SCRISOARE DE BUN RAMAS (George Tarnea) Iubito, cata lume intre noi, Numaratori de ploi din doi in doi

Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut... Asculta-ma si lasa-ma sa strig, Mi-e frica de-ntamplare si mie frig Si nu mai vreau sa stiu pan-la sfarsit Cine-a iubit frumos, cine-a gresit, Cine-a facut spre noapte primul pas, Cine-a plecat din joc, cine-a ramas, Cine si-a smuls peretii rand pe rand, Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand, Cine a pierdut si cine a castigat De toate inlantuit sau dezlegat, Cine a crezut mai mult in celalalt, Sub cerul prea strain si prea inalt. Iubito, cata lume intre noi, Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut... Cand am sa uit cum suna glasul tau, Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau Si cum sa pot sub stele innopta Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta? Numaratori de ploi din doi in doi Iubito, cata lume intre noi.