Fata de dl.Presedinte Basescu s-a declansat un fenomen al mediocrocatiei romanesti.

O
apostila pusa pe o cerere este luata ca o interventie pentru un grup oligarhic,un bilet
scris de altul apare ca o crima a sa,o gluma sau un cuvant spus de presedinte este
interpretat,fara a mai vorbi de Felix care aplica metodele in care a fost instruit acolo
unde a primit si numele.

Dl.Basescu este vinovat pentru ca a varat mana in roiul de viespi,pentru ca a

condamnat comunismul,pentru ca a luat lupta anticoruptie in serios,pentru ca a
intervenit pentru a corecra si stimula un guvern fara sange in el.
Acestea sunt adevaratele vinovatii ale prsedintelui.

De fapt acesti detractori ii vor face un mare serviciu Presedintelui,un referendum

castigat de el ar fi o optiune pro Basescu pentru romani si o rusine pentru parlament si
politicieni.De altfel,dupa esecul din referendum parlamentul si clasa politica
comunista ar trebui sa dispara din viata politica si un nou parlament si noi politicieni
ar trebui sa le ia locul.

In trecutulcomunist securistii creau asa numitele legende,adica niste povestiri

neadevarate dar facute pentru a parea adevarate.

Exista chiar un departament al desinformarii securitatii in care orice disident sau

emigrant avea parte de alcatuirea unei legende.

Citesc mai jos o asemenea compozitie profesionala de tipul legendelor securitatii,in

care se dau date chipurile reale,bineinteles fara argumente dupa forumla lui Goebles:”
orice minciuna va fi crezuta,cu conditia sa fie mereu repetata
“.marile”crime” ale dlui Basescu.

As fi lipsit de logica sa comentez legendele urmasilor securitatrii.

Vinovatia lui Basescu se rezuma,asa cum el a aratat-o in:

1.Desecretizarea dosarelor securitatii

2.Condamnarea comunismului
3.Crearea unei justitii care s-a pus pe treaba chemand in fata legii
pe fostii securisti si pe oligarhii creati de comunism si securitate.

Numai niste naivi pot crede ca aceste relicve securiste nu vor

reactiona.Lupta pentru adevar sa plateste.iata ce spune un autor
despre lupta pentru nou:

"Aşa dar ce este noul? Înainte de toate curaj şi,apoi otrava unei temporare
înfrângri a spiritului.Acrede că noul se impune de la sine numai pentru că este
nou,se dovedeşte o ideie falsă.Nu toţi oamenii unei epoci urcă,simultan şi
ţinându-se de mână,spre psicurile ei.A urca pe piscurile noi ale unei epoci
înseamnă încleştare dramatică,plătită mai întâi de creatorul ei.După
care,asemenea unei reptile epoca năpârleşte.Şi chiar dacă oamenii toţi ,ai
unei epoci,ajung să înţeleagă şi să trăiască noul,ceea ce a fost vechi încă mai
lasă urme.Mai lasă cicatrici.
Dar aceasta este o poveste atât de veche încât nici nu mă mai mir că fiecare
generaţie o învaţă de la început"
Al.Căprariu:"Primăvară Scandinavă",ed.Dacia,1980