Ce este devianta.

O problema foarte putin abordata este cea privitoare la conditiile n care un act poate fi considerat deviant. La intrebarea ce este devianta raspunde Goffman n Stigmate (1963). El porneste de la faptul ca orice act care ncalca o norma este considerat ca deviant, dar normele nu sunt toate la fel. Ele pot sa se refere la articolele codului penal, la pozitiile fixate de ierarhia sociala, sau la reguli care reglementeaza relatiile cu celalalt. Pentru Goffman, evaluarea actelor celuilalt se efectueaza ntr-un registru de interpretare particular: infractiunea fata de normele de identitate. Orice membru al unei societati este dotat cu o identitate sociala, ce se refera la o serie de semne exterioare ce definesc n general rangul pe care i-l confera structura sociala si care stabileste tipul relatiei cu el. Aceasta identitate sociala are doua dimensiuni: este vorba de dimensiunea virtuala, pe care individul o atribuie unui necunoscut pe baza aparentei sale, si de dimensiunea reala, care este constituita din elemente de statut si de caracter despre care am putea arata ca sunt adevaratele caracteristici ale uni individ. Aceasta diferentiere dintre dimensiunea reala si cea virtuala permite sa presupunem ca o <<identitate sociala reala este ntotdeauna susceptibila sa ascunda caracteristici care pot deveni elemente ale unei identitati sociale virtuale si sa termine prin a contamina total identitatea sociala a unui individ>> (Ogien 2002).

Clasificarea deviantei
n clasificarea deviantei Goffman distinge ntre discreditati si discreditabili. n cazul cnd indivizii stigmatizati presupun ca diferentele sunt deja cunoscute, sunt evidente, vorbim de discreditati, iar n cazul cnd individul presupune ca diferentele nu sunt nici cunoscute de cei din apropierea lui, nici nu pot fi percepute de acestia, vorbim de indivizi discreditabili. Majoritatea analizelor prezentate de Goffman se refera la cei discreditati, la strategiile folosite de acestia pentru a reduce distanta dintre identitatea sociala, virtuala si reala. Printre acestia el enumara indivizi foarte diferiti: infirmi, persoane desfigurate, blbiti, prostituate, delincventi, evrei, someri. El justifica aceasta grupare prin faptul ca, n ciuda disparitatii infractiunilor lor fata de normele de identitate, acesti indivizi au cu totii experienta unei aceleiasi situatii, aceea a contactelor mixte, adica toti cunosc jena pe care o provoaca interactiunea cu persoanele presupuse normale. Dar analiza lui Goffman nu se limiteaza la analiza stigmatului din punctul de vedere al discreditatului, el priveste problema si dintr-un alt unghi, care n prezinta pe individ ca fiind discreditabil. n acest caz, individul care nu-si poate ascunde defectul, ncearca sa controleze informatiile care ar putea sa dezvaluie latura sa ascunsa. n acest context, Goffman prezinta stigmatul ca fiind un anumit tip de relatie dintre un atribut si un stereotip. n acest fel o caracteristica personala nu are valoare de stigmat dect atunci cnd aceasta nu figureaza pe lista convenita a atributelor de obicei atasate unei identitati sociale predefinite. Daca un stereotip despre femeie ne face sa credem ca este incapabila de violenta si n mod natural putin dispusa sa exercite o functie de conducere, ne va

trebui un anumit timp pentru a ntelege ca o persoana de sex feminin care poarta vizibil un revolver sub brat este inspector de politie. Teoretic, orice atribut poate deveni un stigmat, iar istoria abunda de exemple n care legea sau moravurile pot institui brusc o incompatibilitate ntre atribute si stereotip. Goffman afirma ca faptul de a poseda un stigmat nu este o conditie suficienta pentru ca individul sa fie desemnat ca deviant. Tipul de raport social n care este fixat stigmatizatul poate face ca el sa fie perceput ca atare. n rezumat, Goffman separa doua momente distincte ale aceluiasi proces: faptul de a avea un stigmat care te predispune la a fi discreditat sau discreditabil, si aprecierea asupra acestui atribut care face, eventual, ca un individ sa fie definit drept deviant. n concluzie, Goffman sugereaza renuntarea la aplicarea mecanica a notiunii de devianta unor grupuri sociale care se afla n situatia de a suferi chinurile ostracismului, ale excluderii sau ale marginalitatii. El afirma ca ar fi mai corect sa afirmam ca nu exista devianta, si ca anumite tipuri de indivizi sunt pusi n situatia de a avea un stigmat mai mult sau mai putin vizibil, de a avea mai multe sau mai putine posibilitati de a controla o informatie discreditanta, de a se gasi n contexte mai mult sau mai putin propice gestionarii unei identitati dezonorante.