STATUL BUNASTARII SI SOCIETATEA BUNASTARII

Conceptul fundamental al modelului Welfare State,s-a edificat în

Europa occidentala,desi un sistem de asigurari sociale fusese lansat de
Bismarck inca din 1883.

Acest sistem,construit in Europa asigura drepturile sociale el putand

angaja bugete de chiar 1/3 din PIB.Sistemul a functionat in Europa
postbelica in jur de 30 de ani.

Criza energetica din anii 70 au evidentiat nevoia de a restructura

aceste principii,lucru care s-a facut in diferite maniere(noua dreapta
din anglia si USA prin masuri liberale, de relansare investitionala si de
reducere a exageratelor cheltuieli publice ale statului bunastarii,
tendinte care s-au extins în câtiva ani, cu inevitabile variatii nationale,
de-a lungul întregii Europe occidentale.

Vechilui sistem a fost considerat neperformant si consumator exagerat

de fonduri,lansand cunoscuta formula,”rolling back the frontiers of the
Welfare State”( Margaret Thacher).

Treptat,insa apar tot mai pregnante avantajele modelului neolioberal

global si toate guvernarile de drepta de dupa anii 80 vor trece la o
reformare profunda,in sensul neoliberal.

Aici a fost o dura confruntare principiala intre social-democrati si

neoliberali mai ales pe terenul politicii sociale pe fondul convergentei si
liberalizarii treptate a discursului politic la nivel mondial (inclusiv al
partidelor de centru-stânga).

Totusi modelul bunei stari nu este unitar si poate usor sa se constate 3

tipuri:iberal american,conservator german dar s-au mai evidentiat si
altele:social-democrat scandinav modelul nordic si anglo-saxon,
modelul continental,sau cel sudic,corespunzator unor tari mai sarace.,

Modelul social-democrat cuprinde urmatoarele elemenete :

universalitatea drepturilor, egalitatea beneficiilor sociale (indiferent de
nivelul veniturilor realizate în timpul vietii active), interventia
planificatoare a statului în economie pentru asigurarea ocuparii depline
a fortei de munca, finantarea predominant bugetara a beneficiilor
sociale (pe baza unui nivel general înalt de impozitare) si o puternica
birocratie care sa deserveasca reteaua serviciilor publice.
Modelul liberal aplicat în majoritatea tarilor europene , are o
pronuntata baza ocupationala si asigura proportionalitatea beneficiilor
sociale cu veniturile directe obtinute din munca. Asigurarile sociale se
fac din contributiile angajatilor si nu din bugetul de stat. Fiscalitatea
este rezonabila iar politicile economice au un pronuntat caracter
liberal.

Modelul liberal este caracterizat printr-o responsabilitate mai redusa a

statului în garantarea bunastarii, ponderea dominanta revenind
sectorului privat (sanatate, învatamânt, asigurari), sectorului non-
guvernamental (servicii sociale personale sau comunitare) si evident
individului însusi,urmând ca statul sa intervina de o maniera minimala,
numai în ajutorul celor efectiv saraci, prin acordarea de asistenta
sociala non-contributiva.

Astazi se vorbeste de existenta model european de politica sociala ca

politica economica a fost întotdeauna prioritara în Comunitatea
Europeana iar abordarile sociale s-au limitat la unele dispozitii comune
cu caracter general si la recomandari adresate guvernelor statelor
membre.

Un pas inainte pentru adoptatea Cartei sociale s-afacut in 1989 prin

ideea de convergenta a politicilor sociale nationale.

Totusi tratatele de baza ale uniunii europene si-au asumat obligatii mai
consistente ale politicii sociale comune.iar Anglia a semnat in sfarsit
carta sociala consecinta fiind infiintarea Fondului Social European.