Iubirea din perspectiva lui Erich Fromm

Erich Fromm ( 1900-1980), psihanalist si scriitor, a publicat in 1956 lucrarea The Art of Loving (Arta de a iubi) , in care a expus teoria sa asupra iubirii. El pornete de la premisa izolrii funciare a individului uman. Naterea omului semnifica alungarea sa din starea de bine definita intr-o stare nesigura si deschisa . Omul considerat ca viata contienta de sine insusi este puternic marcat de sentimentul izolrii care nate starea de anxietate (Fromm E., 1995 , pag. 15). Pentru a depasi starea de izolare , individul uman recurge la o serie de aciuni . Prima dintre ele ar fi incercarea de a atinge iluzia dispariiei lumii si aceasta dispune de trei mecanisme : - practici orgiastice sexuale (indeosebi in societatile vechi); - folosirea drogurilor si a alcoolului; - cautarea orgasmului sexual fara iubire . Toate aceste cai de a obine iluzia dispariiei lumii si a scapa de izolare au cateva caracteristici comune : sunt intense , au loc in toata personalitatea, sunt trecatoare si periodice . O a doua cale majora de depire a izolrii este conformitatea cu grupul. Aceasta soluie este probabil cea mai frecventa forma de uniune : uniunea bazata pe conformitatea cu grupul, obiceiurile sale , cu practicile si credinele sale . Raionamentul individului in acest caz este : Daca sunt ca toti ceilali, daca nu am sentimente sau gnduri care sa ma deosebeasca de ei, daca ma conformez ca obiceiuri, imbracaminte si idei tiparelor grupului sunt salvat de trairea infricosatoare a singuratatii (Fromm E., 1995 , pag. 19) . A treia cale de a atinge uniunea si a depasi prin aceasta izolarea este activitatea creatoare . Intr-o activitate creatoare , persoana care creeaza creatorul - se unete cu opera sa - creaia . Toate aceste cai de depire a izolrii sunt insa pariale : unitatea relizata in activitatea creatoare , de foarte multe ori, nu este interpersonala, unitatea relizata prin fuziunea orgiastica este trecatoare , unitatea prin conformare este doar o pseudo-unitate . Singura soluie in realizarea uniunii interpersonale este insa iubirea . Fromm vorbete de o iubire matura si de o alta imatura . Iubirea matura este uniunea in care se pastreaza propria integritate si identitate . Iubirea imatura este de tipul uniunii simbiotice . Uniunea simbiotica biologica este cea dintre mama si fat, iar cea psihica este masochismul, in forma pasiva si
1

sadismul, in forma activa . Spre deosebire de cea matura, iubirea imatura presupune fuziune prin renunarea la integritate . La copilul mic, sentimentul izolrii dispare ct timp este prezent mama. Pentru el, ntreaga lume, cldura, sigurana, hrana i vine prin mama sa. Treptat, nva s perceap c mama i zmbete cnd mnnc, l ia n brae cnd plnge, o ntreag gam de experiene ce se cristalizeaz n ideea c este iubit. Este iubit pentru pentru ceea ce este, pentru c este copilul mamei sale. Iubirea matern este necondiionat, copilul nu are nimic de fcut pentru a fi iubit, este iubit pentru c este neajutorat, dar n acelai timp aceast iubire nici nu poate fi cucerit, produs; dac exist, e ca o binecuvntare, dar dac nu exist, nu poate face nimic pentru a o recpta. Pentru majoritatea copiilor pn aproape de 8-10 ani, problema este aproape exclusiv aceea de a fi iubii. Pn la aceast vrst, copilul nc nu iubete, ci doar rspunde cu bucurie i recunotin dac este iubit. Acum apare sentimentul c iubirea poate fi produs prin propria activitate, oferirea unui zmbet, a unui desen. Treptat, pe msur ce copilul crete, prezena fizic a mamei devine insuficient i atunci apare cutarea altor ci. Copilul, pe lng sigurana oferit de iubirea matern, ncepe s simt nevoia de cluzirea i de autoritatea tatlui, care l nva s se descurce cu problemele ce-1 ateapt n societatea n care s-a nscut. n primii ani ai vieii, copilul are slabe legturi cu tatl su, deoarece mama este cminul su, natura, oceanul sursa vieii. Tatl nu reprezint lumea natural, ci cellalt pol al existenei umane, lumea disciplinei, a gndirii, a aventurii. Tatl l nva pe copil, i arat calea n lume. Dar iubirea patern este condiionat, trebuie meritat, poate fi pierdut dac greeti. Dar n acelai timp, iubirea patern are i un aspect pozitiv n aceea c poi face ceva pentru a o obine sau pstra. Fr aceast etap, copilul risc s rmn neajutorat, rmnnd cu un caracter receptiv, adic cu dorina intens de a fi protejat, de a primi, de a fi ngrijit, lipsindu-i trsturile paterne care snt disciplina, independena, puterea de a fi stpnul propriei viei. Un astfel de adult va cuta protecia mamei n femeile din viaa sa i chiar n brbaii aflai n poziii de autoritate. Aspectul important ce apare acum este acela c iubirea este o activitate, nu o pasiune, este de fapt practicarea unei puteri umane, i nu ceva pasiv, e altceva dect doar a fi ndrgostit.

A iubi nseamn n primul rind a da i nu a primi. Din pcate aciunea de a drui este de obicei greit neleas. Cea mai rspndit eroare, fcut de fiinele cu un caracter receptiv, este aceea c a da nseamn a renuna la ceva, a face un sacrificiu. Caracterul mercantil este dispus s dea, dar numai dac primete ceva n schimb; s dea far s primeasc nseamn pentru acesta s fie nelat, iar a da nseamn a te srci. De aceea majoritatea indivizilor de acest fel refuz s dea. Alii i fac o virtute din a da, n sensul c snt convini c fac un sacrificiu, iar acceptarea acestui sacrificiu este considerat de ei ca o virtute. Pentru caracterul productiv ns, a da i deci i a iubi are o semnificaie diferit; a da este cea mai nalt expresie a puterii. Prin actul de a da triesc din plin i m bucur, aciunea de a drui exprim propria vitalitate. In sfera material este bogat cel ce druiete mult, nu cel ce are mult. In sfera sexual, brbatul se druiete pe sine prin organul su sexual, iar femeia se druiete, deschizndu-se pentru a-1 primi. Dar cel mai important al druirii este sfera uman, oferirea a ceea ce e viu n sine, bucurii, gnduri, tristei. Ca aspect superior al druirii, fr de care nu poate exista, iubirea este o putere ce produce iubire. Cnd tnrul i-a depit dependena de alii i a cptat ncredere n forele sale umane i curajul de a se bizui pe sine, el capt i puterea de a depi teama de druire i de iubire. n afar de druire, caracterul activ al iubirii implic nc 4 aspecte: - Grija pentru cel iubit, care este cea mai evident n iubirea mamei pentru copilul ei. - Responsabilitatea, neleas nu ca ndatorire i ca ceva impus din exterior, ci ca rspunsul voluntar la nevoile, exprimate sau nu, ale unei alte fiine. - Responsabilitatea ar putea degenera uor ntr-un caracter posesiv, dac nu ar fi nsoit de respect. Respectul (respicere = a privi la) nseamn capacitatea de a vedea o persoan aa cum este ea; nseamn preocuparea ca cellalt s se dezvolte pe propriile sale ci pentru binele su i nu apentru a m servi pe mine; implic absena exploatrii. Iubesc pe cellalt aa cum este, nu aa cum a vrea eu s fie. Respectul exist doar pe baza libertii i devine posibil doar dac eu mi-am cptat independena, pot exista fr proptele i far nevoia de a domina sau exploata pe cineva. - Nu poi respecta o persoan fr a o cunoate profund, iar cunoaterea ar fi goal far preocuparea pentru cellalt. Aadar, iubirea este o atitudine, o orientare a caracterului, iar problema iubirii este cea a unei
2

aptitudini i nu a unui obiect. Numeroi oameni i nchipuie c e foarte simplu s iubeti, totul e s gseti obiectul potrivit. Aceasta ni se trage din mentalitatea cultural actual bazat pe schimburi reciproc avantajoase care guverneaz piaa produselor i a muncii, ce este impregnat nu numai n domeniul material, ci i n cel afectiv. n drumul ctre maturitatea afectiv, adolescentul i depete egocentrismul, nemaiconsidernd persoana cealalt ca un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi, ci nevoile celuilalt devin chiar mai importante. Te iubesc pentru c am nevoie de tine devine Am nevoie de tine pentru c te iubesc. Fiind exclusiv prin natura sa, iubirea erotic rmne cea mai neltoare form de iubire. Frecvent confundat cu trirea impetuoas a ndrgostirii, ea ncepe cu cderea brusc a barierelor dintre doi strini. Pentru cei mai muli, separarea de cealalt persoan fiind resimit n primul rnd la nivel fizic, depirea acestei separri nseamn uniunea fizic. Odat ce ne artm i sub aspecte secrete, profunde, renunnd treptat la toate scuturile sufleteti, avem senzaia c l cunoatem pe cellalt la fel de bine ca pe noi nine. Sau, mai corect spus, la fel de puin. Aceste apropieri aparente tind s se reduc odat cu trecerea timpului, iar aparenta iubire pare c dispare n neant. Toate aceste iluzii se bazeaz pe caracterul neltor al dorinei sexuale. Odat mplinit, ea are darul s nlture sentimentul anxios al singurtii, dar acest lucru nu este de durat, i, ca orice alt dorin, dup un timp, se cere din nou mplinit iar i iar, eventual cu pretenii din ce n ce mai mari. Dorina sexual poate fi alimentat de frica de singurtate, de dorina de a cuceri sau de a fi cucerit, de vanitate, de dorina de a rni, sau de iubire, putnd avea la baz orice sentiment puternic, din care iubirea este doar unul din ele. Fiind de obicei legat n mintea celor mai muli de ideea de iubire, se ajunge prea uor la concluzia c doi tineri se iubesc cnd doar se doresc unul pe cellalt din punct de vedere fizic. Iluzia odat pierdut, singurtatea va fi resimit mai acut odat cu trecerea timpului dac iubirea erotic nu este completat i cu un alt tip de iubire, cea freasc.
3

Asta implic s iubesc din esena fiinei mele i s simt fiina cealalt n esena fiinei sale. Greete cine i nchipuie c-i dovedete intensitatea iubirii iubind doar o singur fiin i manifest indiferen i lips de compasiune fa de toi ceilali. Noi sntem toi parte din Unul, n esen sntem Acelai. Aceasta este iubirea freasc. Aceasta a spus Iisus cnd te-a ndemnat s-i iubeti aproapele ca pe tine nsui. Dac percepi n cellalt mai cu seam

suprafaa, percepi n primul rnd deosebirile, adic ceea ce separ. Doar dac ptrunzi pn la esen realizezi o legtur de la centru la centru, atingmd maturitatea n iubire. Modul n care rosteti te iubesc depinde de adncimea de unde aceste cuvinte provin i fac ca ele s ajung exact n aceeai zon a fiinei n ochii creia privim atunci cnd le spunem. Iubirea, spune Fromm este o activitate , un afect pasiv . La modul cel mai general, caracterul activ al iubirii poate fi descris prin afirmaia ca a iubi inseamna in primul rand a da si nu a primi. Dincolo de acest element al iubirii, caracterul activ al iubirii devine evident prin faptul ca implica ntotdeauna cateva elemente de baza, comune tuturor formelor de iubire . Acestea sunt: grija, responsabilitatea, respectul si cunoaterea. Iubirea este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit. Acolo unde aceasta grija activa lipseste , nu exista iubire . Grija si preocuparea implica un alt aspect al iubirii, aspectul responsabilitatii. Responsabilitatea, insa, nu trebuie inteleasa ca indatorire, ca ceva impus cuiva din exterior, ea este un act in ntregime voluntar, este rspunsul unui individ uman la nevoile, exprimate sau nu, ale unei alte fiine umane. A fi responsabil inseamna a fi in stare si a fi gata sa rspunzi. In cazul mamei si al copilului aceasta responsabilitate se refera, in special, la grija pentru nevoile fizice, iar in iubirea dintre aduli ea se refera la nevoile psihice ale persoanei celelalte. Responsabilitatea ar putea degenera uor, capatand un caracter posesiv, de dominaie, daca nu ar exista o a treia componenta a iubirii: respectul. Respectul nu este frica si veneraie; ci inseamna, din punct de vedere etimologic (lat. respicere) capacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea, de a fi contient de individualitatea sa unica. Respectul inseamna preocuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte si sa se desfasoare pe caile sale proprii. Dar nu este posibil sa respeci o persoana fara sa o cunoti.

Cunoaterea, ca aspect al iubirii, trebuie sa ptrund in miezul lucrurilor, sa nu fie o simpla cunoatere de suprafaa. Ea este posibila numai daca poti depasi preocuparea pentru tine insuti si poti vedea persoana cealalta in proprii sai termeni. Trebuie sa cunosc obiectiv persoana cealalta si persoana mea pentru a fi in stare sa-i vad realitatea sau, mai bine zis , sa ma ridic deasupra iluziilor, deasupra eventualelor imagini iraional distorsionate despre celalalt. Numai cunoscnd o fiina umana obiectiv pot sa-i cunosc esena ultima in actul iubirii (Fromm E., 1995 , pag. 34). Dincolo de nevoia existeniala de uniune, de depire a izolrii, apare in cazul iubirii, o nevoie particulara, biologica: dorina de unire a celori doi poli, masculin si feminin. Dupa Fromm, aceasta polarizare sexuala il face pe om sa caute uniunea prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul masculin si cel feminin exista si in interiorul fiecrui barbat si a fiecrei femei. Exact asa cum, fiziologic, barbatul si femeia au fiecare hormoni ai sexului opus , ei sunt bisexuali si in sens psihologic . Poarta in ei principiul respectrii si al penetrrii, al materiei si al spiritului. Barbatul si femeia gsesc uniunea in sinea lor numai prin unirea polaritatii lor feminine si masculine intrinseci44 (Fromm E., 1995 , pag. 35 ) Dupa Fromm, atractia sexuala dintre sexe este doar partial motivata de nevoia Mturrii unei tensiuni. Ea reprezint in principal, o nevoie de unire cu polul sexual opus. Aratand faptul ca Freud a considerat eronat ca iubirea este doar expresia sau sublimarea instinctului sexual, ca scopul dorinei sexuale este doar inlaturarea unei tensiuni chinuitoare, Fromm susine ca atractia erotica nu se exprima exclusiv prin atractia sexuala. Exista o masculinitate sau feminitate a caracterului, alaturi de masculinitatea sau feminitatea in funcia sexuala. Caracterul masculin ar putea fi definit ca avand trasaturile penetrrii, dirijrii, activismului, disciplinei si riscului, in timp ce caracterul feminin se definete prin receptivitate , protectie , realism, rabdare, maternitate . Dar nu trebuie uitat faptul ca in fiecare individ se amesteca ambele caractere, prevaland cel ce tine de sexul propriu. Fromm considera ca exista cinci tipuri mari de iubire : a) iubirea dintre printe si copil (iubire materna si iubire paterna);
3

b) iubirea frateasca; c) iubirea erotica; d) iubirea de sine; e) iubirea de Dumnezeu. Mai jos voi expune, pe scurt, ideile lui Fromm despre iubirea erotica . El arata ca, spre deosebire de iubirea frateasca si cea materna care sunt universale, iubirea erotica este exclusiva si este poate cea mai inselatoare forma de iubire dintre toate cate exista (Fromm E., 1995,pag. 51). Fromm face diferena neta intre iubire si indragostire. ndrgostirea este o relaie intima aparuta brusc, de scurta durata, prin depasirea brusca a barierelor dintre cei doi. Dar odata cunoscuta persoana cealalta, odata depit uniunea fizica prin contact sexual, miracolul indragostirii dispare . In mintea multora, dorina sexuala este legata de ideea de iubire . Se ajunge astfel, uor la concluzia greita ca se iubesc unul pe celalalt atunci cand doar se doresc fizic . Atractia sexuala creeaza, pentru moment, iluzia uniunii, dar fara iubire , aceasta uniune lasa strinii la fel de indepartati unul de celalalt. De multe ori , exclusivismul iubirii erotice este interpretat, in mod greit, ca semn al unui ataament posesiv . Exista multe perechi ce se iubesc si nu simt iubire pentru nimeni altcineva . In acest caz, iubirea lor nu este dect un egocentrism in doi (Fromm E., 1995 , pag. 53). Doi oameni se identifica unul cu altul si depasesc izolarea lrgind individul singular la doi. Pentru ei trairea uniunii este o iluzie , ramanand izolai de restul oamenilor . Iubirea erotica este exclusiva numai in sensul fuziunii depline si intense numai cu o singura persoana, excluznd iubirea pentru alii numai in sensul fuziunii erotice. Ideile si concepiile despre iubire au pendulat de-a lungul istoriei intre doua puncte de vedere opuse: primul susine ca iubirea erotica este o atractie complet individuala, unica, intre doua persoane umane , iubirea fiind un sentiment nscut dintr-o reacie emoionala spontana, cel de-al doilea considera ca iubirea erotica nu este dect un act de voina, putnd iubi orice alta persoana in baza principiului ca toti barbatii sunt parte din Adam si toate femeile parte din Eva. In realitate, este adevarat ca fiecare dintre noi suntem o entitate unica si irepetabila , astfel incat iubirea erotica cere anumite elemente specifice, pronuntat individuale , care exista doar intre anumii oameni, dupa cum la
4

fel de adevarat este si faptul ca nu trebuie pierdut din vedere elementul volitiv, deoarece iubirea pentru cineva nu este doar un sentiment puternic ci este si o decizie, o judecata, o promisiune.