Tulburarile lexico-graflce sunt incapacitati paradoxale totale in invatarea si formarea deprinderilor de scris-citit, cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie, sau

incapacitati partiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzatori sau neadecvati la structura psihica a individului, a insuficientelor in dezvoltarea psihica si a personalitatii, a modificarilor morfo-functionale de la nivelul sistemului nervos central, a deficientelor spatio-temporale si psihomotricitatii, a nedezvoltarii vorbirii care se manifesta prin aparitia de confuzii fi-ecvente intre grafemele si literele asemanatoare, inversiuni, adaugiri, substituiri de cuvinte, sintagme, deformari de litere, neintelegerea completa a celor citite sau scrise. Tulburarile de scris-citit se clasifica in: partiale (disgrafia, dislexia) si totale (agrafia, alexia). Tulburarile de limbaj scris-citit partiale reprezinta incapacitatea unui subiect (capacitate redusa) de a invata sa scrie si sa citeasca, chiar daca are parte de toata educatia posibila, chiar daca are o inteligenta corespunzatoare, chiar daca conditiile familiale, sociale, sunt mai mult decat favorabile. Tulburarile de scris-citit deregleaza integrarea sociala, prin manifestarea, in multe cazuri, a unor comportamente antisociale, datorita unor esecuri si conflicte permanente, cat si instalarii unor trasaturi caracteriale negative: negativism, descurajare, inertia, nepasarea, teama de insucces, izolarea. Dislexia este dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate tulburarile ce intervin in achizitia cititului, in mecanismele acestuia. Disgrafia, consta in incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului, auzului si intelectului, de a invata corect si de utiliza scrisul in conditii normale. In aceste tulburari de limbaj se manifesta tulburari in lexia (citirea) si grafia (scrierea) vocalelor si consoanelor, in despartirea cuvintelor in silabe, tulburari in lexia si grafia cifrelor si a numerelor naturale simple si a celor cu mai multe cifre. Exista confuzii intre consoanele surde si cele sonore (p-b, t-d, c-g, f-v), inversiuni la nivelul silabelor, fonemelor si grafemelor, omisiuni sau salturi de cuvinte/randuri in lexie si in grafice, omisiuni de prepozitii sau conjunctii, ritm lent al copierii si partial al citirii. Manifestari ale disgrafiei: -confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare acustic, intre litere si grafismul lor; -inversiuni, adaugiri, omisiuni de litere si grafeme, cuvinte sau chiar propozitii; greutati in combinarea cuvintelor in unitati mai mari de limbaj; - tulburari ale lizibilitatii, ale laturii semantice; -grafemele sunt plasate defectuos in spatiul paginii, inegale ca marime si forma si au o asezare dezordonata; -textul este scurt, lacunar, fara unitate logica; - apar omisiuni de litere si silabe, cuvinte propozitii, sintagme; - contopiri de cuvinte, substituiri de grafeme, adaugiri de cuvinte, grafeme; - disortografii; - randuri libere sau suprapuse; -nerespectarea spatiului paginii, redarea inegala a unor grafeme; -scrisul servil ca si cel in oglinda. Manifestari ale dislexiei: -neputinta de a identifica si citi cuvinte ca un intreg cu o anumita semnificatie si sens; - cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un intreg, dupa mai multe poticniri; - intreaga atentie se centreaza pe realizarea citirii cuvintelor ca un intreg si pe forma, care sa duca la o lectura cursiva, ceea ce impiedica intelegerea cursiva a textului; - sunt intelese si mai greu sintagmele, propozitiile, frazele, iar din cauza concentrarii asupra unitatilor disparate, contextul si subcontextul nu mai indeplinesc rolul de suplinire si intregire a unor informatii -greutati in citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate; -greutati in diferentierea cuvintelor si literelor asemanatoare, din punct de vedere auditiv; - greutati in trecerea de pe randul citit pe urmatorul si tendinta de a-1 sari;

-dificultati in intelegerea celor citite si in reproducerea lor; - omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte; - plasarea incorecta a accentului, mai ales pe cuvintele polisilabice; - dificultati in pastrarea formei date a textului. E. Verza stabileste doua tipuri de factori care pot produce tulburari ale limbajului scris-citit: factori ce apartin subiectului si factori ce apartin mediului. Dintre factorii ce apartin subiectului putem enumera: deficienta de ordin senzorial, gradul dezvoltarii intelectuale, slaba dezvoltare psihomotorie, starea sanatatii, reactiile nevrotice, conditiile motivationale. Factorii de mediu sunt slaba integrare in colectiv si in activitatea scolara, nivelul scazut socio-cultural al familiei, metode si procedee necorespunzatoare. Dificultatile in deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrala) sau unor cauze functionale, cum ar fi blocajul emotiv. in neuropsihiatrie, termenii de dislexiedisgrafie sunt rezervati pentru acele tulburari in deprinderea scris-cititului care au un substrat organic si, ca atare, o etiologie, o simptomatologie si o evolutie specifice. Deficientele dislexo-disgrafice pot fi consecinte ale dificultatilor de articulatie, care se transpun in limbajul scris-citit. Cand lipsesc deficientele de pronuntie, tulburarile se datoreaza handicapului de la nivelul auzului fonematic. Alte cauze ale acestor tulburari pot fi: sarcinile purtate dificil, nasterile grele, conditiile materiale si culturale scazute ale familiei, locul ocupat in raport cu ceilalti frati. O alta cauza este slaba dezvoltare a motricitatii sau a deficientelor din planul motric.Mai pot determina asemenea tulburari incidentele survenite: