c u

l i t e r e

r a r e , c u v i n t

s a u

a f l a r e :

intre cuvinte stau sensurile asteptind legatura dintre ele sa le nasca, curg in albia involburata de intimplare, se aduna in valuri impinse de vintul metaforelor suspendate ca niste poduri transparent vorbitoare pina la implinirea fiecarui cuvint prin oglindirea intreaga in celelalte; nici un cuvint nu se naste singur, nici un cuvint nu este util prin sine, caci s aminta vorbirii nu este vorba ci rostul, deci ...rostirea. a da cuvintelor un rost este nasterea continua din vremuri in timpuri, pina cind in trairea lor efemera string stropi de vesnicie si intelegere. in necuvinte si in taceri, asteapta intelegerea sa devina saminta pentru viitoru l nestiut al viitoarelor impletiri de cuvinte, de dialog, adresat doar celor car e au adunat cu rabdare golurile in care sa le aseze, pentru ca sensul lor plin s a capete rost. cuvintele sunt un fel de alta vedere, ele captusesc gindurile ca puful de pene p eretii unui cuib de pasare vesnic in calatorie si in migratie; caci toate cuvint ele au mai multe fete, mai multe sensuri, si cind coboara impreuna cu alte cuvin te, devin ca si ninsorile, ca si nisipul, ca si valurile, forme unduite purtate in imensitati care pentru unii sunt simple deserturi, pentru altii libertati si zari deschise aflarii. cuvintele se pot auzi, se pot vedea, uneori se pot si pipai cu acel simt nedefen it, care aduce bucurie dar si suferinta, caci te poate intepa chiar si inima in prezenta unor cuvinte ce nasc suferinta, sau poti pluti in bucurii inalte cind c lopotele verbelor suna in adincurile dumiririlor. cuvintul misca, cuvintul aduce, cuvintul este cumpana, sageata si foc, este sami nta din saminta ce poate sa nasca un foc, cuvintul poate fi si un ...joc. exista fiinte umane nascute oarbe, surde, si mute, care nu pot vedea, auzi, simt i cuvintele. acele persoane nu au lacrimi, nu au taceeri, nu au traire. cnd nu ai traire eti doar jumtate de fiinta, doar parte din ce ar fi cu putinta; ai un trup, dar lipsete aripa, dispare zborul, e doar pustiul si marginea unei uita ri definitive. nici nu vei sti ca nu ai stiut, ca ai fi putut, ca ai fi vrut. ni ciodata nu e tirziul la marginea lui, iar speranta se naste doar in ciutura de l a marginea unei cumpane ce nu a fost ridicata; speri ca va fi cu apa ...curata. dac situaia continu, riti s dispari cu totul, sa te privesti in oglinda fara sa te po ti vedea cu adevarat, vei fi doar oglindire, doar prezenta, fara nimic din ce fa ce viul sa vibreze, sa rezoneze, sa viseze;

partile tale, inim, minte, voin, speran i via stau in traire. Iar ca niste trecatori, i nu putem tri n calatorii permanente, fara opririle care dau rostul drumurilor. c orabiile se opresc in porturi dar nu sunt facute sa stea in ele. cuvintele se op resc in posibile intelegeri dar nu sunt facute sa se opreasca din plutirea lor p este stari.

nu existam in intregime doar cu jumatati de traire, doar cu vorbe goale. drumul iscat din amgire, moare. Se nir pe cmpuri i trece sub ierburi, fr s aib vreme mcar ine. S spun de ce aduna zari si carari. calatorul nu poate crede ori tri cu minuni de o zi ori cu invenii lingvistice. pri ce fiinta, de certitudini are nevoie. iar certitudinile vin numai din sensurile adevarate dezgropate din pamint, ridicate la cer. din straduinta. din suferinta.

dac trairera lipsete spun asta oameni nvai adncurile sufletului rbufnesc ntr-o ca de vulcan, zgzuind dureri nemrturisite i ingropind sperane lumeti de devenire. invo carea netiinei nu-l va absolvi niciodat de vin, iar culpa lui nu mai este personal. p rin cuvinte calatorim spre ceilalti, prin cuvinte ne intoarcem la noi. cind un cuvint se intrupeaza in cineva, vei vedea cum se trezeste singura dorint a nobila : sa nu ramai prizonier in propria fiinta.