Metabolismul = totalitatea transformarilor de substanta, energie si informatie care au loc intr-un organism viu.

Este constituit din 2 categorii de procese biochimice antagoniste, dar in stransa interdependenta si conditionare reciproca: Catabolism Procese de degradare Simplificarea moleculei Generare de energie Procese de oxidare Utilizeza coenzime Rolul alimentelor: Una din formele de legatura dintre organismul viu si mediul ambiant este hrana. Alimentele indeplinesc urmatoarele roluri: 1. reprezinta sursa de energie pentru desfasurarea tuturor proceselor vitale; 2. hrana este indispensabila pentru inlocuirea anumitor elemente structurale uzate; 3. hrana furnizeaza organismului substante chimice absolut necesare pe care organismul viu nu le poate sintetiza: aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali, unele vitamine, componentele anorganice (sodium, potasiu, calciu, magneziu, etc). In organism hrana sufera transformari profunde: - mecanice (masticatie) - fizice (dizolvare, emulsionare, imbibare) - chimice sub actiunea diferitelor enzime (digestia) rezultand compusi chimici mai simpli, solubili, usor absorbabili. Etapele generale ale degradarii alimentelor: 1. Transformarea macromoleculelor sau moleculelor cu structura mai complexa in micromolecule: 2. Degradarea micromoleculelor la compusi mai simpli denumiti metaboliti intermediari. 3. Degradarea completa a metabolitilor intermediari pana la produsi finali ai metabolismului: CO2, H2O, NH3. In cursul acestor transformari biochimice complexe se elibereaza cantitati importante de energie care este stocata sub forma de compusi macroergici (molecule cu multa energie) si in special ATP. Energia stocata in ATP poate fi eliberata in functie de necesitatile organismului si transformata in alte forme de energie: chimica, calorica, mecanica. Anabolism Procese de biosinteza Cresterea gradului de complexitate moleculei Consum de energie Procese de reducere Utilizeaza coenzime reduse

METABOLISMUL GLUCIDELOR Principalul rol al glucidelor este cel energetic. A. Digestia glucidelor 1. In cavitatea bucala: -amilaza salivara cu pH optim de actiune 6,8, ataca partial amidonul si glicogenul, transformanu-le in dextrine si eventual maltoza (actiune limitata de timpul redus in care alimentele raman in gura). 2. In stomac: datorita pH-ului acid nu are loc digestia glucidelor - In intestin: scindarea hidrolitica a amidonului pana la glucoza In tubul digestiv hidroliza glicogenului se produce similar cu cea a amidonului. Digestia totala a glucidelor se petrece in intestinul subtire, sub actiunea glicozidazelor pancreatice si intestinale: zaharaza (hidrolizeaza zaharoza), lactaza (hidrolizeaza lactoza), nucleaze (actioneaza asupra nucleoproteidelor eliberand riboza si deoxiriboza) NB: celuloza - nu este digerata in tubul digestiv uman; - trece in intestinal gros unde in mica masura este digerata sub actiunea florei intestinale, - fiind eliminata in materiile fecale; - nu are rol in nutritie - considerata factor de protectie impotriva neoplasmului de colon. In final, in intestin, rezulta glucoza, galactoza, fructoza, riboza si deoxiriboza. B. Absorbtia Viteza de absorbtie a ozelor depinde de mai multi factori, precum si de regiunea si starea functionala a intestinului: prezenta anumitor vitamine din complexul B, prezenta unor hormoni (tiroxina si cortizonul). - Pentozele si intr-o anumita masura hexozele, pot fi absorbite prin difuzie simpla - Hexozele se absorb de cele mai multe ori printr-un proces activ care implica fosforilarea cu grupari fosfat donate de ATP sub actiunea hexokinazei. Esterii fosforici astfel formati si absorbiti sunt apoi hidrolizati sub actiunea fosfatazelor. Ozele absorbite sunt transportate prin vena porta in ficat. In ficat, toate hexozele absorbite sunt transformate in glucoza. Glucoza 1. participa la sinteza glicogenului hepatic (rezerva imediat disponibila) sau sinteza de lipide

2. trece in sange (mentinerea glicemiei constante) 3. distribuita pe cale sanguina la toate tesuturile din organism si in special in tesuturile musculare unde, prin catabolizare furnizeaza 50-70% din energia necesara activitatii celulare. 4. excesul de glucoza este transformat in glicogen muscular; prin eliberarea glucozei din glicogenul muscular si degradarea acesteia, se elibereaza energia necesara contractiei musculare. In tesutul cerebral, glucoza este singurul furnizor de energie. CATABOLISMUL GLUCIDELOR Principalele mecanisme de degradare a glucidelor sunt: 1. glicoliza (degradarea incepe de la glucoza) si glicogenoliza (degradarea incepe de la glicogen) - aeroba sau - anaeroba 2.calea pentozofosfatilor - prin care se asigura necesarul de pentoze pentru biosinteza nucleotidelor si acizilor nucleici si a unor enzime. 3.calea acizilor uronici - furnizeaza acid glucuronic cu rol in detoxifierea hepatica; 4.calea glioxalatului 1. Glicoliza Reprezinta succesiunea de reactii biochimice catalizate de diferite enzime, prin care glucoza este degradata cu eliberare de energie sub forma de ATP: a. Glicoliza anaeroba - se elibereaza numai o parte din energia continuta in molecula de glucoza (randamentul formarii ATP este mic) b. Glicoliza aeroba - degradarea totala a glucozei pana la produsii finali Glicoliza anaeroba (EMP) Transformarea glucozei in acid lactic, implica 11 reactii catalizate de enzime specifice. Se disting 2 etape: 1. glucoza este transformata in 2 molecule de gliceraldehid-3-P, cu consum de 2 ATP. 2. gliceraldehid-3-P se transforma in acid lactic, cu generare de 4 ATP. Procesul are loc in citoplasma (aceasta este localizarea enzimelor) Esterii fosforici obtinuti ca produsi intermediari pot fi utilizati in sinteza altor compusi. Glicoliza anaeroba constituie un proces eficient de generare de energie, in special in tesutul muscular, in conditii anaerobe. Este o cale rapida, dar se elibereaza doar 1/3 din energia continuta in molecula de glucoza. Glicoliza aeroba

In prezenta oxigenului, degradarea glucozei ajunge pana la CO 2 si H2O, trecand prin 2 stadii: - un stadiu anaerob: glucoza se scindeaza in 2 molecule de acid piruvic; acidul piruvic se decarboxileaza oxidativ formandu-se acetil coenzima-A (acetil-CoA). - un stadiu aerob care necesita participarea oxigenului, in cadrul caruia acetil-CoA se oxideaza complet la CO2 in ciclul Krebs si H2O in lantul respirator. Ciclul Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici (TCA) sau ciclul acidului citric stabileste corelatii intre cele 3 metabolisme fundamentale ale celulei: glucidic, lipidic, protidic. are caracter amfibolic (unii din produsii intermediari pot constitui materia prima pentru sinteza altor biomolecule). Acetil-CoA care intra in ciclul Krebs provine din: 1. acidul piruvic rezultat din degradarea glucozei 2. degradarea acizilor grasi 3. degradarea unor aminoacizi. In ciclul Krebs: - prin procese de degradare oxidativa rezulta CO2 si H, - H este preluat sub forma de coenzime reduse, - Coenzimele reduse sunt transferate in catena respiratiei celulare, unde se formeaza apa si se elibereaza cantitati mari de energie conservata sub forma de ATP. Reactiile ciclului Krebs sunt localizate in mitocondrii. ANABOLISMUL GLUCIDELOR Caile anabolice prezinta o anumita interdependenta cu cele catabolice, desfasuranduse in compartimente celulare diferite. 1. Biosinteza glucozei in speta a glucozo-6-fosfatului (G-6-P) din compusi glucidici (glucogeneza) sau din compusi neglucidici (gluconeogeneza) are loc pe cai multiple: - conversia acidului lactic respectiv piruvatului in glucoza - gluconeogeneza din intermediari ai ciclului Krebs - interconversia altor hexoze in G-6-P 2. Biosinteza lactozei - are loc sub actiunea glicoziltransferazei ce are drept coenzima UTP= activeaza glucoza care poate intra astfel in procesul de sinteza al lactozei.

3. Biosinteza glicogenului are loc in ficat si in tesutul muscular. REGLAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC Glicemia - indicator cantitativ ce reflecta capacitatea de reglare a metabolismului glucidic prin mecanismele: - hipoglicemiante insulina - hiperglicemiante glucagonul, hormonii tiroidieni, cortizolul, adrenalina si noradrenalina. Cand valorile glicemiei depasesc 160-180 mg/dl in sangele venos, este depasita capacitatea maximala de transport a celulelor tubilor renali, iar glucoza este eliminata urinar (glicozurie) Principala dereglare biochimica si functionala este diabetul zaharat, caracterizat prin hiperglicemie. Exista dereglari de natura genetica: galactozemia, intoleranta ereditara la fructoza, fructozuria.