Dusseldorf, 12 aprilie 1909, dimineaa Conferinele din acest ciclu ne vor conduce nu numai in spaiul fizic, ci i in lumile spirituale

de unde ii are izvorul acest spaiu. Dar conferinele de acest fel au ca el mai ales dezvluirea faptului c in fond intreaga cunoatere, tiina in totalitatea ei urmresc s dezlege marea tain, cea mai mare dintre toate, taina fiinei omeneti. Intr-adevr, pentru a inelege ce este omul trebuie s ne intoarcem mult in trecut. Cei care vor s urmreasc aceste conferine trebuie deci s aib deja unele cunotine spirituale de baz. Pe lang aceasta, pentru a le putea urmri este nevoie de un avant sufletesc deosebit, dei noi facem tot posibilul pentru ca subiectul prezentat s fie cat mai uor de ineles. Prin faptul c vorbim despre ceea ce numim Ierarhie spiritual", sufletul nostru ii inal privirile spre entiti care ii desfoar existena mai presus de cea a lumii noastre pmantene. Ochii notri materiali nu pot vedea decat fpturile celor patru regnuri naturale: mineral, vegetal, animal i uman. Dincolo de regnul uman incepe lumea fiinelor invizibile i pe msur ce dobandete cunoaterea celor aflate mai presus de simuri omul poate inainta spre acele entiti care, in lumea nevzut, constituie continuarea celor patru regnuri. In evoluia omenirii cunotinele i cutrile care duc spre aceste domenii nu s-au ivit pentru prima dat in epoca noastr. A existat intotdeauna ceva ce s-ar putea numi inelepciune primordial. Omul o poate aprofunda, poate ajunge s cunoasc coninutul acestei inelepciuni, cci ideile, conceptele pe care le poate dobandi cu privire la acest subiect, cele intrezrite prin imaginaie, inspiraie i intuiie datorit clarviziunii la care poate ajunge, pe toate acestea de fapt omul doar le retriete; ele au fost mai dinainte concepute, cunoscute de entitile care se afl mai presus de el. S ni se ingduie s folosim o comparaie curent: s ne gandim c un ceasornicar are mai intai ideea, conceptul ceasului pe carc il va fabrica. Ceasul va fi fcut dup aceast idee, care a trebuit s precead in mod necesar realizarea sa. Dar dup aceea cineva ar putea s-l demonteze, s-l cerceteze i s regseasc astfel gandirea din care a lual natere acesta, s regandeasc, am putea spune, ideea ceasornicarului. Doar in acest fel poate s reacioneze omul, la gradul su actual de dezvoltare, in faa inelepciunii primordiale i a entitilor spirituale situate mai presus de el. Aceste entiti au avut la inceput imaginaia, inspiraia, intuiia, ideile i gandurile pe baza crora este alctuit universul care ne inconjoar astzi. Iar omul regsete aceste idei, aceste ganduri in universul actual; cand se inal pan la o viziune clarvztoare, el regsete i imaginaia, inspiraia i intuiia care ii permit s ptrund in lumea entitilor spirituale. Putem deci s spunem c inelepciunea despre care vom vorbi exista de mai inainte in universul nostru; ea constituie planul acestui univers. Pan unde trebuie s ne intoarcem in timp pentru a regsi aceast inelepciune originar, rmanand totui in limitele realitii? Ne pulem

gandi la o epoc istoric anume in timpul creia predica unul sau altul dintre marii Invtori ai omenirii? Desigur avem mult de invat adancindu-ne in anumite epoci istorice i devenind astfel discipolii marilor Maetri. Dar pentru a ajunge pan la inelepciunea primordial, in forma sa cea mai inalt, mai adevrat, trebuie s ne intoarcem in timp pan in epoca cand nu era inc un Pmant care s poat fi vzut, nu exista un Univers material, cci lumea a aprut chiar din aceast inelepciune. i totui aceast inelepciune pe seama creia fiinele sprituale au dat form universului nostru a ajuns mai apoi la indemana omului. Acesta a putut, in propria sa gandire, s vad, s perceap gandurile pe seama crora Dumnezeu a zidit lumea. Apoi aceast inelepciune originar, aceast inelepciune a Creatorilor universului a imbrcat succesiv mai multe forme; ea s-a dezvluit in sfarit, dup marea er atlant, celor care au cluzit prima dintre epocile civilizaiei de dup Atlanlida, Rishilor, marii Invtori ai Indiei strvechi. Aceast inelepciune originar le-a parvenit sfinilor Rishi intr-o form pe care omul de astzi nu i-o poate decat cu greu reprezenta. Capacitatea de gandire, de simire a omului s-a modificat profund fa de cea din timpurile cnd marii Maetri hindui instruiau omenirea. Iar dac in zilele noastre nu am face altceva decat s repetm ceea ce spuneau Rishii, cei mai muli dintre oameni nu ar vedea in aceasta dect vorbe in vant. Deoarece este nevoie de altfel de receptivitate decat cea a omului de astzi pentru a inelege cu adevrat cunotinele care au fost comunicate atunci omenirii de dup Atlantida. In crile care s-au mai pstrat, chiar in cele mai bune, cele mai frumoase, nu gsim decat un palid ecou al inelepciunii originare. Sub unele aspecte nu este decat o cunoatere voalat, impuinat. i oricat de mree, de sublime sunt Vedele, oricat de frumoase imnurile lui Zoroastru, oricat de mare strlucirea anticei inelepciuni egiptene, toate acestea - pe care nu le putem indeajuns admira - nu ne mai aduc totui decat o oglindire tears a marilor invminte ale lui Zoroastru* i Hermes i chiar a minunatelor cunotine rspandite odinioar de sfinii Rishi.