Drept international public

Def. Reprezinta totalitatea normelor juridice(norme a caror aplicare este realizata de buna voie, ar in caz de necessitate prin sanctiunea individuala sau colectiva a statelor) de dr. international public create de subiectele de drept international cu scopul de a intretine relatiile interstatale si de a mentine pacea mondiala si securitatea. Fundamentul juridic al ramurii de drept international public il reprezinta acordul de vointa al subiectelor de d.i.p. Izvoarele de d.i.p.: - izvoare materiale si izvoare formale Izvoarele materiale sunt acele conditii sociale, acele imprejurari care conduc la crearea normei de dr.i.p. Au caracter extrajuridic si fac obiectul studiului unor discipline cum ar fi istoria dreptului, sociologia,logica juridical. Izvoarele formale sunt mijloacele juridice prin care se exprima normele dr.i., au un character juridic. Izvoarele formale: - conventiile internationale Cutuma internationala, ca regula generala de dr. acceptata de catre state Principiile de d.i.p. recunoscute la nivel de jurisprudenta Curtii de Justitie Principiul echitatii posibilitatea Curtii de a solutiona litigiu dedus judecatii pe baza solutiei amiabile prepus de catre parti, chiar daca aceasta solutie se regaseste in afara cadrului normleor de d.i.p. cu conditia ca aceasta sa nu fie contarara lor

Tratatul -cel mai important izvor de d.i.contemporan Def. Este o manifestare de vointa a doua sa mai multe subiecte de d.i., destinata sa produca efecte juridice dupa regulile dr.i. Regimul juridic al tratatelor este reglementat in 2 documente i.: Conventia privind dr. tratatelor incheiate de catre state,si Conventia privind dr. tratatelor incheiate de care state si organizatiile internationale. Tratatul reprezinta un acord i. scris intre state si reglementat de d.i., incheiat in scopul de a produce efecte jur. si consemnat intr-un instrument unic sau in 2 sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.Tratatul este guvernat de normele dr.i. Elementele tratatului sunt: partile, vointa liber exprimata si obiectul.

Partile intre care intervine acordul de vointa trebuie sa fie in toate cazurile state, oganizatii i. sau alte entitati carora sa le fie recunoscuta calitatea de subiect de dr.i. Daca intr-un tratat anterior un stat se angajeaza sa nu mai incheie anumite tipuri de tratate, posibilitatea sa de a adera la un astfel de tratat va fi limitata. Vointa partilor trebuie sa fie liber exprimata, fara vicii de consimtamant.Consensualismul rezida in idea ca partea care se angajeaza prin tratat se afla in pozitie de egalitate fata de ceilalti parteneri. Obiectul tratatului trebuie sa fie licit si posibil, trebuie sa produca efecte juridice care se deosebeste degentlemen`s agreements care nu produc efecte de drept. Tratatul este alcatuit din preambul,dispozitiv si clause finale, la care se mai pot adauga si anexe. Preambului reia lista statelor parti sau doar arata partile contractante si poate indica de asemenea, fundamentele jur., politice sau filosofice ale tratatului; nu are valoare obligatorie. Dispozitivul tratatului este constituit din ansamblul dispozitiilor pe care partile se angajeaza sa le respecte. Clauzele finale stabilesc modul de intrare in vigoare si de modificare, termenul pe care se incheie, data, locul semnarii si semnaturile partilor. Clasificarea tratatelor i. Dupa criteriul functiei pe care o deplinesc: tratate-legi (impun reguli generale statelor ale caror obligatii nu sunt reciproce; ele determina direct formarea dreptului i., stabilind norme juridice care reglementeaza raporturi cu un anumit grad de generalitate)si tratate-contract (dispozitii cu character contractual ce contin obligatii reciproce;ele actioneaza indirect asupra formarii d.i. prin realizarea unor operatiuni juridice care vizeaza raporturi restranse intre subiectele de d.i. In fct. de nr. partilor contractante exista tratate bilateral si multilaterale. Dupa obiectul lor de reglementare:tratate politice,acorduri economice, cultural sau juridice. In fct. de calitatea partilor contractante: tratate incheiate numai de state si tratate incheiate intre alte subiecte de d.i. Dupa posibilitatea de aderare la tratat : tratate deschise si inchise. In fct. de durata lor: tratate cu termen si pe durata nedeterminata. Etapele elaborarii tratatelor Trei faze:negocierea, semnarea, ratificarea.

Negocierea tratatelor este etapa in timpul careia continutul tr. va prinde forma. Ea trebuie sa fie condusa de pers. care au competent sa negocieze.Fiecare stat este realtiv liber sa-si aleaga reprezentantii care vor sta la masa negocierilor.(seful statului, primul ministru,ministrul afacerilor externe, responsabilii cu misiunile diplomatice sau consulare. Semnarea tratatelor este a doua faza a incheierii tratatului este reprezentata de autentificarea testului.Aceasta se realizeaza prin semnarea definitive, semnarea ad referendum, parafe sau semnarea provizorie. Semnarea tr. autentifica documentul rezultat din negociere, consacra consimtamantul plenipotentiarilor, fixeaza data si locul tr. pentru punerea in aplicare. Atesta faptul ca negocierile s-au incheiat si ca textul reprezinta forma definitive a tr., care nu mai poate fi modificat unilateral de catre niciunul dintre statele care au participat la negocieri. Semnarea definitiva implica pt. statul in cauza obligatia de a se abtine de la orice acte contrare scopului sau obiectului tr., pana la momentul in care isi exprima clar intentia de a nu mai devein parte.Daca nu doreste sa semneaza definitv poate semna ad referendum care se realizeaza prin inscrierea pe text,alaturi de numele semnatarului si semnifica o autentificare cu character provizoriu ce depinde de confirmarea ulterioara a statului. Semnarea provizorie este o modalitate de subliniere a fapctului ca semnarea definitiva nu are loc imediat dupa finalizarea negocierilor, ci ulterior. Ratificarea tratatelor. Aceazta procedura consta in prezentarea textului semnat autoritatilor statului, pentru a fi ratificat dupa procedurile nationale, printr-un act intern al organului competent al statului care isi exprima consimtamantul de a devein parte la tratat. Organul national competent pt a ratifica tr. este stabili de Constitutia fiecarui stat. Rezervele la tratat. Un stat poate aprecia, in cursul procesului de incheiere a unui tratat, ca anumite dispozitii din text nu ii sunt convenabile, ipoteza in care are la indemana doua solutii: fie sa nu devina parte a tr. in ansamblul sau, fie sa faca o declarative unilateral in vederea excluderii angajamentului cu privire la respectivele dispozitii.Spunem atunci ca statul, devenind parte a tr. formuleaza rezerve. Pt. a fi valabila, rezerva trebuie sa respecteanumite conditii: sa fie autorizata de tratatul insusi sa nu fie contrara scopului si obiectului tr. sa fii fost acceptata de catre celelalte parti ale tr.

Rezerva va produce efecte juridice intre statul rezervatar si celelalte state parti ale tr. pe baza de reciprocitate. Aplicarea tr. in dr.intern al statelor parti. 2 teorii: monista si dualista. Potrivit teoriei moniste, tr.se va aplica imediat si direct din momentul intrarii sale in vigoare,fara interventia organelor legislative.

Teoria dualista sustine ca dr.intern si cel i. reprezinta sisteme independente si separate care coexista in paralel. Interpreatea tr. Un tr.trebuie sa fie interpretat cu buna credinta potrivit sensului obisnuit ce urmeaza a fi atribuit termenilor tr.in contextual lor si in lumina obiectului si scopului sau.Interpretarea termenilor tr.in contextual lor presupune analiza lor in contextual intregului tr.,care cuprindepreambulul,dispozitivul,clauzele finale si anexele, precum si luarea in considerare a oricaror acorduri,instrumente sau practice in legatura cu tr.,intervenite intre parti cu prilejul incheierii acestuia sau ulterior. Efectele tr.fata de parti. Tr.i. produc efecte numai fata de parti si au effect reciproc.Statul parte la tr.are obligatia de a executa tr.cu buna credinta;incalcarea sa atrage raspunderea i.a statului in cauza si il oblige la repararea daunei. Efectele tr.fata te terti.Prin acesta se intelege dr.si obligatiile ce ar putea rezulta pt.acestia dintr-un tr. Modificarea tr. Exista2 termeni: amendarea(cand modificarea este de mai mica amploare)si revizuirea(care are in vedere modificari substantiale) Suspendarea si incetarea tr. Incetarea aplicarii unui tr.este definitiva si vizeaza intregul tr.,suspendarea are character temporar si poate avea in vedere numai anumite clause ale tr. Ele pot fi consecinta vointei partilor sau intervin independent de acestea.Incetarea se realizeaza prin denuntare, retargere sau abrogare. Cauze care determina incetarea tr.: violarea substantial a tr.de una dintre parti prin neexecutarea obligatiilor sale conventionale Imposibilitatea executarii tr(daca rezulta din disparitia totala si definitive a obiectului sau a partilor tr.ca subiecte de drept) Schimbarea fundamental a circumstantelor( Ruperea relatiilor diplomatice si consularea Razboiul

Nulitatea tr. - se refera la viciile de consimtamant si incalcarea normelor imperative de dr.i.general. Vicierea consimtamantului poate fi de natura formala sau substantial.Viciile de consimtamant substantiale sunt: eroarea, dolul, coruperea reprezentantului si violenta. Eroarea- un stat poate invoca eroarea daca ea poarta asupra unui fapt sau a unei situatii, pe care statul o presupunea ca exista in momentul incheierii tr. si care constituia o baza esentiala a consimtamantului acestui stat in vederea asumarii obligatiei.

Dolul daca un stat a fost determinat sa incheie un tr.de conduit frauduloasa a altui stat care a participat la negocieri, poate invoca dolul ca viciu prin care a fost fortat sa is idea consimtamantul la incheierea tr. Coruprerea reprezentantului unui stat daca exprimarea consimtamantului unui stat de a incheia un tr. a fost obtinuta prin coruperea reprezentantului sau prin actiune directa sau indirect a altui stat participant la negociere, statul poate invoca aceasta corupere ca viciu al consimtamantului sau la incheierea tr. Violenta(constrangerea)- exercitata asupra reprezentantului statului, in cazul in care este constatata, face ca tr.sa fie lipsit de orice efect jur. Incalcarea normelor imperative.Este nul orice tr.care in momentul incheierii sale este in conflict cu o norma imperativa a dr. i. general. Norma imperativa este norma acceptata de comunitatea i.a statelor in ansamblul ei drept norma de la care nu este permisa nicio derogare si care nu poate fi modificata decat printr-o noua norma a dreptului i. general,avand acelasi caracter.

Cutuma
Este o regula nescrisa cu character obligatoriu pt.subiectele de drept dintr-un system jur.determinat; o dovada unei practice generale.Pt. ca practica statelor sau a altor subiecte de d.i. sa fie considerate cutuma,trebuie sa intruneasca cumulative elemnte de ordin material si subiectiv.sa aiba un character nescris si general,relative indelungat si repetat, sa fie acceptata de catre subiectele d.i.p. ca o regula de conduit cu forta jur.obligatorie. Pt.ca o regula conventional sa fie considerate cutuma este sufficient ca participarea sa fie larga si reprezentativa, cu conditia sa fie prezente toate statele interesate in mod edosebit de acea cutuma. Elementele constitutive ale cutumei:element material(este constituit din practica subiectelor de drept internaional care are inciden asupra relaiilor internaionale;cutuma se naste din folosinta fondata de precedentepozitive sau negative) si element psihologic(este reprezentat de simpla repetare general, uniform i ndelungat a unei anumite conduite nu este suficient pentru a fi considerat cutum. Este necesar ca respectarea conduitei s fie motivat de convingerea c ea reprezint i se impune ca o obligaie juridic.) Opozabilitatea cutumei .Daca un stat a formulat obiectiuni in procesul de formare al cutumei,aceasta nu ii poate fi opozabila. Codificarea cutumei. Codificarea in d.i.reprezinta operatiunea de grupare si sistematizare a normelor dr.i.p. in scopul asigurarii unitatii lor, a precizarii continutului si a inlaturarii eventualelor contradictii dintre ele.Poate sa fie oficiala si neoficiala. Raportul dintre tr.si cutuma din practica CIJ se desprind urmatoarele reguli:

Normele prevazute in tr.pot fi acceptate si aplicate de alte state terte sau pot fi impuse ca reguli cutumiare Tr.si cutumele care au acelasi continut pot sa existe in paralel In caz de indoiala,tr.se interpreteaza potrivit dr.cutumiar, ale carui norme, daca au character imperative vor avea prioritate fata de tr.

Nu exista fenomen de substitutie,de absorbtie intre tr. si cutuma.

Principille dreptului international

Sunt un izvor supletiv de dr.i. Principiile generale de drept: nu se confuna cu principia fundamentaleale dreptuluiinternational. Pr.generate de drept se refera la ansamblul regulilor generale care stau la baza functionarii oricarui sistem de drept,national sau i.Printre aceste principia se disting mai multe categorii: Pr.atasate conceptiei generale de drept Pr.contractuale transpuse in material tratatelor Pr.referitoare la contenciousul raspunderii Pr.procedurii contencioase

Pr.fundamentale ale d.i. sunt proprii dr.i. Sunt rezultatul actiunii conjugate a judecatorului i. si a diplomatiei normative a statelor.Sunt norme de aplicatie universal cu un character general,abstract si imperative, de la care statele nu pot deroga, ce dau expresie si protejeaza o valoare fundamental in raporturile dintre subiectele de d.i. Pr.fundamentale prevazute in Declaratia Adunarii Generale a ONU: Pr.egalitatii suverane a statelor Pr. autodeterminarii(avand ca titular poporul) Neamestecul in afacerile interne a statelor(reprezinta corolarul egalitaii suverane a statelor si semnifica faptul ca fiecare stat trebuie sa se abtina de la orice interventie armata si de la orice forma de ingerinta. Pr.nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta Pr.solutionarii pasnice a diferendelor intrenationale Pr.indeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor i. Pr. cooperarii i.

Alte pr. fundamentale prevazute in Actul Final de la Helsinki: Pr.inviolabilitatii frontierelor -prevede oblig.statelor de a se abtine acum si in viitor de la orice atentat impotriva acestot frontier, de la orice cerere sau act de acaparare si uzurpare a intregului sau a unei parti a teritoriului oricarui stat independent Pr.integritatii teritoriale Pr.respectarii dr.omului si libertatilor fundamentale

Actele unilaterale

Exista acte unilaterale ale statelor(ex.notificarea,recunoasterea,protestul,renuntarea) si ale organizatiilor i(avand un caracter de recomnadare nu constituie izvor de dr.i).. Ambele emana de la un singur subiect de d.i., sunt imputabile autorului lor si produc efecte de drept. Acestea se mpart n dou: acte unilaterale autonormatoare, care determin conduita autorilor n raporturile lor cu destinatarii, i acte heteronormatoare, care determin conduita pe care trebuie s o aib destinatarul actului. n practic majoritatea actelor sunt autonormatoare. Actele unilateral ale statelor pt a fi considerate izvoare ale d.i., trebuie sa indeplineasca urm.conditii: Sa emana de la o entitate statala, in calitate de subiect de d.i. Sa reprezinta manifestarea publica a vointei si interventiei acestui stat de a produce efecte juridice in planul realtiilor i. Sa fi licite

Jurisprudenta internationala acopera ansamblul hot. adoptate atat de instante cat si de tribunalele arbitrale.Contribuie doar la precizarea corecta a unei reglementari de d.i. Ea contribuie doar la precizarea corecta a unei reglementari de drept international. Pot fi incluse in aceasta categorie: - jurisprudenta Curtii Internationale de Justitie, cu precizarea ca hotararile instantei au forta juridica obligatorie doar pentru partile din litigiu si pentru cauza in care se pronunta; - hotararile tribunalelor arbitrale internationale; - hotarari ale unor tribunale nationale, pronuntate in litigii care ridica probleme de drept international;

Subiectele de d.i.p
Subiectele de d.i.p. reprezinta acele entitati care participa la raporturile jur.guvernate de normele de d.i.si care pot fi titular de dr.si obligatii directe in ordinea jur.i.A fi subiect de dr, inseamna a beneficia de

personailtate juridica internationala,adica capacitatea de a fi titular de dr. si obligatii cu caracter international. Personalitatea juridica international se diferentiaza pt.fiecare dintre participantii la raporturile jur.i.: Statele,considerate subiecte originare,tipice,primare Organizatiile international guvernamentale, calificate drept subiecte derivate Natiunile sau poparele care lupta pt cucerirea independentei, subiecte cu personalitate jur.limitata,tranzitorie, pana la formarea statului independent Alte entitati care participa la rap.jur.i. Persoanele fizice si organizatiile nonguvernamentale

Statul

Statul este subiectul primar al relatillor i.,este entitatea principal.Celelalte subiecte ale dr.i. sunt subiecte derivate, ele datorandu-si existent juridical i. vointei statelor. Statul este un subiect imediat de dr.i.,in contact direct cu regulile pe care le creeaza intr o maniera sau alta si care instituie in profitul sau in sarcina sad r.si oblig.Este subiect de plin drept sau originar, in sensul ca nu este nevoie de niciun act juridic pt a-I conferi perosnalitatea i. Trei elemente constitutive sunt necesare pt ca un stat sa poata exista: un teritoriu,o populatie si un govern. Conditita necesara existent statului in ordinea jur.i. este independent sa in drept sau, mai prcis, absenta subordonarii jur.fata de o putere straina.Suveranitatea in relatiile i.inseamna independenta. Statul este o realitate fizica, juridical si istorica.Mai poate fi definit ca un grup de personae, stability pe un teritoriu si supus autoritatii effective a unui gurvern. Teritoriul statului Este un element important al statului. Cuprinde trei elemente inseparabile: teritoriul terestru,teritoriul maritime, teritoriul aerian. Teritoriul statului este delimitat de frontierele de stat care este definit ca fiind linia imaginara care separa zonele teritoriale pe care se exercita doua suveranitati diferite; delimiteaza spatial pe care statul isi exercita suveranitatea. Modalitati de dobandire a teritoriului: Ocuparea unui tinut fara micsorarea teritoriului altui stat Cedarea voluntara-sub forma vanzarii teriitoriale

Populatia Prin populatie intelegem cetatenii statului respective, dar si persoanele prezente pe teritoriul si sub jurisdictia sa. Cetatenia reprezinta legatura politica si juridical permanenta dintre o pers.fizica determinate si un anumit stat.C.ramane o chestiune de drept i. astfel incat efectele sale fata de alte state ale comunitatii i.pot fi limitate.Este expresia juridical a faptului ca individual caruia ii este conferita este,in fapt,mai starns atasat de populatia statului care i-o acorda decat de populatia oricarui alt stat.Cetatenia se dobandeste prin nastere si prin naturalizare; se poate pierde prin renuntare sau retragere. Strainii(care poseda cetatenia altui stat) de pe teritoriul unui stat nu beneficiaze de aceleasi drepturi si obligatii pe care le au cetatenii statului,dar exista un standard minim de protective, de origine cutumiara, care oblige statul respective sa protejeze toate persoanele care se gasesc pe teritoriul sau. Strainii pot bucura de urmatoarele drepturi: Dr la securitate personala De de a avea un statut legal in fata instantei de judecata Libertate de opinie,de gandire,de religie Libertatea de a-si pastra limba,cultura, obiceiurile Dr de a dobandi proprietati

Guvernul exercita o autoritate politica efectiva,simultan asupra teritoriului si populatiei. Formarea si disparitia statului.Un stat poate fi creat doar prin: Secesiune- permite unei parti a populatiei, situate pe o portiune precisa din teritoriul unui stat existent, sa creeze un nou stat,independent Dezmembrarea unui stat- presupune disparitia unui stat si constituirea de noi state independete pe ter.sau Regruparea inseamna ca statele independente decis sa se regrupeze pt a forma un singur stat

Decolonizarea a permis nasterea de numeroase noi state. State atipice( care nu corespund criteriilor de mai sus)ex.Vaticanul si alte entitati care se manifesta pe plan international.Entitatile care se manifesta pe plan i.sunt statele care se afla sub tutela sau sub mandat(prin mandat sau tutela trebuie inteleasa situatia temporara de natura conventional al carei scop este de a permite unui teritoriu sa acceada la statutul de stat independent.) si miscarile de eliberare(pot

fi definite ca fiind grupuri de personae, mai mult sau mai putin organizate, care lupta pt crearea statului independent. Recunoasterea statelor si a guvernelor Reunirea celor trei elemente constitutive nu sunt suficiente pt a consacra existent unui stat.Recunoasterea ramane indispensabila pe plan biteral, in vederea admiterii in organizatiile i. Recunoasterea statelor.Recunoasterea este actul juridic unilateral prin car un subeict de dr.i.atesta existenta unei situatii de fapt si se angajeaza sa suporte consecintele pe care dr le ataseaza acestei existente..Recunoasterea are un caracter discretionar. Formele recunoasterii:prematura,tardiva,conditionata,previzorie, definitiva,expresa,tacita,individuala si colectiva. Recunoasterea guvernelor este actul unilateral prin care un stat considera guvernul altui stat ca organ al autoritatii publice ,capabil sa intermedieze relatiile dintre cele 2 state. Actul recunoasterii are ca efecte obtinerea dr. de a stabili relatii diplomatice cu statul care l-a cunoscut si cu alte state;dobandirea dreptului de a inainta actiuni in fata instantelor judecatoresti ale statului care la recunoscut;dobandirea dreptului la imunitatea de jurisdictie se de executie. Suveranitatea poate fi definite in dr.i. ca fiind principiul care permite statului sa nu se supuna niciunei autoritati superioare,nici unei alte suveranitati. Suveranitatea reprezinta competent pe care dr.i. o confera unui stat: ea este supusa limitarilor pe care statul le-a acceptat prin conventiile ce respecta regulile d.i. Raspunderea international a statului este mecanismul care permite unui subiect de dr.i., victim a unui prejudiciu imputabil,sa obtina o reparare. Neutralitatea statelor este o forma de manifestare a vointei statului de a ramane temporar sau permanent in afar conflictelor militare.Orice stat isi poate proclama neutralitatea. Neutralitatea temporara sau ocazionala semnifica atitudinea unui stat de neparticipare la un anumit conflict militar. Neutralitatea permanenta este o optiune de durata care presupune obligatii suplimentare de comportament.Ea trebuie sa rezulte din actele interne ale statelor care isi asuma acest statut, care sunt urmate de acte i.de recunoastere si de garantare,individuale sau collective, de catre marile puteri. Regimul juridic actual al neutralitatii presupune: Oblig.de a nu participa la aliante militare,politice,economice care au ca scop pregatirea de razboi Sa nu permita folosirea teritoriului lor pt manevre militare,inclusive amplasarea de baze militare straine,depozite militare

 Succesiunea statelor

Sa nu detina,sa nu produca, sa nu experimenteze armament nuclear Sa duca o colaborare active cu toate statele

Succesiunea desemneaza substituirea unui stat,numit successor, altui stat,numit predecesor,in exercitarea competetelor asupra unui teritoriu.Problema succesiuni apare atunci cand au loc modificari teritoriale,indifferent daca e vorba de aparitia unui nou stat sau de simplu transfer al unor teorii. Obiectul succesiunii statelor are in vedere: Raportul dintre statul successor si ordinea internatonala-are in vedere succesiunea la tratate si problemele legate de substituirea suveranitatii teritoriale in cadrul relatiilor jur.cu alte subiecte de d.i. Raportul dintre statul successor si statul predecesor- in aceasta ipoteza,ordinea juridical a statului predecesor este inlocuita cu aceea a noului stat.Transferul rezulta din aplicarea principiului suveranitaii ter. Raportul dintre statul successor si pers.fizice statul successor trebuie sa respecte drepturile castigate de particulari,dar lasa posibilitatea unor intelegeri in virtutea carora nu poate fi ignorant dr.statelor de a nationalize bunurile private straine.

Organizatiile internationale Prima organizatie universal cu competent generala a fost Societatea Natiunilor.Nu sunt subiecte natural sau primare de drept i. ca statele.Ele sunt subiecte derivate, in sensul ca nu exista decat prin vointa statelor care determina functionarea,scopul si intinderea competentelor lor; sunt subiecte create. Este definite ca fiind o asociatie de state stabilita pron acordul de vointa al membrilor sai, in cadrul careia functioneaza un aparat permanent de organe responsabil sa urmareasca realizarea intereselor commune prin cooperarea dintre statele membre. Clasificarea organizatiilor i. Exista trei criterii dupa care se clasifica: Criteriul teritorial desemneaza aplicarea in spatiu a activitatii organizatiei, in fct de provenienta geografica a statelor membre.Gratie acestui criteriu distingem intre organizatiile cu vocative universala se cele cu vocative regional. Criteriul material Organizatiile nu sunt create pt a desfasura aceleasi activitati;unele au competent generale,in timp ce altele nu intervin decat in domenii specific.Cr. material desemneaza obiectul de activitate al organizatiei. Criteriul finalitatii prin acesta este desemnat scopul urmarit de organizatia i.,acela care este inscris in tratatul sau constitutive.

Functionarea organizatiilor i. Doua categorii de norme reglementeaza activitatea organizatiilor international.Unele pot fi calificate ca fiind originare,iar altele sunt numite de dr.derivat.Organizatia trebuie sa fie o asociere de state.Cooperarea intre state se desfasoara pe baza tr.i. constitutive. Calitatea de membru intro organizatie i.pot avea numai statele.Un stat dobandeste calitatea de membru, fie prin participarea la elaborarea actului constitutive,fie prin aderare.Pierderea calitatii de membru are loc fie prin excludere,fie prin retragere voluntara.Excluderea reprezinta o sanctiune grava,care,desi este prevazuta in actul constitutive, este rareori puse in aplicare.Retragerea voluntara este o posibilitate explicita oferita satelor membre prin actul constitutive al organizatiei. Structura organizatiilor i. Organizatiile i. au organe plenare,in care sunt reprezentate toate statele,si organe restranse, cu participarea unui nr redus de state. Dintre actele constitutive distingem: Organe principale,prevazute in actul constitutive Organe subsidiare, create de un organ propriu

Organele sunt politice,administrative si jurisdictionale.Toate organiz.i. au un secretariat cu fct administrative. Organele plenare sunt Adunarea Generala,Comisiile plenare,Reuniunile speciale Se combina 3 principii pt alegerea tarilor care sa faca parte din organelle restranse: Pr.unei reprezentari geografice echitabile Pr.accesului tuturor membrilor la posturile de conducere Pr.reprezentarii echilibrate a intereselor diferitelor grupe de tari

Conducerea organiz.i. este realizata de un Secretar General; o.i beneficiaza de imunitati si privilegii,pt a putea fi independente.Cele mai mult o.i. au sediul la Viena si Geneva. Personalitatea jur.a o.i. Este dubla.Ea se manifesta atat in ordinea jur. interna a statelor, cat si in ordinea jur.internationala.Astfel,ele au capacitatea de a fi titular de dr. si oblig.,in raport cu d.i.,pe teritoriul oricaruia dintre statele membre.Organiz.i. au calitatea de a dobandi dr.si de a-si asuma oblig.in nume propriu in raport cu celelalte subiecte de d.i. Competentele organizatiilor i. Sunt acele puteri sau mijloace de actiune, recunoscute organiz.i.,prin care isi indeplinesc si isi ating scopul pt care au fost create.

Competenta normativa reprezinta capacitatea organiz.de a elabora,independent de statele competente, norme sau reglementari conventionale. Competentele operatiunale sunt extreme de diversificate de la organiz.la alta,in fct de de obiectul si scopul lor.Imbraca forme variate,cum ar fi asistenta technical,economica,administrative,militara a statelor membre. Competenta de control-participarea la o organiz.i. constringe statul sa respecte 2 serii de oblig.:cele care ii revin inca de la origine si cele derivate care rezulta din normele elaborate de organelle organizatiei. Competenta de sanctionare

Natiunile Unite,organizatie cu vocative universal si competent generala O.N.U. a fost create la San Fransisco la 25 iunie 1945,este descendenta a Societatii Natiunilor,care a esuat in misiunea sa universal de mentinere a pacii.Obiectivul prinicipal este mentinerea pacii si a securitatii i.ONU este o organiz.i. de tip clasic ,alcatuita din state,in organelle acesteia intrunindu-se reprezentantii guvernelor nationale. Structura Organizatie Natiunilor Unite.ONU este structurata astfel: Organe principale: Adunarea Generala(este un forum de cooperare si consultare inter-statal,chiar daca activitatile plenului sunt pregatite si organizate in cadrul unor comitete),Consiliul de Securitate(este un organ restrains prin excelenta,care are un character permanent in cadrul ONU.),Consiliul Economis si Social etc. Organe subsidiare: dintre cele mai importante: Conferinta Natiunilor Unite privind Comertul si Dezvoltarea etc. Institutii specializate

Secretarul General al Natiunii Unite cel mai important functionar;poate indeplini orice alte atributii care ii sunt incredintate de Adunarea Generala sau de Consiliul de Securitate Organizatiile neguvernamentale si persoanele particulare Organizatia neguvernamentala.(ONG) Poate fi definite ca fiind o asociatie i.,create dintr-o initiative particulara,ai carei membri sunt personae publice sau private,cu exceptia statelor,si care exercita activitai cu scop nelucrativ.Sunt lipsite de personalitate jur.i.,exista in orice domenii ale activitatii sociale.Ele sun finantate prin donatii particulare sau subventii acordate de personae publice.Statutul ONG-urilor depinde de legislatia statului pe teritoriul caruia au fost infiintate.

Persoana private si dr omului. In cadrul acesteia exista protectie universal a dr.omului si protectiereginala(este asigurata de conventii international ce au ca scop consolidarea principiilor universale. Raspunderea international a persoanelor private.In cazul in care pers.fizice savarsesc infractiuni i.,in sensul ca decid, ordona sau executa fapte sau acte care sunt incriminate si pedepsite de dr.i,este angajata raspunderea penala a pers.respective in cadrul dr.i.penal. Tribunalele penale international;Curtea Penala Internationala Raspunderea internationala a statelor si a organizatiilor international Orice incalcare a unei oblig.i.antreneaza raspunderea autorului incalcarii si obligatia acestuia de a repara eventualul prejudiciu produs. Incalcareaunei norme i.de catre un stat are drept consecinta stabilirea unui raport juridic intre statul lezat si statul vinovat.Raspunderea i. reprezinta o manifestare a personalitatii jur. a statelor, a suveranitatii lor,ce contribuie la garantarea legalitatii ordinii i. La nivel international poate fi angajata si raspunderea pers.fizice in cazul comiterii unor infractiuni i.Rasp.i.este conceputa sa functioneze ca o insitutie juridical in provonta statelor; se sustrage in mare parte udecatorului. Faptul generator al rasp.i. Raspunderea unui stat pt o fapta ilicita in dr.i.: Exista o fapta ilicita la nivel i.apartinand unui stat atunci cand un comportament constand intr-o actiune sau omisiune:a) poate fi atribuit acelui stat in virtutea dreptului i. si b) constituie incalcarea unei oblig.i.a statului respective. Faptul generator este constituit din 2 elemente complementare: Element obiectiv realizat in mod obisnuit prin comiterea unei infractiuni i.,adica incalcarea unei norme stabilite in ordine juridical i. Element obiectiv- ce nu poate fi separate de cel anterior mentionat-existenta unui comportament imputabil statului

Imprejurarile cre exclude raspunderea i.a statelor sunt: Consimtamantul unui stat la comiterea unei fapte de catre un alt stat Legitima aparare Masurile Forta majora Starea de primejdie Starea de necessitate

DREPTUL INTERNATIONAL AL SPATIILOR

Marea teritoriala Marea teritoriala ( sau apele teritoriale) desemneaza spatiul marin cuprins intre teriroriul unui stat si apele sale interioare pe de o parte, si marea libera pe de alta parte. Statul isi exercita , ca si in cazul teritoriului terestru, suveranitatea asupra marii teritoriale si a apelor interioare. Marea teritoriala corespunde zonei maritime adiacente apelor interioare asupra carora statul isi exercita suveranitatea. Limitarea este de 12 mile marine ( 22,224 km ), pornind de la limitele de baza, pentru toate statele. LINIA INTERIOARA de la care se masoara latimea marii teritoriale o constituie linia de baza. Aceasta poate fi de 2 feluri: normala, la litoralul fara sinuozitati ; dreapta, la celelalte, fiind o linie ce uneste punctele extreme ale formatiunilor de insule,e stanci etc. strans legate de uscat si punctele cele mai avansate ale teritoriului. LIMITA EXTERIOARA a marii teritoriala este o linie paralela cu linia de baza, aflata la 12 mile marine de aceasta. Portiunea aflata intre limita interioara si limita exterioara face parte din apele teritoriale ale statului. In apele teritoriale sunt cuprinse si golfurile cu o deschidere spre mare mai mica de 24 mile marine precum si golfurile istorice care desi au o intindere mai mare de 24 mile marine au fost declarate de state ca fiind ape interioare din considerente istorice. Exemple Golful Hudson ( Canada), Golful Bristol ( Anglia), Golful Granville ( Franta). Golfurile la care sunt riverane 2 sau mai multe state, incluse in categoria apelor maritime interioare, se delimiteaza in baza unor conventii, pe care le incheie intre ele. Platoul continental Platoul continental reprezinta un spatiu pe care conventia de la Montego Bay l-a consacrat ca fiind o fictiune pur juridica, aproape indiferenta la realitatile geografice ale adancului marilor. El " cuprinde solul si subsolul spatiilor submarine care se intind dincolo de limita exterioara a marii teritoriale de-a lungul prelungirii naturale a teritoriului terestru al acelui stat, pana la marginile externe ale limitei continentale" Delimitarea se face in baza regulilor stabilite in conventie Zona economica exclusiva ( ZEE ) Zona economica exclusiva, a carei natura juridica exacta este greu de precizat ( zona de tranzitie, dar care nu este legata nici de marea libera, deci distincta de zona contigua, nici de marea teritoriala)

ZEE este consascrata prin Conventia de la Montego Bay. Latimea sa maxima este de 200 mile marine incepand de la liniile de baza. Statul suveran exercita asupra acestui spatiu "drepturi suverane" mai ales in domeniul economic si vamal. Statul riveran are drepturi suverane numai in ceea ce priveste exploatarea, conservarea si gestionarea resurselor naturale biologice si nebiologice. Poate desfasura activitati de producere a energiei prin utilizarea apei,curentilor marini si vantului. Statele terte pastreaza libertatea de navigatie, de zbor si de montare a cablurilor si conductelor. Statele fara litoral si cele care au caracteristici geografice speciale, pot pretinde practicarea pescuitului, potrivit unei formule echitabile Marea libera Marea libera desemneaza spatiul maritim care nu este cuprins in zonele asupra carora statul isi exercita drepturile suverane si reprezinta ansamblul spatiilor marine care se intind dincolo de apele interioare si de marea teriroriala a diferitelor state. Zona contigua Zona contigua desemneaza spatiul maritim ce se intinde la limita exterioara a marii teritoriale, pana la o anumita distanta in larg. Aceasta nu poate depasii 24 de mile marine. Statul riveran poate exercita aici un control, in scopul de a preveni orice atingere ce poate fi adusa legislatiei vamale, fiscale, sanitare sau a normelor referitoare la trecerea frontierei unui stat. Zona contigua este intr-o oarecare masura, un spatiu-tampon, ce permite statului sa protejeze marea teritoriala si spatiul terestru.