Desi Hitler a asigurat Elvetia ca nu-i va fi compromisa neutralitatea, pe masura ce s-a intensificat cel de-al Doilea Razboi Mondial,

nu au mai contat discutiile anterioare. Atitudinea neutra a tarii a lucrat in favoarea Germaniei prin serviciile financiare de care beneficiau nazistii, insa Adolf Hitler a vrut sa detina Elvetia. Cucerirea Elvetiei nu era tocmai un plan usor de atins. In primul rand, topologia tarii nu era propice unei invazii conduse de tancuri, unul din punctele forte ale armatei naziste. Dupa ce Franta s-a predat pe 25 iunie 1940, atunci a fost adusa in discutie problema Elvetiei. Planul de cucerire a acestei tari a purtat numele de cod Tannenbaum si a fost finalizat abia in octombrie 1940. Germania urma sa cucereasca Elvetia cu 11 divizii de trupe acompaniate de sprijin suplimentar din partea Italiei. Numarul total al trupelor ar fi ajuns la aproximativ 500.000 de oameni. Germania ar fi putut cuceri Elvetia, insa ar fi suferit pierderi semnificative in lupta cu armata elvetiana. Pe langa asta, elvetienii erau pregatiti sa-si distruga marea parte din infrastructura in cazul in care ar fi fost cuceriti, iar valoarea strategica a tarii era destul de mica. Desi Hitler si-a aratat interesul de a cuceri Elvetia in repetate randuri, el n-a dat unda verde invaziei. Nu se stie motivul pentru care a ezitat. S-au format mai multe teorii in jurul motivului.. O alta probabilitate este ca neutralitatea era mai avantajoasa Germaniei in perioada respectiva sau faptul ca elvetienii aveau o forta militara de 20% din totalul populatiei masculine, ceea ce insemna ca ar fi fost prea costisitoare invazia.