VECHII POLITICIENI NU SE MAI POT ADAPTA UNEI CULTURI POLITICE

EUROPENE

In afara de balcanismul si cultura oligarhica a bacsisului si a avaritiei pentru

imbogatire,clasa noastra politica imbatranita(nu atat biologic,cat mai ales ca
dotare si adaptare la noile conditii) va trebui cu voie sau fara(dar cu rusine) sa se
retraga din competitia politica.Profitul material din politica trebuie sa inceteze
daca vrem sa intram de-adevaratele in Europa.Exista un pluralism al culturilor
politice in functie de numerosi factori (popoare, regimuri politice,
organizarea relatiilor intre membrii societatii, valorile, normele, obiceiurile,
moravurile si tabuurile politice, simbolistica politica, organizarea administrativ-
teritoriala etc).
Cultura politica americana, de pilda, si toate culturile democratice
considera fiinta umana, ca individualitate, drept valoare suprema,
respectul pentru drepturile omului este axioma oricarui program
politic, in timp ce in regimurile comuniste, in cele de comanda in
general, au prioritate colectivul, interesul general si nu
personalitatea individului) ; oranduirea economica, in functie de care
s-au format culturi politice capitaliste, socialiste, mixte; nivelul
de dezvoltare redat, printre altele, de Produsul Intern Brut pe
locuitor, in functie de care se discuta despre cultura politica din
societatile dezvoltate.
Din pacate Romania trebuie sa faca fata la numeroase
handicapuri: iesirea recenta de sub comunism,bizantinis mul ca o
influenta dependenta fata de marile puteri(500 ani sub
Turcia),ruralismul prezent peste tot(aproape 50% din populatie este
la sate,iar orasenii in marea lor majoritate sunt doar la prima
generalie urbana) etc
De fapt o reala cultura politica,daca ar exista in Romania ar da curs
dezlantuirii imaginatiei, activitatilor frenetice, pasiunilor
participative, sensibilitatii exagerate, pe cand cea apolinica pune
accent pe sobrietatea rationala, pe calculul logic, discretie,
moderatie, respectarea mecanica a legilor, pe primatul colectivitatii
in raport cu individul.
Cultura politica a regimului si cultura politica a opozitiei, cultura
politica a stangii (care se raporteaza cu predilectie la urmatoarele
valori: egalitate, justitie sociala, echitate, solidaritate, progres,
sensul laic al vietii umane, republicanism, stat puternic, protectie
sociala neconditionata etc.), cultura politica a dreptei (care se
orienteaza dupa o alta grila de valori: primatul individului in
raport cu colectivitatea, drepturile omului, apararea proprietatii,
ordine sociala bazata pe lege, promovarea elitelor formate in mod
firesc, credinta in Dumnezeu, conservatorism, anticomunism) , cultura
politica liberala, democrat-crestina, comunista, nationalista,
conservatoare, ecologista etc. Pentru a desemnaa aceasta varietate a
culturii politice dinauntrul unei societati a fost introdus termenul
de subcultura politica.
Subculturile politice pot avea ca suport o clasa sociala, o etnie, o
grupare religioasa etc. care, prin reactie la procesul de omologare
si generalizare a valorilor politice oficiale, isi edifica propriile
lor sisteme de valori care reprezinta o sublimare a nevoilor,
atitudinilor si stilului lor de viata la nivelul vietii comunitare.
Dupa cum arata V. Magureanu, ele nu se opun valorilor oficiale, nu le
contesta, dar instituie un fel de paralelism intre valorile grupului,
practicate si recunoscute de membrii sai, si valorile oficiale, de
stat, care au relevanta pentru comunitatile respective doar in
cazurile care privesc interesul general sau national. Identitatea
unei subculturi politice se poate baza pe mostenirea sa etnica
(cultura promovata de Partidul Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe
conditia sa economica (cultura politica a aristocratiei, a saracilor
din ghetou, cea promovata de partidul clasei de mijloc etc).
In regimurile democratice contraculturile politice au un larg spatiu
de exprimare stiut fiind faptul ca statul de drept isi face datoria
si ca, totodata, exista forme de toleranta si chiar de respect fata
de stilurile culturale care pot parea nefiresti, deplasate.
Cultura politica se exprima prin actiunile agentilor politici.
Seriile de actiuni politice istorice valorifica in mod coerent
intreaga cultura stapanita de agentii politici, cu predilectie –
cultura politica, rezultand diferite stiluri de actiune politica.
Stilul politic (fie al unui lider, fie al unui partid sau grup de
presiune) exteriorizeaza idealurile, valorile, proiectele si normele
la care agentul politic adera, dand o anumita personalitate si putere
de influenta acestuia. Stilul unui agent politic este cultura lui in
actiune, este civilizatia politica.
Din pacate o asemenea discutie nu poate fi inca inteleasa la noi si
un exemplu se poate vedea pe acest forum in care postatorii spun pur
si simplu ca o discutie de acest tip nu o intereseaza si ca de fapt
cel care scrie nu face decat sa emita baliverne.
Necunoasterea lor ne adduce aminte de religiosul care nega existenta
undelor hertziene pentru ca nu lse vedea,desi avea TV sau radio.
In mare masura,mostenirea comunista(partide ca PSD,PRM etc) nici nu
si-ar dori o schimbare in domeniul culturii politice,ei fiind perfect
adaptati culturii ruraliste sau de supunere pasiva a populatiei,de
unde si momelile cu pomeni electorale de la sacosa cu o gaina la
marirea pensiilor si a salariilor fara support economic.
Cand dl.Basescu a atras atentia asupra resurselor,raspunsu l a fost ca
Basescu este contra maririi pensiilor.

Este limpede ca aceasta clasa politica care a condos Romania 19 ani

nu mai poate fi reformata,nu se mai poate schimba.Ei nu mai pot
accepta un sistem politic real democratic deoarece nu se mai pot
adapta si nu-l mai pot manipula.
Iata deci motivul pentru care curentul creat de Presedintele
Basescu,singur sau prin crearea unui partid,zis presidential, ofera
pentru prima data o sansa de schimbare a culturii politice si in
primul rand al clasei politice.
Ramane ca elitele intelectuale, ziaristii care nu sunt tonomate sa
intervina in lamurirea opiniei publice.
Vom vedea acest lucru dupa alegerile din acest an.