Sfirsit de timp, sfirsit de regasire Sa nu uitam ce se cuvine Iubito, vara timpul a sfirsit Drumuri de vis, tot mai putine

Coboara trist in asfintit... Va disparea si vremea noastra Cind mai credeam in amindoi Inca speram ca zarea e albastra Iar gindul se pastreaza pentru doi. Oare ce-am face daca firea Ar disparea curind si doar noi doi Am fi cei care ne luam menirea Sa nu dispara lumea dintre noi... Saruta-ma asa, incet, de parasire Am inteles ca visul nostru e sfirsit Ne va ramine poate-o amintire Din vremea-n care am trait... Si cum zimbeai, privirea ta frumoasa Inchisa in tacerea colorata amarui Cadea incet, tot mai duioasa Fara sa stiu de ce nu vrei sa spui... Tu nu cereai nimic, sau citeodata Ma ascultai mirata si taceai Speranta mea cadea ciudata Dorind sa stiu ca ma doreai... Ce vise mari cadeau in iarba Tacerea lin sosea si ne prindea Absenta ta raminea oarba Pe mine cind nu ma gasea... Sa ne-tristam asa cum se cuvine Iubito, toamna aceasta ne-a gasit

Mai bate vintul prin suspine In asteptarea lunga de sfirsit.