IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

Cu un srut mai aproape de moarte

Cnd eram mic, nu suportam ticitul ceasurilor. i asta nu pentru c sufeream cu nervii sau de insomnie, ci pentru c ceasul mi amintea de existena timpului. Fiecare tic-tac se asocia pentru mine cu o btaie n porile morii. Cnd m culcam n pat i n ntuneric se mai vedea numai conturul ferestrei, ticitul ceasului se asemna cu zgomotul roilor unui tren care m duce spre moarte. Era att de scurt un ticit, dar era destul ca s m cufunde ntr-o tristee dobortoare, ntr-o tristee din care nu credeam c voi iei vreodat. Era ngrozitor s tiu c eu nu voi putea ntoarce napoi timpul vieii mele nici mcar cu un singur ticit. M sfiam s simt cum dispare n nefiin pentru totdeauna i irecuperabil sunetul acela monoton i trist. Acest sentiment l retriam mai cu seam sear, la culcare. Dar adevrata tristee i singurtate m copleea n casele strine, chiar i la bunica, unde m adormea un ceas mare sovietic. Atunci m gndeam ce deprimant ar fi s aud astfel de ceasuri toat ziua, dar totodat mi ddeam seama c ele ticie chiar i atunci cnd eu nu le aud. Orice n-a fi fcut i oriunde nu m-a fi dus, timpul trecea. Singurul rost pe care l mai vedeam era s urmresc ct mai atent trecerea timpului, s o nregistrez, s o explic. A fost cea mai dureroas ocupaie din viaa mea, dar na fost fr rost. Am nceput s vd trecerea timpului n orice: n frunze care cad sau doar se mic, n orice schimbare, n orice cuvnt sau gest care erau nghiite imediat de trecut ca de un stol de piranii. Eu nsumi rmneam nemicat i neputincios n faa trecutului care m nghiea ncetul cu ncetul. Trecerea timpului se poate msura cu orice. O msuram cu hainele din care creteam, cu oamenii care mureau sau se cstoreau. Nimic nu oprete trecerea timpului. i cei ndrgostii pot spune: iat, suntem cu o atingere mai aproape de moarte, suntem cu o mbriare, cu un srut mai aproape de moarte. Suntem ntotdeauna mai aproape. De multe ori m surprind asupra aceluiai gnd n timpul Liturghiei, cnd preoii i diaconii i dau srutul iertrii i al dragostei nainte de a se mprti cu Trupul i Sngele lui Hristos. Atunci ei se cuprind i, srutnduse pe umr, zic: Hristos n mijlocul nostru, iar cellalt rspunde: Este i va fi. Ce minunat! atunci sunt cu adevrat cu un srut mai aproape de moarte, dar i mai aproape de Via. Pentru un singur lucru m rog atunci, ca srutul acesta s m apropie anume de Via i nu de moarte.