeniul militar democratia are un cuvnt greu si important de spus, chiar daca pare un non sens sa se puna semnul egalitatii ntre cei doi termeni.

6.Concluzii

S nu-i pese deloc de simetrie, ci n cea mai mare msur de utilitate; s nu elimini niciodat o anomalie doar pentrui c este o anomalie; s nu inovezi niciodat dect dac simi c ceva merge ru i atunci s inovezi doar att ct este necesar pentru a nltura rul; s nu redactezi niciodat un articol mai cuprinztor dect cazul particular pe care vrei s -l remediezi! Permanenta elaborare de legi i de reglementri restrictive, care ncorseteaz n formaliti ultrasofisticate cele mai mrunte acte ale vieii, are drept rezultat inevitabil restrngerea treptat a sferei n care cetenii se pot mica liber. Cnd omul nu mai gsete resurse n el nsui , e obligat s le caute n alt parte. Pe msur ce indiferena i neputina cetenilor sporete, crete obligatoriu, i mai mult, rolul guvernmntului. Acesta trebuie s caute neaprat spiritul de iniiativ, spiritul ntreprinztor i organizatoric pe care persoanele particulare l-au pierdut. Restrngerea treptat, la anumite popoare, a tuturor libertilor, n pofida unor garanii care le dau iluzia c le dein, pare s nu fie doar rezultatul formei de guvernare, ci i, n aceeai msur, al mbtrnirii lor. Aceast restrngere constituie unul din simptomele premergtoare ale acelei faze de decaden creia nicio civilizaie nu a putut s i se sustrag pn acum. Cum istoria arat c anumite evoluii iau deseori acelai curs, nseamn c acestea sunt inevitabile pentru toate popoarele. Timpul este adevratul creator i marele distrugtor. El este cel care a cldit munii din fire de nisip i a ridicat la nivelul demnitii umane celula obscur a timpurilor geologice. Pentru a transforma orice fenomen, este suficient aciunea veacurilor. O fiin ce ar poseda fora magic de a modifica timpul dupp bunul plac ar avea puterea pe care credincioii o atribuie zeilor. Ceea ce ne preocup ns, este influena timpului asupra genezei opiniilor poporului. Timpul este cel care pregtete opiniile i credinele poporului, adic terenul n care ele vor ncoli. Prinm urmare, anumite idei re alizabile ntr-o epoc, nu mai sunt realizabile n alta. Niciun regim nu se creeaz ntr-o zi. Organizaiile politice i sociale sunt opere care cer secole. Instituiile i autoritile reprezint produsul neamului. Ele nu creeaz o epoc, ci sunt create de ea. Popoarele sunt create dup cerinele caracterului. Destinele popoarelor sunt determinate de caracterul acestora, nu de autoriti. Popoarele i conduc destinul, ele pot remedia sau nruti lucrurile. Sistemul de guvernmnt este doar forma. Noi, poporul, trebuie s i dm fondul.

CUPRINS

1. Introducere 2.Forme de organizare statala 2.1.Monarhia 2.1.1. Monarhia constitutionala 2.1.2. Monarhia absoluta 2.2.Republica 2.2.1. Republica prezidentiala 2.2.2. Republica semi-prezidentiala 2.2.3. Republica parlamentara 3. Doctrine si ideologii de organizare statala 3.1. Ideologie vs doctrina 3.2. Doctrine si ideologii la nivel teoretic 3.3. Aplicarea teoriilor in sistemul de organizare statala 4. Federalizarea statelor europene-un obiectiv contemporan 4.1. Constitutia Europeana 4.2.Institutia Prezidentiala a Uniunii Europene 4.3.Parlamentul European 5. Sistemul militar-model de conducere a statului democratic 5.1.Sistemul ierarhic in armata 5.2.Democratia din sistemul militar 6. Concluzii

-MINISTERUL APRRII NAIONALE ACADEMIA FORELOR TERESTRE NICOLAE BLCESCU, SIBIU

ORGANIZAREA STATAL SUB DIVERSE DOCTRINE I IDEOLOGII

Studenii: Ramona Lean Valentin Rupa-Mic Coord.: lect. univ. Aurelia Drghici

februarie, 2010

Bibliografie
Fundamentele gandirii politice modern, Adrian-Paul Iliescu, Emanuel-Mihail Socaciu, Ed. Polirom, 1999 Raiunea naiunilor, Pierre Manent, Ed. Nemira, 2007 Armata i societatea n tranziie Ed. Academiei de Inalte Studii Militare, Bucureti, 2002 Drepturile omului n forele armate. Buna guvernare, Ion Dragoman, Ed. C.H. Beck, 2006 Fundamentele doctrinelor politice, Al. Florian, Ed. Universitar Bucureti, 2006 Stiina politic, Domenico Fisichella, Ed. Polirom 2007 Sensul transformrii, Eugen Bdlan, Ed. Militar, Bucureti, 2006 Dominique Chagnollaud, Dicionar al vieii politice si sociale, Editura ALL, Bucureti, p.72

N. Machiavelli, Principele, Ed. Antet, Bucureti, 1999

J. Imbert, G. Santel, M. Boulet-Santel, Histoire des institutions et des faits sociaux, PUF, Paris, 1956

J. Locke, Al doilea tratat despre crmuire, Ed. Nemira, Bucureti, 1999

J.J. Rousseau, Contractul Social, Ed. Mondero, Bucureti, 2000

Montesquieu, De spiritul legilor, vol I, Ed. tiinific, Bucureti, 1964, p. 84.

K. Marx, F. Engels, Opere,vol I,Ed.politic, Bucureti, p. 399,405 Tratat de Teoria General a Dreptului, I. Craiovan, ed. All Beck Constituia Romniei comentat i adnotat, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Ion Deleanu, Mihai Constantinescu, Revista Agero, gen. mr. (r) dr. Ilie Gorjan Uniunea European,Stelalian Scuna Ed. C. H. Beck, 2008 Drept comunitar, Tudorel tefan, Beatrice Andrean-Grigoriu, C.H. Beck, 2008