Sunteți pe pagina 1din 2

Partajul.

Apecte generale privind iesirea din indiviziune, potrivit noului Cod civil
Partajul se poate realiza pe cale conventionala atunci cand coproprietarii se inteleg intre ei cu privire la modalitatea de realizare a partajului sau prin hotarare judecatoreasca atunci cand partile nu se inteleg cu privire la modalitatea de impartire a bunului comun. In toate cazurile, fie ca se realizeaza prin buna invoiala sau prinhotarare judecatoreasca, toti coproprietarii trebuie sa ia parte la imparteala, neparticiparea tuturor fiind un caz de nulitate absoluta. Dreptul de a cere sistarea starii de indiviziune apartine fiecarui coproprietar; cu toate acestea, art. 673 din noul Cod civil prevede posibilitatea instantei de a suspenda solutionarea actiunii de partajpe o perioada de cel mult un an, in situatia in care s-ar pune problema prejudicierii grave a intereselor celorlalti coproprietari. In actiunea de partaj, care este o actiune reciproca, oricare din coproprietari are calitate procesuala activa, actiunea urmand a fi exercitata in contradictoriu cu toti ceilalti coproprietari. De asemenea, au calitate procesuala activa si succesorii in drepturi ai coproprietarilor, fie prin acte intre vii, fie pentrucauza de moarte. Dreptul de a cere partajul, desi este imprescriptibil sub aspect extinctiv, poate fi totusi paralizat in situatia in care unul dintre coproprietari a uzucapat cotele-parti din drept ale celorlalti coproprietari. Una dintre modalitatile de iesire din indiviziune este prin formarea loturilor egale. Prin aceasta modalitate, in primul rand se va forma si evalua masa de partajat, urmand a se proceda la alcatuirea si atribuirea loturilor. Loturile vor fi alcatuite potrivit principiului egalitatii nu numai in valoare, dar si in natura, dandu-se fiecarui copartas aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi si creante, de aceeasi natura si valoare . Inegalitatea in natura a loturilor se compenseaza printr-o suma de bani, numita sulta. Stabilirea sultei este admisibila numai in caz de inegalitate a loturilor, pentru intregirea drepturilor celorlalti copartasi. Solutia atribuirii bunului catre unul dintre coproprietari are caracter subsidiar in raport de solutia impartelii in natura, aplicandu-se atunci cand bunul comun este indivizibil sau nu este comun partajabil in natura . Atribuirea bunului unuicoproprietar este posibila insa numai cu acordul expres al acestuia. De asemenea, evaluarea bunului comun este necesara intotdeauna cand se aplica solutia atribuirii bunului unui coproprietar, iar daca partile nu se invoiesc cu privire la valoarea bunului, instanta va dispune efectuarea unei expertize, pentru a se stabili valoarea de circulatie a bunului la data judecatii. De asemenea, o alta varianta de impartire este modalitatea privind vanzarea bunului, aceasta fiind privita ca o modalitate subsidiara. Potrivit prevederilor Codului civil, sistarea starii de indiviziune trebuie realizata prin impartirea masei partajabile in loturi de bunuri, in raport cu numarul coindivizarilor si cotele ce li se cuvin, in scopul deplinei egalitati a partilor sub rezerva compensarii in bani a inegalitatii loturilor. Cat priveste partajul in natura ca modalitate de sistare a indiviziunii, ori de cate ori este posibila atribuirea in natura a bunurilor, prin formarea mai multor loturi, folosirea acestei modalitati de partajare este obligatorie pentru instanta, daca partile cer ca atribuirea sa se faca in natura . In acest sens,instanta trebuie sa imparta bunurile indivize

astfel incat toti coindivizarii sa primeasca bunuri de aceeasi natura, daca acest lucru este posibil, iar loturile sa fie egale din punct de vedere valoric. Pe de alta parte, instanta are obligatia sa imparta bunurile potrivit acordului de vointa a coindivizarilor, care constituie un criteriu esential pentru incetarea starii de indiviziune. Un aspect important de care trebuie sa se tina cont este ca la efectuarea partajului, in aplicarea principiului egalitatii copartajantilor, trebuie sa se aiba in vedere valoarea bunului la data judecatii, iar nu valoarea existenta in momentul nasterii starii de coproprietate. Dreptul de a cere partajul nu este legat de persoana, astfel incat orice creditor personal al proprietarului poate sa ceara partajul pe calea actiunii oblice sau poate sa continue actiunea de partaj pornita de coproprietarul debitor al sau. In acest caz, cerditorul va urmari numai partea din bun sau suma de bani ce ii revine debitorului sau. Partajul prin buna invoiala este un contract, astfel ca este supus acelorasi cauze de desfiintare ca si contractele. De asemenea, actiunea de partaj este indivizibila, lipsa unuia dintre coproprietari fiind cauza de nulitate absoluta a partajului, sub rezerva ca acestia pot participa prin mandatar cu procura speciala. Daca in cazul impartirii proprietatii comune pe cote parti, aceasta se face in raport cu cotele dinainte cunoscute, in cazul proprietatii comune in devalmasie, cotele nefiind cunoscute, ele urmeaza a fi stabilite chiar cu ocazia impartirii, in functie de contributia fiecarui sot la achizitionarea bunurilor comune. Noul Cod civil permite sotilor sa recurga oricand in timpul casatoriei la un partaj amiabil printr-un act notarial sau, in caz de neintelegeri, pe cale judecatoreasca. Bunurile atribuite fiecarui sot dupa partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neimpartite raman bunuri comune. Cu toate acestea, regimul comunitatii nu inceteaza decat in conditiile legii, chiar daca toate bunurile au fost impartite in timpul casatoriei. In legatura cu efectele partajului, in conceptia noului Cod civil partajul bunurilor comune produce efect constitutiv, adica numai pentru viitor, potrivit art. 680 din Codul civil. Acest text trebuie corelat cu prevederile art. 385 Cod civil, care instituie efectul retroactiv al incetarii regimului matrimonial, in cazul divortului. Art. 994 din noul Cod de Procedura Civila prevede ca hotararea de partaj ramasa definitiva constituie Titlu executoriu. Din acest text de lege intelegem ca, chiar daca prin hotarare nu s-a dispus prederea bunurilor catre copartasii in lotul carora acestea au cazut, nu este necesara introducerea unei actiuni in revendicare impotriva copartasului care detine bunul atribuit si refuza sa il predea. Articol de Mihaela Zanaplau, Avocat, Cabinetul de Avocatura Radu Comanac