CURS NR. 1 Notiunea de comert si definitia dreptului comercial.

1. Dreptul comercial ramura distincta a Dreptului privat romanesc sau subramura a Dreptului civil? Obiectul de reglementare a Dreptului comercial. Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 71/2011 si a Noului Cod civil (01.10.2011), Dreptul comercial a constituit o ramura distincta, cu autonomie proprie a Dreptului privat romanesc. Doctrina juridica romaneasca a imbratisat pana la acea data teza autonomiei dreptului comercial, impusa de necesitatea existentei unor reglementari distincte in ceea ce priveste activitatea comerciala. Prin adoptarea si intrarea in vigoare a Noului Cod civil, legiuitorul roman a modificat aceasta conceptie in favoarea unitatii Dreptului privat, adica a includerii normelor juridice de drept comercial in ansamblul normelor juridice de drept civil. Aceasta conceptie a avut in vedere argumente precum: unitatea reglementarii asigura protectia necomerciantilor (neprofesionistilor). In modalitatea de reglementare anterioara, necomerciantilor care intrau in raporturi juridice cu comerciantii li se aplica legea comerciala, chiar daca aceasta era adoptata in interesul celei din urma categorii; - divizarea Dreptului privat in Drept civil si Drept comercial da nastere la dificultati de interpretare a normelor juridice deoarece aceeasi institutie juridica (ex. Contractul de vanzare - cumparare) este guvernata de doua categorii de norme juridice; - diviziunea creeaza dificultati si instantelor de judecata, care trebuie sa se pronunte asupra caracterului civil sau comercial al litigiului si sa aplice norme juridice diferite pentru cele doua categorii de subiecti de drept; - de cele mai multe ori, normele juridice de Drept comercial nu reglementeaza anumite relatii sociale, apelandu-se tot la normele juridice de Drept civil.

Chiar daca la acest moment Dreptul comercial si-a pierdut autonomia, acesta poate fi considerat ca o subramura a Dreptului civil avand in vedere disp. art. 3 din Noul Cod civil, care definesc notiunea de profesionist (comerciant) si cea de intreprindere. Existenta in continuare a dreptului comercial, ca subramura a dreptului privat, este sustinuta si de faptul ca cea mai mare parte a normelor juridice care reglementeaza activitatea comerciala desfasurata de profesionisti se regaseste in continuare in legi speciale cu caracter comercial (exemplu: Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale; Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului; Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala; Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei; etc.) In acelasi timp, disp. Cap. XIV din Codul de procedura civila , asa cum au fost modificate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 71/2011, reglementeaza o procedura speciala in ceea ce priveste litigiile dintre profesionisti, norme juridice ce se adreseaza in mod exclusiv acestei categorii de subiecte de drept. In definirea notiunii de drept comercial, trebuie pornit de la notiunea de comert, care, in sens etimologic provine din cuvantul latinesc commercium, care ar putea fi tradus prin expresia cu marfa. In sens economic, comertul poate fi definit ca o activitate al carei scop este circulatia marfurilor de la producatori la consumatori. Aceste operatiuni sunt realizate de comercianti (negustori), denumiti de Noul Cod civil profesionisti. In sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg, cuprinzand operatiunile de producerea marfurilor, circulatia acestora, executarea de lucrari si prestarea de servicii. Totodata, art. 3 din Noul Cod civil defineste notiunea de profesionisti ca fiind aceia care exploateaza o intreprindere, adica exercitarea sistematica a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu scop lucrativ. In consecinta, am putea definii dreptul comercial ca fiind ansamblul normelor juridice de drept privat ce reglementeaza activitatea comerciala (producerea si circulatia marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii), operatiuni realizate de profesionisti. Rezulta ca dreptul comercial isi pastreaza in continuare un obiect de reglementare propriu constituit din acele norme juridice ce reglementeaza activitatea comerciala (producerea si circulatia marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii), operatiuni realizate de profesionisti.