DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

INTERVIU

Mi se pare mai scandalos acum ([i mai eficient) s` fii discret

Dan Stanciu
Imagina]i-v` un pumn de oameni \nf`[ura]i \n pergamente [i atlazuri pe m`sura oaselor / avizi de existen]` individual` [i afirm\nd cuvinte care s\nt lucr`ri ca ale m\inilor / lucr`ri istovitoare cum au fost din totdeauna cele ale poe]ilor adev`ra]i / lucr`ri-cuvinte despre spaime din haosul acestui secol sf`r\mat / \nchipui]i-v` un pumn de oameni \n glasul c`rora exist` presim]irea poeziei noului mileniu / \l voi numi pe unul dintre cei mai buni: Dan Stanciu {i sper din toat` inima s` fi rostit un adev`r numindu-l a[a prezenta Gellu Naum pe 18 ianuarie 1990 volumul de debut al lui Dan Stanciu. Despre confirmarea unor asemenea adev`ruri, despre joc, ironie [i \n]elesurile de azi ale suprarealismului l-am \ntrebat din nou pe Dan Stanciu [i, \n cele din urm`, a r`spuns.

Trei poe]i la mia de c`mile

S-a spus c` e[ti un discipol al lui Gellu Naum, de[i poemele tale urmeaz` mai degrab` alt` poetic` oricum, alt` cale. Te consideri, a[a cum spun unii critici, un continuator al suprarealismului \n linia Naum? Din fericire, nu se spun multe despre mine, m-am ferit de asta. (Dac` mergi \ntr-o zi la malul apei, ca s` consta]i ce a mai curs, nu va trece un sfert de ceas [i ai s` vezi un autor faimos \n valuri, d\nd voinice[te din bra]e [i din gur`, \ntr-un [uvoi de comentarii care \l duce la vale. Nu s\nt eu `la [i nu-l \n]eleg de ce s-a vrut acolo, nu era mai bine dincoace, unde e lini[te?) Dintre pu]inele care s-au zis, \n scris, despre cel ca-

re \]i vorbe[te (fire[te, tot \n scris), chestia aia c` a[ fi un discipol al lui Gellu Naum e groas` r`u. Poe]ii n-au discipoli, fiindc` s\nt prin defini]ie [i definitiv certa]i cu disciplina. Unul care-i poet nu vine din neamul bovinelor, s`-l po]i a[eza \ntr-un staul (ca vaca) [i s`-i extragi din uger o g`leat` de urma[i. Ugerul unui poet e lactifer \ntr-un sens mai larg, nu e un rezervor de lapte \n care s`-[i \nmoaie criticul simplu] biscui]ii. Discipoli poate avea (la rigoare) c`mila, creat` de inventatorul ei pentru a purta poveri. S\nt destui discipoli de c`mile, fiecare cu un sac \n spate, pe care \l car` de la o carte la alta. Poe]i s\nt numai vreo trei la mia de c`mile (dac`-i socotim [i pe mor]i). Nu po]i face caravane cu ei, n-au deprinderea de a merge \ncolo-

45

INTERVIU
na]i. {i n-a[ vrea s` cread` careva c`-i plasez deasupra altor bipede \nzestrate cu pix, nici pomeneal`. E rezultatul rece, de uz intern, al unei statistici personale crude. Gellu Naum n-a fost o c`mil`, iar eu n-am semne c` a[ fi. Nefiind c`mile, apropierea dintre noi ]ine de un alt registru dec\t acela al c`r`u[iei, al transmiterii [i prelu`rii unui bagaj poetic pentru a fi dus mai departe pe un singur drum. Nu [tiu s` existe o linie Naum pe care s-o poat` urma orice pieton (sau drume] cu motor) c\nd simte chemarea de a se deplasa liniar. Eu (iart`-mi cuv\ntul, e un pronume cam uzat, poate ar trebui s` spun au, cum spun maorii c\nd vor s` spun` eu) nu m-am dus la Gellu ca la Gara de Nord, s` m` sui \ntr-un tren. E drept, eram destul de tinerel (abia trecusem de la faza de post-copil la aceea de pre-adult), dar nu eram t\mpit. M-am dus fiindc` un lucru din el se potrivea de minune cu un lucru din mine, lucrurile alea dou` fiind pe undeva simetrice, complementare, compatibile sau cum vrei tu. Mai clar de-at\t nu pot exprima ce am \n cap, cine vrea claritate (la modul iute digerabil) s-o caute \n alt` parte.

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

C\t despre spusa c` a[ fi un continuator al suprarealismului (\n orice linie, fie ea Naum sau Alecsandri at\t de anapoda e \n]eleas` treaba asta, \nc\t nu m-ar mira s` fie descoperite urme de suprarealism [i \n F\nt\na Blanduziei), e o bazaconie la fel de mare. Din c\te [tiu, suprarealismul nu e un roman-foileton (de[i oamenii lui adorau romanele-foileton, de genul celor din seria Fantomas). Nu e ceva care se \ntrerupe \ntr-un punct pentru a crea a[teptare (cu formula continuarea \n suprarealistul urm`tor) [i apoi se reia. Fiind o mi[care, [i nu un curent (dar cred c-am s` dezvolt acest fir mai \ncolo, dac`-mi dai voie), suprarealismul nu \[i m`soar` pa[ii: azi unul \nainte, m\ine doi, poim\ine unul \napoi [i-a \ncheiat de mult socotelile cu Lenin. Iar ca mi[care, se mi[c` f`r` oprire, ca un perpetuum mobile. De aia nu pot fi, \n suprarealism, continuatori: nu po]i continua dec\t ceva care s-a oprit la un moment dat. La fel cum nu pot fi (at\ta vreme c\t mi[carea are energie) nici terminatori, de[i a \ncercat unul, pe nume Jean Schuster, s` coboare obloanele \n 69. (Parantez` pentru o poveste: Ponson du

n Dan Stanciu (n. 1952) este poet [i desenator. A absolvit Institutul de Arte Plastice, sec]ia Grafic`, \n 1976. A ilustrat, printre altele, C`r]ile cu Apolodor de Gellu Naum, Concert baroc de Alejo Carpentier, Iubitafizica de Iulian T`nase. Din 1996 lucreaz` la Dilema (azi, Dilema veche), iar din 1997 la Academia Ca]avencu (azi, Ca]avencii). A publicat volumele: Imperiul simpatiei, 1990; Simetria fierbinte, 1994; |nainte/Dup`. 52 de apari]ii trans-vizuale generate de hazard (cu Gheorghe Rasovszky, Iulian T`nase, Sasha Vlad), 2003; Borbro Feen Serliq Obs Kabupaten Duamaa Epona Snijngad Ek-Yolo Sodhi Jumah Burcep Lecade (cu Sasha Vlad), 2005; Trusa instalatorului de umbre (cu Iulian T`nase), 2006; Parazitul azurului (cu Sasha Vlad), 2006; Mergi cu al]i pa[i, 2007; Dimensiunea Umbrella (cu Sebastian Reichmann), 2009; Acte calde \ntr-un decor negru pe scene separate printr-o linie grea, 2011. |n 2009, editura francez` LHarmattan i-a publicat volumul Les Tmoins oraculaires, \n traducerea lui Sebastian Reichmann.

Alix Vrana

46

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Terrail, p`rintele lui Rocambole, scria enorm, o droaie de foiletoane pentru diverse gazete. Scriind a[a, cu nemiluita, i se mai \nt\mpla s` uite c` omor\se un personaj cu patru s`pt`m\ni \n urm` [i-l aducea din nou \n ac]iune. Confuzie la cititor, regrete amare la autor. Ca s` le evite, autorul a comandat ni[te sicrie la un t\mplar [i ni[te manechine la un (cum s`-i zic?) manechinist. n clipa c\nd un personaj era ucis de pana autorului, un manechin era v\r\t \ntr-un sicriu [i pe capacul sicriului era scris numele personajului, spre ]inere de minte. Astfel, istorisirea putea \nflori [i se putea ramifica oric\t, p`str\nd un dram de verosimil. Cum \ns` verosimilul nu ne atrage din cale-afar`, noi nu st`m \n sicriele \n care am fost v\r\]i, ie[im de-acolo [i batem c\mpii. S\ntem un trib de fantome zglobii, am \nchis paranteza [i r`spunsul la prima \ntrebare.)

INTERVIU
Lucian Muntean

O poezie bio
Pe coperta volumului t`u Imperiul simpatiei exista o recomandare a lui Gellu Naum care se \ncheia a[a: \nchipui]i-v` un pumn de oameni \n glasul c`rora exist` presim]irea poeziei noului mileniu / \l voi numi pe unul dintre cei mai buni: Dan Stanciu. Cum e poezia noului mileniu? E cam devreme s` pot zice. A[ mai a[tepta vreo dou` secole (am timp, ma[in`ria lui 2000 abia s-a urnit), p\n` se ive[te un relief undeva. Deocamdat` observ c` poezia nu prea mai [ade \n c`r]i (sau nu \n c`r]ile zilei, poate s-a retras \n cele vechi, prin astea de-acum adie vidul [i dezolarea). A migrat, [i-a str\ns boarfele nepre]uite [i dus-a fost. Dai de ea c\nd ie[i de pe autostrad` [i te aba]i spre zonele cu popula]ie rarefiat`: \ntr-un garaj unde patru tineri (percu]ie, dou` ghitare [i un glas, eventual ni[te clape) \[i zdr`ng`ne setea de altceva, pe site-uri ascunse, \n filme cu buget mizer care exclud (cum ai exclude r\ia) marele public, \ntr-o tehnologie de[ucheat` care \[i face de cap n`scocind arborele acustic Elipson (o re]ea de difuzoare sferice care te \mbrac` \n sunete) sau \n alte asemenea locuri, ferite de fo[netul cifrelor cu mai mult de dou` zerouri. N-o vei g`si \n produsele a[a-numitei industrii a c`r]ii, pentru care tirajul uria[ e sacrosanct. {i e normal s` fie a[a, poezia nu-i pentru mul]imi. Un vers precum Totul se f`cu umbr` [i acvariu fierbinte al lui Rimbaud sau un poem cum este Examinator pr\nz al lui Michaux nu pot fi citite [i \n]elese dec\t de o m\n` de in[i dintr-o genera]ie, nea Cais` cu Dan Brown pe e-reader nu le va accesa nicic\nd. Pentru Michaux (fiindc` veni vorba), o carte \n dou` sute de exemplare era arhidestul c\nd Gallimard l-a tras \n dou` mii s-a speriat. Cred a[adar c` poezia (aia scris`, pe dumneaei o frecventez cu prec`dere) e pe cale s`-[i schimbe pielea, [i n`ravul odat` cu ea. N-are ce c`uta \n agora, unde vacarmul e regula. Nu-i treaba ei s`-i \ngra[e pe industria[ii c`r]ii (s\nt regimente de Coelho temeinic antrenate s-o fac`), poate pluti de una singur` prin veac. Tot ce-ar avea de f`cut ar fi s` nu se lase: s` nu se lase \nc`lecat` [i c`l`rit` de manageri, agen]i literari sau impresari, s` nu se lase prad` disper`rii (dar hr`nindu-se atent din ea), s` nu se lase la cheremul vremii. {i nu e greu: tiparul e floare la

47

INTERVIU

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

un ghimpe inexprimabil [i vrei s`-l dai afar`, s` scrii fuck (am luat un cuv\nt la \nt\mplare din romna contemporan`). Problema cu fuck este c` s-a uzat prin zicere [i scriere \n ne[tire, nu mai clatin` nimic. Necl`tin\nd, e ca [i cum nu l-ai fi spus. {i-atunci poate c-ar merita s` fie explorat poten]ialul cl`tin`tor al unor cuvinte pentru moment inexistente sau de mult uitate sau care apar]in unor limbaje laterale. Cu ele s-ar putea cl`di un andabat afil artofag, \n stare s` clatine proasta \ncremenire. (Pentru cei nedu[i la dic]ionar, traduc: un andabat era, la romani, un gladiator care lupta c`lare, legat la ochi, afil \nseamn` f`r` frunze, iar artofag e cineva care m`n\nc` mai ales p\ine.) (nchei cu alt` parantez`, pentru o compara]ie: Plinius vorbe[te, \n cartea a XXXVII-a din Naturalis Historia, despre glossopetre, ni[te pietre av\nd forma limbii omului care c`deau din cer \n timpul eclipselor de Lun` [i care erau folosite \n selenoman]ie. Intui]ia \mi [opte[te c` poemele acestui mileniu vor fi c\ndva un fel de glossopetre, presimt asta cu \ntreaga mea vechime.)

Veneau s` spun` [i s` afle

ureche acum (dou` sute de exemplare s\nt la \ndem\na oricui), un strop de organizare se poate \ncropi (c\t s` pui pe roate o c`ru]` cu coviltir editorial pentru niscaiva poe]i nomazi), iar dac` ce-ai scris e propriu, tare [i nu se supune pie]ei, dou` sute de cititori apar ca prin farmec din neant. Mi se pare c` vine timpul unor lucruri bricolate suplu, din pasiune, la ad`postul discre]iei [i departe de supermarket. O poezie bio, f`r` aditivi. {i a[ mai semnala ceva: materialele (care, \n cazul poeziei, s\nt cuvintele). Impresia mea, de observator oarecum piezi[, e c` s-au cam \mpu]inat. Poate c` asta-i bine, poate c` \ntr-o zi vom ajunge s` facem poezie din [iruri de 0 [i de 1 aranjate frumos \n ghirlande. Dar dac` nu-i bine? Dac` un lexic s`rac na[te un poem precar? (C` doar nu s\ntem to]i Bacovia. {i chiar de-am fi, cine \nghite at\ta violet?) E simplu, c\nd sim]i Scriai poezie, dar te-ai dus la Liceul N. Tonitza. Cum a fost adolescen]a ta? A fost demult. Memoria (c\t` mai e) ]ine s` m` informeze uneori c-a existat \n mine un tinerel sfios p\n` la un punct, apoi r`zvr`tit [i z`natic. Dac` l-a[ \nt\lni ([i se \nt\mpl` s`-l \nt\lnesc, la r`stimpuri, \n poze), l-a[ saluta. Era OK ca june [i m-ar amuza s` mergem \mpreun` la Cinema Feroviar, s` ne topim de pl`cere c\nd James Coburn azv\rle cu]itul \ntr-un t\lhar sau c\nd Lee Marvin scap` din \ncercuire. Nu mai ]in minte \n ce \mprejur`ri m-am apropiat de poezie [i care a fost momentul. Citeam pe rupte, dar c`r]i de aventuri, cu pira]i, exploratori sau detectivi (faimosul detectiv Trevor Gex, ale c`rui ispr`vi se derulau \n Realitatea ilustrat` de prin anii 20, avea statura unui zeu descins din Legendele Olimpului ca s`-i \napoieze contesei colierul de safire furat de un escroc mascat). Cumva m-am dat peste cap (o rota]ie de 360 de grade) [i din pirat am devenit poet. Era

48

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

tot aia, navigam cu alte p\nze c`tre acelea[i insule \ndep`rtate. Scriam cuvinte-cuvin]ele pe foi albe [i c\teodat` m\na, plictisindu-se, o lua razna [i-n loc s`-l scrie pe a de la argint, desena un st\lp cu aripi sau p`l`ria lui Saturn. Mi-a pl`cut mereu s` amestec planurile, amestecam extreme \ntr-o veselie. n liceu (acel Tonitza pe care l-ai pomenit) l-am deturnat \ntr-o zi pe bietul Slavici, scriind la extemporal c` Lic` S`m`d`ul se \ndrepta spre Moara cu noroc la bordul unui avion plin cu l`custe. Am primit nota 6, n-am priceput de ce, un 3 mi se p`rea mai just. M-a[ opri \ns` aici cu evocarea unor chestii din prima tinere]e nu de alta, dar stau la pervazul primei b`tr\ne]i [i c\nd m` uit \n jos ame]esc. Eu te-am v`zut prima dat`, \nainte de 1989, la Libr`ria Cartea Romneasc`, un fief al optzeci[tilor. Cum te sim]eai acolo? La Libr`ria Cartea Romneasc` (unde eram angajat ca muncitor necalificat manipulant), treaba mea era s` car c`r]i [i vreo doi ani am c`rat, c\teva tone (l-am ur\t pe Cel mai iubit dintre p`m\nteni, m-a de[elat c`r\ndu-l). Apoi, c\nd Mircea Nedelciu n-a mai vrut s` fie librar [i s-a dus la Uniunea Scriitorilor, n-am mai c`rat, vindeam. Vindeam ce se nimerea, Paler [i Dom-

INTERVIU
nica Grnea]`, Refugii [i Supravie]uiri. Pentru mine era un loc de munc` (ni]el mai tolerabil ca altele [i mai pu]in infestat de birocra]ie) de unde luam o leaf` din care s` tr`im, eu [i ai mei. Pentru cei numi]i optzeci[ti (fiindc` \ntr-acolo bate \ntrebarea ta) era un loc de \nt\lnire. Asta era vital pentru ni[te oameni tineri, \n vremurile alea sumbre. Mai to]i aveau slujbe nenorocite, care le m\ncau zilele [i nervii, li se pusese lac`t pe Cenaclul de Luni, iar libr`ria [i depozitul de la subsol al lui Iaru erau aproape singurele ni[e unde puteau respira laolalt`. Veneau pe strada Nuferilor s` spun` [i s` afle, s` fie \ntre ei, cu ale lor, nu risipi]i \n pleava dimprejur (nu-l uit pe Eugen Suciu, \ntr-un august, venit s` ne anun]e, descompus, c` murise Mazilescu). Mai degrab` dec\t un fief era o redut`, unde \ncasai mai u[or baioneta [i ghiuleaua, dizolv\ndu-le \n vorbe.

Bravo, avem ce diseca

Pe cine ai mai cunoscut din grupul suprarealist prim? Pe Virgil Teodorescu, ]i-am spus cu alt prilej, pe scurt, cum a fost. n 91, c\nd am ajuns prima oar` la Paris, l-a[ fi putut cunoa[te pe Gherasim Luca (\l [tia prietenul meu Sebastian

49

INTERVIU
Reichmann), dar n-a fost s` fie [i nu adun \nt\lnirile ca pe timbre, a[tept s` se petreac` de la sine, dac` au a se petrece. T\rziu, \n 2004, am fost la el acas` (Michel Zimbacca o [tia pe Micheline Catty, care l-a \nso]it patruzeci de ani pe Luca, [i ne-a dus acolo, pe mine [i pe Sasha Vlad), i-am cunoscut \ntruc\tva amintirea. Mi-ar fi pl`cut s`-l pot cunoa[te pe Trost (era un tip foarte bine, din c\te spunea Gellu [i judec\nd dup` ce-a scris), dar a murit \n 1966, la Chicago, c\nd eu, la Bucure[ti, \nc` mai eram pirat. Am cunoscut \ns` al]i oameni, din alte grupuri (nu neap`rat romne[ti), pe unii de-a dreptul, pe al]ii scriindu-ne, am anumite cuno[tin]e \n materie. Crezi c` exist` azi un grup post-suprarealist care scrie \n romne[te? nt\i a[ vrea s` d`m la o parte prefixul post, noi nu ]inem post. {i c\nd zic noi, n-a[ vrea s` se cread` c` m` instalez \n func]ia de portavoce sau c` m-ar ispiti pluralul maiest`]ii, maiestatea mea sub]ire n-are nevoie de alai. Vorbesc doar \n numele meu, dar ca unul din`untru, care [tie cum merg lucrurile pe-acolo, [tiind c` mai s\nt [i al]ii care [tiu c` lucrurile merg \ntr-adev`r a[a, nu stau cum li s-a spus (\n

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

repetate r\nduri) s` stea. Cu alte cuvinte (pe undeva acelea[i, fiindc` revin la ce-am zis \nainte), c\nd vorbim despre suprarealism, vorbim despre o mi[care, nu despre un curent literar-artistic, de[i s-au f`cut eforturi acerbe, din 1924 \ncoace, pentru ca acest fluture splendid s` fie v\r\t sub sticla unui insectar, cu un ac \nfipt \n grumaz. (Nu-i vorb`, cuv\ntul mi[care a adunat [i el \n c\rc` o sumedenie de toxine, dar c\te cuvinte nu s-au degradat prin spunere aiurea?) N-a[ face \ns` prea mul]i pa[i pe terenul searb`d al teoriei (nu m` \mbie deloc priveli[tea). Ca s` rezum, nu cred \n existen]a unui presupus post-suprarealism actual, scornit de iubitorii pozelor la minut: clic! pre-suprarealism (ce ar`tare o mai fi [i asta?); \nc-un clic! suprarealism (fie-i ]`r\na u[oar`); iar clic! post-suprarealism (bravo, avem ce diseca); re-clic! trei schelete proaspete, z\mbind \n morminte. Pentru mine, povestea e-n desf`[urare, actorii s\nt calzi, peisajul se \nnoie[te continuu, ca norii. Cum au spus-o al]ii, cum am mai spus-o [i eu (relu\ndu-i) [i o mai spun o dat`, ca s` fim clari: suprarealismul este ce va fi. C\t prive[te grupurile suprarealiste, ele s\nt

Ion Andrei Barbu

50

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

mai degrab` lucrarea unor tineri care au a pune \n comun ceva din sfera ac]iunii imediate, mai pu]in a scrisului. La ora asta s\nt prin lume c\teva asemenea grupuri, \n diverse faze de cre[tere ori de sc`dere, cu unele ]in leg`tura. N-am [tire s` fie [i la noi unul, dou` sau pai[pe, dar poate stau ascun[i tinerii aceia, nu-i vezi [i nu-i auzi, nevr\nd s` c\nte \ntr-un concert jalnic. Scandalul, care era una dintre formele de ac]iune predilecte ale suprarealismului, a fost absorbit de comer], a devenit strategie de marketing. Mi se pare mai scandalos acum ([i mai eficient) s` fii discret.

INTERVIU
Lucian Muntean

Adev`rurile nu se \mpac` prea bine cu portul unei cravate

Ai participat la vreun joc al adev`rului? Cum se suportau adev`rurile spuse p\n` la cap`t? mi amintesc vag un astfel de joc, jucat c\ndva (la r`s`ritul anilor 70) \n casa de pe Intrarea Progresului unde locuia Gheorghe (Gigi) Rasovszky. Eram patru: Gellu, Sanda Ro[escu, Gigi [i eu. Nu-mi amintesc \ns` vorbele, memoria mea re]ine, din ce mi se \nt\mpl`, mai cur\nd imagini dec\t fraze. }in minte a[adar c` purtam o cravat` din p`r [i c` \mi ornamentasem vesta [i pantalonii cu insigne, decora]ii [i medalii. Fiindc` mergeam s` m` \nt\lnesc cu prietenii mei (habar n-aveam c` vom intra \ntr-un joc al adev`rului, chestia asta n-o pui la cale, se petrece spontan), mi se p`ruse adecvat s`-mi at\rn de [li]ul n`dragilor Meritul militar (ori cum s-o fi chemat tinicheaua aia) primit de tata pentru oarece fapte de arme (al`turi de alte decora]ii, de la bunicul), iar \n piept s`-mi ag`] un florilegiu de insigne cretine, cum ar fi (n-o s` le-n[ir pe toate, le-am uitat) aceea de Stahanovist, de Prieten al c`r]ii sau Micul turist. Cravata o v`zusem \ntr-o fotografie dintr-un album (era un obiect suprarealist confec]ionat de Mimi Parent), \mi pl`cuse la culme [i mi-am dichisit g\tul cu una similar`. Dar se vede treaba c` adev`rurile nu se \mpac` prea bine cu portul unei cravate (chiar din p`r s` fie ea) fiindc`, din cau-

za p`rului `luia, tu[eam \ntruna, de tres`ltau medaliile pe mine, cu un clinchet aproape eroic. A[a se face c` fragmentele de adev`r pe care poate le-am rostit atunci au fost, probabil, sub form` de tuse. {i s-ar putea ca prietenii mei s`-mi fi administrat ni[te adev`ruri ceva mai coerente, care s`-mi fi str`puns pe alocuri armura de insigne. L`s\nd \ns` deoparte anecdotele dr`gu]e, vreau s` adaug c` nu aveam nevoie de jocul adev`rului ca s` ne spunem p\n` la cap`t ce g\ndeam, nu umblam \ntre noi cu ciori vopsite. Editezi, \mpreun` cu mai mul]i prieteni din Funda]ia Gellu Naum, Caietele Athanor. Ce s\nt ele, cum apar, cum le-ar privi Naum? Mul]i e mult spus. Am pornit treaba asta \mpreun` cu Iulian T`nase [i mai t\rziu (de la num`rul 2) ni s-a al`turat Sebastian Reichmann. Inten]ia noastr` a fost [i este de a \ntregi, prin publicarea unor texte inedite [i a unor documente fotografice p`strate \n arhiva Funda]iei, \n]elegerea lui Gellu Naum. Nu cred c` el,

51

INTERVIU
dac` s-ar \ntoarce cumva (printr-o piruet` a sor]ii) \n zona lui azi [i ar r`sfoi cele dou` Caiete ap`rute p\n` acum, ar avea motive de nemul]umire. S\nt acolo, \n Caietele Athanor (care apar cum altfel? la momentul potrivit), lucruri de interes pentru cine vrea s` [i-l apropie. {i n-a[ l`sa \ntrebarea ta s` se \nchid` f`r` a spune un lucru la care ]in: \mi pare nespus de bine (s\nt de-a dreptul fericit) c` am pus \n circula]ie, public\nd-o \n Athanor, piesa de teatru Floren]a s\nt eu, scris` de Gellu Naum [i Jules Perahim \ntre 1956 [i 1958. n toamna anului trecut, acest text a fost adus pe scen` de regizorul Alexandru Dabija, scenograful Drago[ Buhagiar [i trupa de actori a Teatrului Na]ional din Cluj, \ntr-un spectacol minunat.

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

(pe care n-o cunosc, s\ntem prieteni electronic), Merl Fluin, din grupul SLAG (Surrealist London Action Group), a visat \ntr-o noapte o carte care se chema News from the Already Dead (Ve[ti de la cei care au murit ar fi \n traducere). Fire[te, c\nd s-a trezit, nu \[i mai amintea con]inutul c`r]ii, re]inuse doar titlul. {i s-a g\ndit s` reconstituie cartea pe care o visase, dar nu de una singur`. Vis [i f`cut: a scris c\torva in[i r`sp\ndi]i pe glob (pe unde i-a aruncat hazardul geografic), invit\ndu-i s` participe, cu texte [i imagini, la recompunerea visului. Printre ei, [i mie. Mi-am amintit atunci de un dosar al Dilemei despre sinucidere, coordonat de tine (\n 2002), pentru care scrisesem un text. L-am recitit [i mi-a fost limpede, \nc` de la titlu (Moartea e vis), c` textul acela ap`ruse \n 2002, \n Dilema, dup` ce trecuse mai \nt\i prin cartea visat` de Merl \n 2010. I l-am trimis, tradus de prietenul meu Sasha Vlad [i \nso]it de un colaj \n care se \ntretaie o serie de evenimente oniric-funebre (sau invers): o doamn` purt\nd un corset Belle poque prive[te ni[te p\lnii, un bec de mari dimensiuni a[teapt` s` fie aprins, un b`rbat sudeaz` o cutie, o musc` pleac` etc. Iar la \nceputul lui de-

Eu spun \ncet ce am de zis

Ai coordonat un singur dosar \n cei 14-15 ani de c\nd lucrezi, ca grafician, la Dilema, cel despre vise. Cum s\nt visele tale? Lucide sau simetrice? S\nt vegetal-mecanice sau triplu spiralate sau cum le vine. Dar mai bine s`-]i spun altceva, de pe un palier \nvecinat. O prieten` din Anglia

Ion Andrei Barbu

52

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

cembrie trecut am primit un exemplar din News from the Already Dead. Este un obiect artizanal, modest ca aspect (\ntre dou` foi de carton negre, mai pu]in de o sut` de file A4, legate cu o panglic` alb` de m`tase), dar puternic. Multiplicat \n 39 de exemplare unul pentru fiecare dintre cei 39 de participan]i la jocul acesta serios. ]i dau c\teva nume (nu pentru c` ar spune ceva pe meleagurile astea, poate nici pe altele, ci pentru c` \mi place cum sun` al`turarea lor, deschide un fel de portal): Patrick Hourihan, Apio Ludicrus, Jarmo Raasakka, Michael Vandelaar, J. Karl Bogartte, David Nadeau, Ay[e zkan, Theoni Tambaki, Eugenio Castro, Emma Lundenmark. Asemenea c`r]ii, par ni[te nume desprinse din vis (cum presupun c` i se pare [i numele meu lui Jarmo Raasakka, de pild`). Iat` (dac` \mi permi]i cuv\ntul iat`) un mod relativ simplu de a face poezie, nu trebuie dec\t s` ie[i din curte [i s-o iei spre tine, altul. Ultimul t`u volum, ap`rut recent, Acte calde \ntr-un decor negru pe scene separate printr-o linie grea, are trei motto-uri: unul din Hugo, altul din Breton, iar cel din mijloc din Tudor Pamfile, autorul volumului Industria cas-

INTERVIU
nic` la romni: \ncepeau timpurile nou`, timpuri de cheltueal` [i \mpr`[tiere, de cl`dire [i d`r\mare repede. E un colaj suprarealist? Nu, e un diagnostic. {i Hugo, [i Pamfile, [i Breton spun ceva despre chipul [i starea unei lumi nu foarte diferite de aceea de azi. Am pus cuvintele lor acolo pentru cine are ochi de auzit. {tiu c` nu vor fi prea mul]i care s` aud` cartea asta (poate vreo trei \ntr-o barc` zg\l]\it` de valuri, f`r` a mai socoti [i c\inele care latr` la c`r]i), dar nu e treaba mea s` ]ip, eu spun \ncet ce am de zis. C\teodat` spun [i repede, dar lucruri mai pu]in urgente. Pentru mine (iart`-m` c` m` refer cam des la persoana mea, n-am \ncotro, stau \n ea) e o carte veche de-acum, am \ncheiat-o de doi ani. Datorez apari]ia ei unui prieten (Iulian T`nase, un bun creator de contacte, care a dus-o editurii Herg Benet) [i unui cuplu de editori tineri (Cristina [i Alex Nemerovschi, care nu s-au temut s-o publice). Desigur, \ntr-o oarecare m`sur`, [i unor miracole nu \ntru totul \nt\mpl`toare. Le mul]umesc. n
Interviu realizat de Simona Sora [i Claudiu Constantinescu

Ion Andrei Barbu

53